ICCJ. Decizia nr. 335/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 335/2013
Dosar nr. 472/42/2012
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 134 din 31 august 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a admis plângerea formulată de petentul M.C.V., domiciliat în comuna B., judeţul Ilfov, împotriva rezoluţiei din 22 mai 2012, prin care s-a menţinut rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 26 aprilie 2012, ambele emise de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
S-a desfiinţat rezoluţia din 22 mai 2012 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi s-a trimis cauza la aceeaşi unitate de parchet pentru rezolvarea plângerii formulate conform art. 278 C. proc. pen. de petentul M.C.V. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 26 aprilie 2012 emisă în Dosarul nr. 219/P/2012, cu respectarea dispoziţiilor art. 49 alin. (2) raportat la art. 46 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. privind incompatibilitatea procurorului.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti din 18 aprilie 2012, petentul M.C.V. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de magistraţii N.I., C.D. şi T.L.M., judecător în cadrul Curţii de Apel Ploieşti, respectiv procuror şi procuror general al parchetului de pe lângă aceeaşi instanţă, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 264 şi art. 257 C. pen.
Prin rezoluţia din 26 aprilie 2012 procurorul R.A., investit cu rezolvarea acestei plângeri penale în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei trei magistraţi, apreciindu-se că din cercetările efectuate a rezultat că faptele reclamate nu există.
Împotriva acestei soluţii, în termenul legal, a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen., persoana vătămată M.C.V., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, în principal, pe considerentul că actele premergătoare privind infracţiunile reclamate prin plângerea penală înregistrată au fost efectuate de un procuror subordonat ierarhic magistratului reclamat T.L.M., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Prin rezoluţia din 22 mai 2012 procurorul general al unităţii de parchet, în temeiul art. 275-278 C. proc. pen. a respins plângerea formulată de persoana vătămată, apreciindu-se că rezoluţia adoptată de procurorul de caz este temeinică şi legală, întrucât potrivit art. 281 alin. (1) lit. b)2 C. proc. pen. „infracţiunile săvârşite de judecătorii de la curţile de apel şi procurorii de la parchetele de pe lângă acestea se judecă în primă instanţă de curtea de apel din raza de competenţă teritorială”, iar procurorul investit a analizat probatoriul administrat în dosar şi a argumentat soluţia adoptată în cauză.
Ambele rezoluţii au fost atacate cu plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. de persoana vătămată M.C.V., susţinându-se că sunt afectate de nelegalitate şi netemeinicie atâta timp cât faptele reclamate vizând pe intimatul T.L.M. au fost cercetate de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti iar soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă s-a confirmat conform art. 278 C. proc. pen. printr-o rezoluţie adoptată chiar de acesta in urmă, în calitate de procuror general al unităţii de parchet.
Examinând cu precădere legalitatea actelor procedurale emise de procuror cu ocazia rezolvării plângerii penale formulate de persoana vătămată M.C.V., primită spre competentă soluţionare conform adresei din 12 aprilie 2012 transmisă de C.S.M., Biroul de Relaţii cu Publicul şi înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, a apecat că acestea sunt lovite de nulitate absolută întrucât din menţiunile efectuate în partea introductivă cât şi în dispozitivul rezoluţiei din 22 mai 2012 se determină concluzia că examinarea plângerii înregistrate la data de 17 mai 2012, formulată conform art. 278 C. proc. pen. de petentul M.C.V. împotriva rezoluţiei din 26 aprilie 2012 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, inclusiv faţă de magistratul T.L.M., s-ar fi realizat iar actul procedural s-ar fi emis de acesta din urmă, în cadrul controlului ierarhic superior exercitat în considerarea funcţiei de procuror general al unităţii de parchet.
În această situaţie, susţinerile procurorului de şedinţă în sensul că în fapt calea de atac exercitată ar fi fost rezolvată de un alt procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi care ar fi semnat în numele instituţiei procurorului general, nu pot fi primite drept concludente pentru justa soluţionare a cauzei.
La efectuarea controlului jurisdicţional se constată că în dosarul cauzei nu există vreun alt act procedural prin care să se fi dispus înlăturarea eventualelor erori materiale strecurate la tehnoredactarea rezoluţiei emise la 17 mai 2012 şi nici nu s-au prezentat înscrisuri noi în faţa instanţei prin care să se confirme atari concluzii, astfel încât să se înlăture orice suspiciune privind soluţionarea dosarului cu încălcarea prevederilor art. 49 alin. (2) raportat la art. 46 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., privind exerciţiului funcţiei acestei categorii de magistraţi.
Rezultând, aşadar, că rezoluţia din 22 mai 2012 a fost emisă de un procuror care s-a aflat în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 49 alin. (2) raportat la art. 46 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., sub acest aspect plângerea formulată de petentul persoană vătămată s-a apreciat, ca fiind fondată.
Împotriva acestei încheieri, petentul a declarat recurs, iar la termenul de astăzi, 31 ianuarie 2013, a precizat, potrivit memoriului depus la dosar, că îşi retrage recursul formulat.
Potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2), teza a II-a C. proc. pen., părţile îşi pot retrage recursul în condiţiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.
Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de petent, până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate dispoziţiile art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de petentul M.C.V.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
la act de retragerea recursului declarat de petentul M.C.V. împotriva sentinţei penale nr. 134 din 31 august 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 336/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 334/2013. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
