ICCJ. Decizia nr. 3963/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3963/2013
Dosar nr. 7909/2/2013
Şedinţa publică din 11 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 642/F din 5 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19 noiembrie 2013 de Procuratura Berlin, Republica Federală Germania, în Dosarul nr. 255 Js 783/13, faţă de persoana solicitată G.C.
S-a dispus predarea persoanei solicitate G.C., către autorităţile judiciare germane, cu respectarea regulii specialităţii.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată din data de 4 decembrie 2013.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 4 decembrie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare din data de 19 noiembrie 2013 emis de autorităţile judiciare din Republica Federală Germania împotriva lui G.N.
Sesizarea s-a apreciat că este fondată.
S-a arătat că, la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost prezentat numitul G.C. de către lucrătorii de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Teleorman, Serviciul de Investigaţii Criminale şi a fost identificat în baza CI. În raport de aspectele prezentate mai sus, numitului G.C. i s-a adus la cunoştinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată că autorităţile judiciare germane au dispus urmărirea sa internaţională fiind emis Ia data de 19 noiembrie 2013 un mandat european de arestare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale, proxenetism şi şantaj, prevăzut de art. 181 a, art. 232 alin. (4) nr. 1, art. 253, art. 255 cu aplicarea art. 25 alin. (2), art. 52 şi art. 53 C. pen. german, constând în aceea că în luna martie 2013, împreună cu alte persoane au racolat din România o parte vătămată pe care au obligat-o să practice prostituţia în oraşul Berlin.
În conformitate cu dispoziţiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată.numitului G.C. i-a fost înmânat în fotocopie mandatul european de arestare în limba germană, precum şi traducerea în limba română a acestui mandat.
De asemenea, numitului G.C. i s-a adus Ia cunoştinţă că are dreptul de a fi asistat de un apărător ales, precum şi dreptul de a solicita, potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 1371 alin. (3) C. proc. pen., ca despre măsura reţinerii să fie încunoştinţat un membru al familiei sau o altă persoană desemnată de susnumit,acesta declarând că despre reţinere a luat cunoştinţă numita G.V., soţia sa.
Persoana solicitată a declarat că i s-au adus la cunoştinţă obiectul cauzei şi drepturile procesuale precum şi fapta pentru care a fost emis mandatul european de arestare de către, autorităţile judiciare germane, fiind arestat pentru această faptă la data de 6 august 2013 şi eliberat la data de 23 septembrie 2013, când s-a întors în România. De asemenea, a arătat că nu este de acord să fie predat autorităţilor judiciare din Republica Federală Germania pentru a-i lămuri situaţia juridică. În faţa Curţii de Apel, persoana solicitată şi-a menţinut această declaraţie.
Curtea a constatat că mandatul european conţine informaţiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, informaţiile având corespondent în C. pen. român.
S-a mai constatat că nu există motive de refuz a executării mandatului din cele prevăzute de art. 8. Nevinovăţia sau problemele de sănătate invocate de apărare pentru punerea în libertate a persoanei solicitate nu justifică refuzul de executare a mandatului, în condiţiile în care, infracţiunile cercetate sunt grave şi necesită operativitate maximă în definitivarea lor de către autorităţile judiciare germane.
Drept pentru care, Curtea, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19 noiembrie 2013 de Procuratura Berlin, Republica Federală Germania, în Dosarul nr. 255 Js 783/13, faţă de persoana solicitată G.C. A dispus predarea persoanei solicitate: G.C., către autorităţile judiciare germane, cu respectarea regulii specialităţii. A constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată din data de 4 decembrie 2013. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Sentinţa a fost recurată de persoana solicitată G.C.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, oral, în şedinţa publică, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi punerea în libertate a acestuia, arătând că se va prezenta singur la autorităţile germane.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de apărătorul desemnat din oficiu, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare germane împotriva persoanei solicitate a fost pus în executare de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa recurată.
În aplicarea prevederilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, prin sentinţa penală menţionată, instanţa de fond a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane, s-a luat act că persoana solicitată se prevalează de regula specialităţii, prevăzută de art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată, dispoziţii potrivit cărora, în cazul condamnării persoanei solicitate la o pedeapsă privativă de libertate aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
În mod corect, instanţa de fond, sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane împotriva recurentului persoană solicitată, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale, proxenetism şi şantaj, prevăzut de art. 181 a, art. 232 alin. (4) nr. 1, art. 253, art. 255 cu aplicarea art. 25 alin. (2), art. 52 şi art. 53 C. pen. german, fapta reţinută constând în aceea că, în luna martie 2013, împreună cu alte persoane au racolat din România o parte vătămată pe care au obligat-o să practice prostituţia în oraşul Berlin, a dispus predarea persoanei solicitate.
Înalta Curte, reţine că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de Legea nr. 302/2004, că infracţiunile ce fac obiectul cercetării penale dispuse de către autorităţile judiciare germane, au corespondent în C. pen. român, faptele sunt incriminate şi de legea penală română şi totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.
Totodată, Înalta Curte a constatat că persoana solicitată, cunoscând consecinţele juridice ale consimţământului său, nu a fost de acord cu predarea către autorităţile germane şi cu arestarea sa, în vederea acestei predări.
În raport de considerentele arătate, instanţa a constatat că nu există temeiuri de refuz a punerii în executare a mandatului european de arestare, fiind îndeplinite atât condiţiile de fond cât şi cele de formă.
Faţă de aceste considerente Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.C., împotriva sentinţei penale nr. 642/F din 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va obliga recurentul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.C., împotriva sentinţei penale nr. 642/F din 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3943/2013. Penal. (Legea 161/2003 modificată... | ICCJ. Decizia nr. 3969/2013. Penal → |
|---|
