ICCJ. Decizia nr. 3971/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3971/2013

Dosar nr. 3461/91/2012

Şedinţa publică din 11 decembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 27 din 08 februarie 2013, Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea inculpatului A.C., la:

- 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen.;

- 10 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de pedeapsa de 536 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 53/2009 a Judecătoriei Panciu, rest de pedeapsă care a fost contopit cu pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentinţă, dispunându-se ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa principală de 20 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.C.

Conform art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei principale, perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 6 mai 2012 până la data pronunţării sentinţei.

A fost condamnat inculpatul C.A., la:

- 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen.

Conform art. 33 Iit.a şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

Conform art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 6 mai 2012 până la data pronunţării sentinţei.

A fost condamnat inculpatul B.G., la:

- 5 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţii A.C., C.A. şi B.G., în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Au fost obligaţi cei trei inculpaţi, inculpatul minor C.A. în solidar cu părţile responsabile civilmente A.L. şi A.V., iar pe inculpatul minor B.G. în solidar cu partea responsabila civilmente B.N., să plătească părţii civile Z.E. sumele de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale şi 20.000 RON, reprezentând daune morale.

Au fost respinse, ca nefondate, restul daunelor morale solicitate de partea civila Z.E.

S-a constatat că părţile civile Z.M. şi S.C. nu au solicitat despăgubiri civile în cauză.

S-a dispus restituirea către mama victimei, Z.M. a unui portmoneu aparţinând victimei Z.M.A. şi care a fost introdus în camera de corpuri delicte a Tribunalului Vrancea la data de 17 septembrie 2012.

Conform art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul major A.C., inculpatul minor C.A. în solidar cu părinţii săi şi inculpatul minor B.G. în solidar cu mama sa, să plătească statului sumele de câte 2.500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care: suma de cate 404 RON reprezintă taxa medico-legală, pentru autopsia medico-legală, determinarea alcoolemiei, transportul cadavrului şi examenul histopatologic, taxă ce a fost achitată prin ordin de plată în contul Spitalului Judeţean F., deschis la Trezoreria Focşani; suma de cate 135 RON reprezintă taxa pentru expertiza medico-legală psihiatrică a fiecărui inculpat; sumele de cate 600 RON la urmărirea penală şi câte 300 RON la cercetarea judecătorească, reprezintă onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere următoarea stare de fapt, inculpatii A.C. şi C.A. sunt fraţi, iar inculpatul B.G. este prieten cu aceştia, în unele perioade chiar locuind cu aceştia.

În după-amiaza zilei de 1 mai 2012 victima Z.M.A. se afla în barul SC M.P. SRL din comuna S., judeţul Vrancea, local în care se găseau şi cei trei inculpaţi. Cât timp părţile au stat în bar, victima a jucat la aparatele electronice unde a câştigat o suma mare, aproape 500 RON din care a mai jucat de 300 RON, rămânându-i astfel suma de 200 RON. De asemenea Ie-a cumpărat din banii săi de băut martorului V.N.I. şi inculpatului major 3 beri şi a mai jucat şi tenis, schimbând la patronul barului suma de 50 euro.

În aceste împrejurări, cei trei inculpaţi, care se uitau la victimă cum joacă la aparate, au observat cî aceasta deţine sume mari de bani, atât în RON cât şi euro şi au luat hotărârea de a-i sustrage banii.

În acest sens, cei trei inculpaţi au plecat din bar înainte de închiderea programului şi cu câteva minute înaintea plecării victimei, ascunzându-se pe marginea unui drum, pe traseul spre locuinţa victimei, cu intenţia de a-l ataca pe acesta şi a-i sustrage bunurile şi banii, cunoscând că victima se afla şi în stare de ebrietate.

La scurt timp în zonă a apărut victima care se deplasa sinuos, pe fondul consumului de alcool şi pe care inculpaţii au început sa o urmărească, în scopul de a găsi un moment propice pentru a o ataca. În scurt timp inculpaţii au ajuns victima din urma, inculpatul A.C. i-a aplicat acesteia două lovituri cu pumnul în zona capului şi a trântit-o la pământ, după care împreună cu cei doi inculpaţi minori au deposedat-o pe victimă de inelul din material galben pe care-l purta pe deget, de un pachet de ţigări, un telefon mobil marca X. şi un portmoneu în care se aflau acte de identitate ale victimei, un card bancar şi sumele de 100 euro şi 190 RON.

