ICCJ. Decizia nr. 3673/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3673/2013

Dosar nr. 14060/118/2012

Şedinţa publică din 21 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 181 din 22 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 14060/118/2012, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de inculpatul M.A., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen., respectiv infracţiunile de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. şi vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) sau (2) C. pen.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 C. pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, cu aplicarea art. 21 C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A., la pedeapsa de 4 ani închisoare (parte vătămată P.M.P.).

În baza art. 65, în referire la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 6 noiembrie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.A.N. la pedeapsa de 1.500 RON amendă penală (parte vătămată E.I.C.).

În baza art. 631 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului că în caz de sustragere cu rea-credinţă de la executarea amenzii, instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A. la pedeapsa de 1.500 RON amendă penală (parte vătămată E.I.C.).

În baza art. 631 C. pen., atrage atenţia inculpatului că în caz de sustragere cu rea-credinţă de la executarea amenzii, instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., în referire la art. 132 C. pen., s-a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului A.E. la plângerea prealabilă a părţii vătămate E.I.C., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., ca urmare a împăcării părţilor.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b), în referire la art. 346 C. proc. pen., art. 1357, art. 1381, art. 1385 şi art. 1391 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă P.M.P., fiind obligat inculpatul M.A. la plata către aceasta a sumei de 22.000 euro echivalent în RON, la cursul BNR, la data efectuării plăţii, din care suma de 7.000 euro reprezentând despăgubiri materiale şi suma de 15.000 euro reprezentând daune morale, cu titlu de despăgubiri civile.

Au fost respinse restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă P.M.P., ca nefondate.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 346 C. proc. pen., art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 C. civ., coroborat cu art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost admisă acţiunea formulată de partea civilă Spital Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, fiind obligat inculpatul M.A. către partea civilă Spital Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa la plata sumei de 3.156,51 RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 346 C. proc. pen., art. 1357, art. 1370, art. 1381 - 1382 şi art. 1385, art. 1391 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă E.I.C., fiind obligaţi inculpaţii T.A.N. şi M.A., în solidar, către partea civilă E.I.C., la plata sumei de 2.000 RON daune morale, cu titlu de despăgubiri civile.

Au fost respinse restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă E.I.C., ca nefondate.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul M.A. a unei sticle cu capacitatea de un litru, folosită la săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 193 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.A. la plata către partea civilă P.M.P. a sumei de 13.200 RON - inclusiv TVA, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de acesta, reprezentând onorariu de avocat ales.

Au fost obligaţi inculpaţii T.A.N. şi M.A. la plata sumei de 1.240 RON - inclusiv TVA către partea civilă E.I.C., cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de acesta, reprezentând onorariu de avocat ales.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.A. la plata sumei de 1.800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Au fost obligaţi inculpaţii T.A.N. şi M.A. la plata a câte 550 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

A fost obligat inculpatul A.E. la plata sumei de 175 RON, iar partea vătămată E.I.C., la plata sumei de 75 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 13 octombrie 2012, în jurul orelor 04:30, în zona intersecţiei Bulevardului T. cu Bulevardul F., inculpatul M.A. a aplicat o lovitură cu o sticlă în regiunea capului părţii vătămate P.M.P., provocându-i acesteia leziuni traumatice, care au necesitat pentru vindecare un număr de 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa, prin contuzie hemoragică cerebrală şi pneumoencefalie.

La aceeaşi dată şi în acelaşi loc, inculpaţii A.E., T.A.N. şi M.A. au aplicat lovituri părţii vătămate E.I.C., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale.

Din analiza actelor dosarului, instanţa a reţinut, astfel, că la data de 13 octombrie 2012, în jurul orelor 04:30, lucrătorii Secţiei 3 Poliţie Constanţa au fost sesizaţi, cu privire la faptul că în zona intersecţiei Bulevardului T. cu Bulevardul F. din Municipiul Constanţa, avusese loc o altercaţie între mai multe persoane.

Lucrătorii de poliţie ajunşi la faţa locului au consemnat în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante că în zonă erau strânse mai multe persoane, dintre care unele au încercat să părăsească zona, refugiindu-se în apropierea Farmaciei „M.”, situată în faţa cafenelei „BT C.”.

Aceste persoane au fost prinse însă de lucrătorii de poliţie, care au stabilit cu această ocazie identitatea lor: inculpatul M.A. şi inculpaţii M.A. şi A.E.

Au mai fost identificate şi părţile vătămate E.I.C. şi P.M.P., cât şi martora P.I.C., care au declarat că fuseseră agresaţi de către grupul format de inculpaţi.

Întrucât partea vătămată P.M.P. prezenta leziuni traumatice grave la nivelul capului, lucrătorii de poliţie au luat măsura transportării acestuia la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale.

Cu acest prilej, martora P.I.C. a arătat că soţul ei fusese lovit cu o sticlă în zona capului de către inculpatul M.A., fapt consemnat în procesul-verbal de constatare a infracţiunii.

Cu ocazia cercetării la faţa locului, într-o pubelă amplasată în imediata vecinătate a zonei în care au fost comise faptele, a fost găsită o sticlă de votcă „S.” cu capacitatea de 1 litru, spartă.

Partea vătămată E.I.C. a declarat că în noaptea de 12/13 octombrie 2012, împreună cu partea vătămată P.M.P. şi martora P.I.C. s-a deplasat în clubul „F.”, unde cu toţii au consumat alcool, luând hotărârea să meargă la restaurantul „B.” pentru a mânca, trecând în deplasare pe lângă barul „BT C.”, situat în intersecţia Bulevardelor T. şi F.

Potrivit declaraţiilor părţii vătămate E.I.C., lângă taxiurile parcate în zonă se afla un grup format din patru sau cinci bărbaţi, unii dintre aceştia făcând comentarii în legătură cu martora P.I.C.

Partea vătămată a încercat să reproşeze autorilor comentariilor această atitudine şi să lovească cu piciorul pe unul dintre ei însă a fost imediat lovit în zona feţei de către unul din bărbaţii care alcătuiau grupul arătat.

În urma loviturii aplicate, partea vătămată E.I.C. a căzut la pământ şi a fost imediat lovit şi cu picioarele la nivelul toracelui, după care a văzut-o pe partea vătămată P.M.P. căzută şi ea la pământ, prezentând urme de lovire în regiunea capului.

Partea vătămată E.I.C. a mai declarat că a auzit zgomot de sticlă spartă, dar că din cauza şocului loviturii şi a consumului de alcool nu a putut indica nici agresorii care l-au lovit pe el şi nici pe cel care a lovit-o cu sticla pe partea vătămată P.M.P.

Partea vătămată E.I.C. a arătat că a observat-o pe martora P.I.C., agăţându-se de unul din bărbaţii din grupul agresorilor, fără însă a-l putea identifica pe acesta.

Potrivit concluziilor Raportului de constatare medico-legală nr. 474/Al/agresiuni/2012 din 6 noiembrie 2012, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanţa, partea vătămată E.I.C. a suferit leziuni traumatice, care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure şi care au necesitat un număr de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, de la data producerii lor. Leziunile de violenţă nu i-au pus viaţa în primejdie.

Partea vătămată P.M.P. a declarat că împreună cu partea vătămată E.I.C. şi cu soţia sa, martora P.I.C., a petrecut în clubul „F.” până în jurul orei 04:00 - 04:30, când au hotărât cu toţii să meargă la restaurantul „B.” pentru a mânca. Atunci când au ajuns în dreptul barului „BT C.”, unul din membrii unui grup de băieţi aflat în apropierea taxiurilor parcate în zonă a făcut comentarii privind-o pe soţia sa P.I.C.

În acel moment, partea vătămată E.I.C. i-a adresat reproşuri băiatului respectiv, iar când acesta l-a înjurat, a încercat să îl lovească fără însă a reuşi, deoarece imediat a fost lovit cu pumnul în figură de către unul din membrii grupului arătat.

Partea vătămată P.M.P. a încercat să intervină în ajutorul prietenului său, însă imediat a fost lovit din spate în partea stângă a capului, cu o sticlă de votcă „S.”, pierzându-şi imediat cunoştinţa şi căzând la pământ.

Partea vătămată P.M.P. nu a putut identifica persoana care l-a lovit cu sticla şi nici nu a putut să ofere alte detalii legate de actele de violenţă exercitate asupra sa.

Potrivit concluziilor Raportului de constatare medico-legală nr. 463/A1/2012 din 22 octombrie 2012, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanţa, numitul P.M.P. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur, care pot data din 13 octombrie 2012 (ora 04:30) şi care au necesitat pentru vindecare circa 35 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, dacă nu survin complicaţii. Leziunile de violenţă i-au pus viaţa în pericol prin contuzie hemoragică cerebrală şi pneumoencefalie.

Partea vătămată P.M.P. a fost internată în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, secţia Neurochirurgie, cu diagnosticul principal S02 0-Fractură a boltei craniene, în perioada 13 - 24 octombrie 2012.

În declaraţiile sale, inculpatul M.A. nu a recunoscut comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat faţă de victima P.M.P.

În opinia primei instanţe, vinovăţia inculpatului M.A. a reieşit însă, cu certitudine, din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- procesul-verbal de constatare încheiat de către organele de poliţie în data de 13 octombrie 2012 şi semnat fără obiecţiuni de către inculpat. În acest proces-verbal s-a consemnat faptul că au fost identificaţi şi legitimaţi la faţa locului numiţii M.A., M.A. şi A.E., părţile vătămate E.I.C. şi P.M.P., cât şi martora P.I.C. Cu acest prilej, părţile vătămate au relatat organelor de poliţie că au avut o altercaţie cu numiţii M.A., M.A. şi A.E., care i-au lovit cu mai multe sticle în zona capului. Întrucât numitul P.M.P. prezenta la nivelul capului urme de sânge, soţia acestuia l-a urcat într-un autoturism, împreună cu E.I.C. şi s-au deplasat la spital. La spital, soţia P.I.C. i-a făcut cunoscut lucrătorului de poliţie că „în momentul în care numitul M.A. i-a dat cu sticla în cap soţului său, l-a apucat pe acesta de mâini şi l-a zgâriat cu unghiile pe antebraţe şi în acest sens numitul M.A. prezenta la nivelul antebraţelor urme de zgârieturi”;

- procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto, întocmite la data de 13 octombrie 2012, orele 07:00, în prezenţa unui martor asistent, în care s-a consemnat că au fost identificate resturi de sticlă, acestea fiind de votcă;

- declaraţiile părţii vătămate E.I.C. care a arătat că a auzit zgomot de sticlă spartă, dar din cauza şocului loviturii primite şi a consumului de alcool nu poate indica nici agresorul care l-a lovit pe el şi nici pe cel care a lovit-o pe partea vătămată P.M.P.. A observat-o pe martora P.I.C., agăţându-se de unul din bărbaţii din grupul agresorilor, fără însă a-l putea identifica pe acesta. L-a văzut pe P.M.P. plin de sânge, la sol;

- declaraţiile părţii vătămate P.M.P. în care a arătat că a simţit „o lovitură puternică în partea stângă a capului, şi-a pierdut cunoştinţa şi a căzut jos. Nu a avut intenţia să lovească pe cineva, ci a vrut să intervină pentru a aplana conflictul în care a fost implicat prietenul său E.I.C. şi a fost „lovit în cap cu bestialitate”. Nu a văzut persoana care l-a lovit, însă presupune că aceasta a dat din spatele său, când a simţit lovitura care l-a dărâmat la pământ;

- declaraţiile martorei P.I.C. - soţia părţii vătămate P.M.P. care a arătat că în dimineaţa zilei de 13 octombrie 2012, în jurul orei 04:00 - 04:30, împreună cu părţile vătămate P.M.P. şi E.I.C., se îndrepta spre restaurantul „B.”, trecând pe lângă intrarea în barul „BT C.”. În zona respectivă, un tânăr dintr-un grup de persoane a comentat ceva la adresa sa, atitudine care a determinat o reacţie din partea părţii vătămate E.I.C., care a fost înjurat de către unul din tinerii din grupul respectiv. Când partea vătămată E.I.C. a încercat să îl lovească, a fost imediat lovit. După ce partea vătămată E.I.C. a fost doborât la pământ de această lovitură, a fost lovit în continuare de către ceilalţi membrii ai grupului, cu picioarele. Partea vătămată P.M.P. a încercat să intervină, însă a fost lovită de la spate cu o sticlă în zona capului de către un tânăr care venea din dreptul taxiurilor parcate în zonă.

În faţa instanţei de judecată, martora P.I.C. a susţinut că „eu aveam privirea îndreptată spre soţul meu chiar în momentul în care a fost lovit cu sticla. Astăzi în şedinţă publică îl indic pe inculpatul M.A. ca fiind cel care a lovit cu sticla pe soţul meu. Afirm cu certitudine că M.A. este autorul faptei de lovire cu sticla în cap a soţului meu. Era o sticlă transparentă”. L-a văzut pe M.A. că apoi şi-a schimbat poziţia, a venit lângă P.M.P. şi a început să-l lovească pe acesta când se afla la sol şi cu picioarele în spate.

Martora a susţinut că l-a urmărit pe soţul său clipă de clipă şi a văzut când a fost lovit cu sticla, nu a existat nici o secundă în care să fi întors privirea de la soţul său. Ulterior, când inculpatul M.A. încerca să fugă l-a prins de mâini şi de haine, l-a zgâriat puternic în mod intenţionat în zona antebraţelor;

- procesul-verbal de recunoaştere din fotografii încheiat la data de 1 noiembrie 2012, în prezenţa unui martor asistent şi planşele foto, în care martora P.I.C., fără ezitare, l-a recunoscut din fotografie, după trăsăturile feţei, pe inculpatul M.A. (planşa cu nr. 2), ca fiind persoana care, la data de data de 13 octombrie 2012, l-a lovit cu sticla în cap pe soţul ei P.M.P.;

- declaraţiile martorului R.M. care, în faza de urmărire penală, a declarat că în dimineaţa zilei de 13 octombrie 2012 se afla în timpul serviciului ca taximetrist în zona barului „BT C.”. Spre dimineaţă, la un moment dat, a observat cum un grup format din patru sau cinci băieţi agresau alţi doi indivizi, în zona intrării în barul „BT C.” din intersecţia Bulevardelor T. şi F. A observat cum unul dintre cei doi băieţi agresaţi a fost lovit în cap cu o sticlă de băutură, împrejurare care a provocat căderea victimei la pământ. Lovitura a fost aplicată pe la spate, în urma ei sticla s-a spart, iar victima a rămas întinsă la sol. Imediat, agresorul s-a urcat într-un taxi, apoi a coborât şi a încercat să fugă în direcţia Farmaciei M., însă martorul a alergat în direcţia lui şi a reuşit să îl prindă. Nu cunoaşte motivul de la care a pornit scandalul, a precizat că toată altercaţia a durat mai puţin de un minut şi că cel prins de el a lovit victima o singură dată cu sticla, care s-a spart. În faţa instanţei de judecată martorul a arătat că îşi menţine declaraţia pe care a dat-o în faza de urmărire penală, fiind semnată de el, deşi a revenit asupra unor susţineri în mod nejustificat;

- procesul-verbal de recunoaştere din fotografii încheiat la data de 30 octombrie 2012 şi planşele foto, în care martorul R.M., după ce a privit cu atenţie fotografiile, fără nici o ezitare, l-a recunoscut din fotografie, după trăsăturile feţei, pe inculpatul M.A. (planşa cu nr. 6), ca fiind persoana care, la data de 13 octombrie 2012, l-a lovit cu sticla în cap pe numitul P.M.P., care a căzut ca secerat. Acest proces-verbal a fost semnat fără obiecţiuni de martorul R.M;

- declaraţiile martorului C.G.G. care, în faza de urmărire penală, a susţinut că la poliţie l-a recunoscut pe cel care era mai plinuţ, pe care încerca să-l reţină fata brunetă, lângă Farmacia „M.”, însă nu poate preciza dacă acesta s-a urcat a doua oară pe locul din faţă a maşinii, de unde a fost tras de către cel care-l cunoştea pe el. Pe cel care se ţinea de uşă şi de stâlpul maşinii şi se opunea să iasă afară din taxi a aflat la poliţie că se numeşte M.A., de 20 ani din Constanţa. În faţa instanţei de judecată, martorul a menţinut declaraţia dată în faza de urmărire penală şi care, în opinia sa, corespunde adevărului, susţinând că a auzit strigăte şi zgomot de sticlă spartă.

- procesul-verbal de recunoaştere din fotografii încheiat la data de 5 noiembrie 2012 şi planşele foto, în care martorul C.G.G., în prezenţa unui martor asistent, l-a recunoscut şi indicat la poziţia nr. 1, după trăsăturile feţei, pe cel care a fost reţinut de către persoanele din zonă, în persoana inculpatului M.A.;

- declaraţiile martorului S.Ş. care, în faza de urmărire penală, a susţinut că după ce E.I.C. a căzut jos, atunci s-a băgat prietenul său, încercând să-i oprească pe agresori, dar imediat a fost lovit de către unul dintre ei cu o sticlă de votcă în cap, iar acesta a căzut jos ca secerat şi a rămas nemişcat. Martorul a luat sticla de votcă ce era spartă şi căreia îi lipsea partea de jos şi a ascuns-o lângă bordură, în spaţiul verde, după care a dat-o poliţiştilor. La poliţie, l-a recunoscut pe cel care a dat cu sticla în cap părţii vătămate. În faţa instanţei de judecată, martorul S.Ş. a menţinut cele două declaraţii din faza de urmărire penală, una fiind scrisă şi semnată de el, iar cealaltă doar semnată. Despre cel care a dat cu sticla, a arătat că acesta s-a urcat într-un taxi ce era oprit în faţă la „BT C.” şi a vrut să plece, dar mai mulţi oameni s-au pus în faţa maşinii să nu plece, l-au scos din maşină, l-au dat la o parte şi l-au dat pe mâna poliţiei. Era M.A., iar în taxi nu mai era altcineva;

- procesul-verbal de recunoaştere din fotografii încheiat la data de 31 octombrie 2012 şi planşele foto, în care martorul S.Ş. l-a recunoscut şi indicat la poziţia nr. 5, după fizionomie, pe cel care, în dimineaţa zilei de 13 octombrie 2012, l-a lovit pe P.M.P. cu o sticlă în cap, iar acesta a căzut ca secerat, în persoana inculpatului M.A.;

- declaraţiile martorului T.A.I. care a arătat că la poliţie l-a identificat pe M.A. ca fiind persoana care dorea să plece, încercând să urce într-un taxi, însă martorul i-a spus să rămână pe loc. În faţa instanţei de judecată, martorul a realizat că situaţia este gravă şi că M.A. vrea să fugă, astfel că a intrat şi el în taxi să-l oprească şi să nu fugă, M.A. fiind speriat şi agitat. Martorul a menţinut cele două declaraţii pe care le-a dat în faza de urmărire penală, fiind scrise şi semnate de el;

- declaraţia inculpatului M.A. în care a arătat că l-a văzut pe P.M.P. la sol, în stare de inconştienţă, pentru că era cu ochii închişi, iar pe M.A. l-a văzut urcând într-un taxi, fiind singur. Băieţii din „BT C.” l-au scos pe M.A. din taxi şi l-au bătut.

În raport de acest material probator, instanţa a înlăturat ca nesincere, contradictorii şi oscilante declaraţiile inculpatului T.A.N. care a susţinut în faţa instanţei că inculpatul M.A. ar fi exercitat agresiuni asupra părţii vătămate P.M.P. pe când acesta se afla deja la sol, deşi în faza de urmărire penală a arătat că „nu poate preciza care dintre prieteni l-a lovit cu sticla pe P.M.P., deoarece în învălmăşeala creată în momentul primei lovituri se afla cu spatele la tânărul lovit” sau „atunci acesta a fost lovit de M.A., care avea în mână o sticlă de alcool”.

De asemenea, au fost înlăturate ca nesincere şi declaraţiile martorilor propuşi în apărare de către inculpatul M.A., respectiv cele ale martorilor C.A. şi Ş.G.A., care, de altfel, nici nu au asistat la incident.

Totodată, în opinia aceleiaşi instanţe, vinovăţia inculpaţilor T.A.N. şi M.A. a reieşit fără echivoc din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- procesul-verbal de constatare încheiat de către organele de poliţie la data de 13 octombrie 2012 şi semnat fără obiecţiuni de către inculpaţi. În acest proces-verbal s-a consemnat că au fost identificaţi şi legitimaţi la faţa locului numiţii M.A., M.A. şi A.E., precum şi părţile vătămate E.I.C. şi P.M.P., alături de martora P.I.C.

Cu acest prilej, părţile vătămate au relatat organelor de poliţie că au avut o altercaţie cu numiţii M.A., M.A. şi A.E., care i-au lovit cu mai multe sticle în zona capului;

- declaraţiile părţii vătămate E.I.C. care a arătat că lângă taxiurile parcate în zonă se afla un grup format din patru sau cinci indivizi, unii dintre aceştia făcând comentarii legate de martora P.I.C. A încercat să reproşeze autorilor comentariilor această atitudine şi a ridicat piciorul în încercarea de a lovi cu piciorul pe unul dintre ei, s-a întors, când a primit un pumn în figură, a fost o lovitură puternică, pentru că şi-a pierdut cunoştinţa. A fost lovit în zona ochiului, în partea stângă a feţei. În urma loviturii primite, partea vătămată s-a dezechilibrat şi a căzut la pământ, fiind imediat lovit şi cu picioarele la nivelul toracelui, a coastelor, în zona umărului stâng;

- declaraţiile părţii vătămate P.M.P. în care a arătat că în spatele său a auzit scandal, iar când s-a întors l-a văzut pe prietenul său E.I.C. căzut la pământ;

- declaraţiile martorei P.I.C. - soţia părţii vătămate P.M.P. - care a arătat că prietenul său E.I.C. nu a apucat să dea cu piciorul, pentru că a fost lovit în faţă cu pumnul. După ce partea vătămată E.I.C. a fost doborât la pământ de această lovitură, a fost lovit în continuare de către ceilalţi membrii ai grupului cu picioarele;

- declaraţiile martorului S.Ş. procesul-verbal de recunoaştere din fotografii încheiat la data de 31 octombrie 2012 şi planşele foto în care martorul S.Ş. i-a recunoscut şi indicat la poziţia nr. 3, respectiv poziţia nr. 1 pe inculpaţii T.A.N. şi M.A. ca fiind cei care au lovit-o pe partea vătămată E.I.C. în dimineaţa zilei de 13 octombrie 2012. Martorul a susţinut că partea vătămată E.I.C. a fost lovită cu pumnii şi cu picioarele de către inculpaţii A.E., M.A. şi T.A.N., iar în ultima violenţelor exercitate aceasta a căzut la pământ;

- declaraţia inculpatului M.A. în care acesta a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată E.I.C. o dată cu pumnul;

- declaraţiile martorului T.A.I. care a arătat că a văzut că partea vătămată E.I.C. era lovită cu pumnii şi cu picioarele şi a împins doi indivizi să nu-l mai bată;

- declaraţiile inculpatului A.E. în care acesta l-a indicat pe inculpatul M.A. că a lovit-o cu pumnul pe partea vătămată E.I.C.

Pe latură civilă, partea vătămată P.M.P. s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului M.A. cu suma de 120.000 euro, din care suma de 20.000 de euro reprezentând despăgubiri materiale, constând în contravaloarea tratamentelor, medicamentelor, cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării şi deplasărilor la controale, şi suma de 100.000 euro, reprezentând daune morale, pentru suferinţele fizice şi psihice îndurate.

De asemenea, partea vătămată E.I.C. s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpaţilor M.A. şi T.A.N. cu suma de 1.000 euro daune materiale, pentru ambii inculpaţi, reprezentând contravaloarea tratamentelor şi medicamentelor, precum şi cu suma de 5.000 euro pentru fiecare inculpat, cu titlu de daune morale.

Totodată, partea vătămată E.I.C. a declarat în faţa instanţei că între el şi inculpatul A.E. a intervenit împăcarea.

La rândul său, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, prin Adresa nr. 34749 din 9 ianuarie 2013, s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului M.A. cu suma de 3.156,51 RON, despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate P.M.P. în perioada 13 octombrie 2012 - 24 octombrie 2012, în secţia neurochirurgie.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., s-a solicitat de către inculpatul M.A., prin apărător, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen., respectiv în infracţiunile de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. sau vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) sau 2 C. pen.

Potrivit aprecierii primei instanţe, în cauză nu s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 C. pen., întrucât acţiunea inculpatului M.A. a fost singulară, acesta, fără a fi agresat în prealabil, venind din spatele părţii vătămate P.M.P. şi lovindu-l cu sticla în cap.

Totodată, în cauză nu s-a reţinut nici comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) sau art. 182 alin. (1) sau 2 C. pen., având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, modul concret de acţiune (şi anume prin aplicarea de către inculpatul M.A., cu intensitate, a unei lovituri cu un obiect vulnerant sticlă de votcă, plină cu alcool, apt să determine moartea unei persoane, într-o zonă vitală, în regiunea capului) şi consecinţele grave produse, constând în punerea în primejdie a vieţii celui agresat, prin contuzie hemoragică cerebrală şi pneumoencefalie.

De asemenea, s-a avut în vedere de către prima instanţă şi atitudinea inculpatului de după agresiune, când acesta a plecat cu repeziciune de la locul faptei, indiferent de starea gravă a victimei sale, lăsată în stare de inconştienţă, manifestând pasivitate şi dezinteres, în încercarea de a fugi cât mai repede şi a se sustrage de la răspundere penală.

Din modul concret de acţiune, s-a desprins concluzia că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei comise, respectiv posibilitatea producerii morţii victimei, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, săvârşind fapta cu intenţia indirectă de a ucide.

Potrivit aprecierii tribunalului, apare ca fiind întrunită şi latura subiectivă a infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., sub forma intenţiei indirecte, în sensul dispoziţiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen.

Faţă de cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 322 C. pen., instanţa apreciază că în cauză nu se poate da curs unei astfel de solicitări, ţinând seama de împrejurarea că inculpaţii M.A. şi T.A.N. au acţionat cu intenţie directă în lovirea părţii vătămate E.I.C., neexistând o îmbulzeală, îmbrânceli sau loviri reciproce, actele violente fiind, aşadar, îndreptate numai asupra acestei părţi vătămate.

Ca urmare, a fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 C. pen.

În termen legal, împotriva sus-menţionatei sentinţe penale a declarat apel inculpatul M.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în principal, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. c) C. proc. pen.

În motivarea apelului, inculpatul a susţinut că întreg probatoriul acuzării este unul deficitar, certitudinea vinovăţiei sale fiind departe de a fi stabilită, în condiţiile în care, în faza de cercetare judecătorească, cei doi martori oculari R.M. şi S.S. au declarat aspecte contrare celor indicate la urmărirea penală, menţionând că recunoaşterea inculpatului la poliţie s-a făcut ca urmare a indicării lui de către o altă persoană.

Inculpatul a solicitat, totodată, a se avea în vedere şi împrejurarea că alţi doi martori la care acuzarea a făcut referire sunt persoane care nu au văzut acest incident şi nici persoana care a lovit-o pe partea vătămată cu sticla şi, ca atare, nu puteau să identifice o astfel de persoană, în contextul în care nu au perceput evenimentul.

S-a mai arătat că acuzaţia întemeiază şi pe declaraţia dată în cursul urmăririi penale de către coinculpatul A.A., care, într-o primă fază susţine că inculpatul M.A. nu ar fi lovit partea vătămată, pentru ca în faţa procurorului să arate că a văzut cum M.A. lovea partea vătămată aflată la sol, într-un moment ulterior aplicării loviturii ce a contribuit la dezechilibrarea acesteia, poziţie susţinută şi de cele două procese-verbale de confruntare.

În susţinerea tezei apărării, inculpatul a arătat că declaraţia soţiei părţii vătămate nu se coroborează cu alte mijloace de probă, depoziţia pe care aceasta a avut-o în curul urmăririi penale fiind diferită de cea dată în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul T.A.N. afirmând, la rândul său, că cel care a aplicat lovitura cu sticla este N.C., persoană care a avut numai calitatea de martor.

În ceea ce priveşte corecta încadrare juridică a faptei, se solicită a se avea în vedere că cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei au fost în mod greşit respinse prima instanţă, infracţiunea despre acuzarea susţine că s-ar fi săvârşit neputând fi alta decât aceea de încăierare, altercaţia fiind produsă în faţa a două grupuri de indivizi, concluzie susţinută chiar prin declaraţiilor părţilor vătămate, cărora debutul incidentului li se datorează.

În apărarea sa, inculpatul a susţinut şi posibilitatea reţinerii infracţiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen., modul de desfăşurare a evenimentului nepunând în lumină intenţia de a ucide, ci, mai degrabă, pe aceea de a vătăma.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, s-a apreciat că, indiferent de încadrarea juridică dată faptei, durata celor 11 luni de arest preventiv este suficientă, în cauză existând numeroase garanţii că scopul pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării, inculpatul având, astfel, posibilitatea de a-şi continua studiile şi de a se îndrepta în plan social, ţinând seama de concluziile referatului de evaluare.

Prin Decizia penală nr. 104/P din 19 septembrie 2013 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a admis apelul declarat de apelantul inculpat M.A. împotriva Sentinţei penale nr. 181 din 22 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 14060/118/2012.

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată, numai sub aspectul laturii civile şi, rejudecând, a redus cuantumul daunelor morale acordate părţii civile P.M.P. de la suma de 15.000 euro la suma de 10.000 de euro, echivalent în RON la data efectivă a plăţii, precum şi cuantumul daunelor materiale acordate aceleiaşi părţi civile de la suma de 7.000 de euro la suma de 2.500 euro, echivalent în RON la data efectivă a plăţii.

A înlăturat din cuprinsul sentinţei penale apelate dispoziţiile contrare deciziei penale de faţă, urmând a menţine celelalte dispoziţii.

În baza art. 381 alin. (1) şi art. 383 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la data de 22 aprilie 2013 la zi.

În baza art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului deţinut în Penitenciarul Poarta Albă.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul de avocat din oficiu, în sumă de 100 RON, a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate, în raport de criticile formulate, dar şi faţă de dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt, făcând o justă apreciere a probelor administrate în cauză pe baza cărora a reţinut vinovăţia inculpaţilor M.A., T.A.N. şi M.A. în comiterea faptelor deduse judecăţii, pronunţând o soluţie de condamnare la diferite pedepse cu închisoarea sau amendă penală, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., luând, totodată, act de împăcarea intervenită între partea vătămată E.I.C. şi inculpatul A.E., având drept consecinţă pronunţarea unei soluţii de încetare de procesului penal, în temeiul art. 10 lit. h) C. proc. pen., cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În absenţa oricăror critici privind modul de soluţionare a acţiunii penale, de natură a repune în discuţie situaţia juridică a inculpaţilor T.A.N., M.A. şi A.E., Curtea a constatat nefondate criticile exprimate de apelantul inculpat M.A., soluţia de condamnare a acestuia, sub aspectul infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., fiind legală şi temeinică, în deplină concordanţă cu probele aflate la dosar şi exigenţele impuse de art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

Contrar criticilor apelantului M.A., Curtea a constatat că vinovăţia acestuia a fost stabilită cu certitudine, din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultând că inculpatul, la data de 13 octombrie 2012, în jurul orelor 04 - 04:30, în timp ce se afla într-un loc public, a agresat-o pe partea vătămată P.M.P., căreia i-a aplicat, cu intenţie şi cu intensitate sporită, o lovitură în cap cu o sticlă de votcă, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viaţa, prin contuzie hemoragică cerebrală şi pneumoencefalie, ce au necesitat pentru vindecare 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale.

Deşi inculpatul M.A. nu a recunoscut comiterea faptei, în modalitatea descrisă prin actul de sesizare, menţionând că a lovit partea vătămată abia în momentul în care aceasta se afla căzută la sol, materialul probator aflat la dosar confirmă agresiunea victimei de către inculpat, nu doar de maniera descrisă de acesta, ci şi care urmare a lovirii cu sticla, fapt ce a provocat căderea părţii vătămate la sol şi pierderea cunoştinţei.

Deşi partea vătămată E.I.C., datorită loviturilor aplicate de restul grupului de agresori, nu l-a putut indica pe autorul agresiunii comise asupra victimei P.M.P., aceasta a precizat că a observat-o pe martora P.I.C. agăţându-se de unul din bărbaţii respectiv, identificat în persoana inculpatului M.A., gestul martorei fiind orientat în scopul reţinerii autorului faptei săvârşite asupra soţului său.

În această ordine de idei, s-a observat că nici partea vătămată P.M.P. nu a observat persoana care l-a lovit din spate, dar cu toate acestea martora P.I.C., soţia sa, a fost constantă în a-l indica pe inculpatul M.A. ca autor al agresiunii, pe întreg parcursul procesului penal.

De altfel, încă de la spital martora P.I.C. a făcut cunoscut lucrătorilor de poliţie că în momentul în care inculpatul M.A. i-a dat cu sticla în cap soţului său, l-a apucat pe acesta de mâini şi l-a zgâriat cu unghiile pe antebraţe, aceste leziuni fiind consemnate în procesul-verbal încheiat la data de 13 octombrie 2012.

Astfel, în procesul-verbal semnat fără obiecţiuni de către inculpat s-a menţionat că numitul M.A. prezenta la nivelul antebraţelor urme de zgârieturi, împrejurarea, confirmată de martoră, că agresorul a aplicat victimei şi lovituri cu picioarele după căderea sol, nefăcând decât să susţină continuarea unei agresiuni începute, nicidecum să o infirme, astfel cum inculpatul susţine.

Martora a mai precizat, în faza de judecată, că după ce soţul său a fost lovit la cap, l-a urmărit cu privirea pe agresor, iar când inculpatul M.A. încerca să fugă, l-a prins de mâini şi de haine şi l-a zgâriat puternic, în mod intenţionat, în zona antebraţelor.

În afara faptului că inculpatul a semnat procesul-verbal încheiat de lucrătorii de poliţie, fără a exprima obiecţiuni, relevante în stabilirea adevărului sunt procesul-verbal de recunoaştere a inculpatului de către martora P.I., împreună cu planşele foto, alături de declaraţiile martorilor oculari R.M., C.G.G. şi S.Ş., cei care, după cum au susţinut în cursul urmăririi penale, l-au identificat pe inculpat, împiedicându-l să fugă de la faţa locului.

Deşi în cursul judecăţii, martorul R.M. a revenit în mod nejustificat asupra unor amănunte indicate iniţial, în faza de urmărire penală aceasta l-a recunoscut pe inculpat din fotografii, în persoana celui care a lovit victima, s-a urcat într-un taxi, apoi a coborât şi a încercat să fugă în direcţia Farmaciei „M.”, fiind însă prins de către martor.

O astfel de depoziţie nu a fost înlăturată din ansamblul materialului probator, de vreme ce martorul a precizat în cursul judecăţii că îşi menţine depoziţia de la urmărirea penală, pe care a şi semnat-o personal, afirmaţia potrivit căreia toată altercaţia a durat mai puţin de un minut şi că cel prins de el a lovit victima o singură dată cu sticla, care s-a spart, coroborându-se cu celelalte depoziţii luate în cauză.

Sub acest din urmă aspect, martorul S.Ş. a precizat că în urma loviturii aplicate victimei sticla cu votcă s-a spart, motiv pentru care, fiind în apropiere, a luat-o şi a ascuns-o în spaţiul verde de lângă bordură, după care a predat-o poliţiştilor. La poliţie, l-a recunoscut pe cel care a dat cu sticla în cap părţii vătămate, despre care a susţinut că s-a urcat într-un taxi ce era oprit în faţă la „BT C.”, a vrut să plece, dar mai mulţi oameni s-au pus în faţa maşinii, împiedicând-o să se pună în mişcare, l-au scos din maşină şi l-au dat pe mâna poliţiei, fiind vorba despre M.A.

Martorul C.G. a descris în termeni asemănători episodul îndepărtării de la faţa locului a inculpatului, menţionând că l-a recunoscut pe M.A. în persoana celui care lovise cu sticla în cap pe partea vătămată P.M.P., acesta fiind băiatul mai grăsuţ, pe care încerca să îl reţină martora P.I.C.

Martorul a precizat că în momentele premergătoare reţinerii inculpatului, a auzit strigăte şi zgomot de sticlă spartă, în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, susţinut prin planşele foto, consemnându-se că au fost identificate resturi de sticlă de votcă.

În sfârşit, martorul T.A.I. a declarat atât la urmărirea penală, cât şi în instanţă, că la poliţie l-a identificat pe M.A. ca fiind cel care insista să plece, încercând să urce într-un taxi, însă martorul i-a spus să rămână pe loc. În faţa instanţei, martorul a precizat că pe moment a realizat că situaţia este gravă şi că M.A. vrea să fugă, astfel că a intrat şi el în taxi, să-l oprească să nu fugă, inculpatul fiind speriat şi agitat.

În raport cu toate aceste mijloace de probă, în mod corect au fost înlăturate de către instanţă, atât declaraţiile necorespunzătoare adevărului făcute în cursul cercetării judecătoreşti de către inculpatul T.A.N., care a susţinut că M.A. a lovit-o pe victimă abia când aceasta se afla căzută la sol, cât şi cele ale martorilor C.A. şi Ş.G.A., propuşi în apărare de inculpat, care nu au asistat la incident.

De altfel, în cursul urmăririi penale inculpatul T.A.N. a recunoscut că partea vătămată P.M.P. a fost lovită cu victima de către M.A., care avea în mână o sticlă cu alcool, acesta din urmă asumându-şi responsabilitatea în legătură cu fapta comisă într-un din convorbirile telefonice interceptate la data de 5 noiembrie 2012, ora 16:59:51.

La rândul său, şi inculpatul A.E. a recunoscut la urmărirea penală că l-a văzut pe M.A. cum l-a lovit pe tânărul ce era însoţit de prietena sa cu sticla în cap, apoi a încercat să urce într-un taxi, fiind oprit de acea femeie, care l-a zgâriat pe antebraţ şi pe piept.

Mai mult, inculpatul M.A. a precizat că singurul care a încercat să plece de la faţa locului cu un taxi a fost inculpatul M.A.

Curtea nu a reţinut în favoarea inculpatului teza potrivit căreia agresiunea comisă cu sticla asupra părţii vătămate P.M.P. ar fi fost săvârşită de către numitul N.R.V., relevante în acest sens fiind convorbirile telefonice interceptate.

Astfel, la data de 6 noiembrie 2012, orele 16:09:36, inculpatul M.A. transmite un mesaj SMS utilizatorului postului telefonic cu numărul 0724/XXX, în care arată cu „E. în 2 declaraţii a zis că eu am dat”, răspunsul interlocutorului său fiind în sensul „da nu putea să zică că nu a văzut” şi fiind precedat de o înjurătură.

Ulterior, la data de 9 noiembrie 2012, inculpatul A.E. a fost apelat de o persoană necunoscută, care i-a adresat multiple reproşuri şi ameninţări cu moartea în legătură cu poziţia procesuală adoptată, deşi în conţinutul discuţiilor inculpatul i-a făcut cunoscut interlocutorului că declaraţiile sale reflectă adevărul şi că M.A. l-a văzut, la rândul său, pe M.A. cum a lovit-o pe victimă cu sticla în cap.

În continuarea aceloraşi discuţii, interlocutorul a insistat ca inculpatul A.E. să nu dea declaraţii care să îl incrimineze pe M.A., ulterior, fiind audiat de către procuror, inculpatul recunoscând că cel cu care vorbise este prieten cu M.A. şi că faţă de acesta nu doreşte să formuleze plângere, pentru infracţiunea prevăzută de art. 193 C. pen.

La rândul său, inculpatul M.A. a purtat la data de 06 noiembrie 2012, ora 15:20:06, o discuţie cu o persoană necunoscută, din conţinutul căreia a reieşit că, la momentul altercaţiei, numitul N.R.V., zis „T.” dormea şi că inculpatul M.A. avea în mână sticla de „S.” găsită spartă în imediata vecinătate a locului faptei. De asemenea, în cadrul discuţiei, inculpatul a afirmat că M.A. a lovit-o cu sticla în cap pe partea vătămată, după ce aceasta căzuse, aspect observat şi de martorii din „BT C.”. În acest context, inculpatul M.A. a afirmat că „A.” sigur nu scapă, fiindcă el a dat şi sunt martori, pentru că „tot BT-ul l-a văzut”.

Apoi, inculpatul M.A. şi interlocutorul său a exprimat păreri negative, cu privire la făptuitorul N.R.V., zis „T.”, despre care afirmă amândoi că are bani mulţi şi avocat bun, ambii fiind de părere că toţi trebuie să fie împotriva acestuia, altfel neavând nici o şansă.

În continuare, la data de 6 noiembrie 2012, ora 16:28:37, inculpatul M.A. a purtat o discuţie cu un alt bărbat necunoscut, care l-a sfătuit să declare în faţa organelor judiciare că nu au văzut cine a lovit-o cu sticla pe partea vătămată şi care exprimă opinii negative în legătură cu poziţia procesuală a inculpatului A.E.

Apoi, inculpatul i-a comunicat interlocutorului că urmează să declare în faţa organelor de urmărire penală că el n-a văzut cine a dat în partea vătămată P.M.P., deoarece a fugit şi că el plecase pornit să îl dea pe „T.”, că „T.” a dat primul.

Inculpatul T.A.N. a luat şi el legătura cu o persoană necunoscută de sex masculin, care i-a reproşat şi el faptul că a dat presupuse declaraţii, de natură să îngreuneze situaţia inculpatului M.A.

În cadrul acestei discuţii, inculpatul a admis că a declarat în faţa organelor judiciare că inculpatul a lovit-o cu sticla în cap pe partea vătămată, dar că acelaşi lucru, şi cu mai mare intensitate, l-a făcut şi presupusul făptuitor N.R.V.

În acelaşi timp, interlocutorul a încercat să îl conducă pe inculpat pe această cale şi să îi întărească acestuia convingerea că lovitura periculoasă, care a produs gravele vătămări părţii vătămate, ar fi fost aplicată de N.R.V., fapt neadevărat.

Din cele arătate mai sus, a rezultat că apărările exprimate sub forma motivelor de apel s-au dovedit a nu avea corespondent probator, fapta reţinută în sarcina inculpatului M.A. existând în materialitatea sa, fiind comisă de către acesta cu vinovăţie sub forma intenţiei directe şi fiind în mod corect încadrată ca tentativă la omor calificat, datorită comiterii ei în public, prin folosirea unui obiect contondent, apt a produce moartea, prin lovirea victimei într-o zonă vitală a corpului, aşa cum este zona capului, cu deosebită intensitate.

Într-adevăr, din acest ultim punct de vedere, în mod corect prima instanţă a înlăturat ca nefondate cererile inculpatului, privind schimbarea încadrării juridice a faptei, neputându-se susţine că aceasta s-ar încadra în dispoziţiile art. 322 C. pen., în absenţa a două grupuri beligerante, care să îşi fi aplicat lovituri reciproce.

De altfel, din grupul de persoane din care victima făcea parte doar partea vătămată E.I.C. a încercat să aplice o singură lovitură cu piciorului unuia dintre tinerii care se manifestaseră provocator, agresiunea exercitată de inculpatul M.A. la adresa victimei P.M.P. fiind singulară, primul acţionând din spate şi fără a fi implicat într-un schimb de lovituri cu alte persoane.

De asemenea, fapta inculpatului M.A. nu ar putea fi încadrată nici în infracţiunile prevăzute de art. 181 sau art. 182 C. pen., deoarece, din punctul de vedere al laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide, prevăzând rezultatul socialmente periculos al faptei sale şi acceptându-l.

A pledat în acest sens împrejurarea că inculpatul s-a folosit în acţiunea sa de un corp dur, apt să provoace leziuni serioase, a vizat o zonă vitală a corpului şi a lovit victima cu intensitate sporită, fiind produse vătămările grave descrise în actul medico-legal.

Din perspectiva modului de individualizare a pedepsei, Curtea a constatat criticile inculpatului ca fiind nefondate, prima instanţă pronunţând o hotărâre de condamnare a inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea just individualizată, cu luarea în considerare a tuturor circumstanţelor reale şi personale, dându-le cuvenita eficienţă, din perspectiva art. 72 C. pen.

În condiţiile în care instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la circumstanţele atenuante, reducând pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, o nouă reducere a acestei pedepse apare ca inoportună, fiind evident că în procesul de individualizare consacrat de art. 72 C. pen., criteriile astfel enumerate nu pot fi analizate decât prin coroborare, nicidecum în mod singular.

Astfel fiind, datele cu caracter personal nu pot căpăta prevalenţă în detrimentul tuturor elementelor ce imprimă faptei un anumit grad de pericol social, în procesul de individualizare a pedepsei neputând fi desconsiderată nici conduita procesuală a inculpatului, care, pe întreg parcursul anchetei penale, a negat comiterea faptei şi a încercat, prin diferiţi interpuşi, a influenţa aflarea adevărului.

În aceste condiţii, pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, a apărut ca fiind corect dozată, Curtea neputând primi nici solicitările inculpatului de a beneficia de dispoziţiile art. 81 sau 861 C. pen., referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în forma simplă ori sub supraveghere.

În lumina considerentelor mai sus evocate, motivele de apel ale inculpatului, care vizează modul de soluţionare a acţiunii penale, s-au dovedit a fi nefondate.

Din perspectiva modului de soluţionare a acţiunii civile, Curtea a constatat că prima instanţă a constatat în mod corect a fi îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, în cauză fiind îndeplinite cerinţele impuse de art. 1357, art. 1381, art. 1385 şi art. 1391 C. civ., care impun repararea prin echivalent bănesc a prejudiciului material şi moral suferit.

Cu toate acestea, din perspectiva laturii civile a cauzei, Curtea a constatat apelul inculpatului ca fiind întemeiat, despăgubirile stabilite cu titlu de daune morale impunându-se a fi reduse la suma de 10.000 de euro echivalent în RON la data efectivă a plăţii, doar astfel ele putând reprezenta o justă şi echitabilă reparaţie, fără a se constitui în sursa unei îmbogăţiri fără just temei.

Sub acest aspect, deşi fapta săvârşită a pus în primejdia viaţa persoanei, datorită zonei lezate şi urmărilor produse, consecinţele cauzate victimei nu au fost unele de durată, spre a justifica acordarea cu acest titlu a sumei de 15.000 de euro, ele fiind limitate duratei iniţiale de 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale şi neavând repercursiuni mai grave în planul sănătăţii persoanei.

De asemenea, în cauză nu a existat probe directe din care să rezulte că leziunile de violenţă cauzate victimei au pus-o pe aceasta, ulterior vindecării, în imposibilitatea temporară de a-şi mai relua anumite activităţi ori de a-şi restrânge posibilităţile recreative obişnuite, simpla împrejurare că victima a renunţat la efectuarea unor vacanţe în străinătate neputând justifica acordarea unor daune morale într-un nivel atât de ridicat.

Totodată, şi din perspectiva daunelor materiale acordate aceleiaşi părţi civile, criticile inculpatului s-au dovedit a fi întemeiate, deoarece în acordarea sumelor cu acest titlu prima instanţă nu se putea raporta la înscrisurile aflate la dosarul de fond.

Într-adevăr, după cum apărătorul părţii civile a precizat la ultimul termen de judecată, aceste acte nu a reprezentat decât rezervări la diferite unităţi hoteliere din străinătate, în contul cărora partea pe care a asistat-o nu a avansat nici o sumă de bani, nici măcar sub formă de avans.

Aşa fiind, toate aceste sume, al căror total se ridică la 6.304 euro nu pot fi avute în vedere, întrucât nu reprezintă un prejudiciu efectiv produs în patrimoniul părţii civile.

Pe de altă parte, în stabilirea daunelor materiale nu au fost avute în vedere nici sumele ce reprezintă unele cheltuieli avansate cu ocazia intervenţiilor chirurgicale, deoarece costul spitalizării este inclus în constituirea de parte civilă a Spitalului Clinic Judeţean Constanţa, iar sumele acordate medicilor nu au fost indicate cu certitudine de către martorii T.C. şi C.V., ci doar aproximate din surse indirecte, fiindu-le comunicate de partea civilă.

Tot astfel, deşi martorii au susţinut că partea civilă a cheltuit în Germania în jur de 3.000 de euro, pentru diferite controale şi investigaţii, la îndrumarea medicilor din România, la dosarul cauzei nu există decât două documente doveditoare în acest sens, sub forma actelor aflate la dosar, privind efectuarea unor cheltuieli în cuantum de 284,14 euro, respectiv 434,76 euro.

În afara acestor cheltuieli, Curtea nu a apreciat ca dovedite decât sumele destinate salariului lunar de 1.300 RON al şoferului personal, pe o perioadă de şase luni, în decursul căreia partea vătămată nu a putut conduce autoturismul, cuantumul total al acestor cheltuieli fiind de aproximativ 1800 de euro.

Concluzionând, Curtea a apreciat că daunele materiale sunt dovedite într-un cuantum de 2.500 de euro, sens în care a redus suma acordată cu acest titlu, concomitent urmând a reduce şi suma acordate cu titlu de daune morale, prin efectul admiterii apelului inculpatului.

Împotriva Deciziei penale nr. 104 din 19 septembrie 2013 a declarat recurs partea civilă P.M.P., criticând hotărârea din apel pentru greşita aplicare a legii din perspectiva laturii civile, respectiv reducerea cuantumului daunelor morale de la suma de 15.000 euro la 10.000 euro despăgubiri civile, de la suma 1.000 euro la 2.500 euro, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor de recurs invocate de recurenta parte civilă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Analiza recursului se va face prin raportare la modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013.

Astfel, critica privind latura civilă, respectiv reducerea cuantumului daunei morale şi despăgubirilor materiale, aşa cum şi-a restrâns criticile apărătorul ales în cadrul dezbaterilor, Înalta Curte constată că această critică din perspectiva greşitei aplicări a legii nu intră sub incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi nici nu poate forma obiect de analiză în recurs.

Se constată că această critică se doreşte să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate prin raportare la latura civilă a cauzei care a avut drept consecinţă reducerea cuantumului daunelor morale şi materiale.

Or, această critică nu vizează nelegalitatea hotărârii atacate, respectiv legalitatea aplicării cuantumului daunelor materiale şi morale prin soluţionarea laturii civile, respectiv împrejurarea în care sumele stabilite în aceste limite ar fi în afara textelor de lege, ci vizează practic o restabilire/majorare a sumelor acordate, critici care nu pot forma obiect de analiză în recurs şi care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare aduse de noile reglementări Codului de procedură penală prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, din perspectiva luării în considerare din oficiu.

Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări a Legii nr. 2/2013, iar criticile formulate de recurenta parte civilă nu se circumscriu acestui cadru legal, aceste critici nu se vor analiza.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 3859 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă P.M.P. împotriva Deciziei penale nr. 104/P din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 noiembrie 2012 la 21 noiembrie 2013.

Va obliga recurenta parte civilă P.M.P. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi M.A., A.E., T.A.N. şi M.A., în sumă de câte 300 RON, se vor suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă P.M.P. împotriva Deciziei penale nr. 104/P din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 noiembrie 2012 la 21 noiembrie 2013.

Obligă recurenta parte civilă P.M.P. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi M.A., A.E., T.A.N. şi M.A., în sumă de câte 300 RON, se vor suportă din fondul Ministerului Justiţiei

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3670/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175...  ICCJ. Decizia nr. 3861/2013. Penal. Rejudecarea după extrădare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3673/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Recurs