ICCJ. Decizia nr. 3175/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.), favorizarea infractorului (art. 264 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3175/2013
Dosar nr. 424/85/2011
Şedinţa publică din 18 octombrie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 42 din 15 martie 2012, Tribunalul Sibiu a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului T.L.C. pentru infracţiunile prevăzute de art. 264 C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 260 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul a fost condamnat, la un an şi 4 luni închisoare, pentru instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul L.I.C., a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 260 C. pen., inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul S.C.G., a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 260 C. pen., inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.
S-a constatat că infracţiunea de mai sus este concurentă cu infracţiunile prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 479 din 09 martie 2010 a Judecătoriei Sibiu, modificată prin decizia penală nr. 307 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Sibiu.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de un an şi 2 luni închisoare, stabilită prin decizia penală nr. 307 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Sibiu, în pedepsele componente de un an şi 2 luni închisoare, 2.000 lei amendă şi 2.000 lei amendă.
Au fost contopite pedepsele de un an, un an şi 2 luni, 2.000 lei şi 2.000 lei şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an şi 2 luni sporită la un an şi 4 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
S-a constatat că inculpatul a executat din pedeapsă perioada cuprinsă între 23 februarie 2010 - 4 ianuarie 2011.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul V.L.I., a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 260 C. pen., inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.
S-a constatat că infracţiunea de mai sus este concurentă cu infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 78 alin. (1) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 99 din 2 martie 2009 a Judecătoriei Sibiu, modificată prin decizia penală nr. 100 din 23 aprilie 2010 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 153 din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia şi pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe o perioadă de 8 ani.
În baza art. 865 C. pen., raportat la art. 85 C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare.
A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de un an şi 3 ani închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul R.C. a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 260 C. pen., inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul N.G. a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i1) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 260 C. pen.
În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 1.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a dispus ca onorariile pentru avocaţii desemnaţi din oficiu să fie plătite din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
În după-amiaza zilei de 28 ianuarie 2007, inculpaţii T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I. şi numiţii O.D., A.M.C., L.B., precum şi victima M.I., se aflau în trecere pe str. Luptei din Sibiu cu intenţia de a servi masa la un restaurant situat pe B-dul G-ral. Erau în două autoturisme grupaţi astfel: inculpaţii T.L.C., V.L.I., împreună cu numiţii L.B., O.D. şi A.C.M. se aflau în autoturismul primului dintre aceştia, condus chiar de către el, iar inculpaţii L.I.C. şi S.C.G., împreună cu victima M.I. se aflau în autoturismul inculpatului L.I.C., care se afla la volan.
Inculpaţii se întâlniseră cu câteva ore înainte deoarece T.L.C. şi L.I.C. fuseseră anunţaţi de către inculpatul R.C. şi de către martorul M.M. că numiţii T.C.A. şi J.F.A., însoţiţi de alţi tineri din anturajul lor, se deplasaseră în cursul acelei dimineţi în incinta sălii de jocuri aparţinând SC A.M. SRL situată pe str. Tribunei din Sibiu, unde l-au bruscat pe patron, inculpatul R.C. şi l-au ameninţat că dacă nu îşi va schimba bodiguarzii, pe învinuiţii T.L.C. şi L.I.C., îi vor agresa fizic atât pe aceştia, cât şi pe el.
În momentul deplasării celor două autoturisme prin faţa restaurantului „K.”, situat pe str. Luptei, în faţa primului dintre acestea a sărit numitul J.F.A. Acesta servise anterior masa în respectivul local însoţit martorul C.A. şi de numiţii B.F.J. şi V.A.N. şi se afla pe trotuarul din faţa restaurantului în aşteptarea unui taximetru. Inculpatul T.L.C. l-a ocolit cu autoturismul şi a oprit după aproximativ 15-20 de metri. În apropierea lui J.F.A. rămas pe mijlocul carosabilului, a oprit autoturismul condus de către învinuitul L.I.C., autoturism pe care numitul J.F.A. nu l-a observat venind. Din rulare, în mod aleatoriu, autoturismul a fost oprit cu portiera din partea stângă spate în dreptul numitului J.F.A. Pe locul din spatele şoferului în autoturism se afla victima M.I., care s-a coborât imediat din acesta, după oprire. Pe fondul unor adversităţi anterioare, între numitul J.F.A. şi victima M.I. a avut loc o altercaţie în cadrul căreia din cauza stării de oboseală în care se afla, cauzată de nesomn şi de consumul exagerat de băuturi alcoolice şi de substanţe stupefiante, metamfetamine (ecstasy), precum şi datorită faptului că s-a trezit dintr-o dată în apropierea unor persoane pe care le considera duşmani şi a căror apariţie nu o anticipase, numitul J.F.A.F. i-a aplicat victimei M.I. o lovitură de cuţit în dreptul inimii, după care a fost împins şi lovit de către inculpaţii L.I.C. şi S.C.G., în prima fază, şi apoi şi de către inculpaţii T.L.C., V.L.I. şi numiţii O.D., A.C.M., L.B., care s-au deplasat şi ei între timp, la locul altercaţiei, din celălalt autoturism.
