ICCJ. Decizia nr. 3943/2013. Penal. (Legea 161/2003 modificată şi completată). înşelăciunea (art. 215 C.p.), asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3943/2013
Dosar nr. 1080/95/2012
Şedinţa publică din 10 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 140 din 14 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Gorj s-a respins cererea formulată de inculpatul M.I. privind judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform art. 3201 C. proc. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii M.I. şi H.L.A. pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.I. pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; în baza art 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. la 2 ani închisoare; în baza art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. la 2 ani închisoare; în baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare; în baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. la 2 ani închisoare;
În baza art. 33 lit. b) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în sarcina inculpatului M.I., în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea pe 24 de ore din data de 11 iunie 2011 şi, în baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută la art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 861 alin. (1) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.I. sub supraveghere şi s-a încredinţat supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj.
În baza art. 862 C. pen., s-a stabilit la 5 ani durata termenului de încercare; în baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca cel condamnat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă, iar în baza art. 864 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 215 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.L.A., la 2 ani închisoare; în baza art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.L.A. la 2 ani închisoare; în baza art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.L.A. la 2 ani închisoare; în baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.L.A. la 1 an închisoare; în baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.L.A. la 2 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. b) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în sarcina inculpatului H.L.A., în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută la art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 861 alin. (1) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului H.L.A. sub supraveghere şi s-a încredinţat supravegherea Serviciului de Probaţiune, de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
În baza art 862 C. pen., s-a stabilit la 5 ani durata termenului de încercare, iar în baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă; în baza art. 864 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 134 raportat la art. 131 din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea formulată de inculpatul V.I.B. şi s-a dispus recunoaşterea pe cale incidentală a sentinţei nr. 2640/2008 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului pentru Investigaţii preliminare din Roma, astfel cum a rămas definitivă la data de 10 iulie 2010 prin sentinţa din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel din Roma, precum şi a următoarelor acte judiciare străine: ordinul de executare a mandatului de încarcerare din 3 noiembrie 2010 emis de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul ordinar din Roma şi ordonanţa pentru eliberare anticipată din 18 noiembrie 2010 emisă de Biroul de Supraveghere din Trapani.
În baza art. 865 C. pen. cu aplicarea art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 357 MP din 24 noiembrie 2006 a Judecătoriei Craiova, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 33 din 10 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
S-au constatat concurente infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2640/2008 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului pentru Investigaţii preliminare din Roma, astfel cum a rămas definitivă la data de 10 iulie 2010 prin sentinţa din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel din Roma, cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 357 MP din 24 noiembrie 2006 a Judecătoriei Craiova, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 33 din 10 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. e) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente, de: 3 ani şi 4 luni închisoare, 3 ani închisoare şi 600 euro amendă, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 4 luni închisoare, pe care o sporeşte cu 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute rezultanta de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat amenda de 600 euro, ce se va executa în RON la cursul de schimb stabilit de Banca Naţională a României în ziua executării.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., din pedeapsa rezultantă s-a dedus durata executată începând de la 6 februarie 2008, până la liberarea condiţionată.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V.I.B., din art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 33-art. 34 C. pen., în art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 33-art. 34 C. pen.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.I.B. la 2 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. b) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în sarcina inculpatului V.I.B., în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare; în baza art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen. combinat cu art. 34 C. pen., s-a contopit pedeapsa ce a mai rămas de executat, de 8 luni şi 225 zile închisoare şi 600 euro amendă penală, cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunile săvârşite ulterior, de 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani, la care s-a adăugat un spor de recidivă de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul V.I.B. să execute 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută la art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul M.I. suma de 50 RON dobândită prin săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat; în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul H.L.A. contravaloarea în RON a sumei de 600 dolari SUA dobândită prin săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, la cursul de schimb stabilit de Banca Naţională a României în ziua executării măsurii de siguranţă.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul M.I. următoarele bunuri folosite la săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi aflate în custodia Tribunalului Gorj: un DVD marca X. nr. Y şi DVD marca X. nr. YY (ambele depozitate într-un plic din hârtie, culoare maro, sigilat), un dispozitiv de stocare a datelor informatice tip memory-stick de culoare gri şi 2 cartele telefonice (ambele depozitate într-un plic din hârtie, culoare alb, sigilat), un laptop marca Z. (depozitat într-o pungă din material de plastic, culoare roşie, sigilată); în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscatde la inculpatul H.L.A. următoarele bunuri folosite la săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi aflate în custodia Tribunalului Gorj: un laptop marca Z.Z., un telefon mobil marca Q. şi un dispozitiv de stocare a datelor informatice tip mernory-stick marca Z.Z.Z. (depozitate într-o pungă din material plastic, culoare alb, inscripţionată „SC S.C. SRL”, sigilată); în baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a confiscat de, la inculpatul V.I.B. următoarele bunuri a căror deţinere este interzisă de lege, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi aflate în custodia Tribunalului Gorj: două dispozitive tip skimming, artizanale, incluzând şi circuite electronice (depozitate într-un plic din hârtie, culoare maron, sigilat).