Întrucât victima îl recunoscuse pe inculpatul A.C. acesta din urmă Ie-a propus celorlalţi doi inculpaţi minori să o arunce într-o fântână din apropiere, propunere acceptată de minori. În acest sens cei trei inculpaţi au apucat victima de braţe şi picioare, au ridicat-o de la sol şi au dus-o la fântâna din apropiere. După ce au aşezat victima deasupra tubulaturii, poziţionată cu capul în jos, aceasta a încercat să se salveze, prinzându-se cu mâinile de găleata de scos apa şi de ulucul de la fântână, dar inculpatul A.C. a împins-o cu forţă încât victima a căzut în interior decedând imediat prin înec.

Ulterior cei trei inculpaţi s-au deplasat Ia domiciliile lor, iar pe traseu s-au spălat la o alta fântâna, unde au aruncat şi portofelul victimei, după ce în prealabil şi-au însuşit sumele de bani din acesta.

A doua zi cei trei inculpaţi s-au deplasat în oraşul Panciu, iniţial la casa de schimb aparţinând SC E. SRL unde au schimbat valuta sustrasă de la victimă, apoi la un magazin, de unde şi-au cumpărat obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte.

Telefonul mobil sustras de Ia victimă, a fost vândut de inculpatul A.C. la câteva zile martorului R.P., căruia inculpatul i-a spus ca bunul respectiv l-a găsit într-un bar.

Victima a fost scoasă din fântâna de un echipaj al I.S.U. Vrancea, în prezenţa organelor de poliţie la data de 5 mai 2012.

În cursul urmăririi penale s-a efectuat autopsia cadavrului şi prin raportul emis de Serviciul de Medicină Legală Vrancea s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutive unei asfixii mecanice prin submersie în apă, înec, poate data din 1 din 2 mai 2012 şi între asfixie şi deces exista legătura de cauzalitate directă necondiţionată.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpaţilor A.C., C.A. şi B.G., care în noaptea de 1 mai 2012, în jurul orelor 23:30, în timp ce se aflau pe drumul public din comuna S., judeţul Vrancea, care duce la domiciliul victimei, au deposedat-o pe aceasta, prin violenţă de sumele de 190 RON şi 100 euro, un portmoneu în care se mai aflau un card bancar, un telefon mobil marca X., un pachet de ţigări şi un inel din metal galben şi pentru a ascunde aceste fapte având în vedere că victima l-a recunoscut pe inculpatul major, au aruncat-o într-o fântână din apropiere, victima decedând pe Ioc prin înec, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, prevăzute de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., referitoare la concursul real de infracţiuni.

Inculpatului A.C. i-a fost reţinută circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., pentru că a comis ambele fapte împreună cu fratele şi prietenul lui, ambii minori, cunoscând această împrejurare, iar inculpaţilor C.A. şi B.G. le-au fost aplicate dispoziţiile referitoare la minoritatea făptuitorului, având în vedere că aceştia nu aveau împlinită vârsta de 16 ani la data comiterii faptelor.

La individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsa prevăzute pentru infracţiunile comise, gradul de pericol social al acestora, circumstanţele reale ale comiterii infracţiunii, dar şi datele ce circumstanţiată persoana inculpaţilor.

În concret, s-a ţinut seama de împrejurarea că infracţiunea de omor deosebit de grav face parte din categoria celor mai grave, îndreptate împotriva valorii sociale supreme ocrotite de legiuitor, respectiv viaţa unei persoane, iar infracţiunea de tâlhărie este una dintre cele mai grave infracţiuni contra patrimoniului şi contra integrităţii corporale ale unei persoane. Pe lângă gravitatea infracţiunilor, instanţa de fond a reţinut şi gravitatea ce a rezultat din modalitatea de operare. Inculpaţii, la o vârstă atât de fragedă fiind capabili de astfel de fapte de o gravitate deosebită, după punerea în aplicare a înţelegerii avute în bar, premeditat urmărind victima şi deposedând-o de bunuri prin violenţa, profitând şi de starea de beţie în care se găsea aceasta dar şi de împrejurarea că era noapte şi nu era nicio persoana prin zonă, apoi a aruncat-o în fântână, nefiind „sensibilizaţi” nici măcar de rezistenţa opusă de victimă.