Persoanele care îl însoţeau pe J.F.A. şi anume martorul C.A., B.F.J. şi V.A.N. nu au intervenit în mod direct în conflict, primii doi dintre aceştia fiind loviţi de la distanţă de obiecte contondente aruncate de către ocupanţii celor două autoturisme. De altfel, chiar în timpul altercaţiei, martorul C.A. şi V.A.N. au fugit prin latura stângă a restaurantului „K.” în holul unui bloc din apropiere de unde au chemat un taximetru, cu care s-au deplasat la locuinţa numitului T.C.A. pe care l-au trezit din somn şi i-au povestit ceea ce s-a întâmplat. B.F.J. a rămas pe tot timpul desfăşurării incidentului la o oarecare distanţă de locul de producere al acestuia încercând verbal să îi determine pe cei care îl loveau pe J.F.A. să înceteze să facă acest lucru. După terminarea incidentului, s-a deplasat la Spitalul Clinic Judeţean Sibiu cu Ambulanţa care l-a transportat pe J.F.A. în vederea acordării de îngrijiri. Prietenii victimei M.I. s-au deplasat cu acesta la Spital înaintea venirii Ambulanţei, deoarece au constatat că nu se simţea bine şi că pe tricoul pe care îl purta, în dreptul pieptului, apăruse o pată de sânge.
În curtea Spitalului Clinic Judeţean Sibiu s-au adunat prietenii victimei M.I., atât cei aflaţi la incidentul de pe str. Luptei, cât şi alţii, precum şi organe de poliţie şi jandarmi, printre acestea aflându-se şi membrii ai echipelor de intervenţie rapidă.
La aflarea celor întâmplate, numitul T.C.A. a luat hotărârea de a se deplasa împreună cu mai mulţi cunoscuţi, dovediţi ulterior ca făcând parte din grupul lui infracţional organizat, la Spital Clinic Judeţean pentru a-l salva pe numitul J.F.A., despre care credeau că va fi arestat pentru fapta comisă. Astfel şi-a luat şi le-a înmânat şi fiecăruia dintre cei chemaţi, C.A., V.A.G., C.R., S.I. şi L.N.D., câte o armă albă şi anume cuţite, topoare, săbii şi alte obiecte tăietor-înţepătoare şi cu autoturismul lui, s-au deplasat la Spitalul Clinic Judeţean Sibiu. Numitul T.C.A. a intrat cu autoturismul în curtea Spitalului, după care, la comanda lui, s-au coborât toţi din acesta. În continuare, agitând armele albe pe care le aveau asupra lor, au încercat să lovească pe cine puteau şi să pătrundă în incinta Spitalului. Singurul care a reuşit să facă acest lucru a fost numitul T.C.A. care a spart sticla uşii de acces şi care, în holul de intrare în Unitatea de Primiri Urgenţe, i-a aplicat o lovitură de sabie de sus în jos, în zona capului, inculpatului T.L.C., producându-i leziuni atât la cap, în zona urechii stângi, cât şi în zona falangei proximale a degetului V de la mâna stângă.
După câteva minute în care activitatea unităţii spitaliceşti a fost practic blocată de panica creată, numiţii T.C.A., S.I., B.F.J., C.R., L.N.D. şi martorul C.A. au fost imobilizaţi de către organele de poliţie. Vizitiu A.N. a fugit deoarece a ajuns în clădirea principală a Spitalului din care a reuşit să iasă prin altă parte în stradă.
În aceeaşi dată s-a procedat la intervenţia chirurgicală asupra victimei M.I., dar aceasta nu a mai putut fi salvată, decedând la Spital în data de 02 februarie 2007 din cauza loviturii aplicate cu cuţitul în inimă de către numitul J.F.A.
În aceeaşi dată, 28 ianuarie 2007, s-a procedat la audierea în calitate de martori a inculpaţilor T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I. şi a numiţilor A.M.C., O.D., L.B., care toţi, cu excepţia lui O.D., au arătat că au văzut când numitul J.F.A. i-a aplicat o lovitură de cuţit în zona inimii victimei M.I. Aceştia au fost audiaţi atât de către procurorul criminalist în dosarul penal nr. 68/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu având ca obiect comiterea infracţiunilor de omor calificat şi tentativă la omor calificat, cât şi de către organele de poliţie în dosarul penal cu nr. unic 332/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, având ca obiect comiterea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburare gravă a liniştii şi ordinii publice, distrugere şi port fără drept de cuţit în locuri publice. Ulterior, cele două dosare au fost conexate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, declinate către D.I.I.C.O.T. – B.T. Sibiu şi conexate la dosarul penal nr. 7/D/P/2007 al acestei instituţii în care numiţii T.C.A., J.F.A. şi alte persoane erau cercetate pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de persoane, trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu. În acest dosar inculpaţii T.L.C., L.C.I., S.C.G., V.L.I. şi numiţii A.C.M., O.D., L.B. au fost reaudiaţi, de fiecare dată arătând că autorul faptei de omor calificat de pe str. Luptei din Sibiu este numitul J.F.A., iar cel care l-a lovit în mod intenţionat cu sabia pe inculpatul T.L.C. în secţia de Urgenţe, în aceeaşi dată, este numitul T.C.A. Mai mult decât atât, inculpatul T.L.C. a formulat, prin avocat ales, în data de 13 februarie 2007, o plângere penală împotriva numitului T.C.A. pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat pentru cele petrecute în data de 28 ianuarie 2007 la Spitalul Clinic Judeţean Sibiu. În aceasta spune şi faptul că în aceeaşi zi numitul J.F.A. a înjunghiat-o pe victima M.I. cu un cuţit în zona inimii.
