ICCJ. Decizia nr. 3156/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3156/2013
Dosar nr. 5922/2/2011
Şedinţa publică din 16 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 480 din 25 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, s-a dispus, în baza art. 132 din Legea nr. 302/2004 (modificată) recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârilor prin care numitul T.C.C. - cetăţean român, - a fost condamnat la o pedeapsă totală de 22 ani, 18 luni şi 181 zile închisoare:
1. Sentinţa 50/2005 din 09 februarie 2005 a Judecătoriei Penale nr. 5 din Alicante, condamnat la 1 an închisoare şi la pedeapsa amenzii de 83,41 euro, cu 2 zile arest substitutoriu în caz de neplată pentru tentativă la trafic de droguri;
2. Sentinţa nr. 519/2008 din 19 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Provincial din Alicante, condamnat la 2 ani închisoare pentru delict de deţinere ilegală şi sechestrare, 3 ani, 6 luni şi o zi închisoare pentru delict de jaf cu violenţă, 6 luni închisoare pentru delict de violare de domiciliu, 6 luni închisoare pentru delict de torturi şi alte delicte împotriva integrităţii morale, 5 ani închisoare pentru delict de tentativă de asasinat internaţional;
3. Sentinţa nr. 634/2009 din 03 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Provincial din Alicante, condamnat la 2 ani închisoare şi amendă de 12 luni cu o cotă zilnică de 6 euro pentru delict de prostituţie şi 9 ani închisoare pentru delict continuat de agresiune sexuală.
În baza art. 158 şi 162 din Legea nr. 302/2004 (modificată), s-a dispus transferarea numitului T.C.C. în România şi continuarea executării pedepsei totale de 22 ani, 18 luni şi 181 zile închisoare într-un penitenciar din România. Persoanei transferabile i s-a aplicat pedeapsa accesorie a decăderii din dreptul de sufragiu pasiv pe durata condamnării.
S-a dedus din pedeapsa totală de 22 ani, 18 luni şi 181 zile închisoare perioadele executate, de la 20 decembrie 2003 până la 22 decembrie 2003 (3 zile),de la 23 decembrie 2003 până la 01 decembrie 2005 (710 zile), de la 27 aprilie 2006 până la 28 aprilie 2006 (2 zile), de la 29 aprilie 2006 până la 10 noiembrie 2008 (927 zile) şi în continuare până în prezent.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei. Onorariul avocatului din oficiu de 320 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin adresa nr. 16824/SM/2011 din 02 mai 2010, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti,în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004, republicată, cererea formulată de Ministerul Justiţiei al Regatului Spaniei prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate T.C.C. într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei cu închisoarea aplicată sus-numitului de către instanţele statului solicitant.
Din documentele transmise de Ministerul Justiţiei din Regatul Spaniei au rezultat următoarele:
I. Prin sentinţa nr. 50/2005 din data de 09 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Penală nr. 5 din Alicante, T.C.C. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare şi la pedeapsa amenzii în sumă de 83,41 euro, cu 2 zile arest substitutoriu în caz de neplată, pentru săvârşirea unui delict de tentativă de trafic droguri, prev. şi ped. de art. 368 şi art. 369 pct. 1 C. pen. spaniol, constând în aceea că, în ziua de 29 aprilie 2004, în timp ce se afla în centrul penitenciar F., din Regatul Spaniei, a deţinut 19 grame haşiş destinată traficului în incinta centrului penitenciar.
2. Prin sentinţa nr. 519/2008 din data de 19 septembrie 2008 pronunţată de Tribuna Provincial din Alicante, T.C.C. a fost condamnat la următoarele pedepse;
2 ani închisoare, pentru săvârşirea unui delict de deţinere ilegală şi sechestre prev. şi ped. de art. 163.1 şi 2 C. pen. spaniol;
3 ani 6 luni şi o zi închisoare, pentru săvârşirea unui delict de jaf cu violenţă prev. şi ped. de art. 241.1 şi 2 C. pen. spaniol;
6 luni închisoare, pentru săvârşirea unui delict de violare de domiciliu, prev ped. de art. 202.1 C. pen. spaniol;
6 luni închisoare, pentru săvârşirea unui delict de torturi şi alte delicte împotriva integrităţii morale, prev. şi ped. de art. 173.1 C. pen. spaniol;
5 ani închisoare, pentru săvârşirea unui delict de tentativă de asasinat intenţionat, prev. şi ped. de art. 138, art. 139.1 şi art. 16 C. pen. spaniol.
