ICCJ. Decizia nr. 324/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 324/2013

Dosar nr. 27180/3/2012

Şedinţa publică din 31 ianuarie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 535 din data de 10 august 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în baza art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.I. (zis „C.", născut la data de 6 ianuarie 1956 în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, sector 5, fără forme legale în Bucureşti, sector 3, cetăţean român, cunoscut cu antecedente penale) la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen în condiţiile stării de recidivă prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., raportat la art. 39 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din executare pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 339 din 20 martie 2008 definitivă prin decizia penală nr. 169 din 9 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti şi a fost contopit restul rămas neexecutat de 511 zile, cu pedeapsa aplicată în speţă.

În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a, şi lit. b) C. pen. pe întreaga durată a executării pedepsei principale.

În baza art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a mai fost condamnat inculpatul R.I. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără drept de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în condiţiile stării de recidivă prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., raportat la art. 39 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din executare pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 339 din 20 martie 2008 definitivă prin decizia penală nr. 169 din 9 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti şi a fost contopit restul rămas neexecutat de 511 zile, cu pedeapsa aplicată în speţă.

În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a, şi lit. b) C. pen. pe întreaga durată a executării pedepsei principale.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse principale menţionate şi s-a aplicat inculpatului, în final, pedeapsa cea mai grea, acesta urmând a executa în final o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a, şi lit. b) C. pen. pe întreaga durată a executării pedepsei principale.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi a măsurii arestării preventive de la 19 iunie 2012, la zi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului R.I.

Conform art. 17 alin. (1) raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 0,52 grame pulbere, conţinând heroină şi cafeina, ambalată cu sigiliul Ministerului Administraţiei şi Internelor, depusă la I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 3 iulie 2012.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, avocat S.M., delegaţie din 8 august 2012 se vor deconta din fondurile Ministerului Justiţiei către S.A.J. Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 3 februarie 2012, numitul M.M., având calitatea de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc" în Dosarul nr. 440D/P/2011, a arătat că are cunoştinţă despre faptul că persoana cunoscută sub apelativul „C.”, identificat în persoana inculpatului R.I., ar avea ca preocupări infracţionale vânzarea de heroină către diverşi consumatori, fie la „doză", fie la „gram". A mai arătat că pentru realizarea tranzacţiilor acesta era contactat de către consumatori la numărul de telefon 0764.XXX.XXX.

De asemenea, şi numitul C.S.C. a formulat în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000 un denunţ faţă de numitul R.I., zis „C.", arătând că este consumator de heroină, iar drogurile destinate consumului său propriu le cumpăra de la acesta, care locuia în Bucureşti, sector 3, unde aveau loc şi tranzacţiile. În cuprinsul acestui denunţ, a mai arătat că în situaţia în care R.I. nu se afla în locuinţă, drogurile de mare risc îi erau vândute de către sora acestuia, G.M., sau de concubinul acesteia F.C., ori de copii lor.

Totodată, numitul C.S.C. şi-a exprimat consimţământul de a colabora cu organele judiciare în vederea identificării şi tragerii la răspundere penală a numitului R.I. şi a persoanelor cu care se afla în legătură infracţională pe linia traficului de droguri.

În urma investigaţiilor realizate, s-a stabilit că inculpatul R.I., cunoscut şi sub apelativul „C.", locuia în imobilul situat în Bucureşti, sector 3, unde şi depozita heroina destinată punerii în vânzare.

În aceste condiţii, în data de 19 iunie 2012, a fost realizată o acţiune de prindere în flagrant a inculpatului R.I., ce avea ca preocupări infracţionale traficul de droguri de mare risc.

Astfel, lucrătorii de poliţie din cadrul S.C.C.O. Ilfov au procedat la consemnarea, într-un proces-verbal, a seriilor a cinci bancnote a câte 10 RON fiecare, şi a unei bancnote de 50 RON, suma totală de 100 RON, disponibilizată din fondurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, fiind destinată cumpărării a două doze cu heroină de la inculpatul R.I., de către martorul-denunţător C.S.C.

Apoi, martorului-denunţător C.S.C. i-a fost efectuat un control corporal, fără ca asupra sa să fie găsite sume de bani, bunuri sau obiecte interzise la deţinere, după care i-a fost înmânată suma de 100 RON, menţionată mai sus.

Sub supravegherea lucrătorilor de poliţie, în jurul orei 11.30, martorul-denunţător C.S.C. s-a deplasat spre imobilul situat în Bucureşti, sector 3, unde locuia inculpatul R.I. zis „C.", în zonă fiind instituit şi un dispozitiv de supraveghere. Martorul-denunţător C.S.C. a intrat în curtea imobilului, de unde a revenit după aproximativ 5 minute, fiind preluat de către lucrătorii de poliţie, cărora Ie-a predat două punguţe din plastic ce conţineau o substanţă pulverulentă, cu privire la care a declarat verbal că ar fi două doze cu heroină, cumpărate pentru suma de 100 RON de la numitul R.I., zis „C.".

Cele două punguţe, constituind proba nr. 1, au fost ambalate şi sigilate de către lucrătorii de poliţie, fiind trimise Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor în vederea efectuării determinărilor de specialitate.

De asemenea, martorului-denunţător C.S.C. i-a fost efectuat un nou control corporal, rezultatul fiind negativ.

Imediat după aceasta, lucrătorii de poliţie, în baza autorizaţiei de percheziţie din 12 iunie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, au pătruns în imobilul situat în sector 3, în vederea efectuării percheziţiei domiciliare.

Cu această ocazie, în încăperea cu destinaţia „dormitor", folosită de către inculpatul R.I., zis „C.", au fost găsite 11 punguţe din plastic, ce conţineau o substanţă pulverulentă, cu privire la care inculpatul a declarat verbal că reprezintă heroină, destinată atât consumului său propriu, cât şi vânzării către alţi consumatori. Cele 11 punguţe din plastic, în care se afla substanţa pulverulentă de culoare bej, reprezentând proba nr. 2, au fost ambalate şi sigilate de către lucrătorii de poliţie şi au fost predate Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor pentru efectuarea analizelor specifice.

Totodată, cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului R.I., într-un buzunar al pantalonilor a fost găsită suma de 100 RON, formată dintr-o bancnotă în cupiură de 50 RON şi cinci bancnote în cupiură de câte 10 RON fiecare, constatându-se că aceste bancnote aveau aceleaşi serii cu cele consemnate în procesul-verbal întocmit de către lucrătorii de poliţie. Referitor la această sumă, de 100 RON, inculpatul R.I. a declarat că provenea din vânzarea a două doze de heroină, la data de 19 iunie 2012.

Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 19 iunie 2012, proba nr. 1 era reprezentată prin cantitatea de 0,12 grame pulbere ce conţinea heroină şi cofeină, iar proba nr. 2, prin cantitatea de 0,68 grame pulbere ce conţinea heroină şi cofeină. Heroina este inclusă în tabelel-anexă nr. I al Legii nr. 143/2000.

Proba nr. 1 a fost consumată în procesul analizelor de laborator, iar cantitatea de 0,52 grame pulbere ce conţinea heroină şi cofeină, rămasă din proba nr. 2 după efectuarea analizelor de laborator, a fost ambalată şi sigilată cu sigiliul Ministerului Administraţiei şi Internelor, fiind depusă la I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O. în baza dovezii din 3 iulie 2012.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare nu au fost ridicate alte bunuri sau valori, cu excepţia drogurilor de mare risc menţionate mai sus, cât şi a sumei de 100 RON, destinată realizării acţiunii de prindere în flagrant şi provenind din fondurile Ministerului Administraţiei şi Internelor.

La data de 5 septembrie 2011, lucrătorii de poliţie din cadrul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate, Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că o reţea de traficanţi de droguri formată din cetăţeni români şi turci ar transporta importante cantităţi de heroină din Turcia în România, dosarul fiind înregistrat la D.I.I.C.O.T., Structura Centrală.