De asemenea, a fost audiat în data de 05 aprilie 2007 şi inculpatul R.C., patronul sălii de jocuri mecanice de pe str. Tribunei din Sibiu în care numiţii T.C.A. şi J.F.A. au intenţionat să îşi impună proprii oameni ca şi bodiguarzi şi care a fost şantajat de către aceştia să renunţe la proprii oameni de ordine şi anume la inculpaţii T.L.C. şi L.I.C. Cu toate că din cercetările întreprinse a reieşit că inculpatul R.C. a fost ameninţat şi insultat cu acea ocazie de către numiţii T.C.A., J.F.A., A.N., C.A., V.A.G. şi B.F.J., ultimul dintre aceştia punându-i la spate un cuţit, şi că i s-a cerut să renunţe la cei doi bodiguarzi, chiar fiindu-i adus cu acea ocazie un alt bodyguard pe care să îl angajeze, G.F., acesta a ascuns adevărul, arătând în mod neadevărat că nu s-a întâmplat nimic cu acea ocazie şi că a purtat o discuţie paşnică cu numitul T.C.A. şi cu cei care îl însoţeau. Acestea sunt infirmate, pe lângă cele rezultate din administrarea altor mijloace de probă care se coroborează între ele, chiar şi de propriile menţiuni făcut în faţa aceloraşi organe de urmărire penală pe care nu a dorit să le insereze însă în depoziţia scrisă, atât cu ocazia audierii din data de 05 aprilie 2007, când a fost înregistrat ambiental audio-video în baza Ordonanţei provizorii a procurorului confirmată de Tribunalul Sibiu, cât şi în data de 14 martie 2007, când, de asemenea, în prezenţa numitului B.R.P., audiat şi el ca martor în acel dosar, a arătat aceloraşi organe de urmărire penală că nu doreşte să dea declaraţie cu privire la cele care s-au întâmplat în realitate şi că, în situaţia în care va fi solicitat să dea totuşi o declaraţie, nu va arăta adevărul în aceasta.
În acelaşi dosar a fost audiat în data de 14 februarie 2007, în calitate de martor sub identitatea protejată M.C., şi inculpatul N.G., fostul antrenor de box al martorului C.A. care a arătat că a doua zi după comiterea faptei de omor de pe str. Luptei din Sibiu acesta l-a căutat spunându-i că ceilalţi membrii ai grupului organizat al lui T.C.A. care nu fuseseră arestaţi, şi anume numiţii B.F.J., A.N., C.D.G., D.L. şi V.A.G., i-au solicitat să recunoască că el este autorul atât al faptei de pe str. Luptei în dauna victimei M.I. , cât şi al tentativei de omor din incinta Spitalului Clinic Judeţean Sibiu comisă asupra inculpatului T.L.C. De asemenea, martorul i-a mai relatat şi că aceleaşi persoane i-au spus că i-l vor angaja pe acelaşi avocat pe care îl au şi numiţii T.C.A. şi J.F.A. Cu acea ocazie inculpatul N.G. a arătat că l-a sfătuit pe martorul C.A. să nu recunoască comiterea respectivelor infracţiuni în situaţia în care nu este vinovat şi i-a recomandat un alt avocat care să îl reprezinte în cauză. A mai arătat în declaraţia pe care a dat-o cu identitate conspirată că avea cunoştinţă de faptul că de aproximativ un an de zile numitul T.C.A. îl recrutase pe martorul C.A. lăsându-l să locuiască într-unul dintre apartamentele sale, prin promisiunea că îi va aranja meciuri de box profesionist în Spania, şi prin aceea că l-a angajat pe acesta în calitate de bodyguard la unele baruri din Sibiu controlate de el, şi anume la D.M şi la N.
În cursul lunii februarie 2007, inculpaţii T.L.C. şi S.C.G. au fost arestaţi preventiv într-un alt dosar penal al D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală Bucureşti pentru comiterea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat şi trafic de persoane. În cursul cercetării judecătoreşti competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată de la Tribunalul Bucureşti la Tribunalului Sibiu, situaţie în care cei doi învinuiţi s-au întâlnit în Penitenciarul Aiud cu numiţii T.C.A., J.F.A., B.F.J. şi A.N., moment în care au purtat discuţii privitoare la cele întâmplate. La ieşirea din Penitenciar, ca urmare a punerii în libertate sub control judiciar, învinuitul T.L.C. i-a instigat pe învinuiţii L.C.I., V.L.I., A.C.M. şi O.D. să îşi schimbe declaraţiile date anterior şi să declare că nu J.F.A. a fost cel care a înjunghiat-o pe victima M.I. în data de 28 ianuarie 2007 pe str. Luptei din Sibiu şi că el s-a autoaccidentat la mâna stângă şi la cap, în aceeaşi dată, la Spitalul Clinic Judeţean din Sibiu, când s-a tăiat singur în geamul uşii de acces în Unitatea de Primiri Urgenţe.
Astfel, în data de 25 februarie 2008, inculpaţii T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.I.L. şi A.C.M. şi-au schimbat în mod intenţionat declaraţiile în faţa Tribunalului Dolj, cu ocazia audierii lor în calitate de martori şi respectiv parte civilă, arătând în mod mincinos că nu J.F.A. este cel care a lovit-o cu cuţitul pe victima M.I. pe str. Luptei din Sibiu în data de 28 ianuarie 2007 şi că inculpatul T.L.C. nu a fost lovit cu sabia în aceeaşi dată în incinta Spitalului Clinic din Sibiu de către numitul T.C.A.