Expertizele medico-legale psihiatrice întocmite în cauză au concluzionat că inculpaţii nu prezintă tulburări psihice de natură a le afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi au discernământul păstrat în raport cu fapta. Totodată, aceleaşi rapoarte de expertiză au scos în evidenţă trăsăturile agresive, violente ale acestora, ceea ce denotă o periculozitate sporită.

De asemenea, din anchetele sociale efectuate la domiciliile inculpaţilor minori şi din referatele de evaluare întocmite pentru aceştia rezultă aceleaşi aspecte ca inculpaţii minori provin din familii dezorganizate, perspectivele lor de reintegrare în comunitate sunt în conexiune directă cu abandonul şcolar, lipsa valorilor necesare relaţionării, lipsa resurselor financiare ale familiei, influenţa negativă din partea familiei, împrejurarea că părinţii minorilor i-au scăpat de sub supraveghere. De altfel, pe parcursul prezentului proces doar părinţii inculpatului C.A. s-au prezentat Ia un singur termen de judecată şi au susţinut că „nu are ce să-i facă minorului”.

Tot din referatul de evaluare mai rezultă că inculpatul minor C.A. a mai comis alte două fapte pentru care are dosar penal pe rolul Judecătoriei Panciu şi înainte de a răspunde penal a mai comis alte patru furturi pe raza comunei de domiciliu.

Inculpatul major A.C. a mai fost condamnat de doua ori pentru infracţiuni contra patrimoniului şi se afla în stare de recidivă poscondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., faţă de restul de pedeapsă de 536 zile care nu era împlinit la data comiterii prezentelor infracţiuni.

Pe lângă toate acestea, instanţa de fond a mai reţinut, în mod negativ şi atitudinea adoptată de inculpaţi faţă de fapte şi urmările lor, aceştia la fiecare termen de judecată adoptând o atitudine de nepăsare şi chiar distracţie, atitudine care a creat convingerea instanţei că inculpaţii nu se căiesc şi nu regretă faptele, ba chiar nu conştientizează gravitatea lor şi nu înţeleg de ce trebuie să fie pedepsiţi pentru acestea.

Pentru toate acestea, instanţa de fond Ie-a aplicat inculpaţilor pedepse cu executare în regim de detenţie, apreciind că aceasta este singura modalitate prin care scopul pedepsei poate fi atins, modalitate de executare care atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., apreciind că o persoana condamnată pentru o infracţiune de omor calificat, fiind incompatibilă cu ocuparea unei funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat sau de a fi ales în autorităţile publice.

Dreptul la vot nefiind în corelaţie directă cu infracţiunea comisă de inculpat nu i-a fost interzis acestuia.

Faţă de natura şi gravitatea infracţiunii contra vieţii comisă de inculpatul major A.C., având în vedere împrejurările cauzei şi cuantumul pedepsei principale aplicate pentru această infracţiune, instanţa de fond a apreciat că este necesară şi chiar obligatorie aplicarea pedepsei complementare în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., pedeapsa care s-a dispus a fi executată după executarea pedepsei principale.

Având în vedere gravitatea faptelor şi periculozitatea inculpatului major A.C., conform art. 61 C. pen., instanţa de fond a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de 536 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicata prin sentinţa penală nr. 53/2009 a Judecătoriei Panciu, rest ce a fost contopit cu pedeapsa rezultantă.

Cu privire la soluţionarea laturii civile, instanţa de fond a avut în vedere ca daunele materiale solicitate de partea civila Z.E., soţia victimei au fost dovedite în totalitate cu declaraţiile celor doi martori propuşi de aceasta, H.N. şi G.M., aceştia precizând că soţia victimei a suportat toate cheltuielile cu înmormântarea şi cu pomenirile de 9, 20 şi 40 zile şi că aceste cheltuieli depăşesc suma de 10.000 RON cât a solicitat partea civilă.

În consecinţă instanţa a acordat despăgubirile materiale conform celor solicitate.