Prin rezoluţia din data de 18 iunie 2012 a D.I.I.C.O.T., Structura Centrală (Dosar nr. 256D/P/2011) s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de R.I. pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc”, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că începând din luna februarie 2012, până în iunie 2012, ar fi deţinut şi vândut în mod repetat diferite cantităţi de heroină pe raza municipiului Bucureşti.

Prin ordonanţa din data de 20 iunie 2012 a D.I.I.C.O.T., Structura Centrală, s-a dispus disjungerea Dosarului penal nr. 256D/P/2011 şi formarea unui nou dosar, înregistrat sub nr. 142D/P/2012, în vederea continuării cercetărilor faţă de învinuitul R.I., sub aspectul săvârşirii prevăzut de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

De asemenea, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acestei cauze penale în favoarea D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bucureşti, în vederea conexării la Dosarul nr. 199D/P/2012.

Dosarul a fost înregistrat la D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bucureşti sub nr. 1588D/P/2012, iar prin ordonanţa din data de 3 iulie 2012, s-a dispus conexarea acestui dosar la Dosarul nr. 199D/P/2012.

În urma investigaţiilor realizate de către lucrătorii de poliţie în cadrul Dosarului nr. 256D/P/2011 al D.I.I.C.O.T., Structura Centrală a fost identificat inculpatul R.I., zis „C." ca având ca preocupări infracţionale vânzarea de heroină către diverşi consumatori.

Întrucât acest inculpat folosea diverse posturi telefonice în vederea realizării unor tranzacţii cu droguri, prin autorizaţia din 22 februarie 2012 a Tribunalului Bucureşti a fost autorizată, pentru 30 de zile, până la data de 22 martie 2012, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor/comunicărilor efectuate de sus-numitul, de la postul telefonic cu numărul 0764.XXX.XXX.

Această autorizaţie a fost prelungită pentru încă 30 de zile, până la data de 21 aprilie 2012 prin încheierea din 22 martie 2012 a Tribunalului Bucureşti, respectiv până la 21 mai 2012, prin încheierea din data de 20 aprilie 2012 a aceleiaşi instanţe.

De asemenea, prin autorizaţia 26 aprilie 2012 a Tribunalului Bucureşti a fost autorizată pentru 30 de zile, până la data de 25 mai 2012, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor/comunicărilor efectuate prin telefon de către numitul „C. " de la postul telefonic cu numărul de apel 0766.XXX.XXX.

Autorizaţia din 2012 a fost prelungită pentru încă 26 de zile, până la data de 26 iunie 2012 de către Tribunalul Bucureşti.

Din punerea în executare a acestor autorizaţii, a rezultat că inculpatul R.I. purta discuţii telefonice cu mai multe persoane, discuţii având ca obiect realizarea unor tranzacţii cu droguri de mare risc.

În acest sens, Tribunalul a exemplificat convorbirea telefonică din data de 29 februarie 2012, când inculpatul R.I., aflat la postul telefonic cu numărul de apel 0764.XXX.XXX ia legătura cu un bărbat, ocazie cu care îi spune acestuia: „....dacă vreau şi eu o cantitate, dar să fie calitate superioară, ce zici, se poate face ceva?", răspunsul fiind „Posibil, vorbim".

De asemenea, la data de 4 martie 2012, ora 13:16:37, inculpatul R.I., de la postul telefonic cu numărul de apel 0764.XXX.XXX, a luat legătura cu altă persoană, cu apelativul „M." întrebându-l pe acesta: „Ai ceva bun? Trebuie să dau la cineva. Da" da să fie bun, nu...elastice".

La data de 26 martie 2012, ora 17:32:04, inculpatul R.I., de la postul telefonic cu numărul 0764.XXX.XXX ia legătura cu un bărbat, care îi spune: „Băi am 850 de mii, îmi dai şi mie două d-alea şi îţi aduc mâine seară, când vin de la muncă, restul?", din restul discuţiei rezultând că inculpatul R.I. urma să se deplaseze pentru a obţine heroina destinată interlocutorului.

La dosarul de urmărire penală au fost ataşate procese-verbale şi note de redare a convorbirilor/comunicărilor efectuate prin telefon de către inculpatul R.I., din care rezultă că indicii cu privire la săvârşirea de către acesta a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, începând din luna februarie şi până în luna iunie 2012.

Audiat în faţa instanţei de judecată la termenul de judecată din data de 10 august 2012, inculpatul a arătat că doreşte să fie judecat în temeiul procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., referitoare la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, recunoscând faptele comise. A mai arătat inculpatul că este tatăl a patru copii, din care unul în vârstă de 12 ani, cu handicap sever, care nu poate urma cursurile unei şcoli. „Sunt consumator dependent şi nu am urmat nici un tratament de dezintoxicare. Mi s-a făcut o examinare sumară la introducerea în arest, iar ulterior am făcut o analiză la plămâni. Regret comiterea faptelor, atât din punct de vedere al faptelor de vânzare, dar şi al consumului", a mai arătat inculpatul R.I. în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată.

Prin urmare, mijloacele de probă administrate la data începerii urmăririi penale şi până la data sesizării instanţei cu judecarea cauzei penale demonstrează că inculpatul R.I. s-a ocupat în mod sistematic cu comercializarea substanţelor stupefiante către consumatori, fiind în acelaşi timp consumator dependent.

Judecătorul fondului a arătat că, în drept, faptele săvârşite de către inculpatul R.I., constând în aceea că în data de 19 iunie 2012 a vândut martorului-denunţător C.S.C., două punguţe ce conţineau cantitatea de 0,12 grame heroină şi cofeină, pentru suma de 100 RON, iar cu ocazia percheziţiei efectuate în aceeaşi zi, în imobilul unde locuieşte fără forme legale, au fost depistate alte 11 punguţe ce conţineau cantitatea totală de 0,68 grame heroină, deţinută fără drept şi destinată atât traficului, cât şi consumului său propriu, respectiv faptele acestuia, de a vinde droguri de mare risc (heroină), în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada lunilor februarie-iunie 2012, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „trafic de droguri de mare risc" şi „deţinere fără drept de droguri de mare risc pentru consum propriu", prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanţa fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi de persoana şi conduita inculpatului.

Prima instanţă a mai reţinut că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, care atrag starea de recidivă specială şi sunt de natură a demonstra existenţa atât a unei specializări a acestuia în comiterea unor acte antisociale, cât şi a unui grad de potenţial criminogen relativ ridicat. Edificator din acest punct de vedere este faptul că din fişa de cazier judiciar rezultă că acelaşi inculpat a mai fost condamnat în anul 2003, dar şi în anul 2008 pentru trafic de droguri de mare risc, aspect care denotă şi existenţa unei specializări în comiterea de infracţiuni relative la regimul substanţelor stupefiante.

Existenţa unor condamnări anterioare în regim de executare, în măsură să constituie primul termen a stării de recidivă mare postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ar fi trebuit să constituie un avertisment extrem de serios faţă de care inculpatul ar fi trebuit să-şi adapteze conduita în spiritul respectului pentru valorile sociale ocrotite de legea penală. Perseverând în activitatea infracţională chiar în intervalul celor 511 de zile rest rămas neexecutat ca urmare a liberării condiţionate, deci într-un interval în care trebuia să demonstreze că scopul şi funcţiile unei pedepse aplicate pot fi atinse şi fără privare efectivă de libertate şi în care trebuia să se supună acelor măsuri de supraveghere menite să înlăture riscul de recidivă, inculpatul R.I. a demonstrat existenţa unui grad ridicat de potenţial criminogen, aspect care impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie şi într-un cuantum superior celor aplicate prin sentinţa penală nr. 3536/2006 şi prin sentinţa penală nr. 339 din 20 martie 2008.

În egală măsură, judecătorul fondului instanţa a reţinut că inculpatul a recunoscut implicarea sa în activitatea pentru care a fost trimis în judecată, declaraţiile sale fiind confirmate prin menţiunile procesului-verbal de prindere în flagrant, prin declaraţiile martorilor audiaţi, precum şi prin conţinutul convorbirilor interceptate, astfel încât şi această atitudine procesuală a fost avută în vedere în procesul de individualizare a pedepsei aplicate.

Faţă de toate considerentele expuse mai sus, instanţa fondului a apreciat că numai aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenţie, orientate spre limita minimă, pot fi de natură a contribui la realizarea scopului educativ, coercitiv şi preventiv al procesului penal.

S-a mai reţinut că, în condiţiile în care, inculpatul a fost anterior condamnat la două pedepse a către 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, revenind de fiecare dată la comiterea de activităţi infracţionale, chiar în termenul de liberare condiţionată se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum superior celor deja aplicate şi executate în parte, apărările inculpatului conform cu care nu ar fi vândut cantităţi considerabile şi nici nu s-ar fi îmbogăţit în urma unui astfel de comerţ, fiind eliminate prin chiar perseverenţa infracţională de care a dat dovadă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal (la 31 august 2012 data comunicării), a declarat apel inculpatul R.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 248 din 19 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.I., instanţa de apel constatând că prima instanţă a făcut o justă şi completă analiză a probelor administrate, stabilind corespunzător activitatea infracţională desfăşurată de inculpat şi vinovăţia acestuia, activitate corect încadrată în dispoziţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., având în vedere împrejurările concrete în care s-a acţionat.

Instanţa de apel a constatat că, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanţa fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicându-i inculpatului o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârşite, modalitatea şi împrejurările în care aceasta a fost comisă, orientată spre minimul special prevăzut de lege, prin reţinerea dispoziţiilor prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. (reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege), apreciindu-se că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul R.I., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi reducerera pedepsei rezultante aplicate, avându-se în vedere circumstanţele persoanale ale acestuia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul R.I. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost just şi corect individualizată, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate prin norma incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite, atât gradul de pericol generic cât şi cel concret, dar şi persoana inculpatului, care nu este la prima abatere de natură penală.

Atât infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, cât şi cea de deţinere fără drept de droguri de mare risc pentru consum propriu, se caracterizează printr-un grad ridicat de pericol social, având în vedere frecvenţa pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracţiune, cu consecinţe tragice asupra sănătăţii şi chiar a vieţii omeneşti, însă pericolul social generic, reflectat în limitele ridicate de pedeapsă stabilite de legiuitor, nu se identifică cu pericolul social concret, determinat pentru fiecare caz în parte de ansamblul datelor particulare ale cauzei.

Pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârşită, ci şi cu periculozitatea socială a infractorului, apreciată în contextul comportamentului manifestat de inculpat după săvârşirea faptelor, acesta încercând să scape de răspundere penală, prin acreditarea ideii, în faza urmăririi penale, că heroina era destinată consumului propriu.

Înalta Curte constată că în cauză nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante, nefiind conturate premisele în acest sens, faţă de modalitatea în care a acţionat inculpatul urmare a hotărârii infracţionale luate, iar în ceea ce priveşte intenţia acestuia de a vinde heroină unui număr cât mai mare de persoane, vine să contureze caracterul repetat al faptelor, acesta nefiind un accident în viaţa sa.

Aplicarea unei pedepse privative de libertate, într-un cuantum de 7 ani, este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancţiunea, astfel stabilită de tribunal, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât şi al unui mijloc de reeducare a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţele au aplicat cumulat criteriile de individualizare şi au acordat semnificaţia cuvenită acestora.

În cauză, pedepsa a fost just individualizată şi nu se constată existenţa unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Ca atare, hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Faţă de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din acelaşi Cod urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului R.I.

Totodată , în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva deciziei penale nr. 248 din 19 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 19 iunie 2012 la 31 ianuarie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 325/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 277/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 317/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 320/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 322/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 323/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 325/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 326/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 327/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 328/2013. Penal