ICCJ. Decizia nr. 325/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 325/2013

Dosar nr. 4401/110/2011

Şedinţa publică din 31 ianuarie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 95/D din 3 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul 4401/110/2011, s-a dispus:

I. În baza art. 13 alin. (1), (2) raportat la art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a), art. 13 şi art. 75 lit. c) din C. pen.;

Condamnarea inculpatului G.C., zis „L.", născut la 15 mai 1976 în comuna C., judeţul Tulcea, domiciliat în satul C., comuna O., judeţul Bacău, f.f.l. în B., jud.Bacău, cetăţean român, studii 3 clase, ocupaţia muncitor necalificat, zilier, căsătorit, 3 copii din prima căsătorie, stagiul militar nesatisfăcut, aflat în Penitenciarul B., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane (fapta din luna iunie 2009, victima minoră P.M.P.).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe timp de 3 ani.

S-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.;

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP);

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, de la data de 10 iunie 2011, la zi.

II. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1), (2) raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

Condamnarea inculpatei minoră (care între timp a devenit cetăţean major), B.I.S., actual G., născută la 29 august 1991 în Bacău, căsătorită, are un copil minor, fără ocupaţie, studii 8 clase, domiciliată în B., jud.Bacău, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru complicitate la comiterea infracţiunii de trafic de persoane (fapta din luna iunie 2009, victima minoră P.M.P.).

S-au interzis inculpatei minore exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.;

S-a menţinut măsura restrictivă de libertate privind obligarea inculpatei de a nu părăsi localitatea, până la soluţionarea definitivă a procesului penal.

În baza art. 86¹ C. pen.;

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit potrivit art. 110 C. pen., a obligat condamnata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Bacău, organul desemnat cu supravegherea sa ;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţa şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă;

S-a atras atenţia inculpatei asupra conţinutului art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) coroborat cu art. 18 din Legea nr. 302/2004.

S-a dedus din durata pedepsei, perioada executată în Marea Britanie de la 10 august 2009 la 5 ianuarie 2010.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.;

S-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 1381 C. civ.;

S-a luat act că partea vătămată P.M.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a pronunţa aceasta sentinţa instanţa de fond a avut in vedere următoarea situaţie de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău din 1 septembrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului major G.C., născut la 15 mai 1976 în comuna C., judeţul Tulcea, domiciliat în satul C., comuna O. judeţul Bacău, studii 3 clase, aflat în Penitenciarul B., pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constând în aceea că în luna iunie 2009, prin promisiuni mincinoase de căsătorie şi de obţinere a unui loc de muncă în Italia ca menajeră sau bonă, a convins-o pe minora parte vătămată P.M.P., să părăsească ţara împreună cu el, transportând-o în Italia şi ulterior în Marea Britanie, unde i-a asigurat cazarea şi a obligat-o prin constrângere fizică şi psihică să practice prostituţia în folosul său, până la sfârşitul lunii august 2009, când aceasta a reuşit să fugă, sesizând autorităţile britanice. La exploatarea sexuală a victimei minore, inculpatul G.C. a fost ajutat de inculpata minoră B.I.S., care îi aducea clienţii, o supraveghea în activitatea de practicare a prostituţiei, încasa banii, pe care îi dădea lui G.C.

Prin acelaşi rechizitoriu a fost trimisă în judecată, însă în stare de libertate şi inculpata minoră B.I.S., născută la data de 29 august 1971 în B., judeţul Bacău, studii 8 clase, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 13 alin. (1), (2) cu referire la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 13 şi 99 C. pen., constând în aceea că în perioada iunie-august 2009, cu intenţie a ajutat la exploatarea sexuală a părţii vătămate P.M.P. de către G.C., care a recrutat victima prin înşelăciune (promisiuni mincinoase că îi va găsi un loc de muncă în Italia), a transportat-o şi cazat-o în Italia şi ulterior în Marea Britanie, unde a constrâns-o să se prostitueze timp de aproximativ 3 luni, însuşindu-şi sumele de bani obţinute din practicarea acestei activităţi.

Din întregul probator administrat în cauză a rezultat următoarea situaţie de fapt:

În dimineaţa zilei de 3 august 2009, poliţia engleză a fost chemată în centrul oraşului C., S. din Marea Britanie după ce a fost semnalată prezenţa unei femei de origine română, desculţă, care nu vorbea limba engleză. Un echipaj al Poliţiei din Staffordshire s-a deplasat la faţa locului,constatând că tânăra româncă avea 16 ani, se numea P.M.P., născută la 17 iunie 1993. Din declaraţia acesteia rezultă că a sosit în Marea Britanie cu 2 (două) săptămâni în urmă, venind din România prin Italia. A declarat că a fost obligată să lucreze ca prostituată în Italia şi în Wolverhampton şi că a fost bătută de bărbatul cu care călătorise, pe care-l ştia sub numele de L. Acest bărbat îi lua banii pe care îi câştiga ca prostituată. A locuit pe str. C.R., Whitmare Reans, cu L., cu o altă fată de 17 ani pe care o ştia ca fiind I., care era căsătorită cu L. şi cu o femeie mai în vârstă, pe care o chema E.