În ce priveşte daunele morale, instanţa a apreciat că suma de 50.000 RON solicitată de soţia victimei, este într-un cuantum prea mare raportat Ia criteriile care trebuiesc avute în vedere la acordarea acestora. S-a reţinut că este de necontestat că, urmare faptei săvârşite de inculpaţi, partea civilă, soţia victimei, a fost expusă unor reale suferinţe fizice şi psihice. Însă, în lipsa unor criterii obiective de determinare a daunelor morale, instanţa de fond a considerat că acestea trebuie acordate într-un cuantum ce poate fi apreciat ca fiind unul rezonabil pentru a compensa suferinţele de natură fizică şi psihică îndurate de partea civilă. În acest context, instanţa de fond a subliniat că rolul despăgubirilor morale, dificil de cuantificat, este de a repara o suferinţă psihică, ele netrebuind să constituie nici „amenzi excesive” pentru autorul daunelor şi nici venituri nejustificate pentru părţile civile.

În acord cu aceste criterii, instanţa de fond a apreciat că suma de 20.000 RON este îndestulătoare pentru a răspunde scopului anterior menţionat, cu atât mai mult cu cât partea care Ie-a solicitat este soţia victimei, nu o rudă de sânge pentru care suferinţa ar fi mult mai mare şi era despărţită în fapt de soţul ei, fiind plecată în Italia, unde se află şi în prezent.

S-a constatat că mama victimei şi fiica acesteia dintr-o căsătorie anterioara, respectiv Z.M. şi S.C. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul A.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor apel, Parchetul a susţinut că pedepsele aplicate inculpatului A.C., precum şi pedeapsa rezultantă nu corespund pericolului social al faptelor comise, precum şi periculozităţii persoanei inculpatului, acesta fiind recidivist, atingerea scopului educativ-preventiv al pedepsei aşa cum este stabilit prin art. 52 C. pen. neputându-se realiza decât prin aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă pentru infracţiunea de omor deosebit de grav şi o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat pentru infracţiunea de tâlhărie.

În subsidiar, s-a solicitat a se aprecia asupra pedepselor aplicate pentru fiecare din cele două infracţiuni deduse judecăţii precum şi asupra cuantumului pedepsei rezultante. S-a apreciat că acestea sunt netemeinice, atât prin cuantumul redus cât şi prin neaplicarea unor sporuri de pedeapsă în cadrul operaţiunilor de contopire succesivă.

Suplimentar, faţă de motivele invocate, procurorul de şedinţă a invocat nelegalitatea hotărârii întrucât prima instanţă a omis să dispună, în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., confiscarea sumei de 30 RON de la inculpatul A.C. pe care acesta a primit-o din vânzarea telefonului către martorul de bună credinţă R.P., telefonul fiind recuperat de organele de poliţie, iar martorul nu a formulat pretenţii civile.

De asemenea, s-a susţinut că se impunea respingerea acţiunii civile formulată de partea vătămată S.C., întrucât, deşi aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON daune materiale şi 5.000 RON daune morale, aceasta nu s-a mai prezentat în faţa instanţei pentru a justifica daunele cerute.

La rândul său inculpatul A.C. a susţinut, că s-ar fi impus achitarea întemeiat pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu el este autorul, că la momentul comiterii faptelor se afla într-un super marchet din oraşul Panciu împreună cu martorul P.P., astfel că nu ar fi avut cum să comită faptele, că a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârşirea acestora doar că să-şi salveze fratele şi pe prietenul acestuia şi că a fost audiat când se afla sub influenţa unor substanţe etnobotanice şi a alcoolului.

În subsidiar, a susţinut că pedeapsa aplicată este exagerat de mare şi că raportat la vârsta tânără, în mod greşit instanţa de fond nu s-a orientat către o pedeapsă mai blândă.

Verificând sentinţa penală atacată raportat la motivele invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că prima instanţă pe baza ansamblului probator a reţinut o corectă stare de fapt şi a dat infracţiunilor încadrarea juridică legală.

Astfel, cu probatoriul administrat în cauză, respectiv:

- procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice prin care s-au fixat urmele infracţiunii şi s-a stabilit poziţia şi starea mijloacelor materiale de probă,

- raportul de constatare medico-legală asupra cadavrului victimei emis de Serviciul de Medicină Legală Vrancea prin care s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, că s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutive unei asfixii mecanice prin submersie în apă, înec, care poate data din 1 din 2 mai 2012 şi că între asfixie şi deces există legătura de cauzalitate directă necondiţionată,

- declaraţiile martorilor P.P., V.N.I., A.C.A., V.M. şi G.C.R., care au confirmat prezenţa inculpaţilor în bar, precum şi momentul la care aceştia au plecat pe rând, ultimul fiind C.A. care a urmărit îndeaproape victima,

- declaraţia martorului P.A. căruia inculpaţii i-au oferit spre vânzare un telefon mobil,

- declaraţia martorului R.P. care a cumpărat de la inculpatul A.C. telefonul mobil sustras de la victimă,

- declaraţia salariatei la casa de schimb valutar din oraşul Panciu, unde inculpaţii au schimbat valuta sustrasă de la victimă,

- procesul-verbal de reconstituire activitate în cursul căreia inculpaţii au precizat cu lux de amănunte cum au procedat tâlhărirea victimei şi la aruncarea acesteia în fântână,

- coroborat cu declaraţiile fiecărui inculpat date în cursul urmăririi penale prin care au recunoscut în totalitate faptele de care au fost acuzaţi, conducând, prin amănuntele indicate, la stabilirea situaţiei de fapt astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanţei,

- afirmaţiile inculpatului minor B.G. făcute cu ocazia acordării ultimului cuvânt acesta precizând că regretă faptele care s-au petrecut aşa cum a recunoscut la urmărirea penală, s-a demonstrat că în noaptea de 1 mai 2012, în jurul orei 23:30 inculpatul apelant A.C. împreună cu coinculpaţii minori C.A. şi B.G. au urmărit-o pe victima Z.M.A., în timp ce aceasta se deplasa pe drum către casă, cu intenţia de a-i sustrage banii, şi, profitând de întuneric, de împrejurarea că pe drum nu se aflau alte persoane, precum şi de starea de ebrietate a victimei, inculpatul A.C. i-a aplicat două lovituri cu pumnul în cap, victima cazând la sol, inculpaţii minori C.A. şi B.G. au deposedat-o de un telefon mobil, un pachet de ţigări, un inel din material galben şi un portofel în care se găseau actele de stare civila ale victimei şi sumele de 100 euro şi 190 RON, după care realizând că victima i-a recunoscut şi, pentru a nu fi traşi la răspundere pentru fapta de tâlhărie, s-au hotărât s-o omoare, sens în care toţi trei inculpaţii au ridicat-o la marginea unei fântâni unde au aruncat-o cu capul în jos, victima decedând pe loc prin înec.

Faptele astfel expuse, în ce îl priveşte pe inculpatul apelant A.C., s-a reţinut că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie aflate în concurs real, prevăzute de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen. şi de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen., texte de lege enunţate în şedinţă publică şi în baza cărora în mod corect instanţa de fond a procedat la condamnarea inculpatului.

Simpla negare a săvârşirii faptei, sau invocarea unei împrejurări care ar fi putut constitui un alibi. deplasarea în jurul orei 23 la un supermarchet dintr-o localitate apropiată, care nu s-a confirmat, din relaţiile obţinute de Ia SC Z. SNC Focşani rezultând că programul supermarchetului Z. din Panciu a fost la data de 1 mai 2012 între orele 08:00-21:00 s-a reţinut că nu sunt de natură să atragă achitarea întemeiat pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., probatoriul administrat demonstrând fără echivoc că inculpatul a fost autorul faptelor reţinute în sarcina sa.

Aşa fiind, Curtea nu a primit solicitarea privind achitarea, în cauză nefiind incidente dispoziţiile ar. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În ce priveşte solicitările vizând individualizarea pedepselor stabilite inculpatului apelant, respectiv solicitarea Parchetului ca inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa detenţiunii, pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav sau majorarea cuantumului pedepselor stabilite, corelativ cu solicitarea inculpatului de a-i fi reduse pedepsele, Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.

Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul duratei şi naturii, atât gravităţii faptei cât şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, precum şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii

Ca măsură de constrângere şi reeducare, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o decizie de speţă, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii penale aplicate, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuind să fie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.

În cauza de faţă, prin raportare Ia condiţiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. Curtea a constatat că pedepsele aplicate nu au fost just dimensionate, nefiind apte să răspundă scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., neexistând însă suficiente motive pentru condamnarea inculpatului la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, dar nici pentru reducerea pedepselor stabilite acestuia.

Având în vedere natura relaţiilor sociale încălcate prin săvârşirea celor două infracţiuni, una dintre ele afectând valoarea supremă, respectiv dreptul la viaţă, gravitatea activităţii infracţionale, reliefată prin modul şi mijloacele de săvârşire (atacarea pe timp de noapte a unei persoane aflată în imposibilitatea de a se apăra atât din cauza stării de ebrietate în care se afla, cât şi a numărului de atacatori, modul în care a fost concepută săvârşirea celor două infracţiuni, contribuţia majoră avută de inculpat la săvârşirea infracţiunii, antrenarea în activitatea infracţională a doi minori, dintre care unul îi era frate), conduita procesuală nesinceră manifestată în cursul judecăţii, acesta încercând să acrediteze ideea că nu este autorul faptelor reţinute în sarcina sa, starea de recidivă postcondamnatorie în care a comis infracţiunile, atrasă de o condamnare aplicată anterior pentru infracţiuni contra patrimoniului, Curtea a constatat că motivele de netemeinicie invocate de Parchet vizând cuantumul pedepselor stabilite inculpatului A.C., sunt întemeiate, impunându-se majorarea acestora.

De asemenea, s-a constatat că şi motivele de nelegalitate invocate de Parchet sunt fondate, motive la care a achiesat şi inculpatul, fapt ce atrage admiterea, doar sub aceste aspecte, şi a apelului declarat de acesta.

Astfel, instanţa de fond a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen. potrivit cărora sunt supuse confiscării bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Or, martorul R.P. care a cumpărat de la inculpatul A.C. telefonul mobil sustras de la victimă pentru suma de 30 RON, nu a formulat pretenţii civile în cauză, deşi telefonul i-a fost ridicat, împrejurare în care cu privire la suma de 30 RON trebuia să se dispună confiscarea specială.

De asemenea, s-a constatat, conform probatoriului, că toate cheltuielile cu înmormântarea victimei şi pomenirile ulterioare au fost suportate doar de soţia acestuia, partea civilă Z.E. şi că între victimă şi fiica sa S.C. provenită dintr-o altă căsătorie nu au existat relaţii apropiate care să conducă la concluzia că aceasta a suferit vreo traumă psihică în urma pierderii tatălui, acest fapt rezultând chiar din declaraţia acesteia dată în cursul urmăririi penale, dar şi din lipsa de interes manifestată în tot cursul judecăţii, când, deşi legal citată nu s-a prezentat niciodată în faţa judecătorului fondului şi nici în faţa instanţei de apel.

Toate aceste elemente au condus la concluzia că pretenţiile civile solicitate în cauză de partea vătămată S.C. nu sunt întemeiate şi că deci acţiunea civilă formulată de aceasta trebuia respinsă de prima instanţă ca nefondată.

Neprocedând conform celor mai sus arătate, prima instanţă a pronunţat o sentinţă netemeinică şi nelegală.

Pentru toate aceste motive, constatând că apelurile de faţă sunt întemeiate, Curtea Ie-a admis, conform dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Pe cale de consecinţă, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 27 din 8 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 3461/91/2012 şi, în rejudecare, după repunerea succesivă în individualitatea lor a pedepselor componente ale rezultantelor de câte 20 de ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, a majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat Ia art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen., de Ia 20 de ani închisoare la 22 de ani închisoare.

A majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A.C. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen., de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., combinat cu art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat spre executare inculpatului A.C. pedeapsa cea mai grea de 22 de ani închisoare, sporită la 24 de ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen., s-a contopit pedeapsa de 24 de ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, cu restul de pedeapsă de 536 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 53/2009 a Judecătoriei Panciu, urmând ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 24 de ani închisoare, sporită la 24 de ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A.C. suma de 30 RON.

S-au înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile potrivit cărora s-a constatat că partea civilă S.C. nu a solicitat despăgubiri civile în cauză şi s-a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de aceasta.

Restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate au fost menţinute.

Totodată, în baza art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen., în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.C., iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 6 mai 2012, până la zi (respectiv, 18 iulie 2013).

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei,către Baroul Galaţi, a sumei de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în apel (av. P.T.).

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen, recurs inculpatul A.C., solicitând casarea ei doar sub aspectul laturii penale.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., şi a solicitat reducerea pedepsei.

Examinând recursul declarat de inculpatul A.C. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 18 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar Ia chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17²C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, că recurentul inculpat şi-a motivat recursul la data de 9 octombrie 2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 11 decembrie 2013), respectându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar, apreciază însă, că aceste critici formulate de recurentul inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17²C. proc. pen., întrucât, reindividