ICCJ. Decizia nr. 3441/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3441/2013

Dosar nr. 10695/118/2012

Şedinţa publică din 07 noiembrie 2013

Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

1.Tribunalul Constanţa, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 456 din 29 octombrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 10695/118/2012, în baza art. 302 C. proc. pen. - art. 334 C. proc. pen. a respins cererea inculpatului V.G. privind schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. pen. - art. 174 C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. - art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit b) şi art. 74 lit c) - 76 C. pen., şi a art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul V.G., domiciliat în sat Cobadin, comuna Cobadin, judeţul Constanţa, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a şi lit b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din durata pedepsei pronunţate perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 24 iulie 2012 la 21 septembrie 2012 inclusiv.

În baza art. 81-82 C. pen. a dispus pentru inculpat suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a luat act că pe durata suspendării executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea în care locuieşte, dispusă prin Decizia penală nr 867/ P din 21 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosarul penal nr 1180/36/2012.

A luat act că măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea în care locuieşte fără încuviinţarea instanţei de judecată încetează de drept la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 118 lit b) C. pen. a confiscat de la inculpat un briceag depus în plicul nr. 3 la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanţa.

În baza art. 109 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. a dispus restituirea către partea vătămată Petre Marcel a unui tricou de culoare gri, cu pete brun-roşcate, depus în plicul nr. 1 la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanţa.

A dispus restituirea către inculpatul V.G. a unei bancnote de 10 lei şi a unei bancnote de 5 lei, depuse în plicul nr 2 la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanţa.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357-1382 C. civ. a admis acţiunile civile formulate de părţile civile P.M. (domiciliat în com. Valu lui Traian, jud. Constanţa) şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.

A obligat pe inculpatul V.G. să plătească părţii civile P.M. suma de 2.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi morale.

A obligat pe inculpatul V.G. să plătească părţii civile Spitalul clinic judeţean de Urgenţă Constanţa suma de 1.129,04 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus avansarea sumei de 300 lei din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanţa, reprezentând onorariul avocatului numit din oficiu G.G.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Instanţa fondului a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 1136/ P din 17 septembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului V.G. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.

Actul de inculpare a reţinut că la data de 23 iulie 2012, în jurul orei 15,30 pe fondul unei stări conflictuale spontane ce a avut loc la o fermă de animale din Valu lui Traian, având ca motiv neînţelegerea cu privire la procurarea unor baloţi cu lucernă, inculpatul V.G. i-a aplicat părţii vătămate P.M. o lovitură cu un cuţit, producându-i o plagă înţepată care i-a pus viaţa în pericol, prin provocarea unei plăgi înţepate - hemopneumotorax stâng.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnarea în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în condiţiile în care inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală - instanţa, în aplicarea dispoziţiilor privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, art. 320¹ C. proc. pen. a constatat următoarele:

Numitul B.G. deţine un teren cultivat cu lucernă pe raza localităţii Valu lui Traian, şi de asemenea deţine o fermă de animale în aceeaşi zonă. În cursul lunii iulie 2012 lucerna a fost cosită şi strânsă în baloţi, ce au rămas pe câmp, iar în aceeaşi perioadă inculpatul V.G. era angajat ca îngrijitor de animale la ferma lui B.G. Potrivit declaraţiei martorului B.G., baloţii de lucernă puteau fi vânduţi cu suma de 10 lei/balot, inculpatul cunoscând acest lucru.

În ziua de 23 iulie 2012 inculpatul V.G. se afla cu animalele la păscut în zona terenului pe care se aflau baloţii de lucernă. Inculpatul deţinea asupra sa un briceag folosit în mod curent la activităţile desfăşurate, inclusiv pentru servirea mesei.

În jurul orei 15,30, partea vătămată P.M. s-a deplasat cu căruţa în zona terenului respectiv, intrând în discuţie cu inculpatul, cu care nu se cunoştea, în scopul cumpărării unor baloţi cu lucernă. În urma acestor discuţii, cei doi s-au înţeles ca partea vătămată să ia doi baloţi, contra sumei de 15 lei pe care P.M. o avea asupra sa, urmând ca restul de 5 lei să o remită ulterior. Partea vătămată a înmânat o bancnotă de 10 lei şi una de 5 lei inculpatului, rezultând astfel că înţelegerea s-a perfectat în termenii conveniţi. Bancnotele respective au fost predate ulterior de inculpat organului de poliţie, şi aflându-se la dosar ca mijloace de probă.

La această discuţie a inculpatului cu partea vătămată a asistat şi martorul C.I., care se afla împreună cu inculpatul în acel moment. Prezenţa acestui martor a fost confirmată şi de partea vătămată, în declaraţia sa.