Victima P.M.P. a fost examinată medical. Avea urme de arsuri de ţigară pe piept, vânătăi pe corp, coaste rupte şi o infecţie severă cu transmitere sexuală. S-a constatat că susnumita era însărcinată în 2 luni.

Autorităţile judiciare din Marea Britanie (Poliţia din West Midlands, Echipa pentru Investigarea Cazurilor de Exploatare a Copiilor) a declanşat o anchetă.

Pe durata anchetei victima a fost plasată în grija serviciilor sociale din Staffordshire. Cât timp s-a aflat acolo a întrerupt sarcina.

Poliţia engleză a constatat că victima era extrem de vulnerabilă, existând ameninţări atât la adresa ei cât şi a familiei sale. Poliţiştii englezi au fost îngrijoraţi de siguranţa victimei, astfel că au luat măsuri ca aceasta să se afle în siguranţă şi după ce se va întoarce în România.

A fost demarată procedura judiciară şi pe teritoriul României, ulterior sesizării primite din partea autorităţilor judiciare din Marea Britanie.

Astfel la data de 2 decembrie 2009 lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Bacău s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către G.C. a infracţiunii de trafic de minori, fiind astfel înregistrat Dosarul nr. 219D/P/2009 la D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău.

La data de 8 martie 2011, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău a solicitat prin Comisie rogatorie internaţională,comunicarea tuturor documentelor întocmite în cadrul anchetei desfăşurate de Poliţia din West Midlands.

Dosarul întocmit de autorităţile engleze a fost transmis la D.I.I.C.O.T. Bacău, materialul probator fiind atât în limba engleză cât şi tradus în limba română. în dosar se află şi fotografiile judiciare ale victimei.

Dosarul primit din Anglia a fost conexat la Dosarul deschis de autorităţile judiciare române nr. 219D/P/2009, constatându-se că victima P.M.P., născut la 17 iunie 1993, provine dintr-o familie modestă, destrămată, cu un nivel de pregătire redus, absolvind doar 3 clase, aspect confirmat şi de adeverinţa eliberată de Şcoala cu clasele I-VIII V. din judeţul Bacău. întrucât dorea să-şi câştige singură existenţa, era interesată de găsirea unui loc de muncă. în luna iunie 2009, prin intermediul martorei D.D.M. l-a cunoscut pe inculpatul G.C., zis L., care i-a spus că ar putea să o ajute să se angajeze în Italia, ca bonă sau menajeră, oferindu-se chiar să o împrumute cu bani, până la primul salariu. Inculpatul i-a prezentat-o pe B.I.S., spunându-i că este verişoara lui, convenind să plece toţi 3 în Italia.

Întrucât era minoră şi nu avea procură din partea reprezentanţilor legali pentru a putea trece frontiera de stat a României, inculpatul a mituit vameşii.

La ieşirea din ţară, inculpatul i-a luat victimei telefonul mobil, punându-i la dispoziţie un alt telefon în care erau înregistrate doar numerele inculpaţilor.

În Italia victima a fost cazată în localitatea Piacenza, unde inculpaţii aveau deja închiriată o locuinţă.

După câteva zile, inculpatul i-a spus victimei că nu a reuşit să-şi găsească o slujbă de menajeră sau de bonă, aşa cum i-a promis şi că va trebui să practice prostituţia în folosul lui. Întrucât a refuzat, partea vătămată a fost bătută şi ameninţată de inculpat, fiind astfel constrânsă să practice prostituţia.

Inculpata minoră B.I.S. (născută la 29 august 1991), practica prostituţia de bună voie şi o supraveghea pe partea vătămată, aducându-i clienţi, negociind tarifele cu aceştia şi încasând c/val. prestaţiilor sexuale. La sfârşitul fiecărei zile, inculpata minoră B.I.S. îi preda inculpatului G.C. sumele de bani rezultaţi din practicarea prostituţiei de către partea vătămată, cât şi o parte din încasările realizate de ea din activităţi de aceeaşi natură.

Partea vătămată P.M.P. a declarat că personal nu a primit nici un ban, fiindu-i asigurate de către inculpaţi hrana şi celelalte bunuri de consum strict necesare.

După două luni, în care a fost constrânsă să practice prostituţia în Italia, cei doi inculpaţi s-au hotărât să se deplaseze în Marea Britanie, în acelaşi scop, unde o cunoştea pe B.I.S.