La 25 noiembrie 2009 D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba-Iulia a emis rechizitoriul nr. 2/D/P/2009 prin care a trimis în judecată un număr de 29 de persoane în calitate de inculpaţi, printre care şi inculpatul T.L.C., pentru comiterea în cursul anilor 2007 şi 2008 a infracţiunilor de iniţiere, constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracţional organizat, şantaj, tentativă de omor calificat, tâlhărie, lipsire de libertate, vătămare corporală, vătămare corporală gravă, lovire şi alte violenţe, înşelăciune, violare de domiciliu, ameninţare, distrugere, portul fără drept al unor obiecte confecţionate pentru lovire, ultraj contra bunelor moravuri, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, purtare abuzivă şi fals în înscrisuri sub semnătură privată. Respectivul grup astfel organizat acţiona la comanda lui T.C.A. şi a lui J.F.A. zis S., relevantă în acest sens fiind declaraţia inculpatului M.N.C. care a descris cu lux de amănunte cum se realiza acest lucru, prin ce canale se comunica cu aceştia, cine ţinea legătura cu ei, cine îi sprijinea financiar şi care erau scopurile grupului. De asemenea, relevante în cauză sunt şi convorbirile telefonice şi mesajele scrise din datele de 16 decembrie 2009 şi 17 decembrie 2009 dintre martorul U.M.A. zis B. şi numitul J.F.A. în care cel de-al doilea îi spune primului să vorbească cu C.M. zis S., arestat preventiv în Penitenciarul Aiud în dosarul „grupării L.”, să nu îl agreseze fizic, el sau vreun alt membru al grupului, pe învinuitul T.L.C., aflat şi el în acea perioadă în Penitenciarul Aiud arestat preventiv în acelaşi dosar penal, deoarece acesta a dat şi va da declaraţii în favoarea sa la Tribunalul Dolj şi respectiv la Curtea de Apel Craiova.
În data de 25 februarie 2008 a fost audiat în calitate de martor la Tribunalul Dolj şi învinuitul R.C. zis C. care a arătat în mod mincinos că nu a fost supus de nimeni nici unui şantaj şi că în data de 28 ianuarie 2007 la sala de jocuri mecanice ce aparţine societăţii sale comerciale situată pe str. Tribunei din Sibiu a purtat o discuţie amicală cu numiţii T.C.A. şi J.F.A., precum şi cu cei care îi însoţeau, şi că nu a fost ameninţat că dacă nu îşi va schimba bodiguarzii va avea de suferit.
În data de 09 februarie 2009 a fost audiat tot la Tribunalul Dolj şi învinuitul N.G., cu identitatea protejată M.C., ocazie cu care acesta şi-a schimbat declaraţia, arătând în mod neadevărat că nu a purtat nici un fel de discuţie cu martorul C.A. după comiterea infracţiunii de omor calificat de pe str. Luptei din Sibiu din data de 28 ianuarie 2007, că nu l-a sfătuit pe acesta să nu recunoască în faţa organelor de urmărire penală infracţiuni pe care nu le-a săvârşit şi că nu i-a recomandat acestuia, cu acea ocazie, vreun avocat.
Starea de fapt aşa cum a fost reţinută este dovedită cu plângerea şi declaraţiile ulterioare în calitate de parte vătămată ale inculpatului T.L.C., cu declaraţiile inculpaţilor date în dosarul în care au fost audiaţi ca martori atât în timpul urmăririi penale cât şi la cercetare judecătorească în faţa Tribunalului Dolj.
La dosar se mai găsesc acte medicale privind pe inculpatul T.L.C., procese verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice, mesajele telefonice ale celor implicaţi precum şi declaraţiile martorilor menţionaţi care se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor.
Reţine instanţa fondului că din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă în forme de participaţie diferite, sens în care a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Cu privire la infracţiunea de sprijinire în orice mod a unui grup infracţional organizat reţinută în sarcina tuturor inculpaţilor constând în aceea că prin declaraţiile mincinoase pe care le-au făcut în faţa Tribunalului Dolj, au sprijinit grupul infracţional organizat al numiţilor T.C.A. şi J.F.A. în sensul de a-i ajuta să fie puşi în libertate pentru a-şi continua activităţile infracţionale reţine instanţa de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Se reţine că nu s-a făcut dovada că cei nominalizaţi au fost condamnaţi definitiv pentru că ar fi făcut parte dintr-o asociere şi mai mult decât atât se apreciază că odată cu arestarea celor care ar fi făcut parte din grup acesta a fost destructurat, caz în care nu se mai pune problema sprijinirii unei entităţi care nu mai există.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului T.L.C. a reţinut Tribunalul Sibiu că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, apreciind că declaraţiile nesincere sau mincinoase ale părţii vătămate nu au caracterul unor acte concrete de ajutorare a infractorului care să facă posibilă tragerea la răspundere penală sub aspectul comiterii infracţiunii de favorizarea infractorului.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, prevăzut de art. 363 C. proc. pen., au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Sibiu şi inculpaţii T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I. şi R.C.
În motivarea apelului D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu a criticat hotărârea penală atacată sub aspectul laturii penale, privind greşita achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi greşita achitare a inculpatului T.L.C. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 264 C. pen., susţinându-se că activitatea grupului a continuat şi după destructurarea acestuia, iar schimbarea declaraţiei în faţa Tribunalului Dolj întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.
