ICCJ. Decizia nr. 322/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 322/2013
Dosar nr. 6568/1/2012
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 64 din data de 16 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. 5884/118/2010, s-a hotărât, între altele:
„ În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
Condamnă pe inculpatul C.D., născut la data de 16 mai 1951, deţinut în Penitenciarul P.A. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen.;
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
Condamnă pe acelaşi inculpat C.D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
Condamnă pe acelaşi inculpat C.D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii uz de fals.
În baza art. 240 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Condamnă pe acelaşi inculpat C.D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii uzurpare de calităţi oficiale.
În baza art. 861 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
Condamnă pe acelaşi inculpat C.D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen.;
Inculpatul execută pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 8 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. Raportat la art. 66 C. pen.;
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen., respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen.;
Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen., respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.;
Menţine măsura arestării preventive a inculpatului C.D.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 20 iunie 2010 la zi.
În baza 26 C. pen. cu aplicarea art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a)-art. 76 lit. b) C. pen.;
În baza art. 348 C. proc. pen.;
Desfiinţează înscrisurile falsificate respectiv legitimaţia, cărţi de vizită şi ecusonul emise pentru T.D."
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 19 iunie 2010, a fost înregistrată plângerea penală depusă de numitul D.R. din M., jud. Constanţa, prin care sesiza că un anumit T.D., persoană care se prezenta drept şef al Corpului de Control al Guvernului, legitimându-se cu acte ce îi vădeau a avea această calitate practic inexistentă, doreşte să îl determine să încheie un contract cu societatea sa, pentru livrarea a 900 sau 1000 de calculatoare second hand, la un preţ atractiv, motiv pentru care, după discuţii prealabile cu acesta, a devenit suspicios şi a depus sus-menţionata plângere iar după o primă discuţie preliminară, în sensul menţionat, au stabilit să se mai vadă o dată în seara aceleiaşi zile.
În cursul lunii mai a anului 2010, numitul D.R. , administrator al SC R.S.H. SRL din Medgidia, a procedat la postarea de anunţuri/afişe lipite pe stâlpi, ziduri, în comunele Tortoman şi Siliştea, prin care îşi făcea reclamă legată de această afacere.
În data de 18 iunie 2010, respectivul a fost contactat telefonic de inculpat, care s-a prezentat drept «T.D. şeful Corpului de Control al Guvernului», solicitându-i o întâlnire.
D.R. a acceptat imediat, fixându-se ca loc al acestei întâlniri, o cafenea din centrul oraşului Medgidia, unde inculpatul sosit în jurul orelor prânzului, conducând auto A., apoi s-a legitimat cu o legitimaţie ce îi atesta această calitate.
D.R. s-a deplasat între timp la sediul firmei sale , unde a discutat cu angajaţii despre această situaţie nou apărută.
În seara zilei de 18 iunie 2010, inculpatul s-a reîntâlnit cu D.R., care venise însoţit şi de martorul G.C.
Cu ocazia discuţiile purtate, în parte înregistrate cu ajutorul telefonului mobil de către martorul D.R. , inculpatul l-a asigurat din nou pe acesta că are calitatea de funcţionar superior în Guvern, legitimându-se din nou, apoi a afirmat că este provenit din zonă şi astfel înţelege să îi ajute pe locuitorii din Medgidia, ca o manifestare de patriotism local, motiv pentru care ar fi ales firma martorului menţionat, spre a face achiziţia a 1000 de calculatoare.
S-a stabilit ca la început să se livreze o tranşă de 150 de calculatoare, urmând a fi trimise în continuare şi celelalte din totalul comenzii stabilite.
După această discuţie, martorii menţionaţi au început să aibe suspiciuni legate de persoana inculpatului, astfel că au devenit prudenţi, dar în acelaşi timp şi-au păstrat şi interesul în cauză , în situaţia în care totul ar fi în regulă.
Este de precizat că, pentru a le crea convingerea unor intenţii serioase, inculpatul insista în calitatea sa de membru al unităţii de control a Guvernului, care era animat de patriotism local şi dorea, aşa cum am explicat, să atribuie contractul ce urma să se încheie, societăţii martorului D.R.
Urmarea sesizării formulate în cauză, a fost dispusă, în temeiul art. 912 pct. 2 C. proc. pen, localizarea, înregistrarea şi înregistrarea pe suport magnetic a convorbirilor şi comunicaţiilor purtate de pe telefonul inculpatului, măsura fiind ulterior confirmată de judecător în termen legal, prin încheierea din 23 iunie 2010.
Aşa cum a rezultat din analiza activităţii menţionate, martorul D.R. l-a contactat pe inculpat, au stabilit ca în ziua de 20 iunie 2010 să se întâlnească pentru a încheia contractul şi emite factura pro/forma, fiind de relevat că inculpatul a «schimbat comanda», în sensul că a cerut ca din cantitatea de 1000 de calculatoare ce se va fi livrat, să fie incluse 500 laptop-uri.
