ICCJ. Decizia nr. 3209/2013. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3209/2013

Dosar nr. 5047/1/2013

Şedinţa publică din 21 octombrie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 300/110/2013, printre altele, în temeiul art. 300², cu art. l60b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestului preventiv al inculpaţilor C.C., I.I., V.M.D. şi P.D., arestaţi în Penitenciarul Bacău.

S-a dispus comunicarea măsurii administraţiei locului de deţinere.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

De asemenea, au fost respinse, ca nefondate, cererile inculpaţilor privind revocarea măsurii arestului preventiv, respectiv înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea şi/sau ţara.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, prin încheierea nr. 4/ ÎC din data de 09 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 79/110/2012, în temeiul art. 149¹ alin. (9) şi (10) C. proc. pen., cu art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor: C.D., C.C., I.I., B.A.P. şi P.D., pentru o durată de câte 29 de zile, începând cu data de 09 ianuarie 2012.

Prin încheierea nr. 10/ îc din data de 17 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a dispus arestarea inculpatului V.M.D., pentru o durată de 29 de zile.

Tribunalul Bacău a admis propunerile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău şi s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestului preventiv pentru câte 30 de zile, ultima prelungire urmând să expire la data de 05 iulie 2012.

S-a reţinut, de asemenea, că prin rechizitoriul nr. 31D/P/2011, din data de 02 iulie 2012, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. C.D., fost B., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, şantaj în forma prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 194 alin. (2) C. pen., art. 309 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. c). pen., faptele constând în aceea că:

- începând cu anul 2007, împreună cu alte persoane cu aceleaşi preocupări, a constituit o grupare infracţională organizată în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, pentru realizarea de beneficii materiale în mod facil;

- în 2007, a recrutat prin promisiuni mincinoase, a transportat şi cazat în Italia, în vederea exploatării sexuale, pe victima minoră I.F., victima reuşind să fugă de la stradă, şi să se întoarcă în ţară; după o perioadă, a cazat şi exploatat această victimă pe raza municipiului Bucureşti;

- în cursul anului 2007, a recrutat prin inducere în eroare, cazat şi exploatat în Italia pe victima S.T.L.;

- în perioada 2008-2010, a transportat, cazat, transferat în vederea exploatării sexuale victima P.C.M.;

- în perioada 2008-2012, a transportat, cazat, transferat în vederea exploatării sexuale victima P.T., pe care a determinat-o să se căsătorească cu inculpatul P.D., pentru a o menţine sub controlul grupării;

- în perioada 2010-2011, a transportat, cazat, transferat în Germania, în vederea exploatării sexuale la dispoziţia grupării victimele majore R.M., V.M.G., M.N., D.M., G.R.R. şi alte tinere, T.G., V.N.M.I.;

- în cursul anului 2011, a transportat, în vederea exploatării în Germania, victima minoră D.M.M., procurând pentru aceasta o carte de identitate falsă, în vederea facilitării trecerii frontierei;

- în perioada 2007, la zi a înlesnit practicarea prostituţiei mai multor tinere recrutate din ţară şi transportate în Italia sau Germania în acest scop, respectiv S.N., G.F., F.E. şi concubina sa, inculpata K.C.;

Sumele de bani provenite din exploatarea sexuală au fost investite în imobile, autoturisme de lux, afaceri, în scopul disimulării adevăratei provenienţe. în cursul lunii septembrie 2009, a constrâns-o pe partea vătămată P.C.M., profitând de influenţa sa asupra acesteia, să trimită inculpatului B.D.C. mesaje de ameninţare cu denunţarea la organele de poliţie pentru fapta de trafic de persoane comisă în dauna sa, în scopul obţinerii sumei de aproximativ 10.000 euro, pe care inculpatul B.D.C. a depus-o în contul acesteia deschis la R.B. Suma de bani a fost înmânată de partea vătămată inculpatul C.D., sub pretextul achiziţionării unui autoturism, ce a fost ulterior valorificat tot de inculpat.

În perioada colaborării cu inculpata F.E. pentru realizarea scopului grupării, respectiv 2009-2011, a transmis acesteia virusul HIV, prin întreţinerea de raporturi sexuale, în condiţiile în care cunoştea că suferă de această boală încă din data de 04 iunie 2009.

2. C.C., zis D., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. c) C. pen., faptele constând în aceea că:

În cursul anului 2011, a aderat/sprijinit gruparea infracţională organizată în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, constituită de C.D.;

În cursul anului 2011, a transportat/transferat în Germania, în vederea exploatării, victimele majore R.M., P.T. fostă Ţ., D.M. şi M.N.;

În toamna anului 2011, a recrutat, transportat, transferat şi exploatat în Germania victima minoră D.M.M.;

În aceeaşi perioadă, a înlesnit şi practicarea prostituţiei mai multor tinere recrutate din ţară şi transportate în Germania, în scopul obţinerii de beneficii materiale, printre care concubina inculpatului C.D., inculpatul K.C.;

Sumele obţinute din aceste activităţi au fost reinvestite în vederea disimulării provenienţei acestora.