Inculpatul V.L.I. a criticat sentinţa penală atacată sub aspectul laturii penale, solicitând încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen. şi art. 260 alin. (2) C. pen., sau achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen.; s-a solicitat, în terţiar, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Inculpatul a susţinut că declaraţia dată în faţa Tribunalului Dolj cuprinde elemente reale, iar în faţa Curţii de Apel Craiova şi-a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale.
Inculpatul R.C. a criticat sentinţa penală atacată sub aspectul laturii penale, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece cele declarate au corespuns realităţii, nesimţindu-se ameninţat sau insultat în discuţia avută cu T., J. şi B., împrejurare confirmată şi de declaraţia martorului M.M.
Inculpatul T.L.C. a criticat sentinţa penală atacată sub aspectul laturii penale, susţinând că a fost greşit condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, deoarece fapta nu există, nefiind probată acţiunea de determinare a inculpaţilor, solicitând achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Inculpatul L.I.C. a criticat sentinţa penală atacată sub aspectul laturii penale, susţinând că fapta de mărturie mincinoasă nu există, declaraţia dată în faţa Tribunalului Dolj corespunzând realităţii.
Inculpatul S.C.G., în motivarea orală a apelului a criticat sentinţa penală atacată, solicitând achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece fapta de mărturie mincinoasă nu există.
Prin decizia penală nr. 140/ A din 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu şi inculpatul T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I., R.C. împotriva sentinţei penale nr. 42 din 15 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 424/85/2011.
A obligat pe inculpaţii T.L.C., L.I.C., V.L.I., R.C. să plătească fiecare statului câte 600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, s-a stabilit a fi avansată din fondurile Ministerului de Justiţie.
A obligat pe inculpatul apelant S.C.G. să plătească statului suma de 900 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a stabilit a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat N.G., în cotă procentuală, în sumă de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim control judiciar a reţinut că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa fondului în urma coroborării întregului material probator administrat în cauză şi încadrarea juridică dată faptelor corespunde situaţiei factuale astfel cum rezultă din conţinutul sentinţei penale atacate.
Referitor la criticile formulate de parchet sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar în cazul inculpatului T.L.C. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen., reţine Curtea de Apel Alba Iulia că nu sunt întemeiate cât timp la dosar nu au fost evidenţiate elementele constitutive ale celor două infracţiuni.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia şi de inculpaţii T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I. şi R.C.
Criticile formulate de parchet din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., vizează greşita achitare a inculpaţilor T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I., R.C. şi N.G., sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Se susţine sub acest aspect că probele administrate în cauză relevă că şi ulterior intervenţiei organelor de urmărire penală între membrii grupării a fost manifestă unitatea de grup, coeziunea specifică entităţilor de această natură, ei promiţându-şi protecţie condiţionată de prezentarea în faţa instanţelor a unor declaraţii mincinoase, dar favorabile membrilor grupului.
Este criticată, de asemenea, şi greşita achitare a inculpatului T.L.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 264 C. pen., susţinându-se că demersul infracţional al inculpatului se circumscrie exigenţelor impuse de textul de incriminare, prin atitudinea procesuală adoptată în calitate de parte vătămată acesta contribuind esenţial la construirea unui probatoriu favorabil inculpatului de natură a îngreuna aflarea adevărului.
Recurentul inculpat T.L.C. critică hotărârile instanţelor inferioare pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă, cât timp nu au fost administrate probe din care să rezulte că ar fi determinat vreo altă persoană să declare mincinos, fapt pentru care solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Recurentul inculpat L.I.C. a criticat, de asemenea, greşita sa condamnare pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă şi susţine că materialul probator administrat în cauză nu evidenţiază elementele constitutive ale acestei infracţiuni, fapt pentru care solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Recurentul inculpat S.C.G. solicită achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 260 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în susţinerea acestor motive arătând că nu există probe certe care să conducă la concluzia că această infracţiune există.
Recurentul inculpat V.L.I. solicită în principal achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 260 C. pen. şi susţine sub acest aspect că este incidentă în cauză dispoziţia prevăzută de art. 260 alin. (2) C. pen., cât timp în faţa Curţii de Apel Craiova şi-a retras mărturia din faţa tribunalului Craiova situaţia sa fiind identică cu cea a inculpatului N.G. care a beneficiat de această cauză de impunitate.
În subsidiar, solicită a se reţine că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, sens în care solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen.
Într-o ultimă teză, recurentul inculpat V.L.I., în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicită schimbarea modalităţii de executare a pedepsei în sensul reţinerii incidenţei dispoziţiei art. 861 C. pen.
Recurentul inculpat R.C., în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicită achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 260 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi susţine sub acest aspect că fapta reţinută în sarcina sa nu întruneşte elementele constitutive, respectiv lipseşte latura obiectivă.
Susţine apărarea că inculpatul R.C. nu poate fi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă cât timp, pe parcursul procesului penal, el a relatat numai adevărul aşa cum a fost trăit, perceput şi apreciat de el.
În baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., recurentul inculpat R.C. solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic iar ca modalitate de executare să se stabilească suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., cât şi din perspectiva dispoziţiei art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond în baza unui amplu ansamblu probator pe care l-a supus unei analize obiective şi judicioase, fiind evidenţiate atât faptele cât şi împrejurările în care au fost comise.
Încadrarea juridică dată faptelor este justă şi corespunde situaţiei de fapt stabilită, în mod corect apreciind instanţa de prim grad cât şi instanţa de prim control judiciar că sunt îndeplinite condiţiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor ce li se reţin în sarcină.
Din analiza coroborată a probelor administrate în faza de urmărire penală cât şi a celor administrate în mod nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, rezultă că în lunile ianuarie şi februarie 2008, inculpatul T.L.C. i-a determinat pe inculpaţii L.I.C., S.C.G., V.L.I. şi pe numitul A.M. să facă declaraţii mincinoase în faţa Tribunalului Dolj când vor fi audiaţi ca martori în procesul penal privind pe T.C.A. şi J.F.A., faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii e instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În sarcina inculpaţilor L.I.C., S.C.G., V.L.I. şi R.C. se reţine că la data de 25 februarie 2008 fiind audiaţi ca martori în faţa Tribunalului Dolj au făcut afirmaţii mincinoase cu privire la împrejurări esenţiale ale cauzei, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.
În cauză a fost administrat un material probator vast care evidenţiază mai presus de orice îndoială, vinovăţia inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi de instigare la mărturie mincinoasă în sarcina inculpatului T.L.C. astfel încât apreciază Înalta Curte că toate apărările formulate de recurenţii inculpaţi din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în raport de care solicită achitarea pentru inexistenţa faptei sau pentru lipsa unuia din elementele constitutive, sunt nefondate şi lipsite de consistenţa necesară de a determina adoptarea unei soluţii contrare celei adoptate de instanţele inferioare.
Relevante în contextul probator sunt declaraţiile inculpatului T.L.C. în zilele de 28 ianuarie 2007 una în faţa organelor de cercetare penală în calitate de martor şi una în faţa procurorului în calitate de parte civilă, precum şi la 1 februarie 2007 în dosarul nr. 7/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu, în toate specificând că la data de 28 ianuarie 2007 numitul J.F.A. a înjunghiat-o cu un cuţit pe victima M.I. pe str. Luptei din Sibiu, lovitură în urma căreia victima a decedat după câteva zile la spital.
Tot inculpatul T.L.C. a arătat că tot în aceeaşi zi numiţii T.C.A., L.N.D., C.R., S.I. şi C.A. au pătruns în curtea spitalului înarmaţi cu cuţite, răngi, topoare, au provocat scandal public, au distrus bunuri şi au paralizat activitatea unităţii de primiri urgenţe.
Tot cu acelaşi prilej, numitul T.C.A. a pătruns în incinta holului de intrare a unităţii de primiri urgenţe prin spargerea geamului uşii de acces şi l-a lovit cu sabia în zona capului producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 30-35 zile de îngrijiri medicale.
- la data de 7 februarie 2007, inculpatul T.L.C. a formulat plângere împotriva numitului T.C.A. pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor.
- ulterior, la data de 28 ianuarie 2008, în declaraţia dată în faţa Tribunalului Dolj în calitate de parte vătămată, acesta a arătat în mod mincinos că cele relatate în faza de urmărire penală nu sunt adevărate, încercând în acest mod să îi exonereze de răspundere penală pe numiţii J.F.A. şi T.L.C.
- actele medico-legale emise în cele două faze ale procesului penal relevă faptul că leziunile suferite la data de 28 ianuarie 2007 de către T.L.C. au fost produse prin lovire activă de un corp dur.
- declaraţiile date în cursul urmăririi penale de către inculpaţii L.I.C., S.C.G., V.L.I. în care au arătat aceleaşi aspecte ca şi inculpatul T.L.C. în sensul că, la data de 28 ianuarie 2007, au văzut când numitul J.F.A. i-a aplicat o lovitură de cuţit în zona inimii victimei M.I. şi că numitul T.C.A. l-a lovit cu sabia în cap şi la umăr pe T.L.C.;
- declaraţiile date de L.I.C., S.C.G. şi V.L.I. la data de 25 februarie 2008 la Tribunalul Dolj, în calitate de martori, în care arată că nu îşi mai menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală fără a prezenta însă argumente serioase şi credibile care să justifice această schimbare de atitudine;
- declaraţia dată de A.C.M., faţă de care s-a disjuns cauza pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 din legea nr. 39/2003 şi art. 260 C. pen., la data de 25 februarie 2008, în faţa Tribunalului Dolj în care arată că nu îşi mai menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală iar ulterior fiind audiat la data de 19 august 2008 recunoaşte că T.L.C. i-a spus la ieşirea din Penitenciarul Aiud ce să declare la Craiova, lucru pe care, are cunoştinţă că l-a făcut şi cu alte persoane;
- declaraţiile martorilor I.A.D., U.M.A., B.M.E., F.G., M.M., C.A.;
- procesele verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice;
- declaraţiile inculpatului R.C. care atât în faza de urmărire penală în data de 5 aprilie 2007 cât şi în faza cercetării judecătoreşti la data de 25 februarie 2008 a arătat mincinos că nu este adevărat că a fost ameninţat în vreun fel la data de 28 ianuarie 2007 de către membrii grupului lui T.C.A.;
- declaraţiile inculpatului N.G. dată în calitate de martor cu identitate protejată M.C., în data de 14 februarie 2007, în dosarul nr. 7/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Sibiu în care a arătat că după evenimentele din data de 28 ianuarie 2007 a discutat cu martorul C.A. care i-a spus că cei din grupul lui T.C.A. i-au solicitat să ia asupra lui faptele de omor şi tentativă de omor.