S-a constatat că prejudiciile produse părţilor vătămate R.F., B.E., T.D., B.S., B.A.N.L., R.D. şi D.B., au fost acoperite şi acestea nu s-au constituit părţi civile în cauză; s-a respins acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată compania C.A.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 2.500 RON fiecare inculpat, în care s-au inclus şi cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale.
S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 49D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Gorj, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului M.I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33-art. 34 C. pen.
De asemenea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H.L.A. pentru infracţiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33-art. 34 C. pen.
Prin acelaşi act procesual, s-a dispus punerea în mişcare şi trimiterea în judecată, în lipsă, a inculpatului V.I.B. pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33-art. 34 C. pen. între genurile diferite de infracţiuni.
În fapt, s-a reţinut că autorităţile judiciare române au fost sesizate, la data de 18 septembrie 2009, de către Parchetul Tribunalului de Mare Instanţă din Nanterre, Franţa, în legătură cu faptul că cetăţenii români M.I., V.I.B., P.M. şi H.C. ar fi săvârşit infracţiunile de escrocherie prevăzute de art. 312-1, art. 313-3, art. 313-7, art. 313-8 C. pen. francez.
Prin procedeul informatic denumit „phishing”, cetăţenii români mai sus-menţionaţi ar fi copiat datele bancare ale mai multor cetăţeni francezi, pe care ulterior le-ar fi folosit pentru a efectua cumpărături la distanţă. În concret, ar fi clonat pagina de internet a platformei de vânzări on-line „B.” şi ar fi obţinut în mod fraudulos conturile şi parolele de acces ale unor utilizatori legitimi ai acestei platforme, pe care le-ar fi folosit, ulterior, la efectuarea de cumpărături pe site-uri de internet în străinătate, cumpărături pe care, în realitate, acestea nu le-au efectuat niciodată.
Prejudiciul provocat prin comiterea faptelor a fost evaluat la suma de 5.000 euro, prejudiciu care, potrivit concluziilor anchetei organelor franceze, le-a fost rambursat persoanelor vătămate ele către băncile acestora. Autorităţile judiciare franceze au solicitat efectuarea urmăririi penale de către autorităţile judiciare române, având în vedere faptul că locul comiterii infracţiunilor, precum şi domiciliul făptuitorilor se află în România.
Prin rezoluţia nr. 6244/II/5/2010 din 28 iulie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 114 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, art. 31 şi art. 45 C. proc. pen şi art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 508/2004, a dispus admiterea cererii de preluare a urmăririi penale în cauza privind pe M.I., V.I.B., P.M. şi H.C. şi trimiterea la Biroul Teritorial Gorj al D.I.I.C.O.T., spre competentă soluţionare.
S-a arătat că investigaţiile efectuate asupra computerelor făptuitorilor au condus la identificarea procedeului („phishing”) care a permis să se sustragă coordonatele bancare, respectiv victimele au primit câte un e-mail, aparent provenind de la societatea „B.”, respectiv de la adresa B.fr, prin care erau invitate să înscrie informaţiile personal bancare pe o pagină web, care imita site-ul de internet al acestei societăţi.
În urma analizei efectuate, s-a stabilit că adresa de e-mail AA era folosită pentru retransmiterea datelor şi informatiilor obţinute în mod fraudulos.
Urmare a cercetărilor efectuate a fost identificat cetăţeanul român M.I. ca utilizator al adreselor de e-mail BB şi CC.
Prin intermediul United States Secret Service, a fost obţinută parola de acces a adresei de e-mail BB, ocazie cu care acest cont a fost accesat, conţinutul cutiei poştale relevând existenţa a sute de date şi informaţii confidenţial bancare aparţinând unor cetăţeni americani şi italieni. Adresele de IP identificate ca fiind folosite pentru recepţionarea şi transmiterea prin e-mail a datelor şi informaţiilor confidenţiale erau localizate în mare parte în Austria şi România.
Din datele obţinute în urma accesului adresei de e-mail BB au fost identificate datele confidenţial bancare ale următorilor cetăţeni francezi: R.F., card bancar nr. A1; D.B., card bancar nr. A2; B.E., card bancar nr. A3; T.D., card bancar nr. A4, ce a suferit o pagubă de 1.601.68 euro în urma cumpărăturilor frauduloase; B.S., card bancar nr. A3; B.A.N.L., card bancar nr. A4; R.D., card bancar nr. A5, ce a suferit o pagubă de 1.241.46 euro în urma cumpărăturilor frauduloase.
