ICCJ. Decizia nr. 3242/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3242/2013
Dosar nr. 3799/121/2012
Şedinţa publică din 23 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 16/CC din 18 februarie 2013 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire, formulată de către revizuentul M.D., cu privire la Sentinţa penală nr. 222/2010 a Tribunalului Galaţi, secţia penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul-condamnat M.D. a fost obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, dar având în vedere şi Referatul nr. 225/111/6/2012 din 02 mai 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, prin care s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 222 din 01 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia penală, în Dosarul nr. 7465/121/2009, inculpatul M.D. (fiul lui P. şi al C., născut în oraş Bereşti, jud. Galaţi, domiciliat în mun. Bârlad, str. M., jud. Vaslui) a fost condamnat la o pedeapsă principală de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza disp. art. 61 alin. (1) C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 772 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 852/2007 a Judecătoriei Slobozia, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani, inculpatul M.D. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare sporită la 10 (zece) ani şi 2 (două) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza disp. art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza disp. art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 392.221,80 RON către partea civilă SC M.G.I. SRL Galaţi, respingându-se celelalte pretenţii civile.
Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea apelului şi apoi, şi a recursului, declarate de inculpat.
Pentru a se hotărî astfel asupra fondului cauzei, s-a reţinut de către instanţe că, în calitate de administrator la SC V. SRL Bârlad, judeţul Vaslui, inculpatul, pe parcursul executării unui contract comercial, i-a indus în eroare pe reprezentanţii legali ai SC M.G.I. SRL Galaţi, de la care a cumpărat mărfuri pentru plata cărora a emis fila cec, fără acoperire, totodată retrăgând disponibilul din cont, cauzând un prejudiciu în valoare de 392.221,80 RON, faptă ce constituie infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen.
Atât instanţa de fond cât şi instanţele de control judiciar au analizat şi coroborat probele administrate în cauză, concluzionându că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită, acesta acţionând cu intenţie la momentul comiterii faptei.
S-a arătat că, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în materie, filele cec nu pot fi lăsate drept garanţie, ci, la momentul întocmirii lor, emitentul trebuie să aibă reprezentarea că are disponibilul necesar la banca la care îşi are contul, sau că acest cont va fi aprovizionat în maxim 15 zile, termen limită până la care fila cec poate fi introdusă la plată.
Reaua-credinţă a inculpatului a rezidat şi din faptul că acesta a vândut mărfurile achiziţionate de la SC "M.G.I." SRL Galaţi, iar banii obţinuţi i-a folosit în interes personal, fără a face niciun demers pentru a plăti părţii vătămate. La aceasta s-a adăugat faptul că inculpatul nu a putut dovedi cu acte un eventual blocaj financiar şi nici intenţia de a acoperi, chiar şi mai târziu, prejudiciul cauzat.
De asemenea, din fişa de cazier judiciar a rezultat că a mai fost condamnat pentru astfel de fapte, ceea ce denotă perseverenţă infracţională.
Referitor la cererea de revizuire, tribunalul a apreciat că motivele invocate de revizuent în cererea formulată se referă la vinovăţia sa, acestea fiind aspecte care ţin de fondul cauzei şi care nu se încadrează printre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
În raport cu precizările făcute de revizuent prin cererea formulată, instanţa a apreciat că motivele de revizuire invocate de acesta nu se regăsesc în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., că, de fapt, revizuentul nu a indicat fapte sau împrejurări necunoscute instanţei, în sensul dispoziţiilor legale mai sus menţionate, ci a solicitat doar reaprecierea probatoriului, în pofida faptului că acesta este cunoscut deja de către instanţă şi a fost avut în vedere la pronunţarea hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri revizuentul M.D., a declarat apel invocând atât motivele verificate de procuror în condiţiile art. 397 şi 399 C. proc. pen. şi analizate în sentinţa penală apelată, cât şi alte motive care nu au făcut obiectul cererii de revizuire cu care instanţa de fond a fost învestită, motive care însă au fost invocate în calea de atac a recursului, punctual, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (conform dovezilor de la Dosarul nr. 7465/121/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 109/A din 16 aprilie 2013, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul M.D., pe care l-a obligat la plata sumei de 280 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că revizuirea este o cale de atac extraordinară, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, din cauza necunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul, împrejurări care nu se regăsesc în cauza de faţă, condamnatul invocând chestiuni care vizează fondul cauzei şi care au fost verificate şi analizate atât de prima instanţă, cât şi de instanţele de control judiciar, care au soluţionat fondul cauzei, reaprecierea probatoriului şi o reindividualizare a pedepsei nefiind posibilă pe cale revizuirii, ori chestiuni ce ar putea fi valorificate ulterior, printr-o nouă cerere de revizuire adresată procurorului, acestea vizând, în opinia revizuentului încălcarea dreptului la apărare în cursul urmăririi penale şi deci a dreptului la un proces echitabil, purtarea abuzivă a organelor de cercetare penală, precum şi săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către reprezentanţii părţii vătămate.
Împotriva acestei decizii condamnatul revizuent M.D. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare motivând că în speţă sunt incidente prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de condamnatul revizuent M.D. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi Cod.
Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede, în alin. (21), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă însă că revizuentul condamnat M.D. şi-a motivat recursul numai oral în ziua judecaţii, în şedinţa publică din 23 octombrie 2013, încălcându-şi, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare, faţa de această împrejurare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor formulate în recursul de faţă de condamnatul revizuent, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de revizuentul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 109/A din 16 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 109/A din 16 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3238/2013. Penal. Traficul de minori (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3264/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