A rezultat din probe că, după discuţia respectivă, inculpatul i-a indicat părţii vătămate să intre cu căruţa pe sola respectivă şi să încarce 2 baloţi de lucernă; în continuare P.M. a urcat în căruţă şi a intrat pe teren pentru a încărca baloţii de lucernă, inculpatul a plecat în zona în care se aflau vacile date în grija sa, pentru a le păzi, iar martorul C.I. a intrat în liziera de pădure din apropiere pentru a mânca.

Potrivit susţinerilor inculpatului V.G., partea vătămată P.M. a urcat în căruţă un număr de 8 baloţi de lucernă în loc de 2, conform înţelegerii. În schimb, partea vătămată a susţinut că, în timp ce încărca cei doi baloţi, i-a solicitat inculpatului, care se afla lângă el, să-i permită să mai ia şi un al treilea balot de lucernă, cu promisiunea că-i va aduce ulterior atât diferenţa de 5 lei, cât şi suma de 10 lei pentru cel de-al treilea balot.

În ce priveşte această susţinere a părţii vătămate, tribunalul a constatat că ea a fost infirmată de declaraţia martorului C.I., care a arătat în esenţă că cei doi nu s-au deplasat împreună la locul de încărcare a baloţilor, ci doar partea vătămată, în timp ce inculpatul pleca să păzească vacile. Relevanţa acestui aspect este aceea că partea vătămată a încărcat în căruţă cel de-al treilea balot (conform susţinerilor lui P.M.) sau mai mulţi baloţi decât cei doi conveniţi (conform susţinerilor inculpatului) fără acordul inculpatului, indiciile fiind în sensul că P.M. a încercat să ia mai mulţi baloţi fără ca inculpatul să observe.

Declaraţiile părţii vătămate şi inculpatului sunt în esenţă concordante în ce priveşte motivul conflictului dintre ei, şi anume nemulţumirea inculpatului că partea vătămată a încărcat în căruţă mai mulţi baloţi de lucernă decât cei doi conveniţi, pentru care partea vătămată plătise.

Varianta părţii vătămate, conform căreia, la momentul încărcării celui de-al treilea balot a cerut permisiunea inculpatului şi acesta nu s-a exprimat în nici un mod (deci nu ar fi refuzat cererea) a fost infirmată de starea de fapt ce rezultă din declaraţia martorului C.I., în sensul că cei doi nu se aflau unul lângă celălalt, şi deci partea vătămată nu avea posibilitatea de a avansa cererea de luare a celui de-al treilea balot, către inculpat. De altfel, nu este explicabil de ce partea vătămată nu ar fi făcut această solicitare încă de la început, când s-au înţeles în privinţa primilor doi baloţi.

Varianta inculpatului, potrivit căreia a observat cum partea vătămată a încărcat 8 baloţi de lucernă în loc de doi, nu este nici aceasta confirmată în totalitate, deoarece la locul faptei nu au fost identificaţi, unul lângă altul, 6 baloţi de lucernă, deşi inculpatul a susţinut că la plecarea căruţei, din aceasta au căzut cei 6 baloţi de lucernă încărcaţi în plus.

Din fotografiile judiciare efectuate la faţa locului, deşi de o calitate extrem de slabă şi care nu surprind amănunte ce ar fi putut fi relevante, tribunalul a constatat că la locul în care se susţine că s-a petrecut incidentul, s-a observat doi baloţi de lucernă aflaţi la distanţă de cca 5 metri distanţă unul de celălalt, dar fiecare aflat şi la distanţă de cca 5-8 metri de locul în care s-a aflat atelajul părţii vătămate în timpul incidentului. În procesul verbal de cercetare la faţa locului s-a menţionat că se observă trei baloţi de lucernă în apropierea locului incidentului.

Locul atelajului la momentul incidentului era marcat de două elemente componente ale căruţei, rămase la faţa locului, şi anume scândura folosită pe post de scaun de către căruţaş şi un burete ce se aşază peste această scândură.

Potrivit declaraţiei martorului C.I., în momentul în care l-a văzut pe partea vătămată plecând cu căruţa, după altercaţie, şi fiind deja rănit, acesta avea în căruţă doi baloţi de lucernă. Partea vătămată a confirmat faptul că după ce a ieşit de pe sola cu lucernă, şi fiind rănit, s-a întâlnit şi a stat de vorbă cu martorul C.I., relatându-i că a fost înjunghiat de către inculpat, deci s-a confirmat faptul că acest martor a avut posibilitatea de a vedea ce are în căruţă partea vătămată. Partea vătămată nu a precizat în declaraţie ce s-a întâmplat cu cel de-al treilea balot de lucernă, despre care a susţinut că,,am luat balotul, l-am pus în căruţă şi am dat să plec”.

Din coroborarea aspectelor de mai sus, tribunalul a reţinut că partea vătămată a încărcat în căruţă, fără acordul inculpatului şi fără să plătească sau să-şi ia angajamentul de plată, unul până la trei baloţi în plus decât cei doi conveniţi iniţial, iar între cei doi a izbucnit un conflict verbal, întrucât inculpatul a observat că în căruţă au fost încărcaţi mai mulţi baloţi. În ce priveşte susţinerea inculpatului că partea vătămată încărcase cu totul 8 baloţi, nici aceasta nu este exactă, deoarece acest număr de baloţi nu a fost confirmat nici la locul faptei nici în căruţa părţii vătămate. Cu privire la acest aspect, tribunalul a reţinut că inculpatul a exagerat numărul baloţilor însuşiţi de partea vătămată fără consimţământ, ca să-şi poată justifica mai bine propria reacţie.

Potrivit declaraţiei inculpatului, acesta a observat încărcarea baloţilor în căruţă şi i-a solicitat părţii vătămate să-i dea jos, iar la refuzul acestuia a apucat calul de căpăstru încercând astfel să reţină căruţa pe loc. A mai susţinut inculpatul că, în aceste împrejurări, partea vătămată s-a dat jos din căruţă şi l-a apucat cu mâna de gulerul cămăşii răsucindu-l şi strangulându-l parţial, concomitent cu ameninţarea că-l va răni cu furca dacă nu dă drumul căpăstrului, iar atunci inculpatul a scos din buzunar un briceag, l-a deschis folosind ambele mâini şi l-a împuns cu el pe partea vătămată, folosind mâna stângă (fiind stângaci).

Contrar acestor susţineri, partea vătămată a relatat că, în momentul în care a urcat în căruţă cel de-al treilea balot de lucernă, inculpatul a început să-i reproşeze comportamentul făcând referire la etnia sa (aşa sunteţi voi (…) după care, intempestiv s-a apropiat de el şi l-a împuns cu ceva, partea vătămată simţind că a fost tăiat.

Întrucât nicio altă persoană nu a observat acest moment al incidentului, tribunalul a analizat realitatea susţinerilor celor doi prin prisma aspectelor obiective observate, precum şi în coroborare cu aspecte anterioare/ulterioare confirmate, iar în final prin prisma principiului in dubio pro reo.

Astfel, din fotografiile judiciare şi procesul verbal de cercetare rezultă că la locul faptei s-a găsit pe jos un element din lemn al căruţei şi un burete provenind tot din căruţă. Nu rezultă din starea de fapt că acestea au fost date jos în timpul încărcării a doi-trei baloţi, ca atare singura explicaţie verosimilă fiind că scândura din lemn şi buretele aferent au fost date jos cu prilejul altercaţiei. Aceasta presupune că altercaţia nu a constat numai în apropierea fără veste a inculpatului de partea vătămată, şi lovirea prin surprindere cu briceagul, cum a susţinut partea vătămată, ci a constat şi în alte acte materiale anterioare, de apucare a scândurii de la căruţă şi apoi aruncarea ei pe jos, de către unul dintre cei doi.

De asemenea, prezenţa în căruţă, la plecare, a numai doi baloţi, deşi chiar partea vătămată a indicat că a încărcat cel puţin un al treilea balot în căruţă, conduce la concluzia că, în timpul altercaţiei dintre cei doi, unul dintre ei a aruncat din căruţă balotul/baloţii încărcaţi în plus.

Susţinerea inculpatului potrivit căreia a fost ameninţat cu furca se conturează a fi verosimilă prin aceea că partea vătămată confirmă că într-adevăr avea o furcă în căruţă;

De asemenea, tribunalul a reţinut din declaraţia martorului C.I. că la un moment dat l-a auzit pe inculpat strigând şi agitând un băţ în urma părţii vătămate care plecase cu căruţa din locul respectiv; or, o asemenea stare de surescitare a inculpatului nu putea fi determinată de comportamentul propriu –de maniera descrisă de partea vătămată - ci în mod firesc a avut la bază un comportament al părţii vătămate, pe care inculpatul l-a perceput ca agresiv.

Nu mai puţin, tribunalul a reţinut din declaraţia martorului B.G. că inculpatul, imediat după incident, l-a contactat şi i-a relatat desfăşurarea evenimentului, acesta fiind în sensul celor declarate de el însuşi, ulterior, la poliţie. Ca atare, rezultă că inculpatul a avut o relatare constantă a evenimentului, neexistând indicii în sensul că a disimulat, încă de la început, realitatea. Inculpatul a fost confruntat cu partea vătămată, menţinându-şi şi în acele împrejurări afirmaţia că a fost strâns de gât şi ameninţat.

În ce priveşte exagerarea sa referitoare la numărul baloţilor însuşiţi de partea vătămată, tribunalul a reţinut că acest lucru nu infirmă faptul că partea vătămată a determinat evenimentul prin conduita sa.

Rezumând cu privire la derularea conflictului dintre inculpatul V.G. şi partea vătămată P.M., tribunalul a reţinut că:

- partea vătămată a încercat să-şi însuşească, fără plată, unul sau mai mulţi baloţi de lucernă

- inculpatul a intervenit oprind căruţa şi încercând să-l determine pe P.M. să descarce acei baloţi; în timpul conflictului balotul/baloţii au fost descărcaţi, rămânând în căruţă doar cei doi pentru care partea vătămată plătise. De asemenea, în timpul conflictului unul dintre cei doi a apucat scândura căruţei folosită drept scaun şi a abandonat-o pe jos.