Inculpaţii au exploatat-o sexual pe partea vătămată P.M.P. şi în Anglia, timp în care inculpata B.I.S. a practicat prostituţia de bună voie.

Parte vătămată P.M.P. a declarat în faţa autorităţilor judiciare engleze că în perioada în care a stat în Marea Britanie a avut 30-40 de clienţi şi a fost plătită cu sume cuprinse între 20 şi 30 de lire sterline de către aceştia. După câteva zile, victima a reuşit să scape de sub supravegherea inculpaţilor, cerând ajutor primului poliţist întâlnit pe stradă.

Victima a fost audiată de către autorităţile engleze în prezenţa unui interpret de limba română. Declaraţiile părţii vătămate faţă de cei doi medici-englezi (doctor G. şi K.T.H.) cu privire la loviturile care i s-au aplicat s-au coroborat cu leziunile constatate de către aceştia.

Partea vătămată nu a putut indica autorităţilor engleze, numele bărbatului care a exploatat-o, spunând că îl cunoaşte doar după porecla de „L.".

Inculpata B.I.S. a refuzat să dea declaraţie în faţa autorităţilor engleze şi să indice numele inculpatului.

Inculpatul G.C. a fost identificat de autorităţile judiciare engleze cu ajutorul unor fotografii descărcate din telefonul mobil al inculpatei B.I.S., cât şi în baza unor planşe foto întocmite după înregistrările efectuate de camere de supraveghere din aeroportul Birmigham, care au surprins intrarea în Marea Britanie prin acel punct de frontieră a celor 3: victima P.M.P., inculpatul G.C. şi inculpata B.I.S.

Aceasta din urmă a fost arestată preventiv în Anglia în intervalul 10 august 2009-5 ianuarie 2010, pentru că a refuzat să dea declaraţii în cauză, fiind suspectată că va obstrucţiona în făptuirea justiţiei.

La cerere, partea vătămată P.M.P. a fost repatriată în România, locuind la început într-un cămin de copii al Asociaţiei Generaţia Tânără din Timişoara, la cererea autorităţilor engleze pentru a o feri de răzbunarea inculpatului G.C., cunoscut fiind ca o persoană violentă.

Din acest cămin, partea vătămată a plecat, revenind în judeţul Bacău la mama sa, de unde a plecat la muncă în străinătate.

Pentru că nu i s-a putut afla adresa, nu a fost identificată pentru audieri. S-a dovedit fără putinţă de tăgadă că în desfăşurarea activităţilor de exploatare sexuală a victimei minore, inculpatul G.C. a fost ajutat de minora B.I.S., concubina sa, care practica şi ea prostituţia. Aceasta având cunoştinţă de intervenţia concubinului său de a exploata victima a contribuit la crearea condiţiilor necesare traficării părţii vătămate, prin menţinerea în eroare a acesteia, pe durata transportului cu privire la scopul deplasării în Italia. A facilitat activitatea de exploatare prin exercitarea controlului asupra părţii vătămate, având un rol determinant în obţinerea folosului ilicit de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta.

Inculpata B.I.S. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul G.C., în 2008, în comuna S., judeţul Bacău, devenind prieteni. În luna noiembrie 2008 inculpatul i-a propus să plece împreună în Italia şi să lucreze ca îngrijitoare la o bătrână. A părăsit ţara fără ştirea părinţilor, inculpatul mituind vameşii pentru a o scoate din ţară, în condiţii în care era minoră şi nu avea o procură specială din partea părinţilor. Începând din luna ianuarie 2009, la propunerea inculpatului, B.I.S. a început să practice prostituţia pentru a procura mijloace materiale necesare construirii unui viitor comun. A încercat să renunţe, însă a continuat să se prostitueze la insistenţa inculpatului, care era agresiv. În luna iunie 2009, cei doi au revenit în România, inculpatul G.C. având interesul de a-şi schimba actele de identitate. Cu acel prilej, inculpatul i-a spus că intenţionează să mai găsească o fată, care să practice prostituţia în Italia.

În acest scop a fost recrutată partea vătămată minora P.M.P., prin vicleşug, convingând-o să plece cu el în Italia, cu promisiuni de căsătorie şi că îi va găsi un loc de muncă onorabil, ca menajeră ori bonă.

Inculpata B.I.S. deşi avea cunoştinţă de intenţiile reale ale inculpatului G.C., nu a avertizat-o pe partea vătămată, nici când s-au întâlnit pe raza judeţului Bacău şi nici în timpul călătoriei până în Italia.

Inculpata B.I.S. a confirmat că toţi 3 s-au instalat în localitatea Piacenza şi că doar după câteva zile, inculpatul G.C. i-a pus în vedere victimei minore că trebuie să practice prostituţia, constrângând-o în acest sens, prin violenţă fizică şi psihică. Inculpata a declarat că a învăţat-o pe minora parte vătămată P.M.P. cum să procedeze ca prostituată, la început fiind amândouă supravegheate de G.C.

B.I.S. negocia şi cu clienţii victimei minore, încasând şi banii obţinuţi în urma serviciilor sexuale prestate de către aceasta din urmă.

S-au deplasat şi în localitatea Rimini din Italia, însă neavând prea mulţi clienţi cei doi inculpaţi s-au hotărât să plece în Marea Britanie unde inculpatul o cunoştea pe B.I.S., care cunoştea limba engleză.

În Anglia, inculpata minoră şi victima minoră s-au prostituat până în momentul când aceasta din urmă a reuşit să scape, solicitând ajutorul unui poliţist întâlnit pe stradă.

Fiind contactată telefonic de către minora parte vătămată, inculpata B.I.S. s-a prezentat la sediul unităţii de poliţie, însoţită de către B.I.S. pe post de translator, în timp ce inculpatul G.C. a aşteptat afară.

Comportarea inculpatei B.I.S. în faţa autorităţilor engleze a atras arestarea sa preventivă.

Fiind transferată în România şi audiată de către autorităţile româneşti, inculpata B.I.S. a susţinut o altă ipoteză, neştiind că autorităţile engleze au predat dosarul la D.I.I.C.O.T. Bacău, din dorinţa de a-l scăpa de răspundere pe G.C.

Procedându-se la interceptarea autorizată a convorbirilor telefonice s-a constata că inculpata a luat legătura cu inculpatul G.C., care era preocupat să o găsească pe victima P.M.P. în vederea realizării unei înţelegeri frauduloase cu aceasta.

Până la urmă a fost identificat inculpatul G.C. care a fost arestat preventiv.

Arestarea acestuia a fost apoi prelungită şi menţinută în condiţiile legii.

S-a dovedit cu prisosinţă că inculpatul a încercat să racoleze şi alte tinere.

Astfel, martora D.D.M. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul G.C., pe care l-a recunoscut din planşa foto, precizând că P.M.P. l-a însoţit pe inculpat în străinătate, întrucât i-a promis că o va lua de soţie.

Telefonic, inculpatul G.C. a încercat să o convingă pe A.A. căreia i-a promis un loc de muncă într-un restaurant din Irlanda. Inculpatul s-a oferit să o ajute cu 300-400 euro înainte de plecare pentru a-şi putea lăsa copilul în grija cuiva, însă nu a fost crezut, susnumita având bănuiala că inculpatul vrea să o ducă în străinătate pentru a practica prostituţia.

A fost identificată şi minora C.M.M. care provenea dintr-o familie care se confruntă cu dificultăţi materiale, fiind dată în plasament. Din declaraţia acesteia rezultă că inculpatul i-a propus să plece cu el în Irlanda, spunându-i că o va ajuta să câştige bani acolo, însă martora nu a acceptat propunerea.

Martorele l-au recunoscut pe inculpat după planşele foto, recunoscându-l şi în instanţă, la proces.

S-a dovedit fără putinţă de tăgadă că inculpatul era preocupat să identifice şi să racoleze femei foarte tinere, vulnerabile, aflate în dificultate economică şi socială, pentru a le transporta în străinătate, unde ar fi urmat să le oblige să se prostitueze în folosul său.

La data de 24 martie 2010, inculpata B.I.S. a dat naştere unui copil, care în certificatul de naştere are tatăl natural.

În timpul procesului inculpatul G.C., divorţat, s-a căsătorit cu inculpata B.I.S.

Cât timp au stat în Anglia, G.C. a locuit în aceeaşi cameră cu inculpata B.I.S., concubina sa. Camera fusese subînchiriată de la B.I.S., dansatoare într-un club de noapte.

Victima minoră locuia în aceeaşi cameră cu B.I.S.

Aceasta din urmă şi-a dat seama că fetele se prostituează şi că L. adică G.C. culege foloasele de pe urma lor, întrucât a găsit în casă un număr mare de prezervative. Inculpatul G.C. i-a cerut să nu se amestece în treburile sale. Martora B.I.S. a fost de faţă când inculpatul G.C. a agresat-o pe minora parte vătămată P.M.P.

Martora B.I.S. i-a aşteptat pe cei 3 la aeroport la rugămintea unui prieten.

Pentru că autorităţile engleze au avut o suspiciune în ceea ce o priveşte , au arestat-o odată cu inculpata B.I.S., fără a fi expulzată.

În cursul urmăririi penale inculpatul G.C. s-a prevalat de dreptul la tăcere, apoi s-a declarat nevinovat, având un comportament necorespunzător, oscilant, motiv pentru care a fost supus la detectorul de minciuni. Din cuprinsul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică privind detecţia comportamentului simulat, la întrebările critice relevante ale cauzei au fost evidenţiate modificări ale stresului emoţional, semnificativ indiciilor comportamentului simulat.

