ICCJ. Decizia nr. 3348/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3348/2013

Dosar nr. 49545/3/2012

Şedinţa publică din 31 octombrie 2013

Asupra recursului penal de faţă;

Prin Sentinţa penală nr. 221/F din 19 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. formulată de inculpatul T.R.

În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.R. la o pedeapsă de 13 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 iulie 2012 la zi.

În baza art. 14 alin. (3) şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. combinat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 4.415,98 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei F.C.M. (internat Neurochirurgie II în perioada 11 iulie 2012 - 15 iulie 2012).

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 3005/P/2012 emis la data de 20 decembrie 2012 de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului T.R. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, precum şi declaraţia dată de inculpat în cursul cercetării judecătoreşti, conform art. 320¹ C. proc. pen., tribunalul a reţinut că în după-amiaza zilei de 10 iulie 2012, inculpatul T.R. împreună cu martorii N.A., cunoscut sub numele de "F.", P.C. şi B.A.A. au consumat băuturi alcoolice (bere), în diferite locuri situate în zona str. Nerva Traian, inclusiv pe str. Mircea Vodă, lângă biserica Doboteasa, unde au fost legitimaţi de organele de poliţie din cadrul Secţiei 11 în jurul orei 23:10.

În această perioadă, inculpatul şi martorii anterior menţionaţi s-au întâlnit de câteva ori şi cu martorul G.M., cunoscut sub numele de "G.", care a consumat cu ei băuturi alcoolice.

În jurul orei 01.00, inculpatul şi martorii N.A. P.C. şi B.A.A. s-au întâlnit la intersecţia str. Nerva Traian cu Mircea Vodă, cu martorul G.M., care le-a spus că unul din boschetarii care doarme în părculeţul de la intersecţia menţionată îi datorează suma de 10 RON. Martorul nu a precizat despre ce boschetar este vorba şi nu a solicitat inculpatului sau celorlalţi martori să îl ajute să obţină această sumă.

Inculpatul şi martorul B.A.A. s-au îndreptat în acel moment spre parc, unde au văzut dormind două persoane, respectiv victima F.C.M. şi martorul O.A.N. Ceilalţi martori, inclusiv G.M., au rămas pe partea cealaltă a străzii, iar martorul P.C. s-a apropiat de parc pentru a vedea ce se întâmplă.

Inculpatul şi martorul B.A.A. i-au trezit pe victima F.C.M. şi pe martorul O.A.N. şi au început să alerge după acesta din urmă, lovindu-1 în zona urechii şi a picioarelor.

Întrucât martorul a reuşit să se îndepărteze de cei doi, inculpatul T.R. s-a întors în părculeţ şi a urmărit-o pe victima F.C.M. până în dreptul trecerii de pietoni situate la intersecţia dintre str. Mircea Vodă şi str. Nerva Traian, unde a început s-o lovească cu pumnii şi cu picioarele. Inculpatul T.R. i-a aplicat mai multe lovituri la nivelul feţei, victima F.C.M. căzând pe asfalt şi fiind lovită în continuare de inculpat cu pumnii şi picioarele, în mod special la nivelul capului.

Agresiunea a încetat prin intervenţia martorului P.C., care i-a strigat inculpatului: "R., lasă-l în pace că îl omori" şi s-a îndreptat spre acesta.

Inculpatul a plecat în direcţia străzii Nerva Traian, spre martori, lăsând victima în stare de inconştienţă.

Martorul P.C. a rămas lângă victimă şi a solicitat telefonic la serviciul 112 intervenţia unei ambulanţe. Concomitent lângă victimă au mai venit doi agenţi de pază, respectiv N.R.D. şi M.C., care se aflau pe un echipaj mobil în apropierea locului agresiunii. La puţin timp, la locul solicitării s-au deplasat două echipaje SMURD.

Inculpatul şi martorii B.A.A. şi N.A. s-au deplasat la un magazin de pe str. Nerva Traian, consumând în continuare băuturi alcoolice, unde a ajuns în scurt timp şi martorul G.M. La un moment dat, inculpatul l-a contactat telefonic pe martorul P.C. şi când a aflat de la acesta că victima are şanse reduse de supravieţuire i-a spus: "Mai dă-l în (...) mea, hai să bem o bere".

Victima F.C.M. a fost internată la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti cu diagnosticul: "Traumatism cranio-cerebral grav, GCS 3, leziuni axonale difuze corp calos. Traumatism facial forte. Fractură piramidă nazală şi stâncă temporală stânga cu hemosinus, diagnosticul final fiind cel de traumatism cranio continuat cerebral grav, comă GCS 3, contuzie gravă de trunchi cerebral, contuzie hemoragică corp calos, fractură piramidă nazală şi stâncă temporală stângă, otolicvoree şi observat cotoragie stânga", unde a decedat la data de 15 iulie 2012.

Cadavrul victimei a fost autopsiat la data de 17 iulie 2012 la I.N.M.L., din concluziile Raportului de autopsie reieşind că moartea victimei F.C.M. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral şi facial, soldat cu fractură de piramidă nazală, infiltrat sanguin epicranian, contuzie cerebrală şi pontină, edem cerebral. Leziunile traumatice cranio-cerebrale şi faciale s-au putut produce prin lovire cu şi de plan dur în acelaşi context traumatic cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză. Totodată, din conţinutul raportului de autopsie reiese că victima a prezentat numeroase leziuni traumatice, dintre care majoritatea în zona capului.

Situaţia de fapt a rezultat, conform art. 320¹ alin. (4) C. proc. pen., din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv din declaraţiile inculpatului prin care a recunoscut în mod constant săvârşirea faptei şi a descris modalitatea de săvârşire, coroborate, conform art. 69 C. proc. pen., cu declaraţiile martorilor P.C., N.A., B.A.A., G.M., M.A. şi S.F.G., cu înscrisurile medicale şi cu Raportul de autopsie emis de I.N.M.L. "Mina Minovici", cu Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 6 noiembrie 2012 privind comportamentul simulat al martorilor B.A.A. şi P.C., cu procesele-verbale de recunoaştere din planşe fotografice şi de transcriere a convorbirilor purtate cu serviciul 112.

Martorii P.C., N.A., B.A.A. şi G.M. declară că inculpatul este persoana care a lovit victima cel mai puternic şi cel mai mult timp, fiind singurul care a lovit-o după ce aceasta a căzut. În momentul iniţial, agresiunea s-a concentrat asupra martorului O.A.N. şi apoi asupra victimei. Actele grave de agresiune asupra victimei au fost comise doar de către inculpat, după ce acesta a revenit din urmărirea martorului O.A.N.

Martorul P.C. a arătat că după ce inculpatul şi martorul B.A.A. l-au alergat pe martorul O.A.N. până în dreptul staţiei de metrou, s-au întors, martorul B.A.A. alăturându-li-se celorlalţi martori, iar inculpatul rămânând în părculeţ. Inculpatul a văzut aici victima, a încercat să o lovească şi a alergat după ea până la intersecţia dintre str. Mircea Vodă şi str. Nerva Traian, unde a împins-o, provocându-i căderea. În continuare, inculpatul s-a aşezat peste victimă şi a lovit-o de multe ori cu pumnii în zona feţei. Văzând acestea, martorul a intervenit, strigând la inculpat să se oprească.

Martorul B.A.A. a declarat că după ce i-a tras o palmă martorului O.A.N., l-a auzit pe martorul P.C. strigând "Nu mai da!" şi întorcându-se, l-a văzut pe inculpat lovind în mod repetat victima, care era căzută.

Martorul N.A. a arătat că inculpatul şi martorul B.A.A. au alergat după martorul O.A.N., martorul B.A.A. trăgându-i şi o palmă acestuia. La un moment dat, cei doi s-au întors, martorul B.A.A. venind spre ei, iar inculpatul începând să alerge după victimă. La intersecţia dintre str. Mircea Vodă şi str. Nerva Traian, inculpatul a început să lovească cu pumnii victima, provocând căderea acesteia, după care a continuat s-o lovească în zona feţei.

Martorul G.M. a declarat că inculpatul şi martorii P.C. şi B.A.A. au mers în părculeţul unde dormeau victima şi martorul O.A.N., l-au lovit toţi trei pe acesta din urmă, după care inculpatul şi martorul P.C. ar fi fugit după acesta, iar martorul B.A.A. a rămas în parc, unde ar fi lovit de câteva ori victima. În scurt timp, a revenit şi martorul P.C., care ar fi lovit şi el victima, dar aceasta a reuşit să fugă şi s-a îndreptat spre strada Mircea Vodă. Inculpatul a ajuns din urmă victima la intersecţia dintre str. Mircea Vodă şi str. Nerva Traian şi a lovit-o de mai multe ori cu pumnii şi picioarele, provocând căderea acesteia, după care a continuat să o lovească mai ales în zona feţei.

Deşi martorul G.M. afirmă că victima a fost lovită şi de martorii B.A.A. şi P.C., descrie totuşi momentul lovirii victimei de către inculpat în mod similar cu ceilalţi martori. Întrucât afirmaţiile acestuia, în sensul că şi cei doi martori menţionaţi au lovit victima, nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, au fost înlăturate.

Toţi martorii au declarat că inculpatul s-a oprit din lovirea victimei la intervenţia martorului P.C., aspect recunoscut şi de inculpat.

Declaraţiile s-au coroborat şi cu procesul-verbal încheiat de Secţia 11 Poliţie, din care reiese că imediat după săvârşirea faptei o persoană neidentificată a oprit un echipaj de poliţie şi i-a anunţat că "R. l-a bătut pe boschetar".

Totodată, din Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 6 noiembrie 2012 şi din 9 noiembrie 2012, rezultă că răspunsurile martorilor B.A.A. şi P.C. la întrebările relevante ale cauzei ("în data de 10/11 iulie 2012 tu l-ai lovit pe boschetarul care a murit? Răspuns: Nu; R. este singurul care 1-a lovit pe boschetar în seara de 10/11 iulie 2012? Răspuns: Da; V-aţi înţeles ca R. să ia asupra lui fapta? Răspuns: Nu") nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Mai mult, martorii M.A. şi S.F.G. au declarat că în noaptea de 10 - 11 iulie 2012 s-au întâlnit pe str. Nerva Traian cu inculpatul şi martorii P.C., N.A., B.A.A. şi G.M., ocazie cu care au observat că inculpatul era murdar de sânge pe glezna piciorului drept şi pe încălţăminte. L-au întrebat pe inculpat ce s-a întâmplat, iar acesta le-a răspuns că "a bătut un băiat la Timpuri Noi" şi "l-a omorât". Cei doi martori au precizat, totodată, că martorii P.C., N.A., B.A.A. şi G.M. nu erau murdari de sânge şi nu au intervenit în discuţie.

Declaraţia martorul O.A.N., prin care îl indică pe martorul G.M., cunoscut sub numele de "G.", ca fiind persoana care a lovit cel mai puternic victima, nu poate fi reţinută întrucât nu se coroborează cu alt mijloc de probă administrat în cauză.

În declaraţiile date, inculpatul T.R. a recunoscut săvârşirea faptei aşa cum a fost reţinută la situaţia de fapt.

Inculpatul a declarat constant că a mers împreună cu martorul B.A.A. în părculeţul în care dormeau victima şi martorul O.A.N. şi a alergat după acesta din urmă. Când s-a întors, a văzut victima şi a fugit şi după aceasta, a împins-o, provocându-i căderea, după care a lovit-o de mai multe ori cu pumnii şi picioarele, oprindu-se doar la intervenţia martorului P.C.

În declaraţia din data de 19 decembrie 2012, inculpatul a mai precizat că în timp ce alerga după martorul O.A.N., a căzut şi s-a uitat în spatele său, observând cum martorul B.A.A. a lovit o dată victima, împrejurare ce nu poate fi reţinută, întrucât este contrazisă de celelalte mijloacele de probă administrate şi anterior analizate.

În drept, fapta inculpatului T.R., care în noaptea de 10/11 iulie 2012, în jurul orelor 1:30, în loc public, respectiv la intersecţia străzilor Nerva Traian cu Mircea Vodă, a lovit-o în mod repetat cu pumnii şi picioarele pe victima F.C.M. în special în zona capului, inclusiv după ce aceasta a căzut, provocându-i leziuni traumatice ce au condus la decesul acesteia survenit la data de 15 iulie 2012, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Astfel, elementul material al laturii obiective s-a realizat prin acţiunea inculpatului de a lovi repetat victima cu pumnii şi picioarele, în special în zona capului.

Urmarea imediată a constat în decesul victimei la data de 15 iulie 2012, la patru zile de la momentul agresiunii produse asupra acesteia.

Legătura de cauzalitate dintre acţiunea inculpatului (lovirea repetată a victimei cu pumnii şi picioarele, în special în zona capului) şi urmarea produsă (decesul victimei) rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv din raportul de autopsie în care s-a reţinut că "moartea victimei F.C.M. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral şi facial, soldat cu fractură de piramidă nazală, infiltrat sanguin epicranian, contuzie cerebrală şi pontină, edem cerebral. Leziunile traumatice cranio-cerebrale şi faciale s-au putut produce prin lovire cu şi de plan dur în acelaşi context traumatic cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză".

Infracţiunea de omor a fost săvârşită în public, fiind incidente dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen. cu referire la art. 152 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta a fost comisă de inculpat în stradă, la intersecţia străzilor Nerva Traian cu Mircea Vodă, loc care prin natura lui este totdeauna accesibil publicului.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul T.R. a acţionat cu intenţie indirectă de a suprima viaţa victimei, respectiv a prevăzut şi acceptat posibilitatea morţii acesteia (art. 19 pct. 1 lit. b) din C. pen.), astfel cum rezultă din împrejurările în care a fost comisă fapta: multitudinea şi intensitatea loviturilor aplicate cu pumnii şi picioarele, zona vizată (în special capul victimei), precaritatea capacităţii de rezistenţă a victimei, faptul că inculpatul a continuat să lovească victima şi după ce aceasta căzuse şi nu mai avea nicio posibilitate de apărare, oprindu-se doar la intervenţia martorului P.C. şi când a observat că victima era inconştientă, precum şi din atitudinea psihică a inculpatului exteriorizată cu ocazia discuţiei telefonice cu martorul P.C., când acesta din urmă i-a comunicat că victima are şanse reduse de supravieţuire, răspunzându-i: "Mai dă-l în (...) mea, hai să bem o bere".

Lovirea victimei cu pumnii şi picioarele, doborârea acesteia la pământ şi aplicarea în continuare de lovituri puternice cu pumnii şi picioarele mai ales în zona capului, provocându-i leziuni grave ce au condus la decesul acesteia la patru zile de la momentul agresiunii, impun concluzia, aşa cum s-a reţinut anterior la analizarea laturii subiective a infracţiunii, că inculpatul a prevăzut posibilitatea morţii victimei şi a acceptat-o. Împrejurarea că victima a murit ulterior, la un interval de patru zile, nu are decât semnificaţia că inculpatul nu a urmărit uciderea acesteia, având însă reprezentarea morţii victimei şi manifestând indiferenţă faţă de un astfel de rezultat.

Astfel fiind, fapta constituie infracţiunea de omor, comisă cu intenţie indirectă, iar nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte, care este caracterizată, sub aspectul laturii subiective, de praeterintenţie.

Nici susţinerea inculpatului în sensul că leziunile care au condus la decesul victimei au fost produse în momentul căderii victimei şi lovirii de caldarâm nu poate fi reţinută întrucât este infirmată de concluziile raportului de autopsie în care s-a reţinut că "Leziunile traumatice cranio-cerebrale şi faciale s-au putut produce prin lovire cu şi de plan dur în acelaşi context traumatic cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză".

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru fapta comisă, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., şi anume dispoziţiile părţii generale a Codului penal referitoare la forma de vinovăţie cu care a săvârşit infracţiunea - intenţia indirectă, la forma de participaţie a inculpatului - autorat, la forma consumată a infracţiunii de omor calificat, gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârşite rezultat şi din împrejurările în care fapta a fost comisă, în loc public în prezenţa mai multor persoane, din modul şi mijloacele de comitere a acesteia, respectiv lovirea repetată a victimei cu pumnii şi picioarele, dar şi din urmarea socialmente periculoasă produsă - decesul victimei ca urmare a leziunilor produse, de circumstanţele personale ale inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând comiterea faptei, comportamentul bun în societate, astfel cum rezultă din caracterizările depuse la dosar în cadrul probei cu înscrisuri în circumstanţiere, este necunoscut cu antecedente penale, precum şi starea sănătăţii acestuia, astfel cum rezultă din înscrisurile medicale depuse la dosar în cadrul probei cu înscrisuri în circumstanţiere.

În raport cu toate aceste criterii de individualizare judiciară, instanţa a apreciat că reeducarea inculpatului, formarea la acesta a unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi de regulile de convieţuire socială pot fi obţinute prin aplicarea unei pedepse privative de libertate situată în limitele pedepsei cu închisoarea de la 10 ani la 16 ani şi 8 luni, limite reduse cu o treime, potrivit disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., respectiv pedeapsa de 13 ani închisoare, considerând-o suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen.

Sub aspectul laturii civile, tribunalul a reţinut că Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.415,98 RON, reprezentând costul îngrijirilor medicale acordate victimei F.C.M., astfel cum reiese din decontul spitalizării.

Potrivit art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (actualizată), persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale, în litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, aceştia din urmă subrogându-se în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândind calitatea procesuală a acestora, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.

Potrivit adresei şi fişei de decont aflate la dosarul de urmărire penală, instanţa a reţinut că partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti a făcut dovada cheltuielilor de spitalizare a victimei F.C.M., sens în care, în temeiul art. 14 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, va admite acţiunea civilă formulată de această parte civilă şi va obliga inculpatul la plata sumei de 4.415,98 RON.

Din oficiu, instanţa a făcut demersuri pentru identificarea persoanelor care au vocaţie succesorală faţă de defunctul F.C.M. în vederea aducerii la cunoştinţă a dreptului de a participa în procesul penal în calitate de parte civilă.

Prin Adresa nr. 10030/2013 emisă de Consiliul Local Feldioara - Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor s-au comunicat date privind moştenitorii legali cunoscuţi ai defunctului F.C.M., respectiv mama acestuia, F.C. şi sora acestuia, P.R.E.

Urmare adresei, s-a procedat la citarea fiecărei persoane indicate, cu menţiunea de a preciza dacă înţelege să se constituie parte civilă în prezenta cauză şi să indice suma cu care se constituie parte civilă, însă moştenitorii, deşi legal citaţi, nu au înţeles să exercite acest drept, având în vedere că nu s-au prezentat şi nici nu au depus înscrisuri pentru a-şi exprima opţiunea de a participa în procesul penal.

Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul T.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte întrucât fapta s-a săvârşit cu praeterintenţie.

Totodată, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate reduse în baza art. 320¹ C. proc. pen., prin aplicarea prev. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., urmând a se avea în vedere starea de sănătate precară, actele medicale şi certificatul de handicap.

Prin Decizia penală nr. 166/A din 29 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul T.R., s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi în fond, rejudecând:

În baza art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.R. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., curtea de apel a reţinut următoarele:

Instanţa de fond a făcut, în mod corect, aplicarea dispoziţiilor art. 320¹C. proc. pen. ca o consecinţă a poziţiei procesuale a inculpatului T.R., care a recunoscut comiterea faptei în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată şi, printr-o temeinică evaluare a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, a stabilit o situaţie de concordantă sub toate aspectele împrejurărilor ce rezultă din aceste mijloace de probă.

Totodată, a stabilit, fără să existe vreun dubiu, că inculpatul a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată şi a reţinut, în mod corect, vinovăţia acestuia.

Curtea, reexaminând probatoriul administrat în faza de urmărire penală în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, constată că săvârşirea, cu vinovăţie, a faptei deduse judecăţii, în modalitatea reţinută prin hotărârea instanţei de fond este confirmată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probe certe şi legal administrate.

La reţinerea situaţiei de fapt s-a ţinut seama de conţinutul probelor administrate şi anume, declaraţiile inculpatului şi ale martorilor P.C., N.A., B.A.A., G.M., M.A. şi S.F.G., înscrisurile medicale şi raportul de autopsie emis de I.N.M.L. "Mina Minovici", rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 6 noiembrie 2012 privind comportamentul simulat al martorilor B.A.A. şi P.C., procesele-verbale de recunoaştere din planşe fotografice şi de transcriere a convorbirilor purtate cu serviciul 112.

Astfel, pe baza unei analize coroborate a întregului material probatoriu administrat în cauză în cursul urmăririi penale, Curtea reţine sub aspectul situaţiei de fapt că, în noaptea de 10/11 iulie 2012, în jurul orelor 1:30, în loc public, respectiv la intersecţia străzilor Nerva Traian cu Mircea Vodă, inculpatul a lovit-o în mod repetat cu pumnii şi picioarele pe victima F.C.M. în special în zona capului, inclusiv după ce aceasta a căzut, provocându-i leziuni traumatice ce au condus la decesul acesteia survenit la data de 15 iulie 2012.

De altfel, prin motivele de apel, nu a fost contestată situaţia de fapt reţinută prin hotărârea atacată, criticile vizând, în esenţă, încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpat şi individualizarea pedepsei aplicate inculpaţilor, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare.

Examinând legalitatea încadrării juridice dispuse de instanţa de fond, Curtea constată că, situaţiei de fapt anterior descrise i s-a dat, în drept, o justă încadrare juridică în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Prin motivele de apel inculpatul a susţinut că nu au avut intenţia de a ucide victima, ci doar de a-i aplica o corecţie pentru nerestituirea unei datorii de 10 RON şi a încetat agresiunea la solicitarea martorului P.C.

Activitatea materială a inculpatului, astfel cum rezultă din probele administrate, este suficient de revelatorie pentru a se putea trage concluzia că sub aspectul laturii subiective fapta a fost comisă cu intenţie indirectă. Astfel, este evidentă intenţia de a ucide, aceasta rezultând din materialitatea acţiunii, respectiv din împrejurările de fapt reţinute de instanţa de fond, şi anume multitudinea şi intensitatea loviturilor aplicate cu pumnii şi picioarele, zona vizată (în special capul victimei), precaritatea capacităţii de rezistenţă a victimei, faptul că inculpatul a continuat să lovească victima şi după ce aceasta căzuse şi nu mai avea nicio posibilitate de apărare, oprindu-se doar la intervenţia martorului P.C. şi când a observat că victima era inconştientă, precum şi din atitudinea psihică a inculpatului exteriorizată cu ocazia discuţiei telefonice cu martorul P.C., când acesta din urmă i-a comunicat că victima are şanse reduse de supravieţuire, răspunzându-i: "Mai dă-l în (...) mea, hai să bem o bere".

Din raportul de autopsie rezultă că "moartea victimei F.C.M. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral şi facial, soldat cu fractură de piramidă nazală, infiltrat sanguin epicranian, contuzie cerebrală şi pontină, edem cerebral. Leziunile traumatice cranio-cerebrale şi faciale s-au putut produce prin lovire cu şi de plan dur în acelaşi context traumatic cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză".

Prin urmare, se impune a se reţine că prin modul în care a procedat, inculpatul a depăşit scopul iniţial, acela de a aplica victimei o corecţie şi, prin actele violente, de o incontestabilă intensitate, apte a cauza moartea, dar şi prin abandonarea victimei aflate în stare de inconştienţă, pe timp de noapte, în mod cert a prevăzut că aceasta ar putea deceda, ceea ce caracterizează intenţia specifică infracţiunii de omor.

Este adevărat că spre deosebire de infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, infracţiunea de omor presupune intenţia inculpatului de a ucide, rezultat pe care acesta îl prevede fie ca o consecinţă sigură a faptei, fie ca o eventualitate.

Chiar dacă inculpatul nu a urmărit uciderea victimei, fără îndoială a prevăzut posibilul rezultat mortal, al actelor sale de violenţă şi a acceptat producerea lui, această împrejurare fiind suficientă pentru a deduce existenţa intenţiei indirecte ca formă de vinovăţie ce caracterizează infracţiunea de omor.

În concluzie, modalitatea concretă în care au fost exercitate agresiunile asupra victimei, faptul că inculpatul cunoştea starea precară de sănătate a victimei care locuia pe stradă, dar şi împrejurarea că a fost abandonată pe stradă, fără niciun ajutor, arată că inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului letal acţionând cu intenţia de a ucide specifică infracţiunii de omor, şi nu cu intenţie depăşită (praeterintenţie).

Ar fi putut exista praeterintenţie în situaţia în care inculpatul ar fi acţionat cu intenţia de a lovi sau vătăma victima, rezultatul letal depăşind orice previziune, fiind imputat cu titlu de culpă acestuia. Or, în cauză, aşa cum s-a demonstrat, decesul victimei era previzibil din perspectiva modului concret în care a fost comisă fapta, ceea ce exclude reţinerea praeterintenţiei ca formă de vinovăţie ce caracterizează infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

De asemenea, inculpatul a susţinut că leziunile care au condus la decesul victimei au fost produse în momentul căderii victimei şi lovirii de caldarâm, şi nu de loviturile pe care i le-a aplicat cu pumnii şi picioarele în zona capului.

În acord cu instanţa de fond, Curtea apreciază că această susţinere a inculpatului este infirmată de concluziile raportului de autopsie în care s-a reţinut că "Leziunile traumatice cranio-cerebrale şi faciale s-au putut produce prin lovire cu şi de plan dur în acelaşi context traumatic cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză". Aşadar, lovirea victimei cu plan dur cât şi de plan dur s-a produs în acelaşi context traumatic, într-o succesiune şi alternanţă neîntrerupte astfel că efectul este conjugat, ambele tipuri de leziuni traumatice fiind în legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei şi nu doar leziunile produse de plan dur, aşa cum susţine, fără niciun argument de ordin probator, inculpatul.

Prin urmare, susţinerile inculpatului, în sensul că nu a avut intenţia de a ucide victima, precum şi solicitarea de a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., sunt neîntemeiate.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, critica formulată de inculpat vizând cuantumul pedepsei aplicate este întemeiată.

În opinia Curţii, aplicarea unei pedepse reprezentând minimul special rezultat ca urmare a aplicării art. 320¹ C. proc. pen. cu executare în regim de detenţie este adaptată particularităţilor cauzei şi are aptitudinea de a permite în concret realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei.

Astfel, este de necontestat că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, iar rezultatul produs este grav, însă vârsta tânără a inculpatului, comportamentul bun în societate, lipsa antecedentelor penale, precum şi starea sănătăţii reprezintă circumstanţe pozitive privind persoana acestuia, având caracter atenuant în stabilirea pedepsei.

În acelaşi context, al reexaminării cuantumului pedepsei aplicate de instanţa de fond, Curtea apreciază că aspectele favorabile anterior menţionate, invocate de inculpat în apel, ca circumstanţe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu pot avea o asemenea relevanţă, prin coroborare cu împrejurările în care a fost comisă fapta, cu rezultatul produs, şi nu justifică reducerea pedepsei sub minimul special. Ca atare, cererea inculpatului de a se reţine circumstanţe atenuante şi de a se reduce pedeapsa sub minimul special este neîntemeiată.

Cu toate acestea, aceste circumstanţe personale favorabile trebuie valorificate în procesul de individualizare într-o manieră semnificativă.

Drept urmare, punând în balanţă toate împrejurările examinate anterior, dar şi cele reţinute de instanţa de fond, Curtea apreciază că o pedeapsă de 10 ani închisoare, reprezentând minimul special rezultat că urmare a aplicării art. 320¹ C. proc. pen., răspunde exigenţelor mai sus menţionate.

În privinţa modalităţii de executare, cererea inculpatului de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu poate fi primită, nefiind îndeplinite condiţia prev. de art. 86¹ alin. (1) lit. a) C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.R., invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., susţinând că probatoriul administrat în cauză este insuficient pentru a permite stabilirea neechivocă a faptelor, că încadrarea juridică este greşită, iar pedeapsa aplicată incorect individualizată.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.

În privinţa criticilor formulate, Curtea reţine mai întâi că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 s-a restrâns numărul cazurilor de casare ce pot fi invocate şi, implicit, sfera criticilor ce pot fi aduse hotărârilor instanţelor de fond şi apel.

Astfel, prin abrogarea cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., eventualele critici ce pun în discuţie vinovăţia inculpatului prin raportare la starea de fapt reţinută în cauză nu mai pot forma obiectul analizei instanţei de recurs, după cum prin reformularea cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. pedeapsa aplicată inculpatului nu mai poate fi cenzurată decât din perspectiva legalităţii, iar nu şi a temeiniciei.

Raportând la aceste considerente criticile pe care inculpatul T.R. le-a formulat, Curtea constată astfel că măcar în parte acestea nu pot forma obiectul analizei instanţei de recurs.

Dincolo de împrejurarea că inculpatul a înţeles să se prevaleze de procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen. (ceea ce presupune prin ipoteză că acesta nu doar că îşi recunoaşte vinovăţia, dar îşi însuşeşte probatoriul administrat în cursul urmăririi penale), Curtea constată că orice critici care pun în discuţie starea de fapt nu mai pot fi analizate de Înalta Curte în actuala reglementare a recursului, situaţia fiind identică şi în ce priveşte susţinerea inculpatului privitoare la greşita individualizare a pedepsei.

În ce priveşte judecarea inculpatului în procedura simplificată, Curtea constată că vinovăţia sa nu a fost stabilită exclusiv pe declaraţia inculpatului de recunoaştere a comiterii faptei, ci şi a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, pe care acesta şi l-a însuşit şi la care atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au făcut ample referiri în considerentele hotărârilor atacate.

În fine, în ce priveşte încadrarea juridică, este real faptul că prin Legea nr. 2/2013 a fost abrogat şi cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., însă Curtea constată că problema încadrării juridice ţine de legalitatea hotărârilor pronunţate în cauză şi se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

De asemenea, chiar dacă inculpatul s-a prevalat de procedura înscrisă în art. 320¹ C. proc. pen., el poate pune în discuţie încadrarea juridică a faptelor pe care le-a recunoscut în materialitatea lor, iar instanţa poate face aplicarea art. 334 C. proc. pen., aşa cum se precizează în alin. (6) al art. 320¹ C. proc. pen.

De altfel, aşa cum rezultă din declaraţia dată în faţa instanţei de fond, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, şi-a însuşit probele administrate în faza de urmărire penală şi a solicitat ca judecata să se facă în baza acestora, precizând însă că nu este de acord cu încadrarea juridică făcută de procuror.

Analizând pe fond critica formulată, Curtea constată însă că aceasta este neîntemeiată.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că fapta inculpatului a constat în lovirea repetată a victimei, într-un loc public, cu pumnii şi picioarele în zona capului, aceasta decedând la câteva zile de la data agresiunii.

Din raportul de autopsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă, că aceasta a prezentat mai multe leziuni traumatice în special în zona capului, iar leziunile traumatice cranio-cerebrale şi faciale s-au putut produce prin lovire cu şi de plan dur în acelaşi context traumatic cu legătură directă în tanatogeneză.

Intenţia inculpatului de a ucide victima rezultă din multitudinea şi intensitatea loviturilor aplicate, zona vizată, precum şi din împrejurarea că violenţele inculpatului au continuat chiar şi după ce victima era căzută şi lipsită practic de posibilitatea de a se apăra, conduita inculpatului încetând doar prin intervenţia unui martor ocular.

Chiar dacă inculpatul nu a urmărit uciderea victimei, modul în care el a acţionat dovedeşte că a prevăzut rezultatul letal al faptelor sale şi a acceptat producerea lui, ceea ce caracterizează intenţia indirectă, ca formă de vinovăţie alternativă cu care se săvârşeşte omorul.

În raport de toate aceste considerente, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat şi-l va respinge conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Va deduce prevenţia la zi.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.R. împotriva Deciziei penale nr. 166/A din 29 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 iulie 2012 la 31 octombrie 2013.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 375 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3341/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3350/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3348/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3348/2013. Penal