ICCJ. Decizia nr. 3264/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3264/2013
Dosar nr. 3849/1/2013
Şedinţa publică din 24 octombrie 2013
Asupra contestaţiei de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 08 iunie 2013 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul M.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 2204 din 21 iunie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În cererea scrisă formulată de contestator a invocat cazul prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., care prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar.
Examinând în principiu contestaţia în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este inadmisibilă.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii şi nulităţi relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive.
Tocmai caracterul de cale extraordinară a contestaţiei în anulare constituie o garanţie că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui şi oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătoreşti definitive.
În această etapă procesuală instanţa este obligată să examineze dacă cererea introdusă priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul din cele limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar.
Înalta Curte a luat în examinare contestaţia cu privire la admisibilitatea în principiu, conform art. 391 C. proc. pen., reţinând că aceasta este făcută în termen legal, potrivit art. 388 C. proc. pen., şi, în raport de invocarea dispoziţiilor art. 386 lit. c) C. proc. pen., a constatat că, formal, motivul invocat de contestator este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., însă acesta nu este întemeiat şi nu a fost dovedit cu acte care să existe la dosar.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 2204 din 21 iunie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 3849/1/2013.
Conform art. 192 alin. 2 C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 2204 din 21 iunie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 3849/1/2013.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3242/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3291/2013. Penal → |
|---|