La pronunţarea sentinţei menţionate mai sus, instanţa de judecată a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Într-o perioadă anterioară datei de 09 aprilie 2006, numita M.S.P.J. a intrat în afaceri cu partea vătămată L.M.M., cu care a convenit să deschidă o casă de tolerantă. În timp, M.S.P.J. a observat că L.M.M. deţine un carnet de economii cu un capital de 74.000 euro. Motivată de un scop financiar, M.S.P.J. a luat legătura cu T.C.C., iar acesta cu alte persoane, cu care au convenit să sustragă suma de bani din carnetul de economii aparţinând lui L.M.M. În acest sens, în noaptea de 09 aprilie 2006, M.S.P.J. a mers la imobilul din C.J.B.B., din Alicate, unde i-a chemat pe T.C.C., O.F. şi O.M., care l-au lovit pe L.M.M. şi l-au obligat să le dea cârdurile bancare şi telefonul său mobil. În continuare, cei patru i-au pus lui L.M.M. un căluş în gură, i-au acoperit ochii şi I-au dus în altă locaţie, mai exact în imobilul de pe C.C., din Alicante, unde se aflau ceilalţi acuzaţi ce aveau sarcina de a se ocupa de supravegherea părţii vătămate. Ajunşi aici, l-au obligat pe L.M.M. să le dea codurile de acces al cârdurilor emise de Banca B. În ziua următoare, ceilalţi participanţii la săvârşirea faptelor au accesat conturile bancare aparţinând lui L.M.M. şi au extras sume de bani de până la 1 octombrie 0 euro. La un moment dat, L.M.M. a reuşit să-şi scoată legăturile ce-l ţineau imobilizat şi, cu toate că a încercat, nu a reuşit să fugă deoarece a fost văzut de T.C.C. care l-a prins şi imobilizat din nou. Cu această ocazie, L.M.M. l-a văzut pe T.C.C. iar apoi şi pe ceilalţi participanţi la săvârşirea faptelor. La propunerea lui T.C.C., au hotărât să-l ucidă pe L.M.M., pe motiv i-ar fi putut recunoaşte. în acest sens, pe data de 12 aprilie 2006, i-au aplicat lui L.M.M. un căluş la gură, l-a pus într-un un sac, după care l-au transportat cu o maşină până la podul râului A. unde l-au aruncat peste balustradă în râu. În cădere, L.M.M. a reuşit să iasă din sac şi să se salveze.
3. Prin sentinţa nr. 634/2009 din data de 03 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Provincial din Alicante, T.C.C. a fost condamnat la:
- 2 ani închisoare şi amendă de 12 luni cu o cotă zilnică de 6 euro, pentru săvârşirea unui delict de prostituţie, prev. şi ped. de art. 188.1 C. pen. spaniol, constând în aceea că, în cursul anului 2003, prin promisiunea mincinoasă a obţinerii unui loc de muncă, a determinat-o pe numita S.D. să meargă în Regatul Spaniei, în scopul practicării prostituţiei. În luna decembrie 2003, T.C.C. a primit de la S.D. sume de bani obţinute din practicarea prostituţiei.
- 9 ani închisoare, pentru săvârşirea unui delict continuat de agresiune sexuală, prev. şi ped de art. 179 C. pen. spaniol, constând în aceea că, în zilele de 14 decembrie 2003 şi 15 decembrie 2003, prin utilizarea de violenţe şi ameninţări, a constrâns-o pe S.D. la un act sexual oral, respectiv la un raport sexual normal.
Potrivit art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicată, „transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai în următoarele condiţii:
a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hotărârea este definitivă;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei. În cazuri excepţionale, în baza acordului între statele implicate, transferarea poate avea loc chiar dacă partea de pedeapsă neexecutată este mai mică de 6 luni;
d) transferul este consimţit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimţământul nu se cere în cazul evadatului care se refugiază în statul de executare al cărui resortisant este;
e) faptele care au atras condamnarea constituie infracţiuni, potrivit legii statului de executare;
f) statul de condamnare şi statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări; în caz contrar, transferarea nu poate avea loc".
Legat de condiţiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicată, din documentele transmise de autorităţile statului de condamnare precum şi din actele efectuate la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti au rezultat următoarele:
1. Condiţia prevăzută de art 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată. Conform art. 2 lit. p) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul României, prin expresia „resortisant al statului de executare" se înţelege cetăţeanul român.
Din datele comunicate de Direcţia Generală de Paşapoarte şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor s-a stabilit că T.C.C. este cetăţean român, domiciliat în mun. Călăraşi, str. Z., jud. Călăraşi.
2. Condiţia prevăzută de art 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată:
Potrivit datelor comunicate prin adresa din 17 februarie 201 emisă de Ministerul Justiţiei din Regatul Spaniei, sentinţele penale menţionate mai sus rămas definitive.
3. Condiţia prevăzută de art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată:
Sub acest aspect, din datele consemnate în documentele comunicate autorităţile statului de condamnare, au rezultat următoarele:
a) Situaţia executării pedepsei pronunţată prin sentinţa nr. 519/2008 din data de 19 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Provincial din Alicante:
- pedeapsă principală rezultantă = 11 ani 6 luni şi o zi închisoare, reprezenta 4191 zile;
- pedeapsă accesorie = decăderea din dreptul de sufragiu pasiv pe durata condamnării;
- deduceri reprezentând detenţie preventivă = 929 zile (perioada 27 aprilie 2006 10 noiembrie 2008);
- pedeapsă rămasă de executat = 3262 zile;
- data începerii executării pedepsei cu închisoarea = 11 noiembrie 2008;
- data finalizării executării pedepsei = 16 octombrie 2017.
b) Situaţia executării pedepsei pronunţată prin sentinţa nr.50/2005 din data 09 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Penală nr. 5 din Alicante:
- pedeapsă principală = 1 an închisoare;
- data începerii executării = 17 octombrie 2017;
-data încheierii executării = 16 octombrie 2018.
c) Situaţia executării pedepsei pronunţată prin sentinţa nr. 634/2009 din dat 03 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Provincial din Alicante:
- pedeapsă principală rezultantă = 11 ani închisoare;
- pedeapsă accesorie = decăderea din dreptul de sufragiu pasiv pe ddurata condamnării;
- deduceri reprezentând detenţie preventivă = 710 zile (perioada 20 decembrie 200 01 decembrie 2005);
- pedeapsă rămasă de executat = 3302 zile;
- data începerii executării = 17 octombrie 2008. Rezumat privind situaţia executării:
- pedepse cu închisoarea cumulate = 23 ani, 6 luni şi o zi;
- pedeapsă accesorie = decăderea din dreptul de sufragiu pasiv pe durata condamnărilor de 11 ani 6 luni şi o zi şi pentru cea de 11 ani închisoare;
- data începerii executării = 17 octombrie 2008;
- data încheierii executării = 31 octombrie 2027;
- data liberării condiţionate în cazul executării a 2/3 din pedeapsă 04 ianuarie 2020;
- data liberării condiţionate în cazul executării a 3/4 din pedeapsă 08 decembrie 2021.
În prezent, T.C.C. este încarcerat în Centrul Penitenciar Alicante II Villana din Regatul Spaniei.
4. Condiţia prevăzută de art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată:
Din actele înaintate de autorităţile din Regatul Spaniei, a rezultat rezultă că T.C.C. şi-a manifestat acordul de a fi transferat în România în vederea continuării executării pedepsei;
5. Condiţia prevăzută de art. 143 Iit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată:
Faptele care au atras condamnarea lui T.C.C. constituie infracţiuni şi potrivit legii statului de executare, în sensul că întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni:
- tâlhărie, prev. şi ped. art. 211 alin. (1), cu referire la alin. (2) Iit. b) şi alin. (21) Iit. a), c) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 7 la 20 ani, violare de domiciliu, prev. şi ped. de art. 192 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani, lipsire în mod ilegal de libertate, prev. şi ped. de art. 189 alin. (1), cu referire la alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 7 la 15 ani şi tentativă de omor deosebit de grav, prev. şi ped. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 Iit. a), i) şi art. 176 Iit. a), d) C. pen., pedepsită cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 7 ani şi jumătate la 12 ani şi jumătate şi interzicerea unor drepturi (faptele care au făcut obiectul sentinţei nr. 519/2008 din data de 19 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Provincial din Alicante);
- deţinerea în vederea traficării, fără drept, într-un loc de detenţie, de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1), cu referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi (fapta ce a făcut obiectul sentinţei nr. 50/2005 din data de 09 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Penală nr. 5 din Alicante);
- trafic de persoane, prev şi ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, pedepsită cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi şi viol (în formă continuată), prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi (faptele care au făcut obiectul sentinţei nr. 634/2009 din data de 03 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Provincial din Alicante).
6. Condiţia prevăzută de art. 143 lit. f) din Legea nr. 302/2004, republicată:
Îndeplinirea acestei condiţii a rezultat din împrejurarea că cererea de transfer a fost formulată de autoritatea centrală competentă din statul de condamnare şi din faptul că Ministerul Justiţiei din România, în calitate de autoritate centrală a statului de executare, a solicitat demararea procedurii reglementată de titlul VI din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
Sentinţa a fost recurată de condamnatul persoană transferabilă T.C.C.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul persoană transferabilă, oral, în şedinţa publică a lăsat la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa, arătând că recurentul nu doreşte transferarea în ţară pentru continuarea executării pedepsei.
Examinând hotărârea atacată atât, prin prisma motivelor invocate he apărătorul desemnat din oficiu, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat.
În cauză, corect s-a reţinut că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prev. de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate îşi au corespondentul în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de:
Tâlhărie, prev. şi ped. art. 211 alin. (1), cu referire la alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), c) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 7 la 20 ani, violare de domiciliu, prev. şi ped. de art. 192 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani, lipsire în mod ilegal de libertate, prev. şi ped. de art. 189 alin. (1), cu referire la alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 7 la 15 ani şi tentativă de omor deosebit de grav, prev. şi ped. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. a), i) şi art. 176 lit. a), d) C. pen., pedepsită cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 7 ani şi jumătate la 12 ani şi jumătate şi interzicerea unor drepturi (faptele care au făcut obiectul sentinţei nr. 519/2008 din data de 19 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Provincial din Alicante);
Deţinerea în vederea traficării, fără drept, într-un loc de detenţie, de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1), cu referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi (fapta ce a făcut obiectul sentinţei nr. 50/2005 din data de 09 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Penală nr. 5 din Alicante);
Trafic de persoane, prev şi ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, pedepsită cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi şi viol (în formă continuată), prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi (faptele care au făcut obiectul sentinţei nr. 634/2009 din data de 03 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Provincial din Alicante).
Totodată, se constată că: persoana transferabilă este cetăţean român, hotărârile sunt definitive, la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai avea de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei şi că felul şi durata pedepsei sunt compatibile cu legislaţia română, astfel încât nu este necesară conversia acesteia în raport de dispoz. art. 157-159 din Legea nr. 302/2004.
De asemenea, se constată că persoana condamnată şi-a exprimat consinţământul cu privire la transferarea sa în vederea continuării executării pedepsei aplicate de instanţele spaniole într-un penitenciar din România, fiind astfel îndeplinită şi condiţia prev. de art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi de art. 3 lit. b). c) şi d) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983.
Drept urmare, în temeiul art. 162 din Legea nr. 302/2004, se apreciază că în raport de situaţia socială şi familială a persoanei condamnate, continuarea executării pedepsei în România va favoriza reinserţia socială a acesteia, astfel că, în mod legal a fost admisă sesizarea, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte,în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă T.C.C. împotriva sentinţei penale nr. 480 din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Va obliga recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă T.C.C. împotriva sentinţei penale nr. 480 din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia -l- a penală.
Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2013.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3155/2013. Penal. Dare de mită (art. 255... | ICCJ. Decizia nr. 3183/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
