ICCJ. Decizia nr. 3238/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3238/2013
Dosar nr. 3687/89/2012
Şedinţa nepublică din 23 octombrie 2013
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 59 din 14 martie 2013 a Tribunalului Vaslui, secţia penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul N.B.C. a fost trimis în judecată, din infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (3) C. pen., după care inculpatul N.B.C. (fiul lui C. şi J., născut în municipiul Vaslui, judeţul Vaslui, domiciliat în Vaslui, str. L., fără forme legale în Vaslui, str. S., cu studii medii, fără ocupaţie, necăsătorit, cu antecedente penale ) a fost condamnat la:
- 7 (şapte) ani şi 2 (două) luni închisoare şi 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.
În temeiul disp. art 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 luni închisoare ce a fost aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 567 din 6 mai 2011 a Judecătoriei Vaslui, definitivă prin nerecurare, pedeapsă pe care a cumulat-o cu cea aplicată pentru infracţiunea ce a făcut obiectul prezentei cauze, urmând ca în final inculpatul să execute 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pe durata executării pedepsei a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi, în baza art. 88 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa stabilită durata reţinerii şi arestării preventive, de la 13 septembrie 2012 la zi.
A fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea vătămată S.D. şi l-a obligat pe inculpat să îi achite acesteia suma de 25.000 RON, cu titlu de daune morale.
În temeiul prevederilor art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpatul N.B.C., în folosul statului, a sumei de 15.600 RON dobândiţi în urma săvârşirii infracţiunii trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în anul 2012, anterior momentului în care l-a cunoscut pe inculpat, victima S.D. având vârsta de 17 ani, era elevă la Liceul A.R. din municipiul Vaslui, în clasa a IX-a, şi locuia împreună cu părinţii în localitatea Muntenii de Sus, jud.Vaslui.
În luna mai 2012 inculpatul N.B.C. a cunoscut-o pe victimă, întâlnindu-se de mai multe ori cu aceasta, iar din discuţii, inculpatul a aflat că se află în relaţii conflictuale cu părinţii, generate de situaţia materială precară a familiei, singura sursă de venit fiind pensia tatălui, şi că partea vătămată nu mai doreşte să se întoarcă acasă şi nici să mai continue studiile.
Profitând de starea de vulnerabilitate în care victima-minoră S.D. se afla, inculpatul N.B.C. i-a propus să se mute cu el, astfel că, cei doi au stat o noapte la motelul C.M. şi 2 - 3 nopţi în apartamentul unui prieten al inculpatului. Apoi, inculpatul i-a propus părţii vătămate să se mute în locuinţa părinţilor lui, propunere pe care victima a acceptat-o.
După ce partea vătămată s-a mutat în locuinţa părinţilor inculpatului şi a abandonat cursurile şcolare, inculpatul N.B.C. i-a promis că se va căsători cu ea, dar, pentru a-şi asigura un viitor, au nevoie de bani, şi cum el nu avea nici o sursă de venit i-a cerut victimei să întreţină raporturi sexuale cu clienţi, prieteni de-ai lui, activitate din care poate să obţină şi câte 700 RON pe noapte.
Victima S.D. a fost nevoită să accepte solicitarea inculpatului, astfel că, în perioada următoare, a întreţinut raporturi sexuale cu clienţii racolaţi de inculpat, după o verificare prealabilă a acestora, în sensul de a nu divulga datele personale ale victimei sau locaţia în care aceasta era ţinută de inculpat, iar sumele de bani astfel obţinute erau însuşite integral de inculpat.
În această perioadă, S.I. - fratele victimei, care de aproximativ 7 ani este plecat în Anglia, a revenit în localitatea Muntenii de Sus, judeţul Vaslui unde a aflat de la părinţii săi că sora sa, S.D. a plecat de acasă de aproximativ două luni, abandonând şi cursurile şcolare.
De asemenea, S.I. a fost abordat şi de către consăteanul său - martorul B.C. - care l-a informat că, în zilele anterioare, deplasându-se în municipiul Vaslui cu un taxi, şoferul l-a întrebat dacă nu doreşte o fată pentru a întreţine raporturi sexuale şi, fiind de acord cu această propunere, cu acelaşi taxi i-a fost adusă, de către un tânăr de etnie romă, pe sora sa S.D. dar că aceasta din urmă, recunoscându-l, nu a mai coborât din taxi, cerându-i taximetristului să continue deplasarea.
Numitul S.I., pe baza informaţiilor primite de la martorul B.C., a depus o plângere scrisă la Poliţia mun. Vaslui, solicitând efectuarea de cercetări, identificarea şi reintegrarea în familie a surorii sale, S.D.
Situaţia de fapt reţinută a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, probe constând în declaraţiile victimei S.D., în care aceasta relatează pe larg faptele şi care se coroborează cu declaraţiile martorilor B.C., R.Ş., I.C., P.A., D.A., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşe foto, procesele-verbale de percheziţie domiciliară, procesele-verbale de consemnare a discuţiilor telefonice purtate între inculpat partea vătămată şi clienţi.
În drept, fapta inculpatului N.B.C., de a recruta, găzdui în locuinţa părinţilor săi şi transporta în diferite locaţii, în scopul exploatării sexuale, pe victima minoră S.D., activitate de pe urma căreia a tras foloase materiale, profitând de starea de vulnerabilitate în care aceasta se afla, determinată de starea materială precară a familiei din care aceasta provine, cât şi de relaţiile tensionate pe care victima le avea cu părinţii, coroborate cu promisiuni false privind intenţia inculpatului de a se căsători cu victima, precum şi folosirea de acte de violenţă fizică şi ameninţări verbale asupra victimei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii de trafic de minori s-a realizat prin recrutarea victimei S.D., constând în atragerea victimei spre a fi exploatată sexual în vedere obţinerii de profit; găzduirea victimei, prin instalarea acesteia, temporar, în locuinţa proprietatea părinţilor inculpatului şi folosită şi de acesta ca locuinţă, situată în mun. Vaslui, str. S., transportarea victimei, din locuinţa în care era cazată, în diferite locaţii din mun. Vaslui şi împrejmuiri pentru întreţinerea de raporturi sexuale cu diferiţi clienţi.
Pentru realizarea modalităţilor alternative prev. de art. 13 alin. (1) - (2) din Legea nr. 678/2001, inculpatul a folosit ocazional, ameninţarea şi violenţa fizică, verbală şi, în principal, înşelăciunea prin promisiuni false de căsătorie. Inculpatul a speculat vulnerabilitatea părţii vătămate, datorată vârstei, lipsei de experienţă de viaţă, situaţiei materiale precare, şi, în general, faptul că se afla în într-o relaţie conflictuală cu familia. Aceste circumstanţe au plasat-o pe partea vătămată minoră într-o situaţie de inferioritate, exploatată de inculpat, dublată, ocazional, de constrângere fizică şi verbală, context în care nu se poate aprecia că minora a exprimat un consimţământ liber atunci când a acceptat să se prostitueze pentru inculpat, ceea ce atrage încadrarea juridică a faptelor în dispoziţiile infracţiunii de trafic de minori.
La individualizarea pedepsei instanţa s-a raportat la gravitatea şi impactul social deosebit, vulnerabilitatea părţii vătămate, generată de vârsta imatură, de gradul ridicat de sugestibilitate al acesteia racolarea acesteia prin înşelăciune, dar şi la faptul că acţiunea sa s-a rezumat la o singură victimă, precum şi la împrejurarea că a fost comisă după ce, anterior, mai suferise o condamnare pentru infracţiuni contra patrimoniului, ceea ce denotă perseverenţă infracţională şi o periculozitate sporită.
De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată, inculpatul a avut o atitudine necooperantă, chiar şi în instanţă, inculpatul a căutat să intimideze pe partea vătămată privind-o fix, bătându-şi obrazul cu degetul (gest cu semnificaţia "nu ţi-e ruşine"), atitudine la care nu a renunţat nici după ce i s-a atras atenţia.
În termen legal, inculpatul N.B.C. a formulat apel împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru netemeinicie, fără a indica motivele.
Atât inculpatul, cât şi apărătorul din oficiu al acestuia, cu ocazia dezbaterilor apelului, au solicitat redozarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, apreciind că este prea mare în raport cu împrejurările comiterii faptei, iar inculpatul a făcut şi unele enunţări cu privire la partea vătămată, care ar fi fost cumva, de-acord cu întreţinerea de raporturi sexuale cu alţi bărbaţi, susţinând că iniţiativa "de a face bani'' i-a aparţinut chiar părţii vătămate.
Prin Decizia penală nr. 74 din 9 mai 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul N.B.C.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă durata arestului preventiv al acestuia, de la 14 martie 2013, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat şi suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată S.D., s-a dispus a fi avansate din fondurile statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că prima instanţă, când a aplicat pedeapsa a avut în vedere gravitatea şi impactul social deosebit al faptei comise, vulnerabilitatea părţii vătămate generată de vârsta imatură, gradul acesteia ridicat de sugestibilitate, racolarea acesteia prin înşelăciune, precum şi împrejurarea că a fost comisă după ce anterior mai suferise o condamnare pentru infracţiuni contra patrimoniului, ceea ce denotă perseverenţă infracţională şi o periculozitate sporită.
Aşa fiind s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului, de 7 ani şi 2 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, este bine individualizată şi corespunde scopului pedepselor, privind prevenţia, generală şi specială, şi este de natură să-l determine ca, pe viitor, să nu mai comită fapte penale.
Împotriva acestei decizii inculpatul N.B.C. a declarat, în termen legal, recursul de faţă şi invocând ca temei legal cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., a solicitat, în principal, casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare, schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (3) C. pen. iar în subsidiar, prin acordarea de circumstanţe atenuante personale, reducerea pedepsei pe care a apreciat-o ca excesivă.
Examinând recursul declarat de inculpatul N.B.C. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 9 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Aşa fiind, se constată că, printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013, a fost şi cel reglementat în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., situaţie în care criticile circumscrise de recurentul inculpat acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege între care nu se mai regăseşte greşita încadrare juridică a faptei invocată de inculpat.
Critica inculpatului vizând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 a aceluiaşi articol, text de lege care, de asemenea, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept - a fost modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.
Faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul N.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 9 mai 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600 RON, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 9 mai 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 septembrie 2012 la 23 octombrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3209/2013. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3242/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