Din convorbirea, aparent independentă de obiectul prezentei anchete, purtată la ora 09.44. h 16 de inculpat cu o persoană neidentificată, se poate observa că acesta avea preocupări ilicite constante, întrucât a promis interlocutorului că îi va procura un atestat de pază contra sumei de 600 RON, fapt ce evidenţiază că acest mod de viaţă este unul propriu inculpatului.
În data de 20 iunie 2010, prin telefon, inculpatul stabileşte cu martorul D.R. să se întâlnească la sediul firmei în vederea încheierii contractului, fapt pentru care a fost efectuată deplasarea echipei operative, în regim de urgenţă la Medgidia.
Între timp, inculpatul, care s-a deplasat şi de această dată, ca şi la primele întâlniri, cu un autoturism A. Înmatriculat pe numele fiului uneia dintre concubinele sale, din Bucureşti, respectiv numitul R.B.G., deşi nu avea permis de conducere pentru nici o categorie, astfel că a ajuns la sediul firmei SC R.S.H. SRL, situat în Medgidia.
Relativ la lipsa permisului de conducere, acest fapt este certificat de S.P.C.R.P.C.I.V. Constanţa prin adresa din 21 iunie 2010, trimisă în urma solicitărilor făcute cu ocazia anchetei penale.
Practic, atât în data de 18 iunie 2010, cât şi în data de 20 iunie 2010, cu ocazia întâlnirilor din Medgidia, cu martorii D.R. şi G.C., inculpatul s-a deplasat de la domiciliul unei a doua concubine pe care o avea, respectiv numita V.A.M. din Tortoman, tot cu acest autoturism, fapt ce a justificat şi acuzaţia formulată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Ajuns deci la sediul firmei, inculpatul a fost aşteptat de martorii D.R. şi G.A., unde s-a recomandat din nou «T.D. de la Guvern», părţile procedând la redactarea şi semnarea a două exemplare ale contractului de livrare a 1.000 de calculatoare (500 desktop-uri şi 500 laptop-uri), de la societatea SC R.S.H. SRL către societatea SC U.T. SRL Hărşova, precum şi a unei facturi pro forma, valoarea contractului fiind stabilită la suma totală de 870.000 RON (320.000 plus 550.000 RON), termenul de plată convenit fiind de 30 de zile.
La rubrica «beneficiar» a semnat inculpatul, în calitatea, de data aceasta, de reprezentant al SC U.T. SRL Hărşova.
Pentru a induce în eroare pe martorul D.R., inculpatul C.D. a precizat, element de noutate faţă de discuţiile anterioare, că prin această societate se va face achiziţia guvernamentală, ce vizează utilarea mai multor instituţii publice din zonă cu astfel de calculatoare.
Deşi ulterior inculpatul a negat executarea semnăturii menţionate, bazându-se evident pe faptul că a semnat neinteligibil, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică nr. 2 iulie 2010 al Serviciului Criminalistic al I.P.J. Constanţa se infirmă apărarea expusă, întrucât se arată la capitolul «concluzii» că semnăturile în discuţie au fost executate de inculpatul C.D.
A fost constatat, ca urmare a deplasării menţionate, flagrantul infracţional, sens în care a fost întocmit procesul verbal din data de 20 iunie 2010 orele 13.00, semnat fără obiecţiuni inclusiv de inculpatul C.D.
Întrucât asupra inculpatului s-a găsit o copie a certificatului de înmatriculare al SC U.T. SRL Hărşova, beneficiarul livrărilor în discuţie, în vederea descoperirii şi a altor eventuale înscrisuri şi obiecte necesare anchetei, verificările s-au extins asupra maşinii cu care sosise inculpatul, ce se afla parcată în imediata apropiere a sediului societăţii SC R.S.H. SRL.
Au fost astfel descoperite mai multe mijloace de probă, dintre care unele prezintă importanţă deosebită în probarea activităţilor infracţionale ale inculpatului, respectiv:
- legitimaţia emisă aparent de Guvernul României, pe numele «T.D.», inspector şef
- ecusonul/legitimaţie pe acelaşi nume şi funcţie, ambele purtând fotografia inculpatului C.D.
- o ştampilă emanând aparent de la Autoritatea Naţională a Rezervelor Statului, conform procesului-verbal din aceiaşi dată, însuşit deasemeni de inculpat. Prin adresa din 22 iunie 2010, Guvernul a comunicat că legitimaţia şi ecusonul în discuţie nu sunt emise de către Secretariatul General al Guvernului, ceea ce justifică fără dubiu caracterul de fals al respectivelor înscrisuri oficiale.
De asemenea, prin adresa din 22 iunie 2010, Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale atestă de asemenea caracterul de fals şi al ştampilei cu impresiunea menţionată ce au fost găsite asupra inculpatului, mai precis în autoturismul cu care rulase acesta în premomentele depistării sale în flagrant.
Relativ la situaţia ştampilei, este de observat că a fost relevată ulterior o situaţie specială.
Astfel, fiind dusă la îndeplinire autorizaţia de percheziţie informatică asupra laptop-ului găsit în maşina inculpatului, a fost evidenţiată prezenţa unui program de generare a ştampilelor.
În continuarea verificărilor, s-a procedat la analiza certificatului de înmatriculare al societăţii SC U.T. SRL Hărşova, prin intermediul căruia inculpatul C.D. dorise să «facă achiziţia publică din discuţie».
Analizându-se datele existente la O.R.C. Constanţa, s-a constatat că respectiva societate aparţine în realitate martorului G.C.A., care a dobândit calitatea de administrator/asociat unic la data de 3 iunie 2010, prin cesionarea părţilor sociale deţinute anterior de martorul A.F. şi inculpatul V.M.
În apărare, inculpatul C.D. a declarat că de fapt ar fi efectuat doar un serviciu de curierat al copiei certificatului de înmatriculare al SC U.T. SRL Hărşova, către SC R.S.H. SRL Medgidia, apărare contrazisă evident de ansamblul probator al cauzei.
S-au extins cercetările pe cale de consecinţă în referire la inculpatul V.M., întrucât apăruseră date legate de implicarea sa în încercarea de înşelăciune săvârşită de inculpatul C.D.
Legal şi firesc de altfel, inculpatul V.M. nu mai avea nici o calitate în cadrul SC U.T. SRL Hărşova, ceea ce însemna că nu putea să se implice în nici un fel de operaţiune comercială a acesteia, decât numai dacă intenţiona să o folosească ca atare în scopul unor fraude.
Astfel, la orele 17 h 33 min.15, în data de 20 iunie 2010, inculpatul C.D. îl apelează de pe telefon pe inculpatul V.M., pe postul acestuia, discuţie din care reţin că inculpatul V.M. era perfect conştient de demersurile inculpatului C.D. relative la încheierea contractului privind calculatoarele, stabilind chiar că se vor emite file C.E.C., ocazie cu care recunoaşte în expres că i-a eliberat anterior copia certificatului de înmatriculare a societăţii, stabilind chiar şi cum şi unde să transporte viitoarea tranşă de marfa în depozitul pe care afirma că îl deţine.
În intenţia de a se întâlni, între inculpaţii C.D. şi V.M. au loc mai multe convorbiri telefonice, din analiza cărora se înlătură fără echivoc ideea implicării accidentale a acestuia în infracţiunea săvârşită de cel dintâi inculpat, aşa cum se apără respectivul complice, evidenţiindu-se sprijinul dat în baza unei înţelegeri prealabile.
De altfel , cu ocazia controlului corporal asupra inculpatului V.M., precum şi asupra maşinii B. cu care circula acesta, au fost găsite documentele SC U.T. SRL Hărşova, atât actele constitutive cât şi ştampila societăţii, cu toate că, potrivit procesului-verbal de predare/primire din 2 iunie 2010, adică la cea 18 zile înainte de această dată, formal, actele fuseseră chipurile predate noului asociat administrator, respectiv numitul A.F.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul C.D., apel, iar prin decizia penală din 5 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins apelurile declarate de inculpaţii V.M. şi C.D., împotriva sentinţei penale nr. 64 din data de 16 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. 5884/118/2010, ca nefondate.
În baza art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor V.M. născut la data de 22 aprilie 1986 şi C.D. născut la data de 16 mai 1951, pentru o perioadă de până la 60 zile, cu începere din data de 5 mai 2011, pentru fiecare.
În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.D. perioada arestării preventive de la data de 16 februarie 2011 şi din pedeapsa aplicată inculpatului V.M. de la data de 7 aprilie 2011 la zi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.D., recurs care a fost respins, ca tardiv, prin decizia nr. 819 din 20 martie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
La data de 10 septembrie 2012, inculpatul C.D. a formulat un nou recurs împotriva deciziei penale nr. 61/P din 5 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie .
La termenul de azi, 31 ianuarie 2013, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţia părţilor admisibilitatea recursului declarat de inculpatul C.D.
Examinând recursul declarat de inculpat, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că acesta este inadmisibil.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Aşadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi legea fundamentală.
Din economia textului menţionat rezultă însă că hotărârile judecătoreşti, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.
Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.
Potrivit dispoziţiilor art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile înscrise în Partea specială, Capitolul III din Titlul II al aceluiaşi Cod, se prevede că deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
Aşadar, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive, fiind arătate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
În prezenta cauză, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu un nou recurs declarat de către inculpatul C.D., împotriva unei hotărâri rămase definitive, respectiv decizia penală nr. 61/P din 5 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, rămasă definitivă prin decizia nr. 819 din 20 martie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, excepţia inadmisibilităţii recursului pusă în discuţie de instanţă se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul C.D.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 61/P din 05 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 8584/118/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 323/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 320/2013. Penal → |
|---|