- partea vătămată a coborât din căruţă şi s-a apropiat de inculpat; o astfel de apropiere, în condiţiile date, nu putea semnifica decât o intenţie de agresiune;

- partea vătămată l-a apucat de cămaşă pe inculpat;

- inculpatul a scos şi a desfăcut briceagul, împungându-l cu acesta pe P.M.

- partea vătămată s-a urcat în căruţă şi a părăsit zona, timp în care inculpatul striga în urma lui surescitat de cele petrecute.

- inculpatul l-a anunţat imediat pe B.G. despre cele petrecute.

- partea vătămată a primit ajutor de la rudele sale, constatându-se că a suferit o plagă înjunghiată penetrantă de cuţit în zona hemitoracelui stâng.

Conform raportului de constatare medico - legală, leziunea a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale şi a pus viaţa victimei în primejdie prin insuficienţă respiratorie urmare pneumotoraxului stâng.

Situaţia de fapt a fost reţinută pe baza mijloacelor de probă analizate mai sus.

În cursul judecăţii inculpatul a dat declaraţie de recunoaştere a faptelor prezentate în rechizitoriu şi nu a mai solicitat administrarea de noi probe. Rechizitoriul a reţinut, printre altele, şi împrejurarea că P.M. a coborât din căruţă şi l-a apucat cu mâinile de cămaşă pe inculpat, împingându-l.

În drept:

Fapta inculpatului V.G. care, în ziua de 23 iulie 2012 în jurul orei 15,30, pe fondul unei stări conflictuale spontane cu partea vătămată P.M., ce a avut loc la o fermă de animale din localitatea Valu lui Traian, i-a aplicat acestuia o lovitură cu un briceag, provocându-i o plagă înţepată care i-a pus viaţa în primejdie prin hemopneumotorax stâng, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prev de art. 20 C. pen. -174 alin. (1) C. pen.

În acest context, tribunalul a reţinut că intenţia indirectă a inculpatului de a produce prin fapta sa decesul părţii vătămate, rezultă din obiectul tăietor înţepător folosit la săvârşirea faptei şi din zona vitală vizată, aceste aspecte combinate fiind prin natura lor apte de a conduce la moartea victimei, iar inculpatul prevăzând şi acceptând posibilitatea acestui lucru, având în vedere experienţa sa de viaţă.

Faţă de considerentele de mai sus, a respins ca nefondată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen. Diferenţa definitorie dintre cele două infracţiuni constă în aceea că, în cazul vătămării corporale grave, punerea în primejdie a vieţii victimei este rezultatul unei culpe a făptuitorului, rezultând astfel că inculpatul fie nu a prevăzut că fapta sa ar putea pune în pericol viaţa părţii vătămate, fie nu a acceptat un astfel de rezultat.

O astfel de situaţie nu s-a confirmat în speţă, întrucât inculpatul, prin însăşi manevrarea briceagului spre o zonă vitală de pe corpul victimei (zona plămânilor) a prevăzut că înjunghierea în acea zonă poate pune în pericol viaţa părţii vătămate. De asemenea, prin continuarea acţiunii de înjunghiere, deşi realiza consecinţa posibilă, inculpatul a acceptat posibilitatea (i-a fost indiferent) decesului părţii vătămate. Toate acestea exclud infracţiunea de vătămare corporală gravă.

În baza textului de lege reţinut inculpatul a fost condamnat, urmând ca la stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţa să ţină seama de dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen.

Astfel, în ce priveşte pericolul social concret al faptei sale, tribunalul l-a apreciat ca fiind relativ redus (în raport cu pericolul generic al unei infracţiuni de tentativă la omor), având în vedere forţa redusă a loviturii, faptul că a aplicat o singură lovitură, faptul că punerea în primejdie a vieţii victimei a fost o consecinţă înlăturată în timp scurt de cadrele medicale, fără complicaţii şi intervenţii de o complexitate medicală mare.

În cursul judecăţii inculpatul a uzat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., contribuind la soluţionarea cu celeritate a cauzei, urmând ca limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru tentativa la omor să fie reduse cu o treime.

Tribunalul a apreciat că, în raport de situaţia de fapt reţinută, se impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit b) C. pen., aceasta constând atât în încercarea părţii vătămate de a-şi însuşi fără consimţământul inculpatului bunuri aflate în paza acestuia, cât şi în acţiunea părţii vătămate de a-l imobiliza de cămaşă, de a-l împinge, de a-l ameninţa pe inculpat, în încercarea de a-l determina să permită plecarea căruţei în care se aflau baloţi de lucernă.

De asemenea, tribunalul a reţinut comportamentul sincer al inculpatului pe parcursul urmăririi penale şi judecăţii, ce a permis stabilirea situaţiei de fapt în condiţii relativ improprii - doar prin valorificarea propriilor declaraţii şi ale părţii vătămate - astfel încât, în condiţiile concrete ale cauzei, a apreciat că se justifică reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit c) C. pen.

Prin aplicarea art. 76 C. pen., tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată sub minimul special stabilit după reducerea cu o treime a acestuia.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., având în vedere că situația juridică a unei persoane condamnate pentru o infracțiune cu intenție, este incompatibilă cu calităţile morale şi cu atitudinea de respectare a legii, pe care trebuie să le aibă o persoană aleasă sau numită în funcții publice.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din durata pedepsei pronunţate perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 24 iulie 2012 la 21 septembrie 2012 inclusiv.

Tribunalul a apreciat, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.G., că prezentul proces penal şi pronunţarea unei condamnări cu închisoare împotriva sa sunt elemente care constituie un avertisment serios asupra consecinţelor unor astfel de fapte, ce îl vor determina să nu se mai implice pe viitor în activităţi infracţionale. Această concluzie rezultă şi din lipsa antecedentelor penale şi a informaţiilor în sensul că inculpatul ar avea un caracter violent, coroborate cu vârsta acestuia - 57 de ani - cu împrejurarea că îşi câştigă existenţa prin muncă, rezultând că fapta petrecută la 23 iulie 2012 este un incident cu totul izolat în viaţa inculpatului, pe care nu îl va mai repeta.

Pentru considerentele expuse, a dispus pentru inculpat suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani, suficient pentru a se realiza reeducarea inculpatului.

A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a luat act că pe durata suspendării executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 350 C. proc. pen. tribunalul a menţinut măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea în care locuieşte, dispusă prin Decizia penală nr 867/ P din 21 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosarul penal nr 1180/36/2012, având în vedere că se impune asigurarea condiţiilor procesuale pentru ca inculpatul să fie prezent şi la dispoziţia instanţelor de control judiciar, în condiţiile în care există posibilitatea ca acesta să plece la o adresă necunoscută, deoarece nu dispune de o locuinţă proprietate personală.

În baza art. 118 lit b) C. pen. tribunalul a confiscat de la inculpat un briceag depus în plicul nr. 3 la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanţa, întrucât acest obiect a fost folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 109 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. a dispus restituirea către partea vătămată Petre Marcel a unui tricou de culoare gri, cu pete brun-roşcate, depus în plicul nr 1 la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanţa, întrucât acest obiect aparţine părţii vătămate şi nu mai este necesar a fi păstrat la dosar după rămânerea definitivă a hotărârii.

De asemenea, a dispus restituirea către inculpatul V.G. a unei bancnote de 10 lei şi a unei bancnote de 5 lei, depuse în plicul nr 2 la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanţa, cu aceeaşi motivaţie.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357-1382 C. civ., tribunalul a admis acţiunile civile formulate de părţile civile P.M. (domiciliat în com Valu lui Traian, jud Constanţa) şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.

În ce priveşte acţiunea civilă a părţii civile P.M., tribunalul a reţinut că acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 lei, iar prin declaraţia sa dată în cursul judecăţii inculpatul a achiesat la pretenţiile civile formulate. Prin urmare, având în vedere acordul de voinţă al părţilor cu privire la modalitatea de soluţionare a acţiunii civile, tribunalul a obligat pe inculpatul V.G. să plătească părţii civile P.M. suma de 2.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi morale.

În ce priveşte acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, tribunalul a reţinut că aceasta este întemeiată întrucât, pe de o parte, rezultă din înscrisurile depuse la dosar - şi care constituie un extras de pe documentele contabile oficiale ale persoanei juridice –că partea civilă a alocat cheltuieli în sumă de 1.129,04 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale şi medicaţiei acordate părţi vătămate P.M., iar pe de altă parte, rezultă din situaţia de fapt că aceste cheltuieli au fost pricinuite prin acţiunea ilicit delictuală a inculpatului V.G.

În consecinţă, a obligat pe inculpatul V.G. să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa suma de 1.129,04 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor formulate de către procuror şi din oficiu în limitele art. 385⁶ C. proc. pen. Curtea a constatat apelul fondat pentru următoarele considerente:

Conform art. 345 C. proc. pen., instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, că aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat; dar potrivit art. 52, art. 66 C. proc. pen., vinovăţia inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public şi cu o durată rezonabilă, cu respectarea exigenţelor prevăzute art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 21 din Constituţie.

Neformulându-se critici cu privire la respectarea garanţiilor procesuale, a regulilor de procedură aplicabile în fazele anterioare ale cauzei, verificând din oficiu în limitele competenţelor legale aceste aspecte, s-a constatat că inculpatul V.G. a dispus de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, a beneficiat de asistenţă juridică calificată şi a avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului, în şedinţe publice, atât a probelor acuzării - martori, înscrisuri, examinări medico-legale cât şi a probelor apărării-audierea sa, martori, înscrisuri privind circumstanţele personale, la cererea sa aplicându-se procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., renunţând la cercetarea judecătorească şi principiile ce stau la baza procesului penal în faţa instanţei.

Sub aspectul acţiunii penale (necriticată de către procuror sau intimaţi), pe baza probelor administrate numai în cursul urmăririi penale având în vedere recunoaşterea vinovăţiei de către inculpat care a solicitat judecata conform art. 320¹ C. proc. pen. - procesul-verbal de cercetare la faţa locului cu planşa foto, raportul de constatare medico-legală, declaraţiile părţii vătămate P.M. şi ale martorilor C.I., B.G., declaraţiile inculpatului, rezultă că la data de 23 iulie 2012, în jurul orei 1530, pe fondul unei stări conflictuale spontane ce a avut loc la o fermă de animale din Valu lui Traian, sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de acţiunea părţii vătămate, înarmată cu o furcă, de a-şi însuşi mai mulţi baloţi de lucernă fără a achita preţul, inculpatul V.G. i-a aplicat părţii vătămate P.M. o lovitură cu un cuţit, provocându-i o plagă înţepată care a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale şi a pus viaţa victimei în primejdie prin insuficienţă respiratorie urmare pneumotoraxului stâng, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „tentativă omor” prev. de art. 20 - art. 174 C. pen.

Critica procurorului în ceea ce priveşte reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit b) C. pen. este neîntemeiată deoarece pe baza declaraţiilor inculpatului coroborate cu declaraţiile martorilor Cocuz Ioan, Buzincu Gheorghe tribunalul a apreciat în mod corect că inculpatul a aplicat lovitura cu briceagul sub stăpânirea unei puternice tulburări provocată «atât de încercarea părţii vătămate de a-şi însuşi fără consimţământul inculpatului bunuri aflate în paza acestuia, cât şi în acţiunea părţii vătămate de a-l imobiliza de cămaşă, de a-l împinge, de a-l ameninţa pe inculpat, în încercarea de a-l determina să permită plecarea căruţei în care se aflau baloţi de lucernă».

Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. printre care şi pericolul social concret în cauză al faptei dat de manifestarea violentă a inculpatului, lovirea victimei cu cuţitul, producându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie, de reţinerea circumstanţei atenuante a provocării în favoarea inculpatului precum şi de aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, de circumstanţele personale ale inculpatului-aflată la vârsta maturităţii (57 ani) fără alte abateri sau antecedente penale, pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării este de natură să asigure prevenţia generală, reeducarea inculpatului, să dea o minimă satisfacţie opiniei publice profund marcată de asemenea fapte violente, săvârşite mai ales în plină stradă.

Cu privire la reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit c) C. pen., critica formulată de către procuror este întemeiată deoarece conţinutul acesteia în cauză - comportamentul sincer al inculpatului pe parcursul urmăririi penale şi judecăţii se regăseşte în cuprinsul art. 320¹ C. proc. pen. are ca efect reducerea limitei de pedeapsă aşa încât instanţa nu poate da dublă eficienţă aceleiaşi circumstanţe atenuantă; de altfel, în contextul activităţii infracţionale, conduita sinceră a inculpatului nu constituia o circumstanţă atenuantă în sensul art. 74 lit c) C. pen.

Prin urmare, sub acest aspect, apelul este fondat, motiv pentru care, în baza art. 379 pct. (2) lit. a) C. proc. pen., a fost admis şi, desfiinţând sentinţa primei instanţe, s-a înlăturat aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. cu menţinerea cuantumului pedepsei aplicate de 2 ani închisoare şi modalităţii de executare urmare a reţinerii circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit b) C. pen. şi a aplicării art. 320¹ C. proc. pen. privind procedura simplificată.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În consecinţă, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a pronunţat Decizia penală nr. 10/ P din 11 februarie 2013 în sensul celor evocate în precedent.

3. Împotriva acestei decizii a formulat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

S-a apreciat de către procuror că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen., urmare a reţinerii nejustificate a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa aplicării unei pedepse greşit individualizate, în sensul art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, se susţine că în mod nejustificat instanţa de fond şi cea de apel au reţinut circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în condiţiile în care s-a constatat că acţiunea părţii vătămate, constând în luarea unui număr de baloţi superior celui stabilit şi coborârea din căruţă, îndreptarea spre inculpat, împingerea inculpatului ar fi fost în măsură să provoace inculpatului o puternică tulburare sau emoţie care să explice acţiunea acestuia de scoatere din buzunar a briceagului şi aplicarea unei lovituri puternice într-o zonă vitală.

În sensul celor stabilite, instanţele au reţinut ca verosimilă declaraţia inculpatului în sensul că partea vătămată coborând din căruţă a ameninţat că îl va lovi cu o furcă, obiect pe care îl avea în căruţă.

Procurorul, contrar celor statuate de instanţe, invocă inexistenţa vreunui indiciu în sensul că partea vătămată ar fi încercat efectiv să folosească acea furcă, singura certitudine, confirmată de altfel şi de partea vătămată, fiind aceea că într-adevăr partea vătămată avea furca în căruţă.

În opinia acuzării, între gestul inculpatului pe de o parte, şi atitudinea părţii vătămate pe de altă parte, nu există o corespondenţă, o proporţionalitate, avându-se în vedere gestul extrem al inculpatului, raportat la atitudinea părţii vătămate, atitudine ce nu e caracterizată prin violenţe fizice de aceeaşi intensitate sau de o intensitate apropiată.

Ca o consecinţă a greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. se apreciază că pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, în concret s-a stabilit o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată, pedeapsă care nu corespunde exigenţelor art. 72 C. pen., art. 52 C. pen., prin ignorarea circumstanţelor reale ale faptei, dar şi a persoanei inculpatului, care manifestă un potenţial ridicat de agresivitate şi violenţă.

Pe de altă parte, se mai susţine în cuprinsul motivelor de recurs că raportat la persoana inculpatului, aplicarea unei pedepse în cuantum redus nu poate asigura reeducarea inculpatului şi nici nu poate atinge scopul preventiv în sensul art. 52 C. pen., creând aparenţa că persoanele care săvârşesc infracţiuni de o gravitate extremă sunt sancţionate cu pedepse mici în modalitatea suspendării condiţionate a executării.

Examinând decizia recurată în raport cu motivele de critică şi cu cazul de casare invocat şi în conformitate cu dispoziţiile art. 320¹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Conform atitudinii procesuale manifestate de inculpatul V.G. de recunoaştere a faptei, probelor administrate în cauză în faza urmăririi penale, din care rezultă că fapta este determinată, sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa fondului a admis cererea inculpatului de a se judeca potrivit art. 320¹ C. proc. pen., procedând la rezolvarea acţiunii penale prin condamnarea (art. 345 alin. (2) C. proc. pen.) inculpatului pentru săvârşirea tentativei la omor - art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante legale a provocării - art. 73 lit. b) - art. 74 lit. c) - art. 76 C. pen.

În considerarea probelor administrate în cursul urmăririi penale şi însuşite de către inculpat, instanţa fondului a stabilit situaţia de fapt în care s-a derulat conflictul între părţi reţinând că acţiunea inculpatului, aflat într-o stare de surescitare, a fost determinată de comportamentul părţii vătămate, conduită pe care inculpatul a perceput-o ca agresivă.

Efectuând controlul jurisdicţional instanţa de apel în raport cu critica procurorului vizând greşita reţinere a circumstanţei atenuante legale a provocării a arătat că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că inculpatul a aplicat lovitura cu briceagul sub stăpânirea unei puternice tulburări provocate atât de încercarea părţii vătămate de a-şi însuşi fără consimţământul inculpatului bunuri aflate în paza acestuia, cât şi în acţiunea părţii vătămate de a-l imobiliza de cămaşă, de a-l împinge şi ameninţa pe inculpat în încercarea de a-l determina să permită plecarea căruţei în care se aflau baloţi de lucernă.

S-a considerat însă că este întemeiată critica procurorului referitor la greşita incidenţă în cauză a dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., în împrejurările în care comportamentul sincer al inculpatului pe parcursul procesului penal se regăseşte în cuprinsul art. 320¹ C. proc. pen., aşa încât instanţa nu putea da o dublă eficienţă aceleiaşi circumstanțe atenuante.

Efectuând propriul demers analitic cu privire la împrejurarea în care s-a consumat acţiunea agresivă a inculpatului V.G. asupra părţii vătămate, din perspectiva existenţei unei stări de provocare şi ţinând seama de aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Aspectele pe care judecătorul fondului le-a avut în vedere nu sunt de natură şi în măsură să justifice incidenţa art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, în acord cu susţinerile procurorului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că derularea conflictului dintre inculpatul V.G. şi partea vătămată P.M. a avut loc în condiţiile în care partea vătămată, în afara celor convenite între părți, a încercat să-şi însuşească, fără plată unul sau mai mulţi baloţi de lucernă, însă momentul în care partea vătămată a coborât din căruţă şi s-a apropiat de inculpat nu putea fi perceput de acesta din urmă drept o intenţie de agresiune. Probele cauzei strânse la urmărirea penală şi care au fost avute în vedere la judecata desfăşurată în cazul recunoaşterii vinovăţiei, în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen., au relevat faptul că partea vătămată nu a generat, prin conduita manifestată, o stare de puternică tulburare emoţională, surescitarea inculpatului, care să-l fi determinat a avea acel comportament agresiv în aplicarea loviturii cu briceagul într-o zonă vitală a corpului părţii vătămate.

În acest sens, în mod pe deplin justificat s-au reţinut de către procuror, în cuprinsul actului de trimitere în judecată, împrejurările în care s-au derulat evenimentele, în concret aspectul că partea vătămată nu s-a folosit de vreun obiect (furcă) pe care l-ar fi avut în căruţă, nu a făcut ameninţări inculpatului.

Pe de altă parte, este corectă şi susţinerea procurorului conform căreia între gestul inculpatului şi atitudinea părţii vătămate ar exista o corespondenţă, o proporţionalitate, gestul inculpatului fiind extrem, iar examinarea tuturor împrejurărilor cauzei evidenţiază lipsa vreunei provocări a inculpatului în comiterea faptei, absenţa unei stări de tulburare, emoţie, surescitare care să fundamenteze acţiunile sale.

Se impune însă cu prioritate precizarea că aplicarea procedurii simplificate a judecăţii în cazul recunoaşterii de către inculpat a vinovăţiei, context procesual în care judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul declarând că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe - probe care ar fi putut pune în discuţie dovedirea unei anumite precizări în săvârşirea infracţiunii - exclude posibilitatea reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. de către instanţă într-o asemenea judecată simplificată.

Prin urmare, starea de fapt invocată de inculpat, prin solicitarea de reţinere în favoarea sa a scuzei provocării, nerezultând din împrejurările descrise prin actul de inculpare de către procuror - s-ar fi impus a reieşi în urma administrării probelor în cursul cercetării judecătoreşti, ceea ce nu s-a putut produce, având în vedere că inculpatul a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti.

În virtutea considerentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată fondat recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, din perspectiva reţinerii nejustificate a circumstanţelor atenuate prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa înlăturării acestor dispoziţii şi a aplicării unei pedepse corect individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen.

Se vor avea în vedere circumstanţele reale ale cauzei, dar şi cele de ordin personal ale inculpatului, apreciindu-se că prin stabilirea unei pedepse de 3 ani închisoare, cu reţinerea art. 74 alin. (2) C. pen. se va asigura prevenţia generală şi specială, dar şi reinserţia socială a inculpatului.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că există împrejurări care se înscriu în registrul circumstanţelor atenuante judiciare care pot determina atenuarea răspunderii penale a inculpatului V.G., respectiv contextul faptic în care s-a comis infracţiunea (relaţiile preexistente între inculpat şi partea vătămată), lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, situaţia sa familială.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, în efectuarea propriului examen şi contrar susţinerilor procurorului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că inculpatul prezintă garanţiile necesare în vederea aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen., condiţii în care scopul pedepsei se apreciază a putea fi îndeplinit şi fără executarea efectivă a pedepsei.

Pe de altă parte, urmare a înlăturării dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va proceda la corecta soluţionare a acţiunilor civile exercitate în cauză de partea vătămată P.M. şi de Spitalul Clinic Judeţean de Urgență Constanţa, context în care se va dispune obligarea inculpatului la plata sumelor de 2.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv 2.000 lei daune morale.

În virtutea argumentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 10 din data de 11 februarie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Va casa în parte, atât decizia penală atacată, cât şi sentinţa penală nr. 456 din data de 29 octombrie 2012 a Tribunalului Constanţa, secţia penală, şi rejudecând:

Va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.;

Va condamna pe inculpatul V.G., domiciliat în sat Cobadin, com. Cobadin, jud. Constanţa, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 20 - 174 C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen. cu reținerea disp. art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin prezenta decizie, pe durata termenului de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

Va pune în vedere inculpatului disp.art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Va obliga pe inculpatul V.G. să plătească părţii civile P.M. suma de 4.000 lei reprezentând despăgubiri civile constând în suma de 2.000 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.

Va obliga pe inculpatul V.G. să plătească părţii civile Spitalul Clinic judeţean de Urgenţă Constanţa suma de 2.258,08 lei reprezentând despăgubiri civile.

Va menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.G., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 10 din data de 11 februarie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează în parte, atât decizia penală atacată, cât şi sentinţa penală nr. 456 din data de 29 octombrie 2012 a Tribunalului Constanţa, secţia penală, şi rejudecând:

Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.;

Condamnă pe inculpatul V.G., domiciliat în sat Cobadin, com. Cobadin, jud. Constanţa, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 20 - 174 C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen. cu reținerea disp.art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin prezenta decizie, pe durata termenului de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

Pune în vedere inculpatului disp.art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Obligă pe inculpatul V.G. să plătească părţii civile P.M. suma de 4.000 lei reprezentând despăgubiri civile constând în suma de 2.000 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.

Obligă pe inculpatul V.G. să plătească părţii civile Spitalul Clinic judeţean de Urgenţă Constanţa suma de 2.258,08 lei reprezentând despăgubiri civile.

Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.G., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 07 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3427/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 3452/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

ICCJ. Decizia nr. 3441/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3441/2013. Penal