Datele confidenţial bancare obţinute prin metoda „phishing” ar fi fost vândute cu suma de câte 10 euro fiecare.
În urma răspunsului U.S. Department of Homeland Security, United States Secret Service ce conţine date reprezentând corespondenţa electronică a adresei de e-mail BB, au fost identificate mesaje electronice conţinând date confidenţial bancare, transmise şi recepţionate către următoarele adrese de mail: CC; DD; EE; FF; GG; HH; JJ; KK; LL şi MM.
După efectuarea transferului de proceduri către autorităţile române, prin rezoluţia din 2 iunie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de numiţii M.I., V.I.B., P.A.M., H.L.A. şi C.R.I. pentru infracţiunile de iniţiere şi constituire a unei asocieri în scopul săvârşirii de infracţiuni de înşelăciune şi infracţiuni informatice, urmate de săvârşirea de astfel de fapte, prevăzute şi pedepsite de art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La datele de 8 iunie 2011 şi 21 iunie 2011, în baza autorizaţiilor emise de instanţă, au fost efectuate percheziţii domiciliare la locuinţele inculpaţilor, ocazie cu care au fost identificate şi ridicate calculatoare, laptop-uri, suporturi magnetice, telefoane mobile, dispozitive, programe informatice, mijloace electronice de plată falsificate, etc.
În urma percheziţiei în sistemele informatice aparţinând inculpatului M.I., au fost constatate următoarele:
Pe memory stick-ul de culoare argintie, fără serie au fost identificate un număr de 876.778 urme de căutare cu funcţia „email” reprezentând adrese de mail aparţinând unor diferite servere de poştă, electronică şi conturi aparţinând site-ului de licitaţii on-line C., unele dintre acestea cu parole aferente. S-a susţinut că, cel mai probabil, conturile de e-mail identificate sunt folosite la transmiterea de mesaje tip spam şi la activităţi de phishing, deoarece au fost identificate un număr de 15 date şi informaţii obţinute cu funcţia de căutare „numere carduri bancare”, unele dintre acestea fiind asociate cu date personale, precum şi date confidenţial bancare, unele dintre acestea ale companiei C.A.
Pe hard disk-ul marca „W.D.”, capacitate 320GB din laptopul marca Z au fost identificate: - un număr de 30429 urme identificate ce corespund adresei de e-mail BB.; - un număr de 14 urme identificate ce corespund adresei de e-mail HH; - un număr de 258 urme identificate ce corespund adresei de e-mail JJ; - un număr de 115 urme identificate ce corespund adresei de e-mail LL.
În urma identificării acestor adrese de e-mail în sistemele informatice aparţinând inculpatului M.I., ar fi rezultat faptul că acest inculpat este utilizatorul acestor adrese de e-mail, lucru confirmat şi de către acesta prin declaraţia sa.
Cu ocazia percheziţiei informatice privind pe inculpatul H.L.A. au fost constatate următoarele:
Pe memory stick-ul marca Z.Z.Z. de culoare albastră capacitate 2GB au fost identificate: - un număr de 23 de date sau indici identificate folosind funcţia de căutare „B.”, toate identificate în fişiere tip document text; - un număr de 382 fişiere tip HTML ce conţin date şi informaţii cu privire la anunţuri, postare, obiecte şi produse spre a vânzare la platforma B.; - un număr de 44 urme identificate folosind expresia de căutare „Contact me” reprezentând texte cu anunţuri de vânzare produse pe site-ul B.; - un număr de 1561 date distincte reprezentând date confidenţial bancare, nr. card, cod PIN aferent, data expirării, precum şi date de identificare a titularului de drept; - un număr de 64 date distincte reprezentând conturi şi parolele aferente la serviciul de plăţi on-line; - un număr de 18 fişiere tip arhivă ce conţin date şi informaţii cu licitaţii on-line;
Pe telefonul mobil marca „Q” folosit de inculpat a fost identificat un mesaj ce conţine informaţii cu privire la un anunţ de vânzare pe site-ul B., precum şi diferite instrucţiuni pentru sesizarea serviciului de fraude al companiei B.: „De la nodgeuk: Am postat produsul cu nr. AAA şi am contactat B. Fraude, dă-le detaliile tale. Ce date să le comunici”).
Datele şi informaţiile confidenţial bancare au fost verificate, fiind identificate un număr de 192 de date distincte, aparţinând unor clienţi ai companiei C.A., ce au fost înaintate companiei emitente în vederea stabilirii faptului dacă au fost compromise şi utilizate în mod ilegal.
Compania C.A., prin verificările efectuate a stabilit că aceste date sunt valide şi reprezintă conturi aferente cardurilor bancare proprii ce au fost compromise în urma unui atac informatic de tip „phishing”, după care au fost efectuate în mod ilegal tranzacţii on-line pe internet, prin folosirea datelor de identificare în vederea obţinerii de beneficii de natură materială, sens în care a formulat plângere penală şi s-a constituit parte civilă cu suma de 45.431,42 dolari SUA, din care 35.831,42 dolari SUA reprezintă valoarea tranzacţiilor efectuate în mod ilegal, iar 9.600 dolari SUA reprezintă costul de securizare a celor 192 de conturi compromise.
În folder-ul HTML a fost identificat fişierul denumit „arhiva.cc.rtf”, ce conţine discuţii purtate pe reţeaua de socializare privind fraude cu cărţi de credit, licitaţii fictive asupra platformei B., modul de operare.
Pe laptop-ul ridicat de la învinuit cu ocazia percheziţiei domiciliare nu au fost identificate date şi informaţii care să intereseze cauza, întrucât acesta avea instalată aplicaţia „deepfreeze”, care are ca funcţie ştergerea definitivă şi irecuperabilă a datelor modificate pe un calculator de la pornirea sa până la repornire, astfel încât datele copiate, şterse sau modificate cu ocazia utilizării calculatorului din momentul pornirii dispar dacă sistemul de operare este închis prin comanda de închidere sau repornire, aplicaţia „Deepfreeze” având funcţia de îngheţare a sistemului de operare.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare privind pe inculpatul V.I.B., au fost ridicate două dispozitive artizanale tip skimming.
Cele două dispozitive au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice, iar prin raportul de constatare al Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti din 2 septembrie 2011, s-a concluzionat în sensul că: „- dispozitivul artizanal tip baghetă metalică prevăzută cu orificiu circular şi suport de baterii fixat pe suprafaţa posterioară cu ajutorul unei benzi adezive prin forma sa constructivă, coroborată cu orificiul de vizitare relevă posibilitatea utilizării pentru disimularea unui sistem de supraveghere video prevăzut cu cameră video miniaturală. Ansamblul astfel creat poate fi montat pe carcasa unui dispozitiv ATM în vederea supravegherii activităţilor desfăşurate la tastatura acestuia; - dispozitivul ce imită gura de bancomat se află într-un stadiu incipient de dezvoltare, totuşi putându-se aprecia că acesta este construit cu scopul de a reproduce particularităţile fantei unui echipament ATM”.
Având în vedere aceste aspecte, prin rezoluţia din 17 ianuarie 2012 a fost începută urmărirea penală faţă de inculpatul V.I.B. pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat în nici un fel că inculpatul M.I. ar fi fost utilizatorul adresei de poştă electronică AA, susţinerile autorităţilor judiciare franceze cuprinse în solicitarea transferului de procedură, în sensul că inculpatul M.I. ar fi fost utilizatorul adresei de e-mail AA şi, pe cale de consecinţă, autorul activităţilor de „phishing”, nu au rezultat nici din percheziţiile în sistemele informatice şi nici din cercetarea spaţiului virtual efectuate de către organele de urmărire penală.
În consecinţă, nu s-a putut reţine accesul inculpatului M.I. în sistemele informatice ale cetăţenilor francezi sub forma desfăşurării activităţilor specifice de tip „phishing”.
De asemenea, în cauză nu s-a făcut în nici un fel dovada că inculpatul M.I. ar fi fost utilizatorul adreselor de e-mail GG, CC şi HH prin intermediul cărora, alături de adresa de e-mail AA, s-a accesat în mod ilegal platforma şi s-au desfăşurat activităţi specifice de „phishing”.
Astfel, singura probă care conduce la dovedirea existenţei unor raporturi între utilizatorul adresei de e-mail BB, adică inculpatul: M.I. şi adresele de e-mail GG, CC şi HH o constituie existenţa unui schimb de date informatice între adresa de e-mail dovedită a inculpatului şi aceste adrese de e-mail, iar mijloacele de probă care dovedesc acest schimb sunt: cererea autorităţilor judiciare franceze de transfer a procedurii în care se menţionează existenţa unui răspuns al U.S. Department of Homeland Security, United States Secret Service, nedepus Ia dosarul cauzei, în care sunt indicate date reprezentând corespondenţa electronică a adresei de e-mail BB. e arată în acest înscris că au fost identificate mesaje electronice conţinând date confidenţial bancare, transmise şi recepţionate către mai multe adrese de e-mail: CC; DD; EE; FF; GG; HH; JJ; KK; LL; MM; percheziţia informatică asupra hard disk-ului marca W.D. ridicat de la inculpat care a condus la identificarea unui număr de 14 urme asociate cu id-ul „HH”; declaraţiile inculpatului în care recunoaşte că a vândut utilizatorilor acestor adrese de e-mail conturi de acces la platforma B. pe care le cumpărase anterior şi conturi confidenţial bancare.
Or, existenţa unui transfer de date informatice între adresa de e-mail dovedită a inculpatului şi alte adrese de e-mail, în lipsa altor mijloace de probă (precum, de exemplu, înscrisuri prin care furnizorul serviciului de internet al inculpatului să confirme că inculpatul M.I., deţinător al IP-ului său unic şi personal, pe care, de altfel, organele de urmărire penală nici nu l-au identificat în cuprinsul anchetei penale, ar fi utilizat adresele de e-mail AA, GG, CC şi HH pentru realizarea conexiunii la platforma B.), a putut conduce la concluzia că aceste din urmă adrese au aparţinut şi au fost utilizate de către inculpat pentru a transmite e-mail-uri „spam”, adică nesolicitate, de tip „spoof”, adică false, prin care se urmărea determinarea unor utilizatori legitimi să comunice, prin completarea unui formular, datele card-urilor bancare.
Săvârşirea de către inculpatul M.I. a infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic în forma reglementată prin art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din legea specială, a fost probată însă în legătură cu partea vătămată compania C.A. Astfel, percheziţia informatică efectuată de către autorităţile judiciare române asupra stick-ului de memorie de culoare argintie a pus în evidenţă că deţinătorul acestui suport de memorie a obţinut, utilizând funcţia de căutare „numere cârduri bancare", un număr de 15 date şi informaţii asociate cu date personale, precum şi date confidenţial bancare, unele dintre acestea ale companiei C.A.
Astfel, cum rezultă din notele scrise comunicate de Compania C.A. în cursul judecăţii, datele confidenţial bancare sunt cuprinse în date informatice securizate.
În consecinţă, actele materiale efectuate de către inculpatul M.I. la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, constând în accesarea unor sisteme informatice fără drept, prin încălcarea măsurilor de securitate, având drept urmare obţinerea unui număr de 15 date şi informaţii asociate cu date personale, precum şi date confidenţial bancare, unele dintre acestea ale companiei C.A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii reglementată de art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiune pentru care va fi condamnat inculpatul.
S-a reţinut că în cauza dedusă judecăţii în sarcina inculpatului M.I. această infracţiune a fost probată, astfel cum rezultă din analiza probatoriului efectuată în paragrafele anterioare în modalitatea transferului datelor date şi informaţii asociate cu date personale, precum şi date confidenţial bancare, unele dintre acestea ale companiei C.A. din sistemele informatice ale deţinătorilor legitimi în sistemul informatic al inculpatului, precum şi în modalitatea transferului datelor confidenţial bancare aparţinând cetăţenilor francezi părţi vătămate şi a celor 70 de conturi de utilizator (respectiv date de utilizator şi parolă) B., din sistemele informatice ale unor deţinători ilegitimi în propriul său sistem informatic, de asemenea, fără a fi autorizat în acest sens, de către deţinătorii legitimi ai datelor.
Actele materiale de transfer neautorizat au fost repetate la diferite intervale de timp, dar în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, astfel încât fapta comisă de inculpatul M.I. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 44 alin. (2) din Legea. nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care va fi condamnat inculpatul.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor M.I. şi H.L.A., s-au reţinut dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. deoarece inculpaţii s-au manifestat sincer pe parcursul procesului penal, s-au prezentat la solicitarea organelor judiciare şi au contribuit la aflarea adevărului în cauză. În acelaşi sens, instanţa de fond a avut în vedere că această atitudine procesuală a celor doi inculpaţi, constituie garanţii în sensul că scopul pedepselor poate fi atins chiar făxă executarea prin privare, astfel încât vor fi aplicate dispoziţiile art. 861 şi urm. C. pen., cu consecinţe şi asupra pedepselor accesorii.
Astfel cum s-a comunicat de către autorităţile judiciare franceze, instanţa de fond a constatat că prejudiciile produse părţilor vătămate R.F., B.E., T.D., B.S., B.A.N.L., R.D. şi D.B., au fost acoperite, astfel că aceste părţi nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Totodată, instanţa de fond a respins acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată compania C.A., urmare a constatării că inculpatul H.L.A. nu a comis actele materiale incriminate prin art. 49 din Legea nr. 161/2003, în dauna acestei părţi vătămate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, atât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Gorj, cât şi inculpaţii M.I. şi V.I.B.
D.I.I.C.O.T. a solicitat desfiinţarea în parte a sentinţei şi, în rejudecare, condamnarea inculpaţilor H.L.A. şi M.I. pentru infracţiunea prevăzute de art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului M.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen. şi obligarea inculpatului H.L.A. la plata de despăgubiri către partea civilă compania C.A., pentru fraudarea a 192 conturi bancare ce au fost utilizate la efectuarea de tranzacţii ilegale, de către alte persoane decât titularii de drept ai card-urilor respective.
Sentinţa a fost criticată şi pentru aspecte de netemeinicie privitor la greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului V.I.B., solicitându-se majorarea pedepselor şi aplicarea unui spor de recidivă majorat.
Inculpatul M.I. a solicitat desfiinţarea sentinţei, iar în rejudecare, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu menţinerea încadrărilor juridice constatate de prima instanţă în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 48 şi art. 49 din Legea nr. 161/2003; s-a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor, în sensul reducerii acestora prin aplicarea de circumstanţe personale atenuante precum şi aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepselor, conform art. 81, art. 82 C. pen.
Inculpatul V.I.B. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în primă teză, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond, cu motivarea că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 46 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a avut loc după închiderea dezbaterilor, fără a fi pusă în discuţia părţilor, iar în subsidiar, s-a solicitat rejudecarea cauzei, în sensul încetării procesului penal ca urmare a constatării autorităţii de lucru judecat, deoarece fapta de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică a fost deja judecată printr-o sentinţă penală pronunţată în Italia, sentinţa penală nr. 2640 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului din Roma. Totodată, a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi reindividualizarea pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în sensul reducerii acesteia sub rnininiul. A mai arătat că în mod greşit în cauză a fost judecat atât pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cât şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 46. alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., deoarece, în fapt, asupra acestuia s-au descoperit numai componente mecanice suspectate a avea destinaţia contrafacerii unei fante de bancomat, astfel că aceeaşi acţiune a inculpatului ar fi dublu incriminată şi sancţionată, atât prin Legea nr. 161/2003 cât şi prin Legea nr. 365/2002.
Prin decizia penală nr. 150 din 26 aprilie 2013 Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Gorj şi de inculpaţii M.I. şi V.I.B., împotriva sentinţei penale nr. 140 din 14 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1080/95/2012, privind şi pe intimatul inculpat H.L.A.
S-a desfiinţat sentinţa în parte şi, rejudecând a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.I. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.I., din infracţiunea prevăzută de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. penal şi din infracţiunile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi prevăzute de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.I. pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. b) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
S-au menţinut dispoziţiile privind pedeapsa accesorie, precum şi aplicarea prevederilor art. 861-864 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului H.L.A., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.L.A. din infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. penal şi din infracţiunea prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul H.L.A. pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.L.A. la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedepsele aplicate prin sentinţa apelată pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-au menţinut dispoziţiile privind pedeapsa accesorie precum şi aplicarea prevederilor art. 861-864 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului V.I.B. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
S-a înlăturat sporul de 6 luni închisoare aplicat conform art. 39 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V.I.B. pentru infracţiunea prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza arat. 39 alin. (2) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) şi d) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu restul rămas neexecutat din pedeapsa reprezentând primul termen al recidivei, de 8 luni şi 225 zile închisoare şi de 600 euro amendă penală, în pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare şi 600 euro amendă penală, care se va executa în echivalent în RON, la data plăţii.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cu privire la inculpatul M.I. s-a constatat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, în sensul că inculpatul doar a deţinut date informatice obţinute prin activitatea de phishing a unor persoane neidentificate (respectiv 70 de conturi de utilizator constând în date utilizatori B. şi parole), pe care le-a vândut atât coinculpatului H.L.A., cât şi altor persoane neidentificate, dar indicate de inculpat cu adresele de mail: DD, FF şi HH, fapta de deţinere absorbindu-se practic în fapta de a vinde, respectiv de a pune la dispoziţie fără drept datele în discuţie.
S-a reţinut că în cauză a fost probată săvârşirea cu vinovăţie de către inculpat numai a infracţiunilor de a vinde fără drept coduri de acces şi date informatice în scopul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 42-art. 45, prevăzute de art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, precum şi complicitate la infracţiunile prevăzute de art. 48 şi art. 49 din Legea nr. 161/2003, ultimele două în formă continuată, faţă de infracţiunile săvârşite de inculpatul H.L.A. în calitate de autor.
În condiţiile în care nu s-a probat că inculpatul M.I. este persoana care a trimis mesajele de tip spoof utilizatorilor legitimi de conturi pe platforma B. (părţile vătămate cetăţeni francezi din prezenta cauză), ci doar că s-a aflat în posesia acestor date, pe care le-a vândut altor persoane, nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice, cu încălcarea măsurilor de securitate, infracţiune prevăzută de art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003.
Pentru această infracţiune, s-a constatat că sunt incidente prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., şi s-a dispus achitarea inculpatului, deoarece accesul fără drept la sistemul informatic reprezentat de conturile utilizatorilor legitimi pe platforma B. a fost realizat de o altă persoană decât inculpatul, această persoană neidentificată fiind cea care a conceput şi expediat la adresele de poştă electronică ale părţilor vătămate mesajul, aparent emanat de la compania B., prin care a solicitat şi obţinut comunicarea de date bancare confidenţiale.
În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.I., faptă constând în postarea pe platforma B. de licitaţii cu anunţuri de vânzare pentru bunuri fictive (GPS) de către inculpatul H.L.A., prin folosirea datelor bancare obţinute fraudulos, ale unor conturi aparţinând unor titulari legitimi, vândute de inculpatul M.I., prima instanţă reţinând că s-a realizat inducerea în eroare a cumpărătorilor, neidentificaţi, privitor la realitatea existenţei bunurilor cumpărate şi la identitatea vânzătorului, s-a constatat că activitatea infracţională descrisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 49 din Legea nr. 161/2003, realizată în forma complicităţii de către inculpatul M.I.
Înşelăciunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen. sancţionează fapta persoanei care induce în eroare o parte contractantă de bună credinţă, activitatea de înşelare realizându-se prin folosirea unui mijloc fraudulos, în timp ce infracţiunea prevăzută de art 49 din Legea nr. 161/2003 sancţionează fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane, în scopul de a obţine un beneficiu material, realizată prin operaţiuni specifice transferului de date în regim informatic, respectiv prin introducerea, modificarea, ştergerea de date informatice sau restricţionarea accesului la aceste date, operaţiuni care sunt modalităţi alternative a acţiunii de inducere în eroare a persoanei căreia i-a fost provocată diminuarea patrimoniului.
În aceste condiţii, prevederile art. 215 alin. (2) C. pen. stabilesc regimul juridic general al dispoziţiilor de incriminare a înşelăciunii, iar prevederile art. 49 din Legea nr. 161/2003 instituie o formă specială a înşelăciunii săvârşită prin operaţiuni în regim informatic, dispoziţiile de ordin special având prioritate faţă de normele generale; în consecinţă, pentru a nu fi în prezenţa dublei incriminări, s-a constatat că faptele celor doi inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 49 din Legea nr. 161/2003, în modalitatea complicităţii pentru inculpatul M.I., care a pus la dispoziţia coinculpatului datele confidenţiale asupra conturilor, permiţându-i postarea de anunţuri fictive de vânzare, care aparent emanau de la utilizatorii legitimi ai acelor conturi, şi a autoratului pentru inculpatul H.L.A., urmând să se reţină incidenţa art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în cazul infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen.
În ceea ce priveşte compania C.A., s-a constatat că singurele date evidenţiate de percheziţiile în sistem informatic l-au indică pe inculpatul H.L.A. ca deţinător al unor fişiere (în număr de 382) conţinând date şi informaţii privitoare la postare de anunţuri vânzări obiecte şi produse pe platforma B., texte reprezentând anunţuri de vânzare, date confidenţial bancare (în număr de 1561) constând în numere de card şi codurile aferente, data expirării, date de identificare a titularului de drept, inclusiv 192 de date distincte aparţinând unor clienţi ai companiei C.A., conturi şi parole de acces la serviciul de plăţi on-line (în număr de 64).
Ori, în condiţiile în care, în cauză nu s-a probat că inculpaţii deduşi judecăţii au efectuat activitatea de phishing, ci doar că unul dintre aceştia a deţinut datele bancare ale unor clienţi ai companiei C.A., despre care s-a menţionat că au fost compromise prin atacul informatic şi că, ulterior, au fost utilizate datele de identificare pentru obţinerea de beneficii materiale, dar fără a se preciza în concret data şi valoarea tranzacţiilor, distinct pentru clienţii acestei companii, precum şi că inculpaţii H.L.A. sau M.I. ar fi fost implicaţi în transferul sau utilizarea datelor obţinute fraudulos, prin postare de anunţuri pe platforma B., ori prin achiziţionare de bunuri plătite cu sume din conturile compromise, nu poate fi reţinută în cauză răspunderea penală şi civilă a celor doi inculpaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 săvârşite faţă de clienţii C.A.
În acest caz, s-a constatat că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corectă, în sensul că percheziţia în sistem informatic asupra stick-ului de memorie descoperit în posesia inculpatului M.I. a evidenţiat 15 date şi informaţii obţinute prin folosirea funcţiei de căutare „numere carduri bancare”, din care, unele aparţineau companiei C.A., dar concluzia că aceste conturi au fost utilizate pentru transmiterea de mesaje spam folosite în activităţile de phishing nu este susţinută de probele din dosar, respectiv că inculpatul este persoana care a iniţiat activitatea de phishing şi a obţinut datele în discuţie, întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, datele informatice confidenţiale s-au obţinut prin operaţiuni iniţiate de la o altă adresă electronică, fără legătură cu inculpaţii din cauză.
S-a mai reţinut că prejudiciul susţinut de compania C.A., dedus atât din valoarea de resecurizare a conturilor aferent săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 42 din Legea nr. 161/2003, respectiv art. 48 din Legea nr. 161/2003, cât şi din valoarea tranzacţiilor frauduloase, pentru care însă nu s-a dovedit că inculpaţii ar avea vreo participaţie, nu poate fi reţinut că ar fi fost produs prin activitatea infracţională a inculpaţilor trimişi în judecată în prezenta cauză, astfel că soluţia adoptată de instanţa de fond (de respingere a acţiunii civile) este legală şi temeinică.
Corespunzător infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului M.I., respectiv cele prevăzute de art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 6161/2003, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului la pedepse privative de libertate individualizate în raport de art. 72 C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. şi 76 lit. c) C. pen., astfel 8 luni închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, urmând să fie stabilită pedeapsa rezultantă conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., prin recontopirea pedepselor în pedeapsa de 2 ani închisoare, cu menţinerea suspendării sub supraveghere a executării, conform art. 861-864 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., referitor la care, în apelul parchetului s-a criticat soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă, s-a constatat că este o critică nefondată, deoarece tribunalul a reţinut corect că infracţiunea de asociere în vederea comiterii de infracţiuni implică o participaţie penală distinctă de aceea care caracterizează latura obiectivă a infracţiunii scop; ori, în speţă, s-a demonstrat numai că inculpatul M.I. a transferat date informatice, deţinute fără drept, către inculpatul H.L.A., fără a se fi probat că inculpaţii se cunoşteau de mai mult timp sau că numărul şi durata în timp ale comunicărilor în sistem informatic ar releva existenţa unei asocieri în scop infracţional.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii M.I. şi V.I.B.
La termenul de judecată din 10 decembrie 2013 recurentul inculpat V.I.B. a formulat cerere de amânare a judecării cauzei pentru imposibilitate de prezentare întrucât lucrează în Irlanda.
Având în vedere cererea de amânare formulată, recurentul inculpat M.I. a solicitat disjungerea cauzei.
Înalta Curte, faţă de dispoziţiile art. 38 C. proc. pen. raportat la art. 33 lit. a) din acelaşi cod, în interesul unei bune judecăţi, admite cererea formulată de recurentul inculpat M.I. şi dispune disjungerea recursului declarat de inculpatul V.I.B. împotriva deciziei penale nr. 150 din 26 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, stabileşte termen de judecată la data de 28 ianuarie 2014, cu citarea recurentului inculpat.
De asemenea, conform art. 174 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., dispune emiterea unei adrese la Baroul Bucureşti pentru desemnarea unui apărător din oficiu pentru intimatele părţi vătămate.
Recurentului inculpat M.I. a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi a solicitat aplicarea suspendării condiţionată a executării pedepsei, respectiv dispoziţiile art. 81 C. pen. şi nu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de dispoziţiile art 861 C. pen., având în vedere că lucrează în străinătate, are un contract de munca legal şi i-ar fi greu sa se prezinte să semneze.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de inculpatul M.I. este nefondat.
Faţă de critica adusă de inculpat cu privire la individualizarea pedepsei, în sensul că solicită aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. 81 C. pen., în loc de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. 861 C. pen., Înalta Curte constată că aceasta nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., întrucât potrivit acestui text de lege, hotărârile sunt supuse casării în cazul în care acestea sunt contrare legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
De asemenea, nu mai poate fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., întrucât acesta poate fi invocat numai când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Prin modificările aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înlăturat din cazurile de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că decizia atacată pronunţată la data de 26 aprilie 2013, intră sub incidenţa noilor dispoziţii, legale, nefiind posibilă individualizarea pedepsei, ci numai verificarea legalităţii pedepsei aplicate, respectiv dacă pedeapsa aplicată se situează între limitele minime şi maxime prevăzute, de textul mcrirninator.
Prin urmare, critica privind individualizarea pedepsei în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen., nu se circumscrie cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 sau pct. 172 C. proc. pen., din actuala reglementare, şi este nefondată.
În consecinţă, Înalta Curte va disjunge recursul declarat de inculpatul V.I.B. şi stabileşte termen de judecată la data de 28 ianuarie 2014 şi în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.I.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Admite cererea formulată de recurentul inculpat M.I. de disjungere a cauzei.
II. Disjunge recursul declarat de inculpatul V.I.B. împotriva deciziei penale nr. 150 din 26 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, stabileşte termen de judecată la data de 28 ianuarie 2014, cu citarea recurentului inculpat.
Conform art 174 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. pen., emite adresă la Baroul Bucureşti pentru desemnarea unui apărător din oficiu pentru intimatele părţi vătămate.
III. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 150 din 26 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat M.I. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă, publică, azi, 10 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3857/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3963/2013. Penal → |
|---|
