ICCJ. Decizia nr. 3147/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3147/2013
Dosar nr. 4084/2/2011*
Şedinţa publică din 16 octombrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 167 din 16 iunie 2009 a Tribunalului Gorj, secţia penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen şi art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 69/2007 în art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., ca neîntemeiată, cerere formulată de inculpatul V.S.
În baza art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.S. la 5 ani închisoare.
În baza art. .184 alin. (2) şi (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată şi completată prim O.U.G. nr. 69/2007 a fost condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni urmând să execute 5 ani şi 6 luni închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul SC A.R.A. SA Bucureşti la despăgubiri civile către Spitalul C.J.U. Timişoara cu dobânzile legale cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate B.D. şi a victimei D.B.
A fost obligat pe acelaşi inculpat în solidar cu asigurătorul SC A.R.A. SA Bucureşti la despăgubiri civile către Spitalul J. Târgu Jiu cu dobânzile legale aferente cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate B.D. şi a victimei D.B.
A fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul SC A.R.A. SA Bucureşti la despăgubiri civile pentru daune materiale şi daune morale către părţile civile B.D. şi către partea civilă B.A., B.B. şi B.O.M.
De asemenea, a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul SC A.R.A. SA Bucureşti la o sumă totalizatoare (de la data faptei la data pronunţării hotărârii) şi în continuare, la 1.500 RON lunar până la încetarea stării de nevoie.
A fost obligat inculpatul în solidar cu SC A.R.A. SA cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 230/P/2008 din 28 iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost trimis în judecată inculpatul V.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 178 alin. (1), (2) şi (3), art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. şi art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 69/2007.
Prin actul de inculpare a fost reţinută următoarea stare de fapt:
Inculpatul V.S. era încadrat ca agent de poliţie Ia Biroul de Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei Municipiului Târgu Jiu, având calitatea de organ al poliţiei judiciare.
În ziua de 28 martie 2008, inculpatul nu a fost planificat de serviciu, fapt pentru care dimineaţa a însoţit pe fiica sa minoră la grădiniţa din Târgu Jiu, deplasarea făcând-o cu mijloace de transport în comun, întrucât autoturismul său era defect. În aceeaşi zi urma să participe Ia masa organizată în punctul L.N. din apropierea râului S., de colegul său G.C., începând cu ora 16:00.
Anterior, a consumat băuturi alcoolice şi pe la orele 15:50-15:55 s-a deplasat cu un taxi la locul întâlnirii. Aici l-a găsit pe colegul şi prietenul său T.M., deţinătorul autoturismului X1, şi l-a rugat să-i împrumute maşina pentru o perioadă scurtă de timp. T.M. a fost de acord cu solicitarea, fără a constata că inculpatul este sub influenţa băuturilor alcoolice.
Pe la orele 17:35, inculpatul V.S. s-a deplasat cu autovehiculul amintit pe strada B.,din Târgu Jiu, rulând cu o viteză excesivă spre podul T. (peste 100 km/h), neadaptând viteza de deplasare la condiţiile de trafic (circulaţie intensa localitate), astfel că a intrat în curba la dreapta, deosebit de periculoasă (semnalizata corespunzător), situată în vecinătatea bazei sportive B1, a depăşit axul şoselei şi a intrat în coliziune cu autoturismul X2, condus regulamentar de victima D.B., în care se afla şi partea vătămată B.D.
Datorită impactului puternic şi masei autovehiculului X1, autoturismul X2 a fost împins spre înapoi şi s-a oprit pe acostament, în aceste împrejurări a fost avariat uşor şi autoturismul X3, condus de martora P.O., ce circula în urma celui condus de victima D.B.
În apropierea locului coliziunii a oprit şi martorul B.F.D.,ce a anunţat prin telefonul de urgenţă 112 producerea accidentului.
Ambulanţele sosite în zonă au transportat pe victimele D.B. şi B.D. la Spitalul J. Gorj, ce au fost transportate în ziua următoare la spitalul din Timişoara.
Inculpatul V.S. a rămas la faţa locului şi nu a mai consumat băuturi alcoolice.
La ora 18:51, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,70 mg/litru alcool în aerulexpirat.
l-au fost recoltate şi probe de sânge, la orele 19:00 şi 20:00, alcoolemiile calculate fiind de 1,25 gr.‰ şi respectiv 1,10 gr. ‰.
Victima D.B. a decedat în ziua de 20 mai 2008 la Spitalul C.J.U. Timişoara. Din raportul medico-legal din 20 iunie 2008 al I.M.L Timişoara rezultă că moartea lui D.B. a fost violentă, că ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutive unui politraumatism cu fracturi costale, ruptură de diafragm, fracturi de bazin şi antebraţ drept, complicat în evoluţie cu bronhopneumonie, sepsis sever şi insuficienţă multiplă de organe şi că leziunile de violenţă constatate s-au putut produce prin lovire cu şi de corp contondent posibil în cazul unui accident de trafic rutier:
În legătură cu victima B.D., Serviciul de Medicină Legală Gorj a concluzionat că leziunile produse acesteia au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale pe o perioadă de 45-50 zile (raport de constatare medico-legală din 29 mai 2008), fără a ţine seama de incapacitatea sa de muncă de peste 90 zile şi de actuala sa stare medicală (foloseşte cârje). Pentru aceste motive, s-a cerut aceluiaşi serviciu completarea raportului de constatare medico-legală precizat anterior.
În perioadele de internare a victimelor D.B. şi B.D. în Spitalul J. Târgu Jiu au fost efectuate cheltuieli în cuantum de 614,8 RON şi respectiv de 139,05 RON. La Spitalul C.J.U. Timişoara cheltuielile au fost de 25.386,31 RON, pentru D.B. şi de 4.643,3 RON, pentru B.D.
Pentru stabilirea dinamicii accidentului de circulaţie din după-amiaza de 28 martie 2008, a cauzelor a posibilităţilor de evitare a acestuia s-a dispus şi efectuat o expertiză tehnică auto, care a concluzionat printre altele că viteza de deplasare a autoturismului, condus de inculpat în momentul impactului era de 85-95 km/h, şi că starea de pericol a fost creată de către conducătorul acelui autoturism, având diminuată capacitatea de a conduce autovehicule şi circulând cu o viteză mult mai mare decât viteza maximă admisă pe porţiunea de drum pe care a avut loc accidentul.
S-a reţinut că inculpatul V.S., datorită vitezei şi consumului de alcool, nu a mai putut menţine autoturismul pe care îl conducea în limitele benzii sale de mers, pătrunzând pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoturismul condus de victima D.B. şi că aceasta nu putea evita producerea accidentului prin nici o manevră efectivă.
S-a mai reţinut prin actul de inculpare că prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale inculpatul V.S., a susţinut că nu a consumat băuturi alcoolice în ziua de 28 martie 2008, anterior orei 16:15, că la acea oră se afla la locuinţa martorului B.M.I., unde se deplasase cu maşina împrumutată de la T.M., după ce martorul îl sunase pe telefonul mobil că acolo a consumat 100 ml coniac şi 500 ml vin şi a servit masa, iar pe la orele 17:15 a fost sunat pe acelaşi telefon de soacra sa, anunţându-l că „trebuie să ajungă acasă un topometrist la un teren aflat în spatele casei.”
Inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto şi recalcularea alcoolemiei la ora producerii accidentului (1737), în raport de datele furnizate.
Verificând, susţinerile inculpatului şi ale martorului B.M.I. s-a stabilit că sunt nesincere, probele administrate relevând următoarele aspecte:
- inculpatul V.S. i-a motivat numitului T.M. că urma să se deplaseze cu maşina împrumutată la locuinţa sa din comuna T. pentru a se întâlni cu un topometrist, susţinere infirmata de proprietarul autoturismului X1:
- de la telefonul Y1, aparţinând familiei inculpatului nu a fost apelat telefonul Y2 în ziua de 28 martie 2008; dimpotrivă, telefonul fix menţionat a fost apelat de utilizatorul telefonului Y3 (inc. V.S.), la orele 09:53 şi 17:01 din 28 martie 2008.
- martorul B.M.I. nu I-a apelat pe inculpat în ziua de 28 martie 2009, convorbiri dintre cei doi fiind înregistrate din ziua următoare;
- martora R.A., soacra inculpatului, a declarat că nu a folosit telefonul Y1, în ziua de 28 martie 2009, că V.S. nu a venit la domiciliu în acea zi şi că pe la orele 17:00 l-a ajutat la măsurători pe un bărbat ce s-a deplasat la un teren învecinat;
- martorul R.R., asociat la SC D.C. SRL Târgu Jiu, a efectuat măsurători în primăvara anului 2008, la solicitarea lui M.C., pe un teren aflat în vecinătatea locuinţei lui V.S., fără a avea discuţii prealabile cu acesta.
În raport de aceste aspecte, prin ordonanţa din 26 iunie 2008, a fost respinsă cererea inculpatului de efectuare a unei expertize medico-legale pentru recalcularea alcoolemiei de 1,25 gr.‰, stabilită la ora 19:00 în ziua de 28 martie 2008.
La finalizarea cercetărilor, inculpatul, luând cunoştinţă de actele de urmărire penală a revenit la cele declarate iniţial, invocând aspecte noi, ce nu conduc la concluzia că deplasarea sa pe strada B. din municipiul Târgu Jiu, pentru a ajunge la locuinţa sa din comuna T., era motivată de întâlnirea cu un topometrist.
În aceste condiţii s-a reţinut că inculpatul a condus autoturismul X1 pe strada B. din municipiului Târgu Jiu în după amiaza zilei de 28 martie 2009, având în sânge o alcoolemie mai mare de limita legală (la ora accidentului alcoolemia putând fi de circa 1,40-1,45 gr.‰) şi a provocat intrarea în coliziune cu autoturismul în care se aflau victimele D.B. şi B.D., ce au suferit leziuni grave, chiar letale pentru prima victimă.
Cu ocazia cercetării judecătoreşti, a fost ascultat, inculpatul, martorii din acte, cât şi cei propuşi de moştenitorii victimei D.B. şi de către partea vătămată B.D., moştenitorii victimei şi partea vătămată constituindu-se părţi civile în cauza de faţă.
Părţile civile au solicitat a se dispune instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului în vederea asigurării recuperării despăgubirilor civile solicitate, dar pe parcursul procesului penal au revenit la această cerere, motivat de poziţia procesuală a asigurătorului SC A.R.A. SA Bucureşti, care a fost de acord cu acoperirea prejudiciului cauzat de inculpat, în măsura probării, până la o limită maximă de 750.000 euro.
Instanţa de fond a reţinut, pe baza probelor administrate în ambele faze procesuale, că la data de 28 martie 2008 inculpatul V.S., având în sânge o îmbibaţie alcoolică mai mare de 0,80 gr.‰ a condus autoturismul X1 pe strada B. din municipiul Târgu Jiu cu o viteză excesivă într-o curbă şi a intrat în coliziune cu autoturismul X2 condus regulamentar de victima D.B. determinând decesul acestuia şi vătămarea corporală gravă a părţii vătămate B.D. ce circula în acelaşi mijloc de transport.
S-a apreciat că vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, schiţa fotografică şi planşele fotografice, cu buletinul de analiză toxicologică, alcoolemie, cu rezultatul testului alcooltest printer, cu raportul de expertiză tehnică auto, cu raportul medico-legal (autopsia) cu actele medicale şi medico-legale privind pe victimele D.B. şi B.D., cu adresele unităţilor spitaliceşti Târgu Jiu şi Timişoara, cu declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor ce se coroborează cu declaraţiile inculpatului la urmărirea penală şi în faţa de cercetare judecătorească, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. şi art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 69/2007, texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea.
Pe latură civilă, instanţa de fond a constatat în raport de cererile de constituire de părţi civile că acestea sunt întemeiate, urmând ca inculpatul să fie obligat atât la despăgubiri civile, daune morale şi cheltuieli de judecată în solidar cu asigurătorul SC A.R.A. SA Bucureşti, unitate care fiind introdusă în cauză, prin adresa din data de 23 octombrie 2008 depusă la dosarul cauzei a arătat că pentru vătămare corporală şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident indiferent de numărul persoanejor prejudiciate s-a stabilit pentru anul 2008 la un nivel de cel puţin 750.000 euro, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, fiind de acord să plătească despăgubirile civile solicitate în măsura dovedirii acestora în solidar cu inculpatul.
Pe latură civilă au fost audiaţi martorii S.A., S.I.M., P.A., B.M., A.V., A.M.C., propuşi de moştenitorii victimei D.B., cât şi martorii M.D.M. şi P.I.
Inculpatul V.S. privitor la despăgubirile civile solicitate de părţile civile nu a solicitat probe în apărare, fiind de acord să despăgubească părţile civile în măsura dovedirii acestora. Cuantumul despăgubirilor civile a fost probat prin înscrisuri şi depoziţiile martorilor audiaţi pe latură, civilă.
Despăgubirile materiale la care a fost obligat inculpatul către moştenitorii victimei D.B., constau în cheltuieli anterioare decesului cât şi ulterioare decesului.
Înainte de deces părţile vătămate au suportat cheltuielile din spital şi intervenţiile, chirurgicale, cheltuielile legate de transport Timişoara-Târgu Jiu, cheltuielile cu însoţitorii permanenţi ai victimei D.B., asigurarea medicamentaţiei, hrană suplimentară pe perioada spitalizării.
După decesul victimei au fost suportate toate cheltuielile legate de transportul decedatului de la Timişoara la Târgu Jiu, plătindu-se o firmă de pompe funebre pentru tron, accesorii şi s-a organizat pomenile potrivit obiceiurilor locului atât cu ocazia înmormântării cât şi pomenirile ulterioare, la 6 săptămâni, la o jumătate de an şi monumentul funerar.
La dosarul cauzei s-au depus acte justificative de către părţile civile prezentând succesiunea cheltuielilor efectuate şi cuantumul acestora, precum şi o detaliere a carierei victimei D.B. pentru aprecierea cuantumului daunelor morale.
Din ansamblul probator pe latură civilă cu referire la daunele materiale solicitate atât de către moştenitorii victimei D.B. cât şi de partea vătămată B.D. s-a făcut dovada existenţei prejudiciului material solicitat de către aceştia în cadrul procesului penal, astfel că se justifică obligarea inculpatului în solidar cu asigurătorul la despăgubirile solicitate.
S-a apreciat că au fost probate şi cuantumul despăgubirilor civile solicitate de B.D., respectiv suma de 20.000 RON, reprezentând cheltuielile efectuate de acesta prin spitale cu tratamentul medicamentos contravaloare cârjă, hrană suplimentară, însoţitor, muncile în gospodărie ce nu au mai putut fi făcute de către acesta fiind plătite alte persoane, beneficiul nerealizat prin neefectuarea lucrărilor particulare pe care le realiza constant.
În ceea ce priveşte renta lunară, având în vedere, că partea vătămată B.D. a necesitat un număr de 40-50 zile îngrijiri medicale, că are şi în prezent o deficienţă locomotorie accentuată o incapacitate adaptativă de 70% şi o capacitate de muncă scăzută corespunzător gradului doi de invaliditate potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză de I.M.L. Craiova, raportat la veniturile lunare pe care le realiza constant s-a apreciat că este îndreptăţit la o rentă periodică lunară de 1.500 RON începând cu data de 16 iunie 2009 data pronunţării prezentei sentinţe şi până la încetarea stării de nevoie şi la o rentă globală de la data săvârşirii faptei şi până la pronunţare în cuantum de 21.700 RON, sume la care inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul.
Partea vătămată B.D. a solicitat şi 1.000.000 RON cu titlu de daune morale.
S-a apreciat că suma solicitată este mare, dar se justifică totuşi suma de 40.000 RON Ia care a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul, dat fiind traumele fizice suferite, aşa cum rezultă din expertizele medico legale, incapacitatea locomotorie ce constituie o traumă psihică asupra părţii vătămate.
Privitor la daunele morale solicitate de părţile civile moştenitori ai victimei D.B. de câte 350.000 RON pentru fiecare, Tribunalul a apreciat că sunt prea mari fiind justificată pentru fiecare dintre părţi suma de 50.000 RON cu titlul de daune morale, dat fiind durerea sufletească şi trauma psihică pricinuită de decesul soţului, respectiv tatălui părţilor civile în urma accidentului rutier, sume la care inculpatul va fi obligat în solidar cu asigurătorul.
Cuantumul daunelor morale se apreciază şi prin prisma carierei şi personalităţii părţii vătămate, a ceea ce a reprezentat acesta pentru familie şi societate.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul V.S., părţile civile B.A., B.B., B.O.M. şi B.D. şi asigurătorul SC A.R.A. SA Bucureşti prin SC A.R.A. SA, sucursala Târgu Jiu.
Prin decizia penală nr. 127 din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova s-au admis apelurile declarate de inculpat şi partea civila B.D., s-a desfiinţat sentinţa penală şi, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din art. 178 alin. (1), (2), (3) C. pen. în art. 178 alin. (1), (2) C. pen. condamnând pe inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. a fost condamnat pe inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa 3 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 Iit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
A fost obligat asigurătorul la plata despăgubirilor civile către părţile civile Spitalul C.J.U. Timişoara şi Spitalul J. Târgu Jiu, şi către părţile civile B.D., B.A., B.O.M. şi B.B. (daune morale şi daune materiale), precum şi la 1.500 RON lunar către partea civilă B.D. (o sumă totalizatoare până la data pronunţării şi în continuare lunar până la încetarea stării de nevoie).
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-au respins apelurile declarate de asigurător şi de părţile civile B.A., B.B. şi B.O.M.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs inculpatul V.S. şi părţile civile B.A., B.B., B.O.M. şi B.D.
Prin decizia 4493 din 13 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au admis recursurile declarate, s-a casat decizia şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Prin sentinţa penală nr. 562 din 12 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis cererea formulată de părţile civile B.O.M., B.B., B.A. şi B.D. şi s-a strămutat judecarea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, cu menţinerea actelor îndeplinite. Drept urmare, prin încheierea din 27 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova s-a înaintat dosarul la Curtea de Apel Bucureşti.
S-a menţionat că cursul rejudecării în apel a cauzei, a fost audiat inculpatul, care şi-a menţinut declaraţiile anterioare, arătând că a încercat să stea de vorbă cu victimele, dar a fost refuzat. De asemenea, i s-a pus în vedere că poate beneficia de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., iar inculpatul a arătat că nu recunoaşte faptele, aşa cum au fost reţinute prin rechizitoriu, ci conform declaraţiilor sale.
La dosar au fost depuse înscrisuri în circumstantiere şi, la cererea procurorului, s-a solicitat Comisiei de Control şi Avizare din cadrul I.N.M.L „Mina Minovici”, avizarea celor două rapoarte de expertiză medico-legală efectuate în cauză. Potrivit avizului Comisiei de avizare şi control aflat la dosar instanţă, inculpatul avea la momentul săvârşirii faptei, la ora 17:30, o alcoolemie în creştere de 0,65 gr.‰.
Instanţa de prim control judiciar, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, prin decizia penală nr. 11 din 23 ianuarie 2012, a dispus următoarele:
A admis apelurile declarate de inculpatul V.S. şi de către părţile civile B.A. şi B.D., împotriva sentinţei penale nr. 167 din 16 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând în fond:
A descontopit pedeapsa principală rezultantă, de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului V.S. în pedepsele componente şi sporul de 6 luni închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de ucidere din culpă, din art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. În temeiul art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.S., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. b), 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul V.S. sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat inculpatul V.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul laturii penale a obligat asigurătorul de răspundere civilă SC A.R.A. SA, potrivit contractului de asigurare, la plata către părţile civile a despăgubirilor civile (iar în cazul părţilor civile, persoane fizice cu titlu de despăgubiri pentru daune morale şi daune materiale), către Spitalul C.J.U. Timişoara, pentru îngrijirile acordate părţii civile B.D. şi pentru îngrijirile acordate victimei D.B., sume la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată până la achitarea acestora, către Spitalul J. Târgu Jiu, pentru îngrijirea părţii civile B.D. şi pentru îngrijirea victimei D.B., sume la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată până Ia achitarea acestora, către către părţile civile B.D., B.A., B.O.M. B.B. [către partea civilă B.D., la piaţa unei sumei totalizată la zi, cu titlu de prestaţie lunară, calculată de la data comiterii infracţiunii (28 martie 2008) şi până la data hotărârii şi, în continuare, Ia plata unei prestaţii lunare de câte 1.500 RON, până la încetarea stării de nevoie a părţii civile].
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile B.B. şi B.O.M., şi de către asigurătorul de răspundere civilă SC A.R.A. SA împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut, cu ocazia rejudecării, următoarele:
1. Apelul inculpatului V.S. vizează schimbarea încadrării juridice în art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. şi, legat de această cerere, achitarea conform art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, precum şi aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, având în vedere actele în circumstanţiere depuse. Pe latură civilă, inculpatul a cerut să fie obligat alături de asigurător la despăgubiri, arătând totodată că sunt exagerate cheltuielile judiciare statului.
În opinia instanţei de prim control judiciar, apelul declarat de inculpat a fost apreciat ca fondat, cu următoarele precizări:
Pe latură penală, cererea de schimbare a încadrării juridice este corelată cu cererea de achitare formulată, care trebuie analizată mai întâi.
Astfel, pentru stabilirea alcoolemiei la momentul săvârşirii faptei, au fost efectuate două expertize medico-Iegale, cu concluzii contradictorii, asupra cărora s-a pronunţat şi Comisia de avizare şi control din cadrul I.N.M.L, concluzia finală fiind aceea că inculpatul, la ora 17:30 avea o alcoolemie în creştere de 0,65 gr.‰, deci sub limita legală, concluzie ce impune achitarea inculpatului conform art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracţiunile prevăzute la art. 87 din O.U.G. nr. 195/2001.
Această dispoziţie determină schimbarea încadrării juridice din art. 178 alin. (1), (2), (3) în art. 178 alin. (1), (2) C. pen., faptă pentru care a fost aplicată o pedeapsă corespunzătoare dispoziţiilor art. 72 C. pen., ţinând seama de limitele de pedeapsă, de împrejurările comiterii faptei, modul concret, dar şi de datele personale ale inculpatului, conform înscrisurilor în circumstanţiere depuse la dosar.
S-a apreciat că latura civilă a cauzei urmează a fi analizată separat, cu privire la toate apelurile declarate de părţile civile.
2. Cu privire la apelul asigurătorului SC A.R.A. SA referitor la obligarea, conform contractului de asigurare, la despăgubiri, s-a constatat că această societate nu a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 127 din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, prin care s-a stabilit obligarea sa directă la despăgubiri.
În opinia instanţei de apel, chiar dacă inculpatul, în apelul pe latură civilă, a solicitat obligarea sa alături de asigurător la plata despăgubirilor, acest aspect nu poate constitui motiv de admitere, întrucât s-ar încălca dispoziţiileart. 372 alin. (1) C. proc. pen., cu privire la neagravarea situaţiei în propriul apel.
În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare, ca unic motiv de apel al asigurătorului (solicitându-se înlăturarea obligării Ia plata în solidar cu inculpatul, deoarece s-a apreciat că numai acesta trebuie obligat la plata respectivelor cheltuieli), s-a menţionat că aceste cheltuieli nu au fost date prin apreciere, ci prin calculul sumelor ce au fost cheltuite la urmărirea penală şi în faza de judecată, fiind rezultatul prin calcul matematic.
3. Prin apelurile declarate, părţile civile B.A., B.B., B.O.M. şi B.D. au solicitat majorarea daunelor morale, partea civilă B.D. solicitând şi majorarea rentei globale, de la data comiterii faptei şi până în prezent, ca efect al unei perioade mai mari de timp trecute până în prezent.
În ceea ce priveşte acordarea daunelor morale, instanţa de apel a făcut precizarea că acestea nu au ca scop acoperirea unui prejudiciu moral, ci doar ameliorarea, într-o măsură cât mai apropiată de suferinţa încercată, suferinţă pe care instanţa nu o poate cuantifica în nici un mod. În acest context, s-a apreciat că majorarea daunelor morale acordate persoanelor mai apropiate de victimă, este o măsură menită să compenseze corespunzător prejudiciul moral încercat. Prin urmare, s-a arătat că se vor admite apelurile părţilor civile B.A. şi B.D., se va dispune numai majorarea daunelor morale acordate acestor părţi civile, de la 50.000 RON la 60.000 RON, considerat un cuantum care asigură într-o mai mare măsură compensarea prejudiciului moral. În ceea ce priveşte prestaţia globală, de la data faptei (28 martie 2008) şi până la data prezentei decizii, acordată părţii civile B.D., aceasta a fost numai recalculată la zi (numai suma totalizatoare).
De asemenea, s-a apreciat că apelurile părţilor civile B.B. şi B.O.M., prin care au solicitat majorarea daunelor morale, sunt nefondate, prin menţinerea aceleiaşi motivări pe baza căreia se vor admite apelurile celorlalte părţi civile, subliniind încă odată că daunele morale, prin cuantumul lor, nu pot acoperi prejudiciul suferit, context în care instanţa apreciază că, aşa cum au fost acordate de instanţa de fond, îşi pot atinge scopul compensatoriu.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs asigurătorul, inculpatul şi părţile civile.
Recurenţii au depus la dosar motive scrise de recurs, fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 17, 171 (172) şi 18, părţile civile, art. 3859 pct. 10, 14 şi 171 (172) C. proc. pen., inculpatul; asigurătorul nu a indicat cazurile de casare şi nici nu s-a prezentat la judecarea recursurilor.
Recursurile părţilor civile şi inculpatului au fost admise, prioritar pentru motive de legalitate (motive formale de recurs, art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen.), casată decizia instanţei de apel şi trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de prim control judiciar pentru motivele ce se vor arăta.
Instanţa de apel este a doua instanţă competentă să examineze cauza penală sub toate aspectele de fapt şi de drept, controlul judiciar exercitat de aceasta fiind deosebit de important cu privire la legalitatea şi temeinicia sentinţei instanţei de fond.
Părţile cauzei penale au exercitat calea de atac a apelului, fiind depuse la dosar motive scrise prin care se aduceau numeroase critici sentinţei atacate.
În condiţiile în care se declarase apel de părţile civile, atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă [art. 362 lit. d) C. proc. pen.], dar şi de inculpat, atât pe latură, penală, cât şi pe latură civilă [art. 362 lit. b) C. proc. pen.], instanţa de prim control judiciar avea obligaţia examinării tuturor aspectelor penale şi civile ale cauzei penale, având obligaţia potrivit art. 378 alin. (3) C. proc. pen., să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate de părţi.
„Pronunţarea instanţei de apel asupra tuturor motivelor de apel invocate” presupune atât menţionarea fiecărui motiv de apel invocat, cât şi prezentarea argumentelor în fapt şi în drept care au condus la aprecierea acestuia ca fiind întemeiat ori, dimpotrivă, ca neîntemeiat. Numai în acest mod se poate conchide că, în mod real, instanţa a examinat fiecare motiv de apel, iar părţile pot înţelege soluţia dispusă prin hotărârea pronunţată. Aceeaşi obligaţie este valabilă şi pentru situaţia în care însăşi instanţa de apel apreciază, din oficiu, incidenţa unor motive desfiinţării, în totalitate sau în parte, a sentinţei atacate.
În sfârşit, prezenta cauză are şi o particularitate constând în aceea că instanţa de apel, prin decizia penală nr. 11 din 23 ianuarie 2012, a rejudecat cauza în apel deoarece Înalta Curte, prin decizia nr. 4493 din 13 decembrie 2010, a dispus, anterior, această rejudecare tot pentru un motiv formal de casare (lipsa încheierii de dezbateri). În această situaţie, Înalta Curte nu a mai examinat motivele substanţiale de recurs ale părţilor (inculpat şi părţile civile), fiind jurisprudenţial acceptată opinia potrivit căreia, în cazul casării pentru motive formale, instanţa de rejudecare va avea în vedere şi motivele substanţiale de recurs ale părţilor, tocmai pentru a se evita, dacă se constată temeinicia criticilor, repetarea soluţionării greşite a unora dintre aspectele de fapt şi de drept criticate.
Chiar dacă nu este obligatorie acceptarea acestei opinii jurisprudenţiale, este însă obligatorie respectarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, precum şi cele prevăzute de art. 383 alin. (1) C. proc. pen.
Numai în acest fel, pe de o parte, inculpatul şi părţile civile sunt convinse că instanţa a examinat, cu adevărat, fiecare motiv de apel, iar, pe de altă parte, sunt asigurate premisele realizării controlul judiciar exercitat de instanţa de recurs.
În consecinţă, rejudecând apelurile, Înalta Curte a dispus ca instanţa de prim control judiciar sa examineze fiecare motiv de apel invocat de inculpat şi de părţile civile, sub ambele laturi ale cauzei, cererile formulate cu privire la încadrarea juridică, cu privire la înlăturarea sau nu a unor mijloace de probă, la examinarea coroborată a tuturor probelor administrate în cursul procesului penal; de asemenea, să examineze cererea părţilor civile cu privire la incidenţa unor decizii ale Înaltei Curţi, de Casaţie şi Justiţie pronunţate în soluţionarea recursurilor în interesul legii, precum şi toate celelalte critici de legalitate şi temeinicie ale sentinţei atacate arătate în motivele de apel.
Totodată, instanţa de apel, pentru legala şi temeinica soluţionare a cauzei penale va putea administra, din oficiu, sau la cererea părţilor, orice probă apreciată ca utilă, concludentă şi pertinentă.
Aşa cum s-a menţionat, asigurătorul nu a indicat cazurile de casare, în sinteză exprimând critici cu privire la obligarea sa directă la plata despăgubirilor civile (iar nu prin obligarea solidară a inculpatului şi a asigurătorului), cu privire la lipsa expunerii criteriilor care au stat la baza stabilirii sumelor pentru daune morale, dar şi cu privire Ia sumele acordate cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
Aşa cum a constatat şi instanţa de apel, asigurătorul nu a exercitat calea de atac a recursului în primul ciclu procesual cu privire la obligarea sa exclusivă la plata despăgubirilor civile către părţile civile (pentru daune materiale şi daune morale), iar nu în solidar cu inculpatul, rejudecarea cauzei având loc ca urmare a admiterii recursurilor declarate de inculpat şi de părţile civile. Cu privire la sumele acordate cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale se constată că instanţa de apel, cu ocazia rejudecării, nu a modificat cuantumul, acestora. De asemenea, nici criteriile pe baza cărora se stabilesc despăgubirile pentru daune morale nu au fost criticate de către asigurător prin exercitarea recursului împotriva deciziei date în primul ciclu procesual. Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, apelul asigurătorului s-a referit numai la obligarea la plata cheltuielilor judiciare (solicitându-se înlăturarea obligării la piaţa în solidar cu inculpatul, deoarece s-a apreciat că numai acesta trebuie obligat la plata respectivelor cheltuieli), nu şi la celelalte aspecte ale laturii civile.
În sfârşit, aşa cum rezultă din înscrisul de la poziţia procesuală a asigurătorului SC A.R.A. SA Bucureşti a fost în sensul că, în temeiul legii şi contractului de asigurare, este de acord cu acoperirea prejudiciului cauzat de inculpat pană la o limită de 150.000 euro pentru pagube materiale şi până la o limită de 750.000 euro pentru vătămare corporală şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
Potrivit art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., actul procedural de la care procesul penal îşi va relua cursul este încheierea din 5 decembrie 2011, cu reţinerea împrejurării depunerii la dosar a avizului solicitat I.N.M.L.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c), respectiv pct. 1 lit. a) C. proc. pen., precum şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de asigurătorul SC A.R.A. SA Bucureşti prin SC A.R.A. SA Târgu Jiu împotriva deciziei penale nr. 11/A din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Au fost admise recursurile declarate de părţile civile B.A., B.O.M., B.B.,. B.D. şi de inculpatul V.S. împotriva aceleiaşi decizii;
A fost casată decizia atacată şi s-a dispus rejudecarea apelurilor declarate de părţile civile B.A., B.O.M., B.B., B.D. şi de inculpatul V.S. de Curtea de A Bucureşti.
A fost obligat recurentul-asigurător SC A.R.A. SA Bucureşti prin SC A.R.A. SA Târgu Jiu la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
În rejudecarea apelurilor, examinând sentinţa penală apelată, în raport de motivele invocate cât şi din oficiu, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile declarate de inculpatul V.S. şi de părţile civile B.A., B.B., B.O.M. şi B.D. sunt fondate iar apelul declarat, de asigurătorul SC A.R.A. SA prin SC A.R.A. SA, Sucursala Târgu Jiu este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăţia inculpatului V.S. cu privire la infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, la data de 28 martie 2008, inculpatul nu a fost planificat de serviciu, fapt pentru care dimineaţa a însoţit pe fiica sa la grădiniţa din Târgu Jiu, deplasarea făcând-o cu mijloace de transport în comun întrucât autoturismul său era defect.
În aceeaşi zi urma să participe la masa organizată în punctul L.N. din apropierea râului S., de colegul său G.C., începând cu ora 16:00.
Pe la orele 15:50-15:55 s-a deplasat cu un taxi la locul întâlnirii. Aici l-a găsit pe colegul şi prietenul său, T.M., deţinătorul autoturismului X1 şi l-a rugat să-i împrumute maşina pentru o perioadă scurtă de timp. Acesta a fost de acord cu solicitarea, fără a constata că inculpatul ar fi sub influenţa băuturilor alcoolice.
Pe Ia orele 17:35, V.S. s-a deplasat cu autovehiculul amintit pe strada B., din Târgu Jiu, rulând cu o viteză excesivă spre podul T., neadaptând viteza de deplasare la condiţiile de trafic, astfel că a intrat în curba la dreapta, deosebit de periculoasă (semnalizata corespunzător), situată în vecinătatea bazei sportive B1, a depăşit axul şoselei şi a intrat în coliziune cu autoturismul X2, condus regulamentar de victima D.B., în care se afla şi partea vătămată B.D.
Datorită impactului puternic şi masei autovehiculul X1, autoturismul X2 a fost împins spre înapoi şi s-a oprit pe acostament, în aceste împrejurări fiind avariat uşor şi autoturismul X3, condus de martora P.O., ce circula în urma celui condus de victima D.B.
În apropierea locului coliziunii a oprit şi martorul B.F.D., ce a anunţat prin telefonul de urgenţă 112 producerea accidentului.
Ambulanţele sosite în zonă au transportat victimele D.B. şi B.D. la Spitalul J. Gorj, care au fost duse în ziua următoare Ia un spital din Timişoara.
La ora 18:51, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,70 mg/litru alcool în aerul expirat.
I-au fost recoltate şi probe de sânge, Ia orele 19:00 şi 20:00, alcoolemiile calculate fiind de 1,25 gr.‰ şi respectiv 1,10 gr.‰.
Victima D.B. a decedat în ziua de 20 mai 2008 la. Spitalul C.J.U. Timişoara.
Din raportul medico-legal din 20 iunie 2008 al l.M.L. Timişoara a rezultat că moartea lui D.B. a fost violentă, că ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutive unui politraumatism cu fracturi costale, ruptură de diafragm, fracturi de bazin şi antebraţ drept, complicat în evoluţie cu bronhopneumonie, sepsis sever şi insuficienţă multiplă de organe şi că leziunile de violenţă constatate s-au putut produce prin lovire cu şi de corp contondent, posibil în cazul unui accident de trafic rutier.
Raportul de constatare medico-legală din 29 mai 2008 emis de Serviciul de Medicină Legală Gorj a concluzionat că leziunile produse lui B.D. au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale.
Prin raportul de nouă expertiză medico-legală emis de I.M.L. Craiova s-a concluzionat că numitul B.D., prezintă leziuni de violenţă ce necesită 45-50 zile de îngrijiri medicale şi diagnosticul: fractură de cotil stâng în curs de consolidare, coxartroză stângă secundară, deficienţă locornotorie accentuată, incapacitate adaptativă 70% pentru 6 luni, acesta prezentând infirmitate fizică temporară şi având capacitatea de muncă scăzută corespunzător gradului II de invaliditate pentru 6 luni de la data prezentei după care va fi reexaminat, acest raport fiind avizat de către Comisia de control şi avizare a actelor medico-legale de pe lângă I.M.L. Craiova.
Raportul de expertiză tehnică auto a concluzionat printre altele că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat în momentul impactului era de 85-95 km/h şi că starea de pericol a fost creată de către conducătorul acelui autoturism, având diminuată capacitatea de a conduce autovehicule şi circulând cu o viteză mult mai mare decât viteza maximă admisă pe porţiunea de drum pe care a avut loc accidentul, deoarece se afla sub influenta băuturilor alcoolice (alcoolemie mai mare de 0,8 g ‰), nu a mai putut menţine autoturismul pe care îl conducea în limitele benzii de sens, pătrunzând pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoturismul ce circula din sens opus condus de victima D.B., acesta neputând evita producerea accidentului prin nicio manevră efectivă.
Inculpatul, în cursul urmăririi penale, a declarat că nu a consumat băuturi alcoolice în ziua de 28 martie 2008, anterior orei 16:15, că la acea oră se afla la locuinţa martorului B.M.I., unde se deplasase cu maşina împrumutată de la T.M., după ce martorul îl sunase pe telefonul mobil, că acolo a consumat 100 ml coniac şi 500 ml vin şi a servit masa, iar pe la orele 17:15 a fost sunat pe acelaşi telefon de soacra sa, anunţându-l că trebuie să ajungă acasă un topometrist pentru a face măsurători cu privire la un teren aflat în spatele casei, însă aceste apărări au fost înlăturate în mod justificat având în vedere că de la telefonul fix aparţinând familiei inculpatului nu au fost efectuate apeluri către telefonul mobil al inculpatului, martorul B.M.I. nu l-a apelat pe inculpat la data de 28 martie 2009, convorbiri între aceştia fiind efectuate a doua zi, soacra inculpatului a declarat că acesta nu a venit acasă în acea zi, iar topograful a precizat că a efectuat măsurători în vecinătatea locuinţei inculpatului, fără a avea discuţii în ziua respectivă cu acesta. Ulterior, inculpatul a precizat că folosea două telefoane mobile şi a folosit în acea perioadă şi alte cartele reîncărcabile şi, în timp ce se afla acasă la locuinţa martorului B.M.I., a fost sunat de altcineva, nu de soacra sa, în legătură cu topograful.
În faţa instanţei de fond, inculpatul a arătat că până la ora 15:30 nu a consumat băuturi alcoolice, pe la ora 16:00 ajungând cu taxi-ul într-o locaţie numită L.N., unde fusese invitat, de către un coleg al său, G.C., cu ocazia unei aniversări, a stat 10-15 minute acolo, după care a plecat cu maşina acestui coleg pe care tocmai o împrumutase, plecând apoi la domiciliul martorului B.M.I. care îl sunase, precizând că acest martor i-a pus masa, servind o porţie de pilaf, 100 ml de coniac şi 500 ml de vin roşu. A mai arătat inculpatul că în jurul orelor 16:45-16:50 a fost sunat de topograf în timp ce se afla acasă la martorul B.M.I. cu care vorbise în prealabil să-i efectueze nişte măsurători. Cu privire la aspectul părăsirii locului accidentului, a arătat că a plecat pentru câteva minute acasă la un coleg, martorul T.C., care locuieşte Ia o distanţă de 20 de metri de locul incidentului, unde a băut o cană de apă, fapt confirmat de martorul T.C.
Declaraţiile inculpatului cu privire la acţiunile sale din ziua de 28 martie 2008 nu sunt constante şi dovedesc încercarea acestuia de a zădărnici aflarea adevărului, respectiv faptul că anterior orei 16:00 a consumat băuturi alcoolice.
Depoziţia martorului B.M.I. este subiectivă, acesta fiind prietenul inculpatului şi nu este confirmată de niciun alt martor.
Lucrătorii de poliţie sosiţi la locul accidentului, audiaţi în calitate de martori au constatat că inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, fapt confirmat de aparatul etilotest, precum şi de martorii prezenţi la locul accidentului.
Inculpatul a contestat valoarea alcoolemiei avute la momentul producerii accidentului, solicitând calcului retroactiv al acesteia.
Prin raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din data de 15 mai 2009 emis de I.N.M.L., s-a apreciat că la data de 28 martie 2008 la ora 17:30 inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creştere de cea.0,55 g ‰, cu menţiunea că rezultatele obţinute au caracter strict teoretic şi nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legai.
Prin raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din data de 10 martie 2010 emis de I.N.M.L., pe baza aceloraşi date de consum care se regăsesc în R.E.M.L. din 2009, singurul parametru modificat fiind înălţimea de 175 cm faţă de 170 cm în expertiza anterioară, s-a apreciat că la data de 28 martie 2008 Ia ora 17:30 inculpatul a avut o alcoolemie teoretică în creştere de cea.0,65 gr.‰, cu menţiunea că rezultatele obţinute au caracter strict teoretic şi nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal.
Comisia de avizare şi control din cadrul I.N.M.L. din data de 30 noiembrie 2011 a aprobat ambele expertize medico-legale cu precizările că nu există nicio metodă ştiinţifică prin care să se poată stabili alcoolemia reală retroactiv, prin această expertiză stabilindu-se o valoare teoretică a unei alcoolemii retroactive, posibil a exista, numai în varianta de consum luată în calcul. S-a considerat că rezultatele obţinute nu au valoare probatorie medico-legală, neavând certitudinea realităţii lor, ele fiind doar rezultatul unui calcul teoretic, transpus grafico-matematic.
Prin urmare, în mod corect, prima instanţă a stabilit culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului datorată vitezei excesive de deplasare, precum şi diminuării reflexelor prin consumul de alcool, alcoolemia inculpatului depăşind, limita legală prevăzută de lege, înlăturând rapoartele medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei.
Curtea a constatat că metoda calculului retroactiv al alcoolemiei oferă valori teoretice aproximative, pe baza acestui calcul neputându-se determina o valoare certă a alcoolemiei, astfel cum se întâmplă în cazul analizei probelor biologice, alcoolemia rezultată din probele biologice este determinată prin măsurători directe, iar calculul retroactiv presupune aprecieri ale specialiştilor bazate pe experiment şi observaţie, aspect precizat în mod expres şi în cuprinsul celor două rapoarte de expertiză medico-legală, precum şi în avizul Comisiei de avizare şi control din cadrul I.N.M.L.
Mai mult, acest calcul teoretic are la bază date furnizate de inculpat legate de perioada consumului de alcool, cantitatea şi felul băuturilor consumate, ingestia de alimente, ceea ce face ca aceste expertize să nu aibă caracterul unor probe ştiinţifice, singura probă care oferă rezultate indubitabile fiind cea determinată prin analiza sângelui la momentul prelevării.
Cu privire la pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile comise, Curtea a constatat că se impune aplicarea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale şi având o conduită foarte bună anterior săvârşirii faptei, cu consecinţa coborârii acestora sub minimul special prevăzut de lege, astfel fiind atins scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Cererea părţii civile B.D. de reţinere a alin. (41) al art. 184 C. pen. nu a putut fi primită întrucât starea de ebrietate trebuie apreciată în funcţie de anumiţi factori, aflarea sub influenţa băuturilor alcoolice neputând determina în mod automat starea de ebrietate.
Astfel, din buletinul de examinare clinică însoţitor al recoltării probelor biologice rezultă că manifestările neurologice ale inculpatului erau normale, vorbirea era clară, comportarea era ordonată, era orientat în timp şi spaţiu, precum şi concentrat, iar judecata era coerentă.
Fata de cele expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpatul V.S. şi de părţile civile B.A., B.B., B.O.M. şi B.D. împotriva sentinţei penale nr. 167 din 16 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 10444/95/2008.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată incalpatului V.S. în pedepsele componente şi sporul de 6 luni închisoare, pe care Ie-a repus în individualitatea lor.
S-a înlăturat aplicarea sporului de 6 luni închisoare.
În baza art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza l C. pen. a fost condamnat inculpatul V.S. la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.S. la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele trei pedepse aplicate, în final inculpatul V.S. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 4 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
Curtea a apreciat că, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei, numai prin executarea pedepsei în regim de detenţie poate fi realizată reeducarea inculpatului.
A înlăturat obligarea inculpatului de la plata despăgubirilor acordate tuturor părţilor civile şi de la plata rentei, menţinând obligarea asigurătorului potrivit deciziei nr. 1/2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.
Curtea a constatat că despăgubirile materiale acordate de instanţa de fond părţilor civile sunt dovedite cu martori şi înscrisuri.
Astfel, moştenitorii victimei D.B. au efectuat cheltuieli legate, de spitalizarea acestuia şi ulterioare decesului, respectiv transportul defunctului de la Timişoara la Târgu Jiu, organizarea înmormântării şi a parastaselor.
Partea civilă B.D. a efectuat cheltuieli în spital privind tratamentul medicamentos, hrana suplimentară, cârja achiziţionată, însoţitorul, precum şi determinate de necesitatea de a angaja alte persoane pentru a munci în gospodărie.
În privinţa rentei lunare solicitate, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, raportat la veniturile lunare pe care partea civilă B.D. le realiza constant, Curtea a apreciat că renta lunară acordată de prima instanţă este de natură a suplini scăderea capacităţii de muncă a acestuia.
Solicitarea de actualizare a daunelor materiale în raport cu indicele de inflaţie, s-a apreciat că reprezintă o cerere nouă în apel, astfel că nu poate fi reţinută, cu ocazia punerii în executare a sentinţei penale, executorul judecătoresc putând efectua, la cererea părţii, această actualizare.
Referitor Ia daunele morale acordate părţilor civile, Curtea a precizat că acordarea acestora trebuie să compenseze corespunzător prejudiciul moral suferit, fără a constitui o îmbogăţire fără justă cauză.
În speţă, majorarea daunelor morale, s-a reţinut că este de natură a constitui o justă şi echitabilă reparaţie morală având în vedere suferinţele provocate soţiei şi fiilor victimei D.B. prin decesul acestuia raportat la relaţia deosebit de strânsă dintre victimă şi membrii familiei sale, precum şi suferinţele fizice şi psihice ale părţii civile B.D. care, în urma accidentului, a devenit invalid.
Prin urmare, s-a majorat cuantumul daunelor morale acordate părţii civile B.D. de Ia 40.000 RON la 60.000 RON şi părţilor civile B.A., B.B. şi B.O.M. de la câte 50.000 RON fiecare la câte 70.000 RON fiecare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de asigurătorul SC A.R.A. SA prin SC A.R.A. SA, sucursala Târgu Jiu având în vedere că asigurătorul nu a exercitat calea de atac a recursului în primul ciclu procesual cu privire la obligarea sa exclusivă la plata despăgubirilor civile către părţile civile, iar nu în solidar cu inculpatul, rejudecarea apelurilor având loc ca urmare a admiterii recursurilor declarate de inculpat şi de părţile civile, apelul asigurătorului referindu-se doar la obligarea la plata cheltuielilor judiciare.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile părţilor civile şi inculpatului au rămas în sarcina statului.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul-asigurător la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva deciziei penale mai sus menţionate au declarat recursuri părţile civile B.A., B.O.M., B.B. şi B.D., asigurătorul SC A.R.A. SA, prin SC A.R.A. SA, sucursala Târgu Jiu şi inculpatul V.S.
Recurenţii au depus Ia dosar motive scrise de recurs, părţile civile invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 17, 171 (172), iar inculpatul cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 14 şi 171 (172) C. proc. pen. Asigurătorul nu a indicat cazurile de casare şi nici nu s-a prezentat la judecarea recursurilor.
Examinând cauza atât prin prisma cazurilor de casare invocate de părţile civile şi inculpat, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.
Prioritar, se constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen. în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 2/2013 şi că părţile civile şi inculpatul au depus motivele de recurs în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
De asemenea, se constată că toate aspectele invocate în recursurile declarate de părţile civile B.A., B.O.M., B.B. şi B.D., şi de inculpatul V.S. au fost puse în discuţie în faţa instanţei instanţei de apel, fiind examinate în mod temeinic de către aceasta.
Mai mult, trebuie reamintit că instanţa de recurs desfăşoară judecata în limitele investirii potrivit art. 3859 C. proc. pen., din perspectiva cazurilor de casare invocate şi a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, aşa încât în speţă, nu este abilitată să reanalizeze situaţia de fapt, ci, pe baza situaţiei de fapt stabilită de instanţa de fond şi de apel, urmează să verifice legalitatea hotărârilor din perspectiva procedurii desfăşurată la prima instanţă, a corectei stabiliri a încadrării juridice, a soluţionării laturii civile, precum şi a legalităţii şi temeiniciei reţinerii circumstanţelor atenuante şi a modului de individualizare a pedepsei.
I. În ce priveşte recursul declarat de asigurătorul SC A.R.A. SA, prin SC A.R.A. SA sucursala Târgu Jiu, Înalta Curte reţine că, astfel cum în mod corect a constatat şi instanţa de apel, asigurătorul nu a exercitat calea de atac a recursului în primul ciclu procesual, rejudecarea cauzei în apel având Ioc ca urmare a admiterii doar a recursurilor declarate de inculpat şi de părţile civile. Prin urmare în mod corect apelul asigurătorului a fost respins ca inadmisibil şi în consecinţă, recursul acestuia apare ca riefondat urmând a fi respins ca atare.
II. În recursurile părţilor civile, referitor la latura penală, respectiv la pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile comise, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă de control judiciar, apreciază că se impunea reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale şi având o conduită bună anterior săvârşirii faptei, circumstanţă ce are drept consecinţă, coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, fiind astfel atins scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Prin urmare, critica vizând înlăturarea circumstanţelor atenuante, majorarea pedepselor şi aplicarea unui spor de pedeapsă este nefondată.
De asemenea, corect a fost respinsă cererea părţii civile B.D. de reţinere a alin. (41) al art. 184 C. pen. întrucât starea de ebrietate, trebuie apreciată în funcţie de anumiţi factori, aflarea sub influenţa băuturilor alcoolice neputând determina în mod automat starea de ebrietate.
Prin decizia nr. 26 din 12 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, într-un recurs în interesul legii, la pct. 3, s-a stabilit că: În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai nu se află în stare de ebrietate, dar are o imbibaţie alcoolică peste limita legală, există o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului real între infracţiunea prevăzută la art. 184 alin. (3) C. pen. şi art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 sau între art. 184 alin. (4) C. pen. şi art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002.
Astfel, existenţa dispoziţiilor art. 184 alin. (41) C. pen. este exclusă, dată fiind absenţa stării de ebrietate. În speţa de faţă, din buletinul de examinare clinică, însoţitor al recoltării probelor biologice rezultă că manifestările neurologice ale inculpatului erau normale, vorbirea era clară, comportarea era ordonată, era orientat în timp şi spaţiu, precum şi concentrat, iar judecata era coerentă.
Referitor la majorarea daunelor morale, Înalta Curte apreciază că şi această critică este nefondată.
Astfel, prin art. 1391 din noul C. civ. a fost reglementată posibilitatea reparării prejudiciului nepatrimonial, cât şi mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge în cazul decesului victimei unei fapte delictuale.
Potrivit art. 1391 alin. (2) din noul C. civ. intitulat „Repararea prejudiciului nepatrimonial”, instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.
Înalta Curte reţine că prejudiciul moral este evident pentru orice persoană care îşi pierde soţul şi părintele în condiţii neaşteptate, cu atât mai mult cu cât, victima D.B. se afla într-o relaţie deosebit de strânsă cu membrii familiei sale.
De asemenea, instanţa de recurs reţine că prejudiciul moral este evident şi cu privire Ia partea civilă B.D., care în urma accidentului a devenit invalid şi că în mod justificat instanţa de apel a majorat cuantumul daunelor morale acordate părţii civile B.D. de la 40.000 RON Ia 60.000 RON şi părţilor civile B.A., B.B. şi B.O.M. de Ia câte 50.000 RON fiecare la câte 70.000 RON fiecare.
Potrivit practicii şi doctrinei juridice, prejudiciul moral nu poate fi cuantificat după elemente exacte aşa cum este cazul prejudiciului material, însă sumele de bani acordate trebuie să fie în măsură a asigura o alinare celui care i-a suferit.
Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei.
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, ci include o doză de aproximare avându-se în vedere consecinţele negative suferite pe plan psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. Viaţa nu poate avea un preţ, însă în speţă având în vedere, în special, consecinţele negative produse părţilor vătămate, astfel cum au fost reţinute şi precizate în cele de mai sus, sumele de câte 70.000 RON şi de 60.000 RON ce au fost acordate fiecăreia dintre părţile civile reprezintă o justă şi echitabilă reparare a prejudiciului moral.
III. În recursul inculpatului, în acord cu instanţele de fond şi apel, instanţa de recurs reţine culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului datorată vitezei excesive de deplasare, precum şi diminuării reflexelor prin consumul de alcool, alcoolemia inculpatului depăşind limita legală prevăzută de lege, şi apreciază că în mod corect au fost înlăturate rapoartele medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, întrucât metoda calculului retroactiv al alcoolemiei oferă valori teoretice aproximative, pe baza acestui calcul neputându-se determina o valoare certă a alcoolemiei, cum se întâmplă în cazul analizei probelor biologice, când alcoolemia rezultată din probele biologice, este determinată prin măsurători directe. Calculul retroactiv presupune aprecieri ale specialiştilor bazate pe experiment şi observaţie, aspect precizat în mod expres şi în cuprinsul celor două rapoarte de expertiză medico-legală, precum şi în avizul Comisiei de avizare şi control din cadrul I.N.M.L.
Mai mult, acest calcul teoretic are la baza date furnizate de inculpat legate de perioada consumului de alcool, cantitatea şi felul băuturilor consumate, ingestia de alimente, ceea ce face ca aceste expertize să nu aibă caracterul unor probe ştiinţifice, singura probă care oferă rezultate, indubitabile fiind cea determinată prin analiza sângelui la momentul prelevării.
Astfel, situaţia de fapt a fost corect reţinută, încadrarea juridică dată faptelor este corespunzătoare, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără dubiu vinovăţia inculpatului cu privire Ia infracţiunile pentru care a fost judecat şi condamnat.
În ce priveşte pedepsele aplicate inculpatului, Înalta Curte reţine că au fost corespunzător individualizate, cu respectarea exigenţelor dispoziţiile art. 72 C. pen., ţinându-se seama de limitele de pedeapsă, de împrejurările comiterii faptelor, de gradul de pericol social concret al acestora, dar şi de datele personale favorabile ale inculpatului, aşa cum rezultă din înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar.
Aspectele relevate de apărare cu privire la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului, au fost invocate şi în faţa instanţei de apel, şi au fost minuţios analizate, astfel că, instanţa de recurs constată că, este justificată aprecierea instanţei de apel în sensul că scopul pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. se poate realiza prin stabilirea unei sancţiuni situată sub minimul special ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., însă cu executare, în regim de detenţie.
Înalta Curte reţine de asemenea că dispoziţiile art. 81 C. pen. şi 861 C. pen., nu au incidenţă în cauză având în vedere pluralitatea de infracţiuni, cuantumul pedepsei rezultante, precum şi împrejurarea că, una dintre infracţiuni a fost săvârşită cu intenţie.
Prin urmare, constatând că nu sunt incidente nici alte cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate toate recursurile declarate în cauză.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentele părţi civile şi recurenta asigurător la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părţile civile B.A., B.O.M., B.B. şi B.D., de asigurătorul SC A.R.A. SA, prin SC A.R.A. SA sucursala Târgu Jiu şi inculpatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 37 din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.
Obligă recurentele părţi civile şi recurenta asigurător la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3146/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3148/2013. Penal → |
|---|
