ICCJ. Decizia nr. 323/2013. Penal

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 323/2013

Dosar nr. 8278/120/2011

Şedinţa publică din 31 ianuarie 2013

Asupra recursului penal de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 126 din 6 septembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.A.A. împotriva sentinţei penale nr. 128 din 17 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală.

A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 128 din 17 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, în Dosarul nr. 8278/120/2011, în baza art. 31 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.A.A., deţinut în Penitenciarul Ploieşti, arestat în altă cauză, la pedeapsa închisorii de 10 ani şi în baza art. 65, 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 2 ani, 5 luni şi 29 de zile din pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare aplicată de Judecătoria Moreni prin sentinţa penală nr. 798 din 21 august 2008 cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii de 10 ani, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen..

În baza art. 118 C. pen. şi art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 3,58 gr heroină rămasă în urma analizelor de laborator.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dâmboviţa.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, în cursul lunii aprilie 2010 inculpatul I.A.A. se afla în Penitenciarul Mărgineni în executarea unei pedepse privative de libertate de 5 ani şi 3 luni pentru săvârşirea unor infracţiuni de tâlhărie şi trafic de droguri.

La data de 14 aprilie 2010 organele de poliţie din cadrul Serviciul de Combatere a Criminalităţii Dâmboviţa s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în aceeaşi zi, cu ocazia controlului efectuat asupra pachetului introdus de către numita M.C.G. în Penitenciarul Mărgineni pentru învinuitul I.A.A., au fost descoperite 2 pliculeţe confecţionate artizanal din hârtie ce conţineau o substanţă purverulentă de culoare alb-gălbuie ce părea a fi drog.

Substanţa a fost expertizată şi potrivit raportului de constatare tehnico ştiinţifică din 03 iunie 2010 încheiat de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. s-a constatat că proba cu masa totală de 3,76 gr. conţine heroină ce face parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000, iar cantitatea rămasă după probă, din efectuarea analizelor de laborator a fost de 3,58 gr.

Din declaraţia numitei M.C.G. rezultă că îl cunoştea pe inculpat mai demult, l-a vizitat în Penitenciarul Mărgineni şi că în seara de 13 aprilie 2010 a fost contactată de inculpat, acesta solicitându-i să-l viziteze a doua zi. În dimineaţa zilei de 14 aprilie 2010, martora a fost din nou apelată de către inculpat, şi i-a cerut acesteia să se întâlnească cu un bărbat, prieten al său din Bucureşti care îi va înmâna un pachet şi a rugat-o să-i ducă acel pachet la penitenciar. În jurul orelor 10:30 martora a fost contactată telefonic de cunoştinţa inculpatului, s-au întâlnit, a luat pachetul de la această persoana şi i l-a dus inculpatului la penitenciar. Cu ocazia controlului efectuat de către lucrătorii Penitenciarului Mărgineni, în interiorul pachetului au fost descoperite drogurile.

Martorul M.I. a fost audiat conform dispoziţiilor art. 861 C. proc. pen., iar pe parcursul cercetării judecătoreşti şi-a menţinut declaraţia arătând că a fost o perioadă coleg de celulă cu inculpatul şi ştie că se ocupa de introducerea de droguri în penitenciar, folosindu-se de diferite persoane. A aflat că introducea droguri prin intermediul numitei M.C.G. şi că drogurile erau procurate din Bucureşti prin intermediul unei alte persoane. O bilă de heroină era vândută în penitenciar cu suma de 200 RON. În data de 14 aprilie 2010 a aflat că M.C.G. a fost depistată cu heroină în pachetul de vizită şi în aceeaşi seară inculpatul a convins-o să plece în Italia cu o altă fată.

Faţă de M.C.G., având în vedere că din materialul probator administrat în cauză a rezultat că nu a cunoscut că în interiorul pachetului se aflau droguri, organul de cercetare penală a dispus neînceperea urmăririi penale pentru art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000.

Cu privire la poziţia procesuală a inculpatului prima instanţă a constatat că acesta a negat constant fapta reţinută în sarcina sa, însă probele administrate în cauză evidenţiază fără dubiu că inculpatul se face vinovat de fapta reţinută, relevante fiind în acest sens declaraţiile martorilor M.C.G. şi a martorului M.I. a cărui audiere s-a făcut conform dispoziţiilor art. 861 C. proc. pen..

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, s-a constatat fără dubiu că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, sub aspectul laturii obiective fapta constând în acţiunea materială a inculpatului care în data de 14 aprilie 2010 prin intermediul unei alte persoane a introdus în penitenciar droguri de mare risc fără drept în vederea distribuirii ulterioare către alţi deţinuţi.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, având în vedere limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care s-a comis fapta descrisă în detaliu mai sus dar şi persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, fişa de cazier judiciar evidenţiind mai multe condamnări pentru infracţiuni de tâlhărie, infracţiuni de furt calificat, infracţiuni pentru trafic de droguri, sancţionat administrativ pentru înşelăciune, prima instanţă a apreciat că prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate orientată către minimul prevăzut de lege, respectiv 10 ani, scopul preventiv şi educativ al pedepsei poate fi atins, urmând ca inculpatul să conştientizeze consecinţele faptei sale, excluziunea sa temporară din societate fiind necesară pentru a se preîntâmpina comiterea de noi infracţiuni.

De asemenea, la individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere antecedenţa penală a inculpatului care au impus incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. referitoare la recidiva postcondamnatorie, situaţie în care potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) C. pen., instanţa a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 2 ani, 5 luni şi 29 zile din pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare aplicată de Judecătoria Moreni prin sentinţa penală nr. 798 din 21 august 02008 cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, în regim de detenţie. Urmare condamnării inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, potrivit art. 65-66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

Totodată, pe durata executării pedepsei rezultante a închisorii s-a interzis acestuia exercitarea drepturilor prevăzute de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen..

În baza art. 118 raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 3,58 gr. heroină, rămasă în urma analizelor de laborator şi s-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul I.A.A., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală şi a solicitat în esenţă, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pe fond achitarea, întrucât nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care este dedus judecăţii.

Curtea, examinând sentinţa apelată în raport de situaţia de fapt reţinută, de probele administrate, de criticile formulate, precum şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) şi art. 379 C. proc. pen., a constatat că apelul este nefondat, aşa cum se va arăta în continuare:

Situaţia de fapt, împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunii au fost corect reţinute de prima instanţă şi pe larg descrise mai sus, în sensul că la data de 14 aprilie 2010, prin intermediul altei persoane a introdus în penitenciar droguri de mare risc, fără drept, în vederea distribuirii ulterioare către alţi deţinuţi.

Probele administrate în cauză, respectiv: procesul verbal de constatare, referatele întocmite de angajaţii Penitenciarului Mărgineni, declaraţii de martori, raportul de constatare tehnico –ştiinţifică, declaraţiile inculpatului şi fişa de cazier judiciar a acestuia au fost bine analizate şi interpretate, astfel că încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor săvârşite.

La individualizarea pedepsei aplicate, prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol social faptelor, starea de recidivă, împrejurarea că nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, precum şi modalitatea concretă de comitere, astfel că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins în cuantumul şi modalitatea de executare stabilite.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat în principal achitarea şi în subsidiar reducerea pedepsei.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen..

Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi a celor care, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu de către instanţă, constată că recursul formulat este nefondat.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea gravă de fapt, desemnează un viciu în stabilirea situaţiei de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă evident din probele administrate.

Eroarea gravă de fapt nu priveşte dreptul suveran de apreciere a probelor ci, exclusiv, discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor.

Cum în cauză probele susţin întrutotul cele reţinute de cele două instanţe, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu este incident.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că aceasta este egală în cuantum cu minimul special prevăzut de lege pentru o astfel de infracţiune, deşi inculpatul este recidivist şi nu a recunoscut fapta săvârşită.

O reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii ei ar fi nelegală în raport de încadrarea juridică a faptei şi de circumstanţele reale şi personale în care a fost comisă.

De aceea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul şi în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A.A. împotriva deciziei penale nr. 126 din 6 septembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2013.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 323/2013. Penal