3. I.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (l) şi (3) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (l) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că:

- în cursul anului 2010, a aderat la gruparea infracţională organizată în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, constituită de C.D. şi a sprijinit-o până la data intervenţiei organelor statului, 08 ianuarie 2012;

- în perioada 2010-2011, a recrutat prin înşelăciune victima R.M., pe care a transportat-o şi cazat-o în străinătate, în vederea exploatării la dispoziţia grupării;

- în perioada 2010-2011, a transportat, transferat în vederea exploatării în străinătate victimele P.T., V.M.G., D.M. şi M.N.;

- în cursul anului 2011, în cadrul acestei grupări, a transportat/ transferat în Germania victima minoră D.M.M.;

- în aceeaşi perioadă, a înlesnit practicarea prostituţiei mai multor tinere recrutate din ţară şi transportate în Germania, în scopul obţinerii de beneficii materiale, printre care şi învinuitul F.E. şi concubina inculpatului C.D., inculpatului K.C.;

Sumele de bani provenite din exploatarea sexuală au fost investite în imobile, autoturisme de lux, afaceri, în scopul disimulării adevăratei provenienţe.

4. B.A.P., zis C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (l) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. (1) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că:

- în cursul anului 2011, a aderat la gruparea infracţională organizată în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, constituită de C.D.;

- în perioada mai - noiembrie 2011, a transportat/ transferat în Germania sau din ţară în Germania, la dispoziţia grupării, victimele R.M., M.N. şi P.T., V.M.G., în vederea exploatării sexuale a acestora;

- în toamna anului 2011, a transportat/transferat/cazat în Germania victima minoră D.M.M. în vederea exploatării sexuale;

- a înlesnit prin diverse servicii, la dispoziţia grupării, practicarea prostituţiei mai multor tinere recrutate din ţară şi transportate în Germania, în scopul obţinerii de beneficii materiale, una dintre acestea fiind concubina liderului grupării, K.C.;

- la data de 08 ianuarie 2012, cu ocazia percheziţiei domiciliare de la locuinţa sa, deţinea un echipament confecţionat artizanal destinat fraudării bancomatelor, pe care l-a aruncat pe fereastra apartamentului la intrarea organelor de poliţie, în scopul evitării atragerii răspunderii sale penale pentru această faptă.

5. POPA DANIEL, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 26 C. pen., raportat la art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că:

- în cursul anului 2009, a aderat la gruparea infracţională organizată de inculpatul C.D. şi a sprijinit-o, primind prin sistemul de transfer Western Union suma de aproximativ 60.000 euro de la victima P.T., fostă T., exploatată în Germania, bani pe care i-a predat liderului grupării, pentru a-l ajuta pe acesta să se sustragă de la urmărire;

- în cursul anului 2010, a acceptat propunerea liderului grupului şi s-a căsătorit cu partea vătămată, fără a avea o relaţie cu aceasta, ajutându-l astfel la păstrarea controlului acesteia în beneficiul grupului;

- în cursul lunilor decembrie 2011 şi ianuarie 2012, a sprijinit gruparea infracţională condusă de C.D., cazând şi transportând în vederea transferării în Germania, pentru exploatare sexuală, victima P.T. fostă T.

6. V.M.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la grup infracţional, prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că:

- în perioada 2010 - 2011, a aderat la gruparea infracţională organizată condusă de inculpatul C.D., în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism;

- la solicitarea acestuia, împreună cu inculpaţii I.I., C.C. şi B.A.P., a transportat/ transferat/cazat în Germania, victimele R.M., P., fostă T.T., ce au fost constrânse la practicarea prostituţiei în beneficiul grupării şi a recrutat/transportat/transferat/cazat în Germania, victima V. (fostă G.) M.G., constrânsă, de asemenea, la practicarea prostituţiei în favoarea grupării;

- în perioada 2008 - 2011, a înlesnit practicarea prostituţiei inculpatei K.C.E. şi învinuitei F.E., transportându-le şi transferându-le, în vederea practicării acestei activităţi, în Germania, în beneficiul grupării infracţionale conduse de inculpatul C.D.;

- în perioada 2007 - 2011, a desfăşurat acte de punere la dispoziţie a sumelor de bani obţinute de victime din practicarea prostituţiei, liderului grupării, având reprezentarea destinaţiei acestora, în vederea disimulării adevăratei provenienţe.

7. K.C.E., zisă C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că:

- a aderat/sprijinit gruparea infracţională organizată de inculpatul C.D. în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, în cadrul căreia a avut rolul de supraveghere şi înlesnire a practicării prostituţiei mai multor tinere recrutate din ţară şi transportate în Germania în acest scop şi a practicat ea însăşi prostituţia la dispoziţia liderului grupării, în perioada 2009 - 2011;

- în perioada 2009 - 2011, a sprijinit gruparea infracţională organizată şi condusă de inculpatul C.D., prin cazarea şi supravegherea în Germania a părţilor vătămate R.M., P. (fostă Ţ.) T., V.(fostă G.) M.G., constrânse la practicarea prostituţiei în beneficiul acestei grupări;

- în cadrul grupării, în toamna anului 2011, a cazat şi supravegheat în vederea exploatării pe victima minoră D.M.M., constrânsă la practicarea prostituţiei în beneficiul grupării;

- în perioada 2010-2011, a înlesnit practicarea prostituţiei numitelor M.N. şi D.M., în beneficiul grupării infracţionale conduse de inculpatul C.D.;

- în cadrul grupării, a expediat în ţară, prin serviciile de transfer, sumele de bani provenite din exploatarea sexuală a tinerelor şi practicarea prostituţiei de către ea însăşi, la dispoziţia membrilor grupării, în special a liderului C.D., sprijinindu-l pe acesta la investirea banilor în imobile, autoturisme de lux, afaceri, în scopul disimulării adevăratei provenienţe.