În instanţă a cerut să fie judecat după procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., însă comportamentul oscilant al ambilor inculpaţi, au obligat instanţa să procedeze la judecata cauzei după procedura obişnuită.

În cursul judecăţii s-a întocmit referatul de evaluare psihosocială al inculpatei minore.

Aceasta deşi a încercat să fugă din ţară, instanţa nu i-a înlocuit măsura restrictivă de libertate cu măsura arestării preventive, având în vedere că are un copil mic, care nu are tată care să poată avea grijă de el.

Situaţia de fapt descrisă mai sus a rezultat în primul rând din cuprinsul dosarului primit de la autorităţile engleze, care cuprinde printre altele raportul către Procurorul Coroanei, rezumatul cazului, informaţii referitoare la caz, declaraţiile medicilor englezi, declaraţiile poliţiştilor, declaraţiile părţii vătămate, recunoaşterea de pe planşa foto a inculpatului de către partea vătămată, probele administrate de către autorităţile româneşti, procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice legal interceptate, declaraţiile martorilor şi ale inculpaţilor.

În drept, inculpatul major G.C. este autor al infracţiunii de trafic de minori iar inculpata minoră, complice la aceeaşi infracţiune.

Inculpatul G.C. a comis fapta împreună cu un inculpat minor, astfel că s-a reţinut în sarcina sa circumstanţe agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. Vinovăţia celor doi inculpaţi a fost pe deplin dovedită.

Chiar dacă a fost târziu, instanţa a apreciat totuşi că până la urmă inculpatul G.C. a recunoscut comiterea faptei.

Inculpata minoră, care între timp a devenit majoră a fost la început victimă, fiind aservită intereselor inculpatului major, căsătoria s-a realizat pentru a nu-i susţine vinovăţia.

Prima instanţă a apreciat că scopul pedepsei ce va fi aplicată inculpatei minore va putea fi atins şi fără executarea efectivă, având în vedere interesul copilului minor, care are doar mamă.

Chiar dacă inculpatul major nu este cunoscut cu antecedente penale, suspendarea executării nu este cu putinţă, lipsa antecedentelor penale fiind luată în considerare la reţinerea circumstanţei atenuante.

Din pedepsele ce vor fi aplicate au fost scăzute perioadele executate prin arest preventiv în Anglia, în cazul inculpatei şi în ţară, în cazul inculpatului major.

Partea vătămată nu a putut să fie audiată în ţară însă nici în Anglia nu a spus nimic de eventualele pretenţii civile, astfel că s-a luat act că nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău şi inculpatul G.C.

În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău a invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii instanţei de fond sub următoarele aspecte

În ceea ce priveşte nelegalitatea s-a arătat că deşi se justifică reţinerea în sarcina inculpatului a agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., întrucât a comis infracţiunea împreună cu inculpata B.I.S., instanţa a procedat în mod nelegal reţinând această circumstanţă agravantă fără a pune în discuţia părţilor în şedinţă publică schimbarea de încadrare juridică.

În ceea ce priveşte netemeinicia s-a arătat că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea mici, instanţa de fond neavând în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârşite, trafic de minori, prin exploatarea vulnerabilităţii economice şi emoţionale a victimei P.M.P. prin violenţă, precum şi atitudinea ulterioară a inculpaţilor care au încercat să afle adresa unde locuieşte victima, intenţionând să ia legătura cu aceasta, fie pentru a exercita presiuni, fie pentru a încerca o înţelegere frauduloasă cu aceasta.

Faţă de toate acestea, s-a concluzionat netemeinicia hotărârii instanţei de fond privind cuantumul pedepselor aplicate şi nejustificata aplicare a prevederilor art. 86¹ C. pen. în cazul inculpatei B.I.S.

Cu ocazia dezbaterilor apelului, apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei în sensul reducerii acesteia prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi reducerea pedepsei cu o treime, cu reţinerea art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen., având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, a avut o atitudine sinceră, precum şi perioada scurtă de timp a activităţii infracţionale, fiind vorba de o singură parte vătămată.

La termenul din 26 iunie 2012 instanţa de apel a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, prin reţinerea şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată, iar la termenul din 25 septembrie 2012 a fost audiat inculpatul G.C. care a recunoscut săvârşirea faptelor, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 120 din 28 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, s-au decis următoarele:

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul formulat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Serviciul Teritorial Bacău şi apelantul-inculpat G.C. împotriva sentinţei penale nr. 95/D din 3 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 4401/110/201 în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, nereţinerea dispoziţiilor art. 320¹ C.proc. pen., reţinere greşită a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) şi cuantumul pedepsei principale pentru inculpatul G.C., reţinerea greşită a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., cuantumul pedepsei principale şi modalitatea de executare a acesteia pentru inculpata B.I.S., actual G.

A fost desfiinţată sentinţa atacată sub aceste aspecte, a fost reţinută cauza spre rejudecare şi în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen. dispune s-a dispus schimbarea încadrării juridice:

Pentru inculpatul G.C. din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 75 lit. c) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 75 lit. c) C. pen.

Pentru inculpata B.I.S., actual G. din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)

A fost înlăturată circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. reţinute în favoarea inculpatului G.C. şi au fost reţinute în favoare acestuia dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

A fost majorată pedeapsa principală aplicată inculpatului G.C. de la 6 ani închisoare la 7 ani închisoare.

Pedeapsă principală de executat 7 ani închisoare.

A fost înlăturată circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. reţinută în favoarea inculpatei B.I.S., actual G.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatei de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.

A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ şi urm. C. pen.

A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

Pedeapsă de executat 3 ani şi 6 luni închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În baza art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a apelantului inculpat G.C.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată apelantului inculpat G.C. perioada executată de la 3 aprilie 2012 la zi.

În baza art. 145 alin. (3) raportat la art. 160^a alin. (1) şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpata B.I.S., actual G. cu măsura arestării preventive începând cu data punerii în executare efectivă a mandatului de arestare preventivă.

În baza art. 160^a alin. (3) raportat la art. 151 şi art. 350 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă a inculpatei.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare adevărului, dar a stabilit o încadrare juridică parţial corectă.

Raportat la situaţia de fapt reţinută, în luna iunie 2009, prin promisiuni mincinoase de căsătorie şi de obţinere a unui loc de muncă în Italia ca menajeră sau bonă, a convins-o pe minora parte vătămată P.M.P., să părăsească ţara împreună cu el, transportând-o în Italia şi ulterior în Marea Britanie, unde i-a asigurat cazarea şi a obligat-o prin constrângere fizică şi psihică să practice prostituţia în folosul său, până la sfârşitul lunii august 2009, când aceasta a reuşit să fugă, sesizând autorităţile britanice. La exploatarea sexuală a victimei minore, inculpatul G.C. a fost ajutat de inculpata minoră B.I.S., care îi aducea clienţii, o supraveghea în activitatea de practicare a prostituţiei, încasa banii, pe care îi dădea lui G.C., se justifică reţinerea şi a dispoziţiilor 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, având în vedere că traficul de minori a fost săvârşită în condiţiile art. 12 alin. (2) (de două persoane împreună) şi în condiţiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 (prin înşelăciune). Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de procuror instanţa de apel a apreciat că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. fără a pune fără a pune în discuţia părţilor în şedinţă publică, întrucât prin încadrarea juridică a faptei se înţelege stabilirea denumirii infracţiunii şi a dispoziţiei din codul penal sau dintr-o lege specială care o prevede, fără a se lua în considerare reţinerea circumstanţelor atenuante sau agravante.

Cât priveşte modalitatea de individualizare a pedepselor principale aplicate inculpaţilor criticate de către inculpatul G.C. cât şi de către procuror, instanţa de apel a apreciat că pedepsele stabilite de prima instanţă nu sunt adecvate, necorespunzând funcţiilor de constrângere şi reeducare precum şi scopului preventiv.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpaţilor în speţă de faţă, instanţa de apel a constatat că nu s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neţinându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanţele reale de săvârşire, descrise detaliat în partea expozitivă a sentinţei apelate.

Având în vedere modul concret în care inculpaţii au conceput şi au săvârşit infracţiunile (prin promisiuni mincinoase de căsătorie şi obţinere a unui loc de muncă inculpatul G.C. a convins-o să părăsească ţara pe partea vătămată minoră P.M.P. şi să se deplaseze mai întâi în Italia şi apoi în Marea Britanie, unde i-a asigurat cazarea şi a obligat-o prin constrângere fizică şi psihică să practice prostituţia, fiind ajutat de inculpata B.I.S., care îi aduce clienţi părţii vătămate, o supraveghea în activitatea de prostituţie şi încasa banii), instanţa de apel a apreciat că inculpaţii manifestă o vădită lipsă de respect faţă de valori sociale fundamentale protejate de legea penală, dreptul la libertate libertatea fizică, sexuală şi integritatea corporală a persoanei motiv pentru care aplicarea unor pedepse blânde, astfel cum s-a solicitat, nu se justifică.

Justificată este, însă, reţinerea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. pentru inculpatul G.C., având în vedere că acesta la termenul din 17 noiembrie 2011, înainte de începerea cercetării judecătoreşti a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare. Contrar opiniei instanţei de fond, instanţa de apel a apreciat că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpatul G.C., astfel încât acesta poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Lipsa antecedentelor penale şi comportarea corectă în societate nu constituie împrejurări ce pot fi reţinute ca circumstanţă atenuantă prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. pentru inculpatul G.C. Nu trebuie ignorat faptul că astfel de conduite corespunzătoare sunt atitudini normale ale oricărui om care respectă şi normele de conduită şi nu trebuie să se constituie într-un „titlu de glorie" pentru cel în favoarea căruia se reţin.

Cu privire la atitudinea sinceră a inculpatei B.I.S., instanţa de apel a apreciat că, în mod nejustificat, aceasta a fost reţinută de instanţa de fond ca circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere că nu a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa.

Faţă de toate acestea, precum şi de noile limite de pedeapsă ca urmare a reţinerii şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 se impune majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor:

- pentru inculpatul G.C. peste limita minimă redusă cu o treime, la o pedeapsă principală în cuantum de 7 ani închisoare cu menţinerea modalităţii de executare.

- pentru inculpata B.I.S. peste limita minimă redusă cu o doime, conform art. 109 C. pen., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, în regim privativ de libertate, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., apreciată că fiind singura în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate şi cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatei faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

Analizând legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, faţă de inculpatul G.C. aceasta se impune a fi menţinută, atât prin prisma pronunţării soluţiei în cauză, cât şi a condamnării dispuse de prima instanţă.

S-a constatat că în cauză sunt probe suficiente pentru a concluziona asupra faptului că inculpatul se face vinovat de fapta ce i se reţine în sarcină, fără însă a fi încălcată prezumţia de nevinovăţie, cât şi prin aprecierea pericolului pentru ordinea publică.

În aprecierea persistenţei pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a apelantului inculpat trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudenţa C.E.D.O., care, în câteva cauze împotriva Franţei (de exemplu, cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul naţional o recunoaşte, prin gravitatea deosebită şi prin reacţia particulară a opiniei publice, anumite infracţiuni pot suscita o „tulburare a societăţii" de natură să justifice o detenţie preventivă.

În cauza dedusă judecăţii s-a constatat, pentru aspectele mai sus prezentate, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă şi în prezent, infracţiunea pentru care este trimis în judecată şi condamnat apelantul inculpat de instanţa de fond este în măsură, prin natura sa şi consecinţele produse, să releve un pericol cert, real şi actual pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică.

La termenul de judecată din 25 septembrie 2012 instanţa de apel a pus în discuţie înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive faţă de inculpata B.I.S. asupra căreia reţine următoarele:

Prin încheierea din 17 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus luarea faţă de inculpată a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea pe durata desfăşurării procesului penal în faţa primei instanţe, măsură menţinută prin sentinţa apelată.

Potrivit art. 145 alin. (3) C. proc. pen. în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive. Organul de poliţie desemnat de organul judiciar care a dispus măsura verifică periodic respectarea măsurii şi a obligaţiilor de către învinuit sau inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, sau instanţa, în cursul judecăţii.

Prin Legea nr. 356/2006, au fost introduse şi dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. a¹) C. proc. pen., potrivit cu care măsura arestării preventive a inculpatului se poate dispune şi atunci când acesta a încălcat cu, rea-credinţă, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara ori obligaţiile care îi revin pe durata acestei măsuri.

Prin reglementarea acestui caz distinct de arestare preventivă, legiuitorul a introdus, însă, o condiţie suplimentară, şi anume aceea a încălcării de către învinuit sau inculpat, cu rea-credinţă, a obligaţiilor stabilite de organele judiciare, obligaţii ce trebuie respectate pe toată durata măsurii.

Reaua-credinţă nu se prezumă, ea trebuie dovedită prin informaţiile culese de organul judiciar însărcinat cu supravegherea executării măsurii, judecătorului sau instanţei de judecată revenindu-i obligaţia de a aprecia dacă nerespectarea obligaţiilor s-a produs sau nu cu rea-credinţă.

Măsura arestării preventive, dispusă pe acest temei, are un caracter subsidiar, ea putând fi luată numai după ce, în prealabil, s-a luat faţă de învinuit sau inculpat o măsură preventivă mai uşoară, obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara, măsuri pe care acesta le încalcă, cu rea-credinţă.

În cauza dedusă judecăţii, faptele reţinute în sarcina inculpatei prezintă un grad ridicat de pericol social, iar pe de altă parte instanţa de apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. a¹) C. proc. pen. şi, pe cale de consecinţă, arestarea preventivă a inculpatei B.I.S. se impune cu prisosinţă.

Din actele şi lucrările dosarului a rezultat că inculpata a încălcat cu rea credinţă obligaţiile stabilite de instanţa de fond.

Deşi legal citată inculpata nu s-a prezentat la nici un termen în faţa instanţei de apel.

Din înscrisul înaintat instanţei de către tatăl inculpatei rezultă că aceasta a părăsit localitatea de domiciliu şi se află la un hotel din staţiune Mamaia.

Din adresa din 7 iunie 2012 emisă de Poliţia Municipiului Bacău, secţia 1 Poliţie rezultă că inculpata nu s-a prezentat la această secţie în vederea luării măsurilor de supraveghere şi a programului de supraveghere, din verificările efectuate rezultând acelaşi lucru, inculpata se află în staţiune Mamaia unde lucrează la un hotel.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpaţii G.C. şi B.I.S., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi reducerera pedepselor aplicate sub minimul special, avându-se în vedere circumstanţele persoanale ale acestora, iar pentru inculpata B.I.S. solicitându-se şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., ca modalitate de executare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privesc pedeapsele aplicate inculpaţilor se constată că aceastea a fost just şi corect individualizată, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate prin norma incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite, atât gradul de pericol generic cât şi cel concret, dar şi persoana inculpaţilor.

Infracţiunea de trafic de minori se caracterizează printr-un grad ridicat de pericol social, având în vedere frecvenţa pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracţiune, cu consecinţe tragice asupra sănătăţii, libertăţii şi chiar a vieţii omeneşti, însă pericolul social generic, reflectat în limitele ridicate de pedeapsă stabilite de legiuitor, nu se identifică cu pericolul social concret, determinat pentru fiecare caz în parte de ansamblul datelor particulare ale cauzei.

În cauza de faţă inculpaţii au ales ca victimă o minoră care provine dintr-o familie modestă, cu un nivel de pregătire redus pe care au exploatat-o sexual o perioadă lungă de timp, a prezentat semne vizibile de abuz fizic: arsuri de ţigară pe piept, echimoze pe corp, coaste rupte, fractură de piramidă nazală, o infecţie severă cu transmitere sexuală şi era însărcinată în două luni, făcând şi o întrerupere de sarcină.

Pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârşită, ci şi cu periculozitatea socială a infractorului, apreciată în contextul comportamentului manifestat de inculpat după săvârşirea faptelor.

Înalta Curte constată că în cauză nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante [art. 74 lit. a) C. pen. pentru inculpatul G.C. şi art. 74 lit. c) C. pen. pentru inculpata B.I.S.], având în vedere modul concret în care inculpaţii au conceput şi au săvârşit infracţiunile prin promisiuni mincinoase de căsătorie şi obţinere a unui loc de muncă inculpatul G.C. a convins-o să părăsească ţara pe partea vătămată minoră P.M.P. şi să se deplaseze mai întâi în Italia şi apoi în Marea Britanie, unde i-a asigurat cazarea şi a obligat-o prin constrângere fizică şi psihică să practice prostituţia, fiind ajutat de inculpata B.I.S., care îi aduce clienţi părţii vătămate, o supraveghea în activitatea de prostituţie şi încasa banii.

În aceste condiţii lipsa antecedentelor penale şi comportarea corectă în societate nu constituie împrejurări ce pot fi reţinute ca circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. pentru inculpatul G.C., iar atitudinea sinceră a inculpatei B.I.S. nu poate fi reţinută ca circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., în condiţiile în care aceasta nu a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa.

Aplicarea unor pedepse privative de libertate, într-un cuantum de 7 ani, respectiv 3 ani şi 6 luni, este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancţiune având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât şi al unui mijloc de reeducare a inculpaţilor.

Chiar dacă pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru inculpata B.I.S. ar face aplicabilă modalitatea prevăzută de art. 86¹ C. pen., Înalta Curte apreciază că suspendarea sub supraveghere a executării pedesei nu are efectul educativ al executării pedepsei în regim de deţinere,.

Ca atare, în cauză, pentru inculpata B.I.S. nu se constată motive care să justifice aplicarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzut de art. 86¹ C. pen.

Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţa de apel a aplicat cumulat criteriile de individualizare şi a acordat semnificaţia cuvenită acestora.

În cauză, pedepsele au fost just individualizate şi nu se constată existenţa unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acestora.

Ca atare, hotărârea pronunţată în cauză nu este supuse cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Faţă de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din acelaşi Cod urmează a respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor G.C. şi B.I.S.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat G.C. va fi obligat la plata sumei de 375 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar recurenta inculpată B.I.S. va fi obligată la la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.C. şi B.I.S. împotriva deciziei penale nr. 120 din 28 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 iunie 2011 la 31 ianuarie 2013 şi din pedeapsa aplicată inculpatei B.I.S., durata arestării preventive de la de la 10 august 2009 la 5 ianuarie 2010 şi de la 2 octombrie 2012 la 31 ianuarie 2013.

Obligă recurentul inculpat G.C. la plata sumei de 375 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta inculpată B.I.S. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 344/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 324/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 320/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 322/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 323/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 324/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 326/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 327/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 328/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 330/2013. Penal