Astfel, reţine Înalta Curte că toate aceste elementele probatorii au fost analizate în mod obiectiv şi judicios de către instanţa de prim grad care a stabilit situaţia de fapt în deplin acord cu conţinutul probelor administrate pe parcursul procesului penal fapt pentru care apreciază că apărările formulate de inculpaţi în sensul exonerării de orice penalitate nu se justifică cât timp nu se bazează pe teze probatorii credibile.
Cu privire la criticile formulate de parchet referitor la greşita achitare a inculpaţilor sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 264 C. pen. (în cazul inculpatului T.L.C.), reţine Înalta Curte că nu sunt întemeiate, fapt pentru care va respinge recursul declarat de parchet ca nefondat.
Reţine Înalta Curte că soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este întemeiată şi pentru alte argumente decât cele avute în vedere de instanţa de prim grad.
Aşa cum rezultă din lucrările dosarului, la data de 28 ianuarie 2007, s-a procedat la audierea în calitate de martori a inculpaţilor T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I. şi a numiţilor A.M.C., O.D. şi L.B., în dosarul nr. 68/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu având ca obiect comiterea infracţiunilor de omor calificat şi tentativă la omor calificat.
Aceştia au fost audiaţi şi de către organele de poliţie în dosarul nr. 332/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu având ca obiect comiterea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburare gravă a liniştii şi ordinii publice, distrugere şi port fără drept de cuţit în locuri publice.
Ulterior, cele două dosare au fost conexate la dosarul nr. 7/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu –D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu în care numiţii T.C.A., J.F.A. şi alte persoane erau cercetate pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de persoane, trafic de droguri de mare risc şi determinarea de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.
Faptele privind constituirea unui grup infracţional organizat, trafic de persoane, trafic de droguri şi deţinerea de droguri de mare risc au fost comise de inculpaţii T.C.A., J.F.A. şi de alte persoane, în perioada 2002 – 2004, iar faptele de omor şi tentativă de omor reţinute în sarcina inculpaţilor T.C.A. şi J.F.A. au fost comise la data de 28 ianuarie 2007.
În cazul infracţiunii de omor victimă a fost numitul M.I., iar în cazul infracţiunii de tentativă la omor victimă a fost inculpatul T.L.C.
Potrivit dispoziției art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Prin urmare, constituirea unui grup infracţional presupune o activitate de asociere a mai multor persoane, o structură determinată şi roluri bine definite, la această grupare putând să adere sau să desfăşoare activităţi de sprijinire a grupului şi alte persoane.
Legătura subiectivă dintre inculpaţi, cooperarea acestora în vederea atingerii scopului pentru care s-au constituit în grup sunt condiţii esenţiale pentru existenţa grupului.
Aceeaşi legătură subiectivă trebuie să existe atât între persoanele care constituie grupul cât şi între acestea şi cele care aderă sau sprijină grupul întrucât scopul existenţei grupului este comun pentru ambele categorii de participanţi, respectiv acela al comiterii unor infracţiuni grave.
Ca atare şi persoanele care aderă sau sprijină grupul trebuie să desfăşoare activităţi de natură să contribuie la atingerea scopului pentru care a fost constituit grupul infracţional.
În cauza dedusă judecăţii nu au fost evidenţiate astfel de activităţi în sarcina inculpaţilor T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I., R.C. şi N.G., de sprijinire a grupului care să facă posibilă condamnarea acestora pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Simpla măsură dispusă de organele de urmărire penală de conexare a dosarului în care numiţii T.C.A. şi J.F.A. erau cercetaţi pentru comiterea infracţiunilor de omor şi tentativă de omor la dosarul în care erau cercetaţi pentru comiterea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, trafic de persoane, trafic de droguri şi deţinere de droguri în vederea consumului propriu, nu poate conduce la concluzia că prin declaraţiile mincinoase făcute de inculpaţi în faţa Tribunalului Dolj, aceştia au sprijinit sau au aderat la grupul infracţional constituit în anul 2002 din care făceau parte şi T.C.A. şi J.F.A.
Pentru a fi reţinută această infracţiune, activitatea de sprijinire a grupului trebuie să fie efectivă, consistentă şi de natură a contribui la realizarea scopului pentru care a fost constituit grupul, împrejurări ce nu se regăsesc în cauza dedusă judecăţii, cu atât mai mult cu cât în raport de infracţiunile de omor şi tentativă la omor nu a fost identificată o grupare infracţională.
De altfel, nici Parchetul, în motivele scrise de recurs nu aduce argumente convingătoare şi suficiente care să determine o eventuală soluţie de condamnare a inculpaţilor din prezenta cauză pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 făcând doar referire la materialul probator administrat în cauză care însă, aşa cum am menţionat anterior, nu conturează elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Nici criticile formulate de parchet privind greşita achitare a inculpatului T.L.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen., nu sunt întemeiate.
Sub acest aspect, se reţine în actul de acuzare că inculpatul T.L.C. fiind audiat la Tribunalul Dolj şi-a schimbat declaraţiile date anterior la urmărirea penală, prin aceasta dând ajutor numiţilor T.C.A. şi J.F.A. în sensul de a îngreuna şi zădărnici judecata şi executarea pedepsei.
Infracţiunea de favorizare a infractorului constă în ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.
Ca atare, elementul material constă în ajutorul dat unui infractor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, termenii folosiţi de legiuitori semnificând sprijinirea certă, efectivă a unui infractor.
Prima modalitate normativă incriminată de legiuitor, numită şi favorizare personală, presupune activităţi de natură să influenţeze urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei în sensul să zădărnicească, să facă inutile aceste activităţi desfăşurate de organele judiciare.
Mai mult decât atât legiuitorul condiţionează existenţa acestei infracţiuni de lipsa vreunei înţelegeri înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii dintre favorizator şi făptuitorul favorizat.
În cauza dedusă judecăţii apreciază Înalta Curte, în deplin acord cu instanţele inferioare în grad că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, faptă reţinută în sarcina inculpatului T.L.C.
Faptul că inculpatul T.L.C. şi-a schimbat declaraţiile date în faza de urmărire penală şi a susţinut în faţa tribunalului Dolj că nu T.C.A. şi J.F.A. sunt autorii faptelor de tentativă de omor şi omor, victima tentativei de omor fiind chiar el, nu poate contura latura obiectivă a infracţiunii de favorizare a infractorului, aceste declaraţii mincinoase neavând caracterul unor activităţi de sprijinire certă şi efectivă a infractorului.
Declaraţiile date de inculpatul T.L.C. în faţa tribunalului Dolj nu sunt de natură să determine îngreunarea sau zădărnicirea judecăţii întrucât analizate în contextul întregului ansamblu probator nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză şi ca atare nu pot atrage o soluţie favorabilă numitului T.C.A.
Mai mult decât atât, din probele dosarului rezultă că în cursul lunii februarie 2007, inculpatul T.L.C. şi S.C.G. au fost arestaţi preventiv într-un alt dosar, ocazie cu care s-au întâlnit în Penitenciarul Aiud cu T.C.A., J.F.A., B.F.J. şi A.N. şi au discutat despre cele întâmplate. La ieşirea din penitenciar, ca urmare a punerii în libertate sub control judiciar, i-a instigat pe ceilalţi inculpaţi să-şi schimbe declaraţiile, astfel încât la data de 25 februarie 2008 inculpaţii T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.I.L. şi A.C.M. şi-au schimbat în mod intenţionat declaraţiile în faţa Tribunalului Dolj cu ocazia audierii lor în calitate de martori şi respectiv parte civilă arătând în mod mincinos că inculpatul J.F.A. este cel care l-a lovit cu cuţitul pe M.I. şi că inculpatul T.L.C. nu a fost lovit de către numitul T.C.A.
În atare situaţie apreciază, Înalta Curte că nu poate fi ignorată această stare de lucru, fiind evident că între inculpaţii T.L.C. şi T.C.A. a existat o înţelegere în sensul ca toţi inculpaţii din prezenta cauză să-şi schimbe declaraţiile date în faza de urmărire penală, împrejurare ce face imposibilă şi din acest punct de vedere reţinerea infracţiunii de favorizare a infractorului, care prin conţinutul ei exclude existenţa unei înţelegeri.
Recurentul inculpat V.L.I. a criticat decizia penală atacată sub aspectul menţinerii cauzei de impunitate prevăzută de art. 260 alin. (2) C. pen.
Înalta Curte apreciază că nu sunt întemeiate aceste critici, soluţia adoptată de instanţele inferioare fiind legală şi temeinică, reţinerea acestei cauze de impunitate nefiind posibilă câtă vreme inculpatul a revenit asupra declaraţiei mincinoase după pronunţarea sentinţei de către instanţa de fond.
Nici solicitarea inculpatului V.L.I. de reţinere a dispoziţiei art. 181 C. pen., nu este întemeiată.
Fapta de mărturie mincinoasă, prin atingerea relaţiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei şi cele referitoare la stabilirea adevărului judiciar, nu poate fi apreciată ca fiind lipsită de importanţă, acest gen de fapte care împiedică înfăptuirea justiţiei impunând o reacţie mai fermă din partea autorităţilor.
Criticile formulate de inculpaţii din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., nu sunt întemeiate.
Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate, instanţa de fond având în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen., realizând o proporţie între gradul de pericol social concret al faptei şi pedeapsa aplicată.
Înalta Curte apreciază că modalitatea de executare a fost bine individualizată de instanţa de fond, în mod corect apreciind că se impune ca pedepsele să fie executate în regim de detenţie.
Faţă de poziţia procesuală negativă adoptată de inculpaţi, natura faptelor comise, apte să împiedice înfăptuirea justiţiei, apreciază Înalta Curte că sancţiunea penală aplicată fiecărui inculpat corespunde scopului pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen., respectiv cel educativ şi de coerciţie.
Legiuitorul nu prevede un regim sancţionator sever pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă însă gravitatea faptei este dată de natura relaţiilor sociale afectate prin comiterea ei, aptă să împiedice înfăptuirea justiţiei, inculpaţii dând declaraţii mincinoase în legătură cu fapte grave comise de T.C.L. şi J.F.L., împrejurări ce impun un avertisment serios pentru a fi atinsă şi funcţia de exemplaritate a pedepsei pentru ca pe viitor să nu mai fie comise fapte de acest gen.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia şi de inculpaţii T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I. şi R.C. împotriva deciziei penale nr. 140/ A din 22 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia şi de inculpaţii T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I. şi R.C. împotriva deciziei penale nr. 140/ A din 22 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi T.L.C., L.I.C., V.L.I. şi R.C. la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat S.C.G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat N.G., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3174/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3182/2013. Penal → |
|---|