8. C.R.P., fostă I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (l) și (3) din Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 şi art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că:

- în perioada 2007-2012, a sprijinit gruparea infracţională constituită de soţul său, inculpatul C.D., în scopul obţinerii de beneficii materiale prin exploatarea sexuală a victimelor;

- în cursul anului 2007, a recrutat prin promisiuni mincinoase de obţinere a unui loc de muncă decent în Italia pe victima minoră I.F., cunoscând faptul că urmează a fi transportată de soţul său C.D. în străinătate în vederea exploatării sexuale la stradă;

- în perioada 2007-2011, a primit în calitate de destinatar importante sume de bani provenite din exploatarea sexuală a victimelor, contribuind direct şi nemijlocit la investirea acestora în imobile, autoturisme de lux, afaceri, în scopul disimulării adevăratei provenienţe.

9. B.C.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea, art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că:

- în cursul anului 2008, a aderat la gruparea infracţională constituită de inculpatul C.D. în vederea comiterii infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism;

- în cadrul acestei grupări, în cursul lunii februarie 2008, a recrutat prin promisiuni mincinoase, transportat şi transferat în Italia, în vederea exploatării sexuale, pe victima P.C.M., pe care a exploatat-o ulterior inclusiv pe raza municipiului Bucureşti şi, în perioada 2008 - ianuarie 2010, a transportat, transferat, cazat şi exploatat, în mod repetat, această victimă în diverse locaţii din Elveţia şi Germania;

- în vara anului 2008, în calitate de membru al grupării infracţionale condusă de inculpatul C.D., a cazat partea vătămată P., fostă Ţ.T., la locuinţa sa din municipiul Bucureşti, în vederea transferării acesteia în Germania, pentru practicarea prostituţiei;

- în toamna anului 2008, a recrutat prin înşelăciune, transportat şi transferat în Germania, în vederea exploatării sexuale, pe victima G.R.R. şi, ulterior, în perioada 2008 - iunie 2010, a transportat, transferat, cazat şi exploatat, în mod repetat, această victimă în diverse locaţii din Germania;

- în perioada 2010 - 2011, nemaidorind să continue colaborarea infracţională în cadrul grupării conduse de inculpatul C.D., în asociere cu inculpatul A.C.A., alt membru al grupării, partea vătămată G.R.R. şi alte tinere, T.G., V.N.I.M.;

- în perioada 2008 - 2011, a investit sumele de bani provenite din exploatarea sexuală a victimelor în imobile, autoturisme de lux, afaceri, în scopul disimulării adevăratei provenienţe.

10. A.C.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat şi trafic de persoane în dauna părţilor vătămate G.R.R., V.N.l.M. şi T.G., prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că:

- în cursul anului 2009, a aderat la gruparea infracţională condusă de inculpatul C.D., prin intermediul inculpatului B.D.C., în scopul obţinerii de venituri din exploatarea sexuala a tinerelor;

- în perioada 2009 - 2010, a transportat şi transferat în Germania, în vederea exploatării sexuale pe părţile vătămate G.R.R., V.N.l.M., pe care a şi recrutat-o prin înşelăciune şi T.G.

11. F. (fostă A.) E., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat şi trafic de persoane, prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen., raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 328 C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că:

- începând cu anul 2008, a aderat/sprijinit gruparea infracţională organizată de inculpatul C.D. în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, în cadrul căreia a avut rolul de supraveghere şi înlesnire a practicării prostituţiei mai multor tinere recrutate din ţară şi transportate în Germania în acest scop;

- în perioada 2008 - 2011, a sprijinit gruparea infracţională organizată şi condusă de inculpatul C.D., prin cazarea şi supravegherea în Germania a părţilor vătămate, P. (fostă Ţ.) T., P.M.C., R.M., constrânse la practicarea prostituţiei în beneficiul acestei grupări;

- în cadrul grupării, a practicat ea însăşi prostituţia la dispoziţia liderului grupării, în perioada 2008 - 2009, pe raza municipiului Bucureşti;

- a expediat în ţară, prin serviciile de transfer, sumele de bani provenite din exploatarea sexuală a tinerelor şi practicarea prostituţiei de către ea însăşi, la dispoziţia membrilor grupării, în special a liderului C.D., sprijinindu-l pe acesta la investirea banilor în imobile, autoturisme de lux, afaceri, în scopul disimulării adevăratei provenienţe.

Potrivit art. 300¹ C. proc. pen., cu art. 160 C. proc. pen., respectiv art. 300² C. proc. pen., cu art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor C.C., I.I., V.M.D. şi P.D.

Prin încheiere, s-a dispus disjungerea faţă de inculpaţii menţionaţi mai sus, constituindu-se dosarul penal cu nr. 300/110/2013, iar faţă de inculpatul C.D., trimis în judecată prin acelaşi rechizitoriu, s-a pronunţat în dosarul iniţial nr. 4211/110/2011 sentinţa penală din 07 ianuarie 2013, prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare şi pedeapsa, complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe perioada de 5 ani.

