ICCJ. Decizia nr. 3851/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3851/2013
Dosar nr. 6210/109/2013
Şedinţa publică din 4 decembrie 2013
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 976 din 23 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, inculpatul D.A., fiul lui I. şi E., domiciliat în Municipiul Bucureşti, sector 2, a fost condamnat la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. pen., în condiţii privative de libertate, potrivit art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 02 august 2013 şi până la pronunţarea prezentei sentinţe, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 255 alin. (3) şi (5) C. pen., a fost obligat inculpatul să restituie martorului M.I. suma de 700 RON.
S-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa procurorului nr. 123/P din 19 august 2013, asupra bunurilor inculpatului până la concurenţa sumei de 700 RON.
A fost obligat inculpatul la 2.800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 2.500 RON în faza de urmărire penală, dispunându-se ca suma de 50 RON, reprezentând onorariul de avocat din oficiu în faza de judecată, să fie avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt, în cursul lunii iulie 2013, firma SC M.M. SRL, având ca asociat unic pe denunţătorul M.I. şi administrator pe soţia acestuia M.I.A., a executat lucrări de termoizolare a unui balcon aparţinând numitei D.M.
La terminarea lucrărilor, ginerele numitei D.M. a depus o sesizare la Compartimentul Control şi Inspecţie pentru Calitatea Lucrărilor de Construcţii Argeş, fapt pentru care, la data de 26 iulie 2013, denunţătorul a fost contactat telefonic de inspectorul D.A. din cadrul instituţiei respective, prilej cu care i-a solicitat să se prezinte la locaţia unde a executat lucrările în vederea efectuării controlului la faţa locului.
După inspecţia în teren, inculpatul D.A. i-a solicitat denunţătorului M.I., ca în data de 29 iulie 2013, să se prezinte la sediul Compartimentului Control şi Inspecţie pentru Calitatea Lucrărilor de Construcţii Argeş din subordinea Inspectoratului de Stat în Construcţii, solicitându-i totodată să aibă asupra sa actele de înfiinţare a societăţii, precum şi documentele referitoare la lucrările efectuate.
La data stabilită, denunţătorul s-a prezentat la sediul instituţiei, ocazie cu care inculpatul D.A., după ce a examinat documentele, i-a comunicat că nu deţine autorizaţie de construire pentru lucrările efectuate, indicându-i normele legale încălcate şi sancţiunea prevăzută de lege pentru astfel de fapte.
În urma discuţiilor dintre inculpatul D.A. şi denunţătorul M.I., cu privire la cuantumul sancţiunii contravenţionale ce urma să fie aplicată de către inculpat, acesta i-a solicitat denunţătorului să îi dea o sumă de bani, pentru ca pe viitor să nu îi mai aplice sancţiuni contravenţionale pentru nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la regimul construcţiilor.
Astfel, în data de 30 iulie 2013, inculpatul D.A. i-a remis denunţătorului M.I. un card bancar ce avea codul pin ataşat, emis de către R.B. pe numele concubinei sale N.C.D., pentru a depune o sumă de bani.
Denunţătorul M.I. s-a prezentat la sediul unei sucursale R.B. din municipiul Piteşti, unde a depus pe cardul respectiv suma de 500 RON, aşa cum rezultă din foaia de vărsământ emisă de R.B. în data de 30 iulie 2013, ce atestă tranzacţia de depunere efectuată de M.I. în contul aparţinând numitei N.D., cu privire la suma de 500 RON.
În data de 31 iulie 2013, denunţătorul M.I. s-a prezentat la biroul inculpatului D.A., prilej cu care i-a restituit cardul, iar acesta l-a întrebat ce sumă a depus în cont, iar după ce i s-a comunicat cuantumul acestei sume, inculpatul i-a precizat că va merge să discute cu şefa sa "să vadă dacă este mulţumită".
După ce a revenit din biroul în care se afla o persoană de sex feminin şi cu care discutase, inculpatul D.A. i-a spus denunţătorului să se prezinte în ziua următoare să i se comunice cuantumul amenzii ce i se va aplica.
La 1 august 2013, în jurul orei 08:30, denunţătorul M.I. s-a prezentat din nou la biroul inculpatului D.A., prilej cu care acesta din urmă i-a spus "să vezi că sunt băiat cuminte", solicitându-i totodată să-i monteze o uşă culisantă la un apartament aflat într-un imobil situat în apropierea sediului Compartimentului Control şi Inspecţie pentru Calitatea Lucrărilor de Construcţii Argeş.
Denunţătorul M.I. a montat uşa respectivă împreună cu un angajat al său, iar după terminarea lucrărilor a mers la biroul inculpatului D.A. pentru a-i restitui cheile de la apartament, prilej cu care acesta din urmă i-a prezentat un proces-verbal de contravenţie în cuantum de 2.500 RON.
Denunţătorul M.I. s-a arătat nemulţumit de cuantumul amenzii, moment în care inculpatul D.A. i-a replicat "tot o să plăteşti 2.500 RON, dar ca să te ajut pe parcurs îmi dai mie 1.000 RON şi îţi dau amendă de 1.500 RON".
Denunţătorul a fost de acord să remită suma pretinsă, fapt pentru care inculpatul D.A. a ieşit din birou şi a revenit fără a mai avea asupra sa procesul-verbal de contravenţie, imediat intrând în birou şi o femeie care avea într-o mână procesul-verbal de contravenţie completat, iar în cealaltă mână un proces-verbal necompletat, din discuţia dintre inculpat şi aceasta din urmă reieşind că procesul-verbal completat pentru suma de 2.500 RON urmează să fie anulat şi completat altul, fapt ceea ce s-a întâmplat ulterior.
După completarea noului proces-verbal, inculpatul D.A. i-a pretins denunţătorului M.I. să-i remită suma de 1.000 RON, după cum s-au înţeles, însă acesta din urmă i-a comunicat că nu are bani la el şi a rămas stabilit să se prezinte cu banii în data de 02 august 2013, la biroul inculpatului.
La data stabilită, denunţătorul s-a prezentat cu suma pretinsă, însă au intervenit organele de urmărire penală care au constatat infracţiunea flagrantă.
În raport cu situaţia de fapt reţinută, tribunalul a considerat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, texte în baza cărora s-a pronunţat condamnarea.
Întrucât inculpatul a comis la diferite intervale de timp, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, trei acţiuni care, fiecare în parte întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în speţă s-au reţinut şi disp. art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracţiunea continuată.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu, şi a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art. 3201 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul D.A., punând în discuţie, prin apărătorul său, netemeinicia pedepsei aplicate, care este foarte severă, atât în ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare a detenţiei.
Prin Decizia penală nr. 126/A din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.A., împotriva Sentinţei penale nr. 976 din 23 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 6210/109/2013.
A fost menţinută starea de arest şi a fost dedusă la zi prevenţia.
Apelantul inculpat a fost obligat pe la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON onorariu apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că în prezenta cauză, se pune problema comiterii a mai multor acte materiale de luare de mită, în condiţii ce evidenţiază insistenta inculpatului de a-şi însuşi bani şi servicii, nescăpând nicio ocazie pentru acest lucru, iar, pe deasupra, calitatea sa de funcţionar cu atribuţiuni de control, reprezintă încă un factor care pledează pe lângă ceilalţi enumeraţi mai sus, pentru agravarea pedepsei.
S-a mai arătat că, infracţiunile de corupţie, în general, şi în mod particular, cele de luare de mită, cunosc în societatea actuală o dinamică îngrijorătoare, necesitând, din această perspectivă, reacţii ferme, descurajante din partea organelor judiciare.
Asumarea faptelor de către inculpat a fost valorificată de instanţă, în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., prin reducerea pedepsei aplicate cu o treime, iar lipsa antecedentelor penale, deşi un element în favoarea inculpatului, este insuficient pentru a determina diminuarea regimului sancţionator pe care l-a stabilit instanţa de fond, astfel încât, apreciază Curtea, drept nefundamentale criticile pe care se bazează apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii inculpatul D.A. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, prin care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., au solicitat, în principal schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 256 C. pen. iar în subsidiar, schimbarea modalităţii de executare a pedepsei prin suspendarea sub supraveghere în condiţiile art. 861 C. pen. a pedepsei aplicate.
Examinând recursul declarat de inculpatul D.A. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie la 31 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a evoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Aşa fiind, se constată că, printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013, au fost şi cele reglementate anterior art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., situaţie în care criticile susţinute de inculpat care se subsumau acestor prevederi legale, nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, recursul limitându-se, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege, între care nu se mai regăsesc şi greşita încadrare juridică a faptei invocate de inculpat.
În plus, se conturează că prin motivul de recurs privind greşita încadrare juridică a faptei, se tinde în realitate, spre modificarea situaţiei de fapt reţinută prin decizia atacată, context în care această critică nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Critica inculpatului vizând reindividualizarea pedepselor în sensul schimbării modalităţii de executare a pedepsei, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub aspectul individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.
Pentru considerentele expuse, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva Deciziei penale nr. 126/A din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva Deciziei penale nr. 126/A din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 august 2013 la 4 decembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 decembrie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3848/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3857/2013. Penal → |
|---|
