ICCJ. Decizia nr. 3452/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3452/2013

Dosar nr. 4545/87/2012

Şedinţa publică din 7 noiembrie 2013

Asupra recursului penal de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 174 din data de 27 noiembrie 2012 a Tribunalului Teleorman, pronunţată în Dosarul nr. 4545/87/2012 a fost respinsă cererea de restituire a cauzei pentru refacerea urmăririi penale, conform art. 332 C. proc. pen., formulată de inculpaţii P.D.F. şi P.V.S., prin apărător ales, ca nefondată.

În baza art. 6¹ din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. - art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.I., la pedeapsa închisorii de 1 (un) an.

În baza art. 26 rap. la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) - art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.D.F., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.V.S., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepselor aplicate fiecărui inculpat, s-a fixat termen de încercare de 3 ani pentru fiecare inculpat, conform art. 82 C. pen. şi s-a atras atenţia acestora asupra consecinţelor ce decurg din aplicarea art. 83 C. pen.

I s-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen. şi s-a făcut aplicarea în fiecare caz, în parte, a dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului S.I. a duratei reţinerii dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman prin Ordonanţa nr. 304 din 02 octombrie 2012, de la 02 octombrie 2012 ora 11,00 până la 03 octombrie 2012, ora 11,00, conform art. 88 C. pen.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen. raportat la art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul P.V.S. suma de 900 lei şi de la inculpatul P.D.F. suma de 100 lei.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman cu nr. 304/ P din 10 octombrie 2012 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor S.I. pentru comiterea infracţiunii de cumpărare de trafic de influenţă, prev. de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41-42 C. pen., P.D.F. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 26 raportat la art. 257 C. pen., P.V.S. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen.

S-a reţinut, în esenţă, că la finele lunii august 2012 inculpatul S.I. a oferit şi dat suma de 1.000 lei prin intermediul martorului C.M.R., inculpatului P.V.S., pentru ca acesta, prin influenţa pe care o avea faţă de poliţistul examinator din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Teleorman, să-i asigure promovarea examenului auto, proba practică. În acelaşi fel a procedat inculpatul S.I. şi în cazul martorului B.I., căruia, în prima parte a anului 2012 i-a promis suma de 800 lei, pentru ca acesta, prin relaţiile sale, să-l ajute să promoveze examenul auto - proba practică.

În cazul inculpatului P.D.F.n s-a reţinut că, acesta a primit suma de 1.000 lei de la martorul C.M.R., primită la rându-i de la inculpatul S.I., pentru a fi oferită instructorului auto P.V.S., iar acesta din urmă, uzând de influenţa pe care pretindea că o are faţă de poliţiştii examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Teleorman, să asigure inculpatului Suhăianu promovarea examenului auto, proba practică.

Cât priveşte pe inculpatul P.V.S., în actul de sesizare s-a reţinut că a pretins şi primit suma de 1.000 lei, promiţând că prin relaţiile pe care le are la poliţiştii examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Teleorman, va asigura promovarea examenului auto, proba practică, pentru inculpatul S.I.

Actul de sesizare a instanţei s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: referat datat 31 mai 2012 privind analiza convorbirilor telefonice înregistrate în baza autorizaţiei din 18 mai 2012 a Judecătoriei Turnu Măgurele, fila 2, dosar, proces verbal din 01 iunie 2012, fila 3 dosar urmărire penală, încheierea 5 din 18 mai 2012 a Judecătoriei Turnu Măgurele, autorizaţia emisă de judecătorie, ordonanţă de delegare agent de poliţie pentru întocmirea proceselor verbale de redare convorbiri telefonice, rezoluţii de începere a urmăririi penale faţă de inculpaţi, referate privind autorizarea, interceptarea, localizarea şi înregistrarea discuţiilor telefonice, încheierile nr. 107 din 5 iunie 2012 şi nr. 146 din 16 august 2012 ale Tribunalului Teleorman, 27, autorizaţiile din 5 iunie 2012 și din 16 august 2012, ordonanţa din 14 august privind delegarea ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul D.G.A. B.A. Teleorman, referat privind autorizarea, interceptarea, localizarea şi înregistrarea discuţiilor telefonice din data de 29 august 2012, încheierea nr. 153 din 29 august 2012 a Tribunalului Teleorman, autorizaţiile din 29 august 2012, ordonanţă din 4 septembrie 2012, procese verbale încheiat de D.G.A., Biroul Judeţean Anticorupţie Teleorman datate 10 septembrie 2012, 1 octombrie 2012, ordonanţe din 7 septembrie 2012 şi 2 octombrie 2012 emise de procuror privind autorizarea cu titlu provizoriu a interceptării şi înregistrării convorbirii telefonice, încheierile din 10 septembrie 2012 și din 4 octombrie 2012 ale Tribunalului Teleorman, referat întocmit de procuror la data de 10 septembrie 2012, autorizaţiile din 10 septembrie 2012, referat privind autorizarea solicitării datelor generate sau prelucrate în condiţiile Legii nr. 82/2012, din 11 septembrie 2012, încheierea nr. 163 din 11 septembrie 2012 a Tribunalului Teleorman, autorizaţia din 11 septembrie 2012, D.V.D. ce constituie suport imprimare listing apeluri telefonice, D.V.D. Verbatim suport de imprimare înregistrări ambientale din 2 octombrie 2012, ordonanţa din 8 octombrie 2012 privind încetarea imediată a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice, adresa din 2012 ce priveşte acte din Dosar nr. 38/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, proces verbal din 30 mai 2012 de redare convorbire din data de 23 mai 2012, suport magnetic: C.D. conţinând convorbiri telefonice, fila 92, D.V.D. 27 iulie 2012, 26 septembrie 2012 și 09 octombrie 2012 ce conţin convorbiri telefonice interceptate în baza autorizaţiilor emise de tribunal, note de redare convorbiri, proces verbal din 2 octombrie 2012, fişă şcolarizare din 14 martie 2012, cerere de prezentare la examen pentru obţinere permis auto, declaraţie martor I.C., declaraţii inculpaţi, declaraţii învinuiţi B.I. şi C.M.R., ordonanţă de reţinere pentru inculpat S.I., fila 175, procese verbale de prezentare material de urmărire penale, delegaţii avocaţi.

La termenul de judecată din 27 noiembrie 2012, şi înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii sus-menţionaţi au solicitat personal să fie judecaţi în temeiul procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 202/2010, arătând pe rând, în declaraţiile date, că recunosc vinovăţia în comiterea faptelor pentru care sunt trimişi în judecată şi nu au probe de solicitat în apărare, în afara înscrisurilor în circumstanţiere.

Cererile formulate de inculpaţi au fost admise de instanţă la acelaşi termen de judecată având în vedere dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora „ până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere”, privite în corelare cu prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, instanţa de fond constatând că faptele inculpaţilor sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana acestora, care să permită stabilirea unei pedepse în cazul fiecăruia dintre ei.

S-au depus în circumstanţiere următoarele înscrisuri: caracterizări cu privire la persoana inculpaţilor, certificate de naştere din care rezultă că inculpaţii P. şi P. au minori în întreţinere.

Analizând materialul probator aflat la dosar, astfel cum a fost evidenţiat mai sus şi însuşit de inculpaţi, tribunalul a constatat şi reţinut următoarele:

Inculpatul S.I., agent de securitate în cadrul SC I.P. SRL, a urmat în primăvara anului 2012 cursurile de pregătire a conducătorilor de autovehicule SC P. SRL Alexandria, în vederea obţinerii permisului de conducere.

La examenul auto din data de 19 aprilie 2012 inculpatul a fost respins iar la data de 22 mai 2012 acesta a promovat proba teoretică, fiind însă respins la examenul auto practic (traseu), susţinut în aceeaşi zi.

Din convorbirea telefonică purtată de inculpat în aceeaşi zi (23 mai 2012) cu martorul B.I. a rezultat că acesta din urmă a propus inculpatului, ca la următorul examen auto, să-i asigure promovarea examenului auto proba practică, prin intervenţiile pe care urma să le facă în acest sens.

Siguranţa cu care martorul B.I. i-a relatat despre„ omul lui din Alexandria” l-a determinat pe inculpatul S.I. să accepte propunerea, evident în schimbul plăţii unei sume de 800 lei, solicitată în mod expres de B.I.

Convorbirea telefonică purtată între cei doi la data de 23 mai 2012 a fost interceptată şi înregistrată cu autorizarea Judecătoriei Turnu Măgurele, prin încheierea din 18 mai 2012.

Promovarea probei teoretice a examenului auto a fost obţinută de inculpatul S.I. abia la data de 16 august 2012, după ce fusese declarat respins la alte patru încercări. Susţinerea probei practice a fost stabilită la data de 07 septembrie 2012. În acest interval de timp, inculpatul S.I. i-a cerut „sprijinul” şefului său, martorul C.M.R., întrebându-l dacă „ are pe cineva care să-l ajute la traseu”, abandonând astfel relaţia B.I.

La discuţia dintre inculpat şi martorul C. a participat şi un alt salariat al unităţii, inculpatul P.D.F., care s-a oferit să-l ajute pe inculpat, scop în care i-a cerut „ un răgaz să se intereseze”.

Din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul P.D. l-a contactat pe prietenul său, inculpatul P.V.S., de profesie instructor auto, care, în schimbul sumei de 1.000 lei l-a asigura că va „ interveni” la poliţistul examinator din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Teleorman, pentru ca inculpatul S.I. să promoveze examenul auto proba practică.

Pentru a fi convingător, inculpatul P.V. i-a cerut şi o copie după actul de identitate al inculpatului Suhăianu pentru a o înmâna poliţistului examinator.

Legătura infracţională dintre inculpatul S.I. şi inculpatul P.D.F. a fost asigurată de martorul C.M.R., care asigura astfel transmiterea informaţiilor. S-a reţinut ca relevantă în acest sens, discuţia purtată între inculpatul Suhăianu şi martorul C.M.R., şeful său, la data de 27 august 2012, ora 10,43 şi evidenţiată în nota de redare aflată la fila 102, dosar urmărire. Din conţinutul acestei convorbiri rezultă faptul că martorul C. se interesează la inculpat dacă a dat banii către intermediar, inculpatul P.F., pentru a-şi asigura în acest fel promovarea examenului proba practică. Inculpatul S.I. a replicat în aceea împrejurare că ”(…) Păi n-am vorbit, m-a sunat atunci şi mi-a zis (…) A zis că să vă dau dumneavoastră banii şi copia” în timp ce martorul C. i-a spus:” Păi ce să-mi dai mie ? Nu ţi-am zis că nu mai vin încolo? Vino tu la Zimnicea şi dă-i (…) grăbeşte-te bă că iar tragi ca prima oară”.

La aceeaşi dată şi după discuţia purtată cu martorul C., inculpatul S.I. a luat legătura telefonic cu inculpatul P.D.F., acesta întrebând dacă a făcut rost „ de alea”, referindu-se implicit la bani şi copia actului de identitate iar la răspunsul afirmativ al inculpatului Suhăianu au convenit să se întâlnească (convorbirea din 27 august 2012, ora 11,31).

S-a mai reţinut că la data de 28 august 2011, între inculpatul S.I. şi martorul C. a avut loc o altă discuţie prin care cel din urmă l-a avertizat pe S.I. „să-şi ţină gura” şi să nu „ spună nici la prietenii lui”, întrucât pe urmă „aude ăia şi iar îi anchetează pe afurisiţii ăia”. Îndemnul la discreţie totală făcut de martorul C. lui S.I. a fost invocat în raport de faptul că „omul cu relaţiile”, inculpatul P.V.S. a mai fost cercetat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman tot pentru comiterea unei infracţiuni de trafic de influenţă dar din lipsă de probe certe şi concludente s-a dat o soluţie de neurmărire penală.

La începutul lunii septembrie inculpatul S.I. a înmânat suma de 1.000 lei, ce urma să ajungă la poliţistul examinator în vederea promovării examenului auto proba practică, către inculpatul P.D., acesta din urmă oprind suma de 100 lei, pentru serviciile de intermediere efectuate, iar restul de 900 lei a înmânat-o inculpatului P.V.S.

La data de 04 septembrie 2012 inculpatul P.D. l-a apelat telefonic pe inculpatul P.V. pentru a-i aminti despre „ajutorul” promis lui S.I., care urma să susţină examenul auto la proba practică la data de 07 septembrie 2012, fiind asigurat că totul „. e ok” şi că”. nu e problemă mă, stai potolit”.

În aceste condiţii, inculpatul P.D.F. i-a comunicat inculpatului S.I. discuţia avută cu instructorul auto, asigurându-l încă o dată că” E totul rezolvat. Te duci fără grijă, e treaba bună, stai liniştit”.

Conform declaraţiei date de inculpatul P.V. coroborată cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar, acesta nu a mai acţionat în direcţia poliţistului examinator, ci a folosit suma respectivă în interesul său personal.

Astfel, în situaţia în care „ clientul” promova examenul, lui îi rămâneau cei 900 lei ( ceea ce s-a şi realizat, conform declaraţiei date), iar dacă „ acea persoană nu promova examenul îi restituiam bani.”(declaraţie inculpat P.V.S.).

La data de 7 septembrie 2012 inculpatul S.I. a susţinut examenul auto, proba practică pe care l-a promovat, poliţist examinator fiind martorul I.C. Audiat fiind în cursul urmăririi penale, martorul I.C. a declarat că îl cunoaşte pe inculpatul P.V.S., care este instructor auto, însă nu a pretins şi nu a primit vreo sumă de bani de la acesta ori de la alte persoane pentru promovarea examenului auto. Nu îl cunoaşte pe inculpatul S.I. (declaraţie martor din 03 octombrie 2012). Imediat după ce a aflat că a promovat examenul inculpatul S.I. i-a adus la cunoştinţă acest fapt martorului C.M.R. care, i-a făcut legătura cu ceilalţi inculpaţi şi care i-a arătat astfel cum „se înfăptuieşte un lucru bine gândit”, martorul spunând cu aceea ocazie că: Aşa se face treaba. Nu cum ai făcut tu.”

În cursul urmăririi penale dar şi în instanţă, inculpaţii au avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptelor, astfel cum au fost prezentate mai sus, solicitând judecata în temeiul probatoriului administrat de organul de urmărire penală, pe care şi l-ai însuşit şi nu l-au contestat.

Faţă de situaţia de fapt expusă şi luând act de declaraţiile inculpaţilor, astfel cum au fost date la termenul de judecată din 27 noiembrie 2012, tribunalul a constatat că faptele săvârşite de aceştia constituie infracţiuni, după cum urmează:

Fapta inculpatului S.I. care în cursul lunii mai 2012 a promis şi s-a oferit să de-a o sumă de 800 lei unei persoane (martorul B.I.), care a lăsat să creadă că are influenţă asupra unui funcţionar - poliţist examinator în cadrul examenului de promovare auto, din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Teleorman, pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, respectiv să asigure promovarea examenului auto, proba practică, de către inculpatul S.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000 (infracţiunea de cumpărare de trafic de influenţă).

Cum în cursul lunii august şi septembrie 2012 inculpatul S.I. a săvârşit aceeaşi faptă, în relaţie infracţională de data aceasta cu inculpaţii P. şi P. şi materializată prin darea unei sume de bani, respectiv de 1.000 lei, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi care reprezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni, prev. de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000, în sarcina inculpatului S.I. s-a reţinut la încadrarea juridică forma continuată a infracţiunii susmenţionate, şi anume art. 6/1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen.

Fapta inculpatului P.D.F. care, în cursul lunii august 2012, în urma intervenţiei făcute asupra sa de martorul C.R., s-a oferit să-l ajute pe inculpatul S.I. în promovarea examenului auto, proba practică, primind de la acesta din urmă suma de 1.000 lei (din care şi-a însuşit 100 lei) ce urma a fi dată inculpatului P.V.S., instructor auto, persoană „agreată” de examinatorul din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Teleorman, pentru asigurarea promovării examenului auto, în urma intervenţiei la examinator, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen.

Fapta inculpatului P.V.S. care, în cursul lunii august şi septembrie 2012 a pretins şi acceptat promisiunea de a primi bani, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra unui funcţionar din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Teleorman, pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, respectiv să asigure promovarea examenului auto, proba practică, de către inculpatul S.I., constituie infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen.

Instanţa de fond a reţinut că infracţiunile comise de inculpaţi se înscriu în categoria infracţiunilor de corupţie, iar acest fenomen constituie o ameninţare pentru democraţie, preeminenţa dreptului şi drepturilor omului, subminează principiile de bună administrare, echitate şi justiţie socială, denaturează concurenţa şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor democratice şi bazele morale ale societăţii.

S-a respins cererea formulată de inculpaţii P.D.F. şi P.V.S., de restituirea a cauzei la procuror în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. pe motiv că nu există un proces verbal la dosar de sesizare din oficiu în cazul faptei comise de inculpatul P.V.S., ca neîntemeiată, întrucât situaţia invocată de aceştia nu se regăseşte în nici unul din cazurile prevăzute de articolul de lege invocat.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpatul P.D. şi P.V. pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând două motive şi anume:

1. greşita soluţionare a excepţiilor invocate, respectiv a neregularităţii actului de sesizare a instanţei, constând în aceea că s-a început urmărirea penală fără să existe la dosar nici un proces - verbal de sesizare privind faptele pentru care au fost cercetaţi, conform art. 221 C. proc. pen. rap. la art. 228 alin. (1) C. proc. pen.;

2. pedepsele aplicate au fost greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen.

Pentru primul motiv de apel, inculpaţii au solicitat, în urma rejudecării „să fie admisă excepţia invocată şi în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 228 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 221 alin. (1) C. proc. pen., cauza să fie restituită la procuror pentru refacerea urmăririi penale”:

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, inculpaţii au solicitat, în principal, achitarea în baza art. 181 C. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepselor de câte 1 an închisoare, prin acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea celor doi inculpaţi, cu menţinerea aplicării art. 81 - 82 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 90/ A din 22 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei penale nr. 174 din 27 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 4545/87/2012.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în ceea ce priveşte primul motiv de apel sesizarea instanţei de fond s-a făcut prin rechizitoriu, cu îndeplinirea condiţiilor legale de fond şi de procedură. Cazurile de restituire pentru refacerea urmăririi penale sunt enumerate limitativ de art. 332 alin. (2) C. proc. pen., iar în această enumerare nu se regăseşte motivul la care fac referire inculpaţii, respectiv la prelucrarea interceptărilor telefonice dintr-un alt dosar penal.

Din actele dosarului rezultă că organul de urmărire penală a procedat corect, utilizând interceptările în prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 91 alin. (5) C. proc. pen.

În acelaşi sens, s-a reţinut că inculpaţii au solicitat aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., însuşindu-şi, în totalitate, probatoriul administrat în cauză, adică inclusiv interceptările telefonice, pe care acum încearcă să le conteste.

Curtea a mai reţinut că actele comise de cei doi inculpaţi au fost judicios încadrate juridic în infracţiunile de: trafic de influenţă pentru inculpatul P.V.S. (prev. de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen.) şi complicitate la trafic de influenţă pentru inculpatul P.D.F. (prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen.).

Individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat, de câte 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81-82 C. pen., s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., ţinându-se seama de gradul de pericol social cunoscut al acestor infracţiuni, de împrejurările reale ale comiterii faptelor, de valoarea sumei de bani în baza căreia trebuia să fie traficată influenţa pentru obţinerea permisului de conducere (proba practică) pentru inculpatul S.I. şi de circumstanţele personale ale celor doi inculpaţi, respectiv conduita bună înainte de comiterea infracţiunilor şi comportarea sinceră în cursul procesului penal. S-a apreciat că, deşi suma de bani oferită este relativ mică, faptele pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii sunt grave, înscriindu-se în fenomenul corupţiei, prin acestea fiind alterate relaţiile sociale privitoare la activităţi de interes public. În consecinţă, sunt inaplicabile disp. art. 181 C. pen., care reglementează faptele care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.V.S. care a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei hotărâri de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. cu aplicarea art. 90 C. pen.

A mai solicitat inculpatul ca, în subsidiar să se dispună reindividualizarea judiciară a pedepsei şi aplicarea unei pedepse într-un cuantum care să permită aplicarea art. 81 C. pen.

A arătat că ambele instanţe în mod greşit au dispus respingerea solicitării privind nulitatea actelor de la urmărirea penală, apreciind că, chiar dacă restituirea cauzei la procuror nu se circumscrie disp. art. 332 C. proc. pen. probele pe care se întemeiază rechizitoriul respectiv lipsa rezoluţiei începerii urmăririi penale, nerespectarea disp. art. 911 şi art. 913 alin. (1) şi 3) C. proc. pen., sunt anulabile impunându-se refacerea lor.

Recursul este nefondat.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de inculpatul P.V.S. şi a dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică urmând a o menţine ca atare.

Efectuând propriul examen în limitele investirii sale, instanţa de recurs constată că în cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului în baza cărora s-au reţinut corect starea de fapt, încadrarea juridică dată faptelor şi vinovăţia recurentului-inculpat.

Astfel, probatoriul administrat relevă faptul că în cursul lunii august 2012, inculpatul P.D.F. s-a oferit să-l ajute pe inculpatul S.I. în promovarea examenului auto (proba practică) şi a primit de la acesta din urmă, suma de 1 000 lei din care i-a dat 900 lei inculpatului P.V.S. (instructor auto), pentru a interveni la examinatorul din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Teleorman.

La judecarea cauzei în fond, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii au declarat personal că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condiţiile impuse de art. 320¹ C. pen.

Verificându-se condiţiile incidenţei disp. art. 3201 C. proc. pen. s-au reţinut următoarele:

Siguranţa cu care martorul B.I. i-a relatat despre „omul lui din Alexandria” l-a determinat pe inculpatul S.I. să accepte propunerea, evident în schimbul plăţii unei sume de 800 lei, solicitată în mod expres de B.I.

Convorbirea telefonică purtată între cei doi la data de 23 mai 2012 a fost interceptată şi înregistrată cu autorizarea Judecătoriei Turnu Măgurele, prin încheierea nr. 5 din 18 mai 2012.

Din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul P.D. l-a contactat pe prietenul său, inculpatul P.V.S., de profesie instructor auto, care, în schimbul sumei de 1.000 lei l-a asigura că va „interveni” la poliţistul examinator din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Teleorman, pentru ca inculpatul Suhăianu Ionel să promoveze examenul auto proba practică.

Pentru a fi convingător, inculpatul P.V. i-a cerut şi o copie după actul de identitate al inculpatului S.I. pentru a o înmâna poliţistului examinator.

Legătura infracţională dintre inculpatul S.I. şi inculpatul P.D.F. a fost asigurată de martorul C.M.R., care efectua astfel transmiterea informaţiilor.

S-a reţinut ca relevantă, în acest sens, discuţia purtată între inculpatul S.I. şi martorul C.M.R., şeful său, la data de 27 august 2012, ora 10,43 şi evidenţiată în nota de redare aflată la fila 102, dosar urmărire. Din conţinutul acestei convorbiri rezultă faptul că martorul C.M.R. se interesează la inculpat dacă a dat banii către intermediar, inculpatul P.F., pentru a-şi asigura în acest fel promovarea examenului proba practică. Inculpatul S.I. a replicat în aceea împrejurare că ”(…) Păi n-am vorbit, m-a sunat atunci şi mi-a zis (…) A zis că să vă dau dumneavoastră banii şi copia” în timp ce martorul Cocoş i-a spus:” Păi ce să-mi dai mie ? Nu ţi-am zis că nu mai vin încolo? Vino tu la Zimnicea şi dă-i (…) grăbeşte-te bă că iar tragi ca prima oară”.

La aceeaşi dată şi după discuţia purtată cu martorul C., inculpatul S.I. a luat legătura telefonic cu inculpatul P.D.F., acesta întrebând dacă a făcut rost „de alea”, referindu-se implicit la bani şi copia actului de identitate iar la răspunsul afirmativ al inculpatului S.I. au convenit să se întâlnească (convorbirea din 27 august 2012, ora 11,31).

S-a mai reţinut că la data de 28 august 2011, între inculpatul S.I. şi martorul C. a avut loc o altă discuţie prin care cel din urmă l-a avertizat pe S.I. „să-şi ţină gura” şi să nu „spună nici la prietenii lui”, întrucât pe urmă „aude ăia şi iar îi anchetează pe afurisiţii ăia”. Îndemnul la discreţie totală făcut de martorul C. lui S.I. a fost invocat în raport de faptul că „omul cu relaţiile”, inculpatul P.V.S. a mai fost cercetat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman tot pentru comiterea unei infracţiuni de trafic de influenţă dar din lipsă de probe certe şi concludente s-a dat o soluţie de neurmărire penală.

În aceste condiţii inculpatul P.D.F. i-a comunicat inculpatului S.I. discuţia avută cu instructorul auto, asigurându-l încă o dată că” E totul rezolvat. Te duci fără grijă, e treaba bună, stai liniştit”.

Astfel, în situaţia în care „ clientul” promova examenul, lui îi rămâneau cei 900 lei (ceea ce s-a şi realizat, conform declaraţiei date), iar dacă „ acea persoană nu promova examenul îi restituiam bani.”(declaraţie inculpat P.V.S.).

La data de 7 septembrie 2012 inculpatul S.I. a susţinut examenul auto, proba practică pe care l-a promovat, poliţist examinator fiind martorul I.C. Audiat fiind în cursul urmăririi penale, martorul I.C. a declarat că îl cunoaşte pe inculpatul P.V.S., care este instructor auto, însă nu a pretins şi nu a primit vreo sumă de bani de la acesta ori de la alte persoane pentru promovarea examenului auto. Nu îl cunoaşte pe inculpatul S.I. (declaraţie martor din 03 octombrie 2012). Imediat după ce a aflat că a promovat examenul inculpatul S.I. i-a adus la cunoştinţă acest fapt martorului C.M.R., care, aşa cum s-a arătat mai sus, i-a făcut legătura cu ceilalţi inculpaţi şi care i-a arătat astfel cum „se înfăptuieşte un lucru bine gândit”, martorul spunând cu aceea ocazie că: Aşa se face treaba. Nu cum ai făcut tu.”

Faţă de situaţia de fapt expusă şi luând act de declaraţiile inculpaţilor, astfel cum au fost date la termenul de judecată din 27 noiembrie 2012, s-a constatat că faptele săvârşite de inculpatul P.V.S. constituie infracţiune.

Cererile formulate de inculpaţi au fost admise de instanţă la acelaşi termen de judecată având în vedere dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora „ până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere”, privite în corelare cu prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol. Instanţa de fond constatând că faptele inculpaţilor sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana acestora, care să permită stabilirea unei pedepse în cazul fiecăruia dintre ei, a dat eficienţă beneficiului disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cererea recurentului inculpat de achitare a sa în baza disp.art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen. şi art. 91 C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este neîntemeiată reţinând următoarele:

Pentru a constitui infracţiune fapta unei persoane trebuie să prezinte pericol social adică să fie de natură a aduce atingere uneia dintre valorile sociale apărate de legea penală şi pentru a cărei sancţionare este necesară aplicarea unei pedepse.

Pericolul social concret este pericolul pe care îl prezintă fapta săvârşită şi este evaluat în concret de organele judiciare penale, ţinând seama de vătămarea sau periclitarea efectivă a valorii sociale respective, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce în condiţiile concrete ale săvârşirii faptei, de împrejurările acesteia.

Este cunoscut că pericolul social concret diferă, în cadrul aceluiaşi tip de infracţiune, de la o faptă concretă la alta.

Evaluarea acestuia este importantă, pe de o parte pentru că lipsa în concret a gradului de pericol social specific infracţiunii duce, potrivit legii, la inexistenţa infracţiunii (art. 181 C. pen.), iar pe de altă parte pentru că în procesul de individualizare a pedepsei, gradul de pericol social al faptei este unul din criteriile prevăzute de lege pentru realizarea acestei individualizări.

În speţă, ţinând seama de modul şi de mijloacele de săvârşire a faptei,de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita inculpatului, relevate în considerentele deciziei atacate, ţinând seama şi de aspectele generale privind faptele care constituie încălcări ale normelor care reglementează relaţiile sociale apărate de legea penală, nu se poate aprecia că fapta comisă de inculpatul P.V.S. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, în cauză, infracţiunea prev. de art. 257 C. pen.

Fapta inculpatului P.V.S. care, în cursul lunii august şi septembrie 2012 a pretins şi acceptat promisiunea de a primi bani, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra unui funcţionar din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Teleorman, pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, respectiv să asigure promovarea examenului auto, proba practică, de către inculpatul S.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen.

Instanţa a reţinut în mod corect că infracţiunea comisă de inculpat se înscrie în categoria infracţiunilor de corupţie, iar acest fenomen constituie o ameninţare pentru democraţie, preeminenţa dreptului şi drepturilor omului, subminează principiile de bună administrare, echitate şi justiţie socială, denaturează concurenţa şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor democratice şi bazele morale ale societăţii.

În ceea ce priveşte motivul de recurs formulat de recurentul inculpat vizând nulitatea actelor de urmărire penală pentru aspectele relevate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sesizarea instanţei de fond s-a făcut prin rechizitoriu, cu îndeplinirea condiţiilor legale de fond şi de procedură.

Cazurile de restituire pentru refacerea urmăririi penale sunt enumerate limitativ de art. 332 alin. (2) C. proc. pen., iar în această enumerare nu se regăseşte motivul la care face referire inculpatul, respectiv la prelucrarea interceptărilor telefonice dintr-un alt dosar penal.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, organul de urmărire penală a procedat corect, utilizând interceptările în prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 91 alin. (5) C. proc. pen. De altfel, este de menţionat, în acest context că inculpaţii au solicitat aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., respectiv şi-au însuşit, în totalitate, probatoriul administrat în cauză, adică inclusiv interceptările telefonice, pe care prin criticile formulate încearcă să le conteste.

Actele comise de inculpatul P.V.S. au fost judicios încadrate juridic în infracţiunea de trafic de influenţă pentru inculpatul prev. de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen.

Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81-82 C. pen., s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., ţinându-se seama de gradul de pericol social cunoscut al acestor infracţiuni, de împrejurările reale ale comiterii faptelor, de valoarea sumei de bani în baza căreia trebuia să fie traficată influenţa pentru obţinerea permisului de conducere (proba practică) pentru inculpatul S.I. şi de circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv conduita bună înainte de comiterea infracţiunilor şi comportarea sinceră în cursul procesului penal.

În condiţiile arătate, Înalta Curte apreciază că, deşi suma de bani oferită este relativ mică, fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este gravă, înscriindu-se în fenomenul corupţiei, prin acestea fiind alterate relaţiile sociale privitoare la activităţi de interes public.

Pedeapsa, astfel cum a fost individualizată, este proporţională cu gravitatea infracţiunii comise, este eficientă în ceea ce priveşte reeducarea inculpatului şi, în acelaşi timp, descurajant în plan general şi individual.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.S. împotriva Deciziei penale nr. 90/ A din 22 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, cheltuieli ocazionate de judecarea recursului formulat de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.S. împotriva Deciziei penale nr. 90/ A din 22 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3441/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3488/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

ICCJ. Decizia nr. 3452/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3452/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs