ICCJ. Decizia nr. 3848/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3848/2013
Dosar nr. 10657/3/2013
Şedinţa publică din 4 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 329/ F din 17 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 10657/3/2013 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 184 din 19 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 41405/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 3518 din 30 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (sentinţă prin care revizuentul N.I. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, la data de 02 noiembrie 2006, a fost depistat deţinând cantitatea de 5,25 grame heroină, destinată comercializării).
În referatul întocmit de procuror s-a apreciat că cererea petentului este inadmisibilă în raport cu dispoziţiile art. 394 C. proc. pen. , deoarece acesta nu a putut indica fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei, ci şi-a menţinut atitudinea constantă de nerecunoaştere a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, criticile sale referindu-se la greşita apreciere a probelor, critici care nu se încadrează însă în niciunul din cazurile de revizuire, putând fi invocate în căile de atac, în apel, respectiv, recurs.
În acest context, instanţa a reţinut că susţinerile formulate de revizuient în cerere sunt nerelevante, nefondate şi nesusţinute de probatoriul administrat, astfel că nu pot fi verificate şi analizate prin prisma temeiului de drept invocat, de natură a conduce la o soluţie diametral opusă celei de condamnare.
De asemenea, instanţa a constatat că motivul invocat de revizuient nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., aprecierea asupra mijloacelor de probă administrate în cauză neputându-se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel că, de plano, acest motiv nu poate reprezenta o împrejurare care să nu fi fost cunoscută de către instanţe la momentul judecării fondului cauzei. Astfel, revizuientul nu a indicat mijloace noi de probă ori vreo altă împrejurare din cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.. în acest context, instanţa a constatat că, în calea extraordinară de atac a revizuirii, nu se poate proceda la reaprecierea sau prelungirea probatoriului asupra cărora deja s-au pronunţat instanţele, în fond, apel şi recurs.
Împotriva acestei sentinţe , în termen legal, a declarat apel revizuientul condamnat N.I.
Prin decizia penală nr. 163/ A din 27 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul N.I. împotriva sentinţei penale nr. 329 din data de 17 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 10657/3/2013.
Revizuientul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, prin cererea de revizuire, petentul a susţinut ,în esenţă, că este nevinovat, fără a arăta însă fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţele care au soluţionat cauza în fond si în căile ordinare de atac.
Astfel, acesta a arătat că drogurile găsite de lucrătorii de poliţie aparţineau în fapt numitului E.V. şi a invocat nesinceritatea acestuia în declaraţiile date. Curtea a constatat că susţinerile menţionate au fost făcute de acesta încă din faza de urmărire penală şi au fost înlăturate motivat de instanţa de fond, motivarea fiind însuşită şi de instanţa de apel, apreciind , în consecinţă , că cererea revizuentului nu se întemeiază pe niciunul dintre cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, condamnatul N.I. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând casarea ambelor hotărârii şi, în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, apreciind că în cauză este incident cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de condamnatul N.I. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
- decizia atacată a fost pronunţată la 27 mai 2013 , adică după intrarea în vigoare - la 15 februarie 2013 - a Legii nr. 2/2013;
- deşi a fost declarat în termen, recursul de faţă, contrar prevederilor 38510 alin. (2) C. proc. pen., nu a fost motivat decât oral, cu prilejul dezbaterilor ce s-au urmat în şedinţa publică de judecată din 4 decembrie 2013, invocându-se ca temei de drept prevederile art. 3859 alin. (1), pct. 172 C. proc. pen.;
- în această situaţie, potrivit art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., instanţa de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. 3 C. proc. pen., se iau în examinare (întotdeauna) din oficiu, între acestea nemairegăsindu-se şi cel invocat în recursul de faţă - art. 3859 alin. (1), pct. 172 C. proc. pen.;
- în raport cu prevederile legii procesual penale mai sus-evocate, examinarea obiecţiunilor formulate, prin apărător, de condamnatul revizuient în recurs - obiecţiuni pe care el însuşi Ie-a încadrat în cazul de casare mai sus - menţionat (art. 3859 alin. (1), pct. 172 C. proc. pen.) - nu este posibil.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b C. proc. pen., recursul declarat de revizuentul condamnat N.I. împotriva deciziei penale nr. 163/ A din 27 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, urmează a fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat N.I. împotriva deciziei penale nr. 163/ A din 27 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3847/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3851/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