Totodată, s-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 237/ D din data de 01 iulie 2013, pronunţată, de Tribunalul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpaţilor, după cum urmează:

1. C.C., zis D., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- aderarea/sprijinirea unui grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.;

- trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.;

- trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) (teza I) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) . pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.;

- proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a şi lit. b) C. pen.;

- spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, la pedeapsa, de 3 ani închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

2. I.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 alin. (l) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.;

- trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) (teza I) din Legea nr. 678/2001 modificată, la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.;

- proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

- spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

3. B.A.P., zis C., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

a) aderarea/sprijinirea unui grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

b) trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (l) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. b) şi art. 80 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (l) şi (3) (teza I) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare;

- deţinerea unui echipament destinat fraudării unui sistem informatic, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 5 luni închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

4. P.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 republicată, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

5. V.M.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

6. K.C.E., zisă C., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- aderarea/sprijinirea unui grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.;

- trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. b) şi art. 80 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.;

- trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) (teza I) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

- proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 lit. d) şi art. 80 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;

- complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) şi alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

7. C.R.P., fostă I., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- aderarea/ sprijinirea unui grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.;

- trafic de persoane minore, prevăzută de art. 13 alin. (l) şi (3) (teza I) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.;

- spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 2' ani închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

8. B.C.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- aderarea la un grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ alin. (1) – (4) şi (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.;

- trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (1) – (4) şi (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

- spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 320¹ alin. (1) – (4) şi (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

9. A.C.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- aderarea la un grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.;

- trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 lit. b) şi art. 80 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

10. F. (fostă A.) E., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- aderarea la un grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.;

- complicitate la trafic de persoane majore, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 12 alin. (l) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2), art. 76 lit. b) şi art. 80 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.;

- prostituţie, prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) şi art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închis oare;

- complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe durata, executării pedepsei principale.

- în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor: I.I., C.C., V.M.D. şi P.D.

Pentru inculpaţii: C.R.P., fostă I., A.C.A., F. (fostă A.) E., în temeiul art. 86^l C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Sentinţa anterior menţionată a fost apelată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău, precum şi de inculpaţii: C.C., I.I., V.M.D., P.D., B.A.P., K.C.E., B.D.C., C.R.P. şi F. (A.) E.

Curtea de Apel Bacău a stabilit termen pentru soluţionarea apelurilor, la data de 24 septembrie 2013, şi un termen intermediar centru verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării inculpaţilor I.I., C.C., V.M.D. şi P.D., la 26 august 2013, când, în temeiul art. 300² C. proc. pen., cu art. 160^b alin. (l) şi (3) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă.

La termenul din data de 24 septembrie 2013, judecata cauzei s-a amânat pentru lipsa de procedură cu o parte dintre părţile vătămate şi inculpaţi şi pentru a se cere relaţii de la cazierul judiciar, etc.

Cu prilejul verificării legalităţii şi temeiniciei stării de arest a inculpaţilor, curtea de apel a apreciat că menţinerea măsurii arestării preventive este judicioasă şi necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri, în acest stadiu al cercetărilor penale, se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes şi pentru buna desfăşurare a judecării cauzei, neimpunându-se luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.

S-a avut în vedere că arestarea preventivă a apelanţilor inculpaţi s-a dispus prin încheierea din data de 09 ianuarie 2012, iar la luarea acestei măsuri s-au reţinut ca temeiuri în drept prevederile art. 148 alin. (l) lit. f) C. proc. pen., respectiv: „inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.”

Analizând actele şi lucrărilor dosarului, curtea de apel a constatat că măsura arestării preventive a inculpaţilor a fost legal dispusă, prelungită şi apoi menţinută, în conformitate cu dispoziţiile art. 300¹ C. proc. pen., cu art. 160 C. proc. pen., respectiv art. 300² C. proc. pen., cu art. 160^b C. proc. pen., iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat.

S-a constatat că, din probatoriul efectuat în cauză, respectiv plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, depoziţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale şi la instanţa de fond, precum şi celelalte mijloace de probă reţinute în sentinţa penală apelată, inclusiv transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice, rezultă presupunerea rezonabilă că cei patru inculpaţi au săvârşit faptele pentru care sunt judecaţi.

Desigur că, în verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului preventiv, nu au fost analizate probele administrate în cauză şi nu au fost trase concluzii cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia inculpaţilor, reţinându-se că, potrivit art. 5² C. proc. pen., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă, or, în cauza dedusă judecăţii, s-a reţinut că nu se poate susţine că prin verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpaţilor se încalcă prezumţia de nevinovăţie, prin menţinerea măsurii arestului preventiv nefiind adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, aceasta subzistând până la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor printr-o hotărâre definitivă de condamnare.

S-a constatat, de asemenea, că în cauză sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

S-a reţinut că traficul de persoane este o infracţiune cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social şi una dintre cele mai josnice, cinice şi abjecte manifestări ale conştiinţei înapoiate, aceasta cu atât mai mult cu cât se presupune a fi fost comisă de inculpaţii constituiţi într-un grup infracţional organizat.

S-a mai reţinut că pericolul social deosebit al acestor fapte constă în împrejurarea că exploatarea sexuală a unei alte persoane reprezintă o sursă ilicită de câştig şi de procurare a mijloacelor de trai, dar, în acelaşi timp, provoacă o gravă tulburare în desfăşurarea relaţiilor de convieţuire socială şi constituie un teren favorabil pentru săvârşirea altor fapte grave.

A fost avut în vedere că aceste infracţiuni, de o amploare deosebită, precum şi infracţiunile de proxenetism, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei şi chiar sănătăţii acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate.

O dovadă în plus în acest sens a constituit-o şi faptul că inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de instanţa de fond şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

Rezonanţă socială a faptelor a reprezentat, de asemenea, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret şi aceasta a fost evidentă în cauza de faţă, prin amploarea presupusei activităţi infracţionale şi modul în care a fost organizată.

S-a apreciat că, prin lăsarea în libertate a inculpaţilor, unii în aceeaşi comunitate cu victimele, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranţă, în opinia publică, fapt ce, în final, s-ar repercuta negativ asupra finalităţii actului de justiţie.

În raport de aspectele mai sus relevate, curtea de apel a constatat că în cauză există temeiul prevăzut de art. 148 alin. (l) lit. f) C. proc. pen. (Hotărârea din 25.ianuarie.2007, H. contra. Austriei şi Hotărârea din 24 octombrie 2006, K. contra Poloniei)

De asemenea, s-a reţinut că principiul proporţionalităţii (Hotărârea A. contra Poloniei) impune ca, atunci când se ia o măsură privativă de libertate, să se aibă în vedere realizarea unui echilibru între necesitatea într-o societate democratică de apărare a interesului public şi importanţa dreptului la libertate.

Astfel, s-a constatat că acest echilibru este respectat, măsura preventivă luată şi menţinută împotriva inculpaţilor nefiind disproporţionată în raport cu necesitatea apărării într-o societate democratică a interesului public.

S-a mai reţinut că, în jurisprudenţa sa, C.E.D.O. a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea şi, desigur, pentru menţinerea acestei măsuri faţă de un inculpat suspectat că a comis o infracţiune: pericolul ca acuzatul să fugă (S. împotriva Austriei Hotărârea din 10 noiembrie 1969), riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiţiei (W. împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968), riscul să comită noi infracţiuni (M. împotriva Austriei} sau să tulbure ordinea publică (L. împotriva Franţei, Hotărârea din 26 iunie 1991 şi H. împotriva Olandei, Hotărârea nr. 43701 din 05 iulie 2007).

Având în vedere aspectele mai sus arătate, s-a constatat că, în cauză, este incident motivul fundamental pentru menţinerea măsurii arestului preventiv, respectiv: „suspectul a comis o infracţiune şi prin punerea sa în libertate există riscul să tulbure ordinea publică”.

S-a reţinut că, potrivit practicii C.E.D.O. (cauza L. contra Italiei sau N. contra Austria), detenţia preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate, or, în cauză, s-a constatat că un asemenea interes este evident.

În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a temeiului arestării prevăzut de art. 148 alin. (l) lit. f) C. proc. pen., temei avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, în aprecierea existenţei pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaţilor, s-a reţinut că trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudenţa C.E.D.O., care, în câteva cauze împotriva Franţei (de exemplu Cauza L., hotărârea din 26 iunie 2001), a statuat că, în măsura în care dreptul naţional o recunoaşte, prin gravitatea deosebită şi prin reacţia particulară a opiniei publice, de natura sa justifice o detenţie preventivă. S-a avut în vedere, de asemenea, că privarea de libertate este o măsură gravă şi că menţinerea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puţin severe, au fost luate în considerare şi apreciate ca fiind insuficiente pentru protejarea interesului public care ar impune detenţia preventivă (Hotărârea din data de 23 august 2008, V. contra Serbiei, Hotărârea din 29 ianuarie 2008, S. contra Regatul Unit, Hotărârea din 04 aprilie 2000 W. contra Poloniei, Hotărârea din 08 iunie 2004, H.H. contra Islandei).

S-a reţinut că menţinerea stării de arest a inculpaţilor poate fi justificată dacă există indicii precise în sensul unei necesităţi reale şi de interes public, care, în pofida prezumţiei de nevinovăţie, să prevaleze asupra regulilor privind libertatea individuală.

În cauza dedusă judecăţii, s-a constatat, pentru aspectele mai sus prezentate, că infracţiunile pentru care sunt judecaţi cei patru inculpaţi (trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, spălare de bani, etc.), precum şi împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise faptele, în grup infracţional organizat, având în vedere şi organizarea minuţioasă şi transfrontalieră a activităţii infracţionale, relevă faptul că lăsarea în libertate a inculpaţilor, în acest moment al procesului penal, prezintă un pericol concret, real şi actual pentru ordinea publică, faptele fiind presupuse a fi fost comise prin înşelăciune şi ameninţare asupra mai multor părţi vătămate.

Totodată, s-a reţinut că alegerea şi menţinerea măsurii de prevenţie se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea inculpaţilor în judecată, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis, etc., elocvente sub acest aspect fiind declaraţiile părţilor vătămate, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu înregistrările convorbirilor telefonice.

A fost avut în vedere şi faptul că, în cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii şi pentru care s-a dispus condamnarea acestora de către instanţa de fond, trebuie privit şi prin prisma unor circumstanţe concrete ale cauzei, cum ar fi: consecinţele grave pe care faptele le-au avut sau le-ar fi putut avea asupra victimelor infracţiunilor de trafic de persoane sau de proxenetism, frecvenţa infracţiunilor de acelaşi gen, caracterul transnaţional al infracţiunilor pentru care sunt judecaţi inculpaţii, necesitatea unei prevenţii generale şi, nu în ultimul rând, poziţia inculpaţilor pe parcursul procesului penal.

Referitor la dispoziţiile art. 5 din C.E.D.O, privitoare la necesitatea „stabilim unei durate rezonabile a arestării prin apreciere şi în raport de fapta ce formează obiectul judecăţii”, au fost avute în vedere prevederile art. 5 pct. 3 din C.E.D.O., art. 5 paragraf 3 din Convenţie, modificat prin Protocolul nr. 11, potrivit cărora „orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraf 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii”.

S-a reţinut că, referindu-se la „criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale”, C.E.D.O a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare şi la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului şi comportamentul autorităţilor competente (decizia C.E.D.O. din 31 martie 1998).

Totodată, s-a reţinut că, referitor ia determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanţa europeană a statuat că acest moment este „data la care o persoană este acuzată”, adică data sesizării instanţei competente, potrivit dispoziţiilor legii naţionale sau „o dată anterioară” (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante), în această privinţă, Curtea Europeană făcând precizarea că noţiunea de „acuzaţie penală”, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţie, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă, adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă şi noţiunii de „urmări importante” privitoare la situaţia învinuitului (decizia C.E.D.O. din 25 mai 1998, cauza H. c. Olandei). Cât priveşte data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul „termenului rezonabil”, Curtea a statuat că aceasta este data hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat (decizia din 27 iunie 1968 în cauza B, contra Germaniei).

De asemenea, s-a reţinut că a fost avut în vedere de către Curtea Europeană şi „comportamentul acuzatului”, cerându-se ca acesta să coopereze activ cu autorităţile judiciare (decizia din 25 februarie 1993 în cauza D. contra Franţei).

Aplicând aceste principii la speţa de faţă, nu s-a putut aprecia că durata arestării preventive a inculpaţilor a depăşit un termen rezonabil, aşa cum este prevăzut de art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., măsura menţinerii măsurii arestului preventiv fiind conformă şi cu aceste dispoziţii,

S-a reţinut că autorităţile judiciare au luat toate măsurile necesare pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei, în raport şi de complexitatea acesteia, determinată, printre altele, de numărul mare al participanţilor, precum şi al părţilor vătămate.

De altfel, s-a avut în vedere şi faptul că, în cauză, s-a pronunţat deja o hotărâre de condamnare a celor patru inculpaţi.

Referitor la respectarea dreptului la libertate al inculpaţilor, s-a reţinut că, într-adevăr, detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală, şi nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudenţa constantă a C.E.D.O., aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”.

Prin urmare, s-a reţinut că instanţa este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate şi interesul public de protecţie a cetăţenilor împotriva comiterii de infracţiuni grave, dedus din modul de săvârşire a faptelor şi din consecinţele acesteia. În condiţiile speţei, s-a apreciat că, la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaţilor de a fi puşi în stare de libertate, prin buna administrare a probelor.

În acest sens, s-a reţinut că buna desfăşurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpaţilor, iar eliberarea lor, chiar subsumată unor obligaţii sau garanţii specifice altor măsuri preventive alternative, ar provoca o reală tulburare a ordinii şi liniştii publice, precum şi posibilitatea reiterării activităţilor infracţionale.

S-a avut în vedere că protejarea libertăţii individuale împotriva ingerinţelor arbitrare ale autorităţilor nu trebuie să stânjenească eforturile organelor judiciare în administrarea probelor şi desfăşurarea procesului în bune condiţii.

Totodată, s-a reţinut că instanţa europeană a afirmat adeseori în jurisprudenţa sa că: „orice privare de libertate trebuie să fie făcută în conformitate cu normele de fond, şi de procedură prevăzute de legislaţia naţională”, dar, în acelaşi timp, trebuie să respecte scopul esenţial al art. 5: protejarea individului împotriva arbitrariului autorităţilor statale.

Astfel, s-a reţinut că principiile de securitate juridică şi de protecţie împotriva arbitrariului impun fundamentarea fiecărei privaţiuni de libertate pe o bază legală specifică, iar prin menţinerea acestei măsuri nu trebuie să se înţeleagă că inculpaţilor li se impută săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, ci că există probe şi indicii considerate temeinice în acest sens, în raport cu stadiul în care se află procesul penal, or, în prezenţa indiciilor temeinice, suntem atunci când din datele existente în speţă rezultă presupunerea rezonabilă că persoanele judecate au săvârşit faptele.

De asemenea, s-a avut în vedere că art. 5 din C.E.D.O. prevede posibilitatea arestării sau reţinerii persoanei în vederea aducerii ei în faţa autorităţii competente: „atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune”. În spiritul Convenţiei, prezumţia de nevinovăţie nu exclude arestarea preventivă şi menţinerea stării de arest preventiv.

Astfel fiind, Curtea de apel Bacău, în raport şi de infracţiunile pentru care sunt judecaţi inculpaţii, constituirea unui grup infracţional organizat pentru săvârşirea de infracţiuni de trafic de persoane şi trafic de minori, proxenetism şi spălarea produsului infracţiunilor, de participaţia penală a fiecăruia dintre inculpaţi, a apreciat că, în cauză, există indicii concrete care demonstreze o cerinţă veritabilă de interes public, faptul că prin punerea în libertate a inculpaţilor s-ar tulbura cu adevărat ordinea publică, aspecte care ar prevala, în ciuda prezumţiei de nevinovăţie, asupra regulii respectării libertăţii individuale stabilită de art. 5 din C.E.D.O.L.F. (M. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, Hotărârea 543/03).

S-a apreciat că nu se poate susţine, ca o axiomă, că în toate cauzele, indiferent de infracţiunile pentru care sunt cercetaţi sau judecaţi inculpaţii, de participaţia penală şi de contribuţia la săvârşirea infracţiunilor, trebuie să se facă o justificare a necesităţii luării sau a prelungirii duratei măsurii arestului preventiv pentru fiecare dintre inculpaţi.

Astfel, s-a reţinut că sunt cauze, cum este şi cea dedusă judecăţii, în care faptele pentru care sunt judecaţi inculpaţii sunt aceleaşi sau aproape aceleaşi, participaţia penală este aceeaşi şi contribuţia la săvârşirea infracţiunilor este egală sau sensibil egală, iar aspectele care caracterizează persoanele inculpaţilor nu sunt fundamental deosebite, condiţii în care nu se poate impune o examinară absolut diferită pentru fiecare inculpat, pentru că acest lucru, pentru aspectele mai sus arătate, nici nu este posibil sau ar fi pur formal, pentru a răspunde aşa zisei „reguli”, deoarece magistratul nu ar putea să facă decât să repete motivarea pentru fiecare inculpat, esenţial fiind faptul dacă în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru menţinerea măsurii arestului preventiv şi dacă instanţa, analizând aceste condiţii, a oferit motive „pertinente şi suficiente” pentru .menţinerea în stare de arest a inculpaţilor, or, în cauza dedusă judecăţii, s-a constatat că aceste exigenţe sunt îndeplinite.

În ceea ce priveşte trecerea timpului şi estomparea pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaţilor, faţă de data arestării, curtea de apel a reţinut că este adevărat că prin trecerea timpului rezonanţa socială negativă produsă de săvârşirea infracţiunii imputate se diminuează, însă, pentru a se dispune revocarea măsurii arestului preventiv sau înlocuirea acestei măsuri cu altă măsură neprivativă de libertate, trebuie ca punerea în libertate a inculpatului să nu constituie un pericol concret, real şi actual pentru ordinea publică, or, în raport de aspectele mai sus prezentate, curtea de apel a constatat că trecerea timpului nu este de natură, în această cauză şi în acest moment procesual, să fi determinat stingerea rezonanţei sociale negative produsă de săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt judecaţi inculpaţii, neputându-se susţine că le va fi indiferent concetăţenilor să-i vadă pe aceştia în libertate.

S-a apreciat că, mai degrabă, reacţia nu poate fi decât extrem de negativă şi va fi apreciată, cu certitudine, ca o lipsă de fermitate a organelor judiciare faţă de presupuse fapte de o gravitate deosebită, care nu se poate răsfrânge decât negativ asupra ordinii de drept şi a încrederii în organele judiciare chemate să contribuie la apărarea acesteia, la apărarea persoanei şi a drepturilor şi libertăţilor acesteia, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.

S-a constatat, prin urmare, că nu se impune revocarea măsurii arestului preventiv sau înlocuirea acestei măsuri cu altă măsură preventivă, neprivativă de libertate.

În primul rând, s-a reţinut că, potrivit art. 139 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., sunt două instituţii de drept procesual, cea a revocării măsurii preventive, indiferent care ar fi aceasta, reglementă de art. 139 alin. (2) C. proc. pen. şi cea a înlocuirii unei măsurii preventive cu o altă. măsură preventivă, prevăzută de art. 139 alin. (1) C. proc. pen.

În acest sens, s-a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. (2) C. proc. pen., „când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză. Astfel, potrivit acestui text, în soluţionarea cererii de revocare a măsurii preventive a arestului preventiv a inculpaţilor, instanţa are obligaţia de a verifica dacă mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive, or, în cauză, s-a constatat că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-a schimbat, subzistând şi în prezent.

În ceea ce priveşte înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, prevăzută de art. 145 şi art. 145^x C. proc. pen., s-a reţinut că, potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., „măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii”, or, în cauză, s-a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat, subzistând şi în prezent, astfel că s-a apreciat că nu se poate dispune nici revocarea măsurii arestului preventiv a inculpaţilor şi nici înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.

Pentru aspectele mai sus prezentate, s-a constatat că scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.

S-a reţinut că asigurarea unui grad de severitate corespunzător, în cazul săvârşirii de fapte penale grave sau de către infractori cu un sporit grad de anti-sociabilitate, se realizează prin fermitatea şi promptitudinea pârghiilor exercitabile, în situaţia de faţă identificându-se ca oportună antrenarea cu rigurozitate a măsurilor procesuale care se impun şi care se concretizează în lipsirea de libertate a subiecţilor infracţionali menţionaţi.

Pentru toate aceste considerente, s-a apreciat că lăsarea inculpaţilor în libertate, în această fază a procesului penal, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret, real şi actual pentru ordinea publică şi că, prin operaţiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de 148 lit. f) C. proc. pen., trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, respectiv: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, precum şi celelalte probe administrate, acestea fiind cele care conferă elemente în susţinerea pericolului concret, real şi actual pentru ordinea publică şi, pe cale de consecinţă, pentru împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii C.C. şi I.I., solicitând punerea în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorii recurenţilor inculpaţi şi ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, va examina recursurile declarate de inculpaţi numai sub aspectul dispoziţiei de menţinere a măsurii arestării preventive, încheierea atacată dobândind caracter definitiv în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererilor de revocare a măsurii arestului preventiv, respectiv de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea şi/sau ţara, formulate de inculpaţi, fiind avute în vedere prevederile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., din care rezultă că încheierea prin care prima instanţă sau instanţa de apel, în speţă Curtea de Apel Bacău, a respins cererea de revocare sau de înlocuire a măsurii preventive, nu este supusă, nici unei căi de atac.

Astfel, examinând recursurile declarate în cauză în limitele anterior expuse, Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 160^b alin. (l) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.

În cauză, pe parcursul cercetării judecătoreşti, atât în faţa instanţei de fond, cât şi a celei de control judiciar s-a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi s-a constatat în mod justificat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, respectiv, infracţiunile deduse judecăţii sunt grave, fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică şi, totodată, există presupunerea rezonabilă că aceştia, au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi.

Luarea şi menţinerea măsurii arestului preventiv se face ţinându-se seama de scopul acestei măsuri, de gradul de pericol social al infracţiunilor presupus a fi săvârşite de către inculpaţi.

În raport de gravitatea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii (K. c Polonia), de participarea acestora la presupusa săvârşire a infracţiunilor şi de necesitatea unei prevenţii generale, Înalta Curte constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă, aşa încât se impune menţinerea acestei măsuri (H. c Austria).

În aprecierea persistenţei pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaţilor trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudenţa C.E.D.O. (L. c Franţei), prin care s-a statuat că, în măsura în care dreptul naţional o recunoaşte, prin gravitatea deosebită şi prin reacţia particulară a opiniei publice, anumite infracţiuni pot suscita o „tulburare a societăţii” de natură să justifice o detenţie preventivă.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite şi la acest moment procesual condiţiile prevăzute de art. 300² coroborat cu art. l60^b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaţilor.

Este adevărat că privarea de libertate este o măsură gravă şi că menţinerea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puţin severe, au fost luate în considerare şi apreciate ca fiind insuficiente pentru protejarea interesului public (S. contra Regatul Unit), iar menţinerea arestului preventiv, în pofida prezumţiei de nevinovăţie, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală.

În ceea ce priveşte situaţia recurentului inculpat C.C., Înalta Curte reţine că, deşi acesta suferă de anumite afecţiuni medicale, împrejurarea amintită nu poate conduce la concluzia că poate fi cercetat în stare de libertate, ţinând cont de gravitatea faptelor presupus a fi fost comise, de modul şi circumstanţele în care acestea au fost săvârşite.

Restrângerea dreptului la libertate apare ca proporţională cu scopul urmărit, cel al ocrotirii ordinii publice şi de drept, măsura fiind necesară într-o societate democratică pentru salvgardarea interesului public şi a încrederii societăţii în instituţiile statului de drept şi în efectele exercitării funcţiilor acestora, instanţa fiind obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte şi interesul public de protecţie a cetăţenilor împotriva comiterii de infracţiuni grave, pe de altă parte.

În condiţiile speţei, la acest moment, instanţa de recurs constată că interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaţilor de a fi puşi în stare de libertate.

Astfel fiind, analizând posibilitatea luării unei măsuri alternative, la acest moment procesual, Înalta Curte nu identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în libertate a recurenţilor inculpaţi C.C. şi I.I., neputând fi avută în vedere nici împrejurarea la care a făcut referire apărarea, în sensul că alţi inculpaţi din dosar sunt judecaţi în stare de libertate, raportat la participaţia concretă a recurenţilor inculpaţi la presupusa activitate infracţională. Astfel, se apreciază că întregul material probator administrat în cauză impune privarea de libertate, în continuare, a celor doi recurenţi inculpaţi anterior menţionaţi, iar nu vreo altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul reglementat de art. 136 C. proc. pen.

Se reţine, de asemenea, că menţinerea arestării preventive a inculpaţilor nu contravine dreptului la libertate ocrotit de C.A.D.O.L.F., iar pe de altă parte, având în vedere circumstanţele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârşire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenţiei provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 paragraful 3 din Convenţie, existând temeiuri suficiente pentru, a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile C.E.D.O.

Înalta Curte are în vedere şi împrejurarea că, în cauză, prin sentinţa penală nr. 237/ D din data de 01 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpaţilor C.C. şi I.I. la câte o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, hotărârea de condamnare, apelată de inculpaţi, constituind un temei suficient pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită.

În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpaţilor de a fi judecaţi într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestora încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.

În ceea ce priveşte susţinerea apărătorilor recurenţilor inculpaţi în sensul că arestarea preventivă nu se mai impune a fi menţinută, având în vedere perioada petrecută în arest preventiv, Înalta Curte reţine că în jurisprudenţa constantă a C.E.D.O. s-a stabilit că durata rezonabilă a procedurii se apreciază în fiecare cauză în parte, în funcţie de circumstanţele sale, după următoarele criterii: complexitatea cauzei în fapt şi în drept, comportamentul părţilor, comportamentul autorităţilor şi importanţa pentru cel interesat a obiectului procedurii.

Este adevărat că detenţia trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind cea normală, însă, raportat la datele speţei, pentru buna desfăşurare a procesului penal, se impune menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive nefiind de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice judecarea acestora în stare de libertate.

Aceste considerente justifică dispoziţia de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include şi onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.C. şi I.I. împotriva încheierii din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 300/110/2013.

Obligă recurentul inculpat C.C. la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat I.I. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3206/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3238/2013. Penal. Traficul de minori (Legea... →

ICCJ. Decizia nr. 3209/2013. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3209/2013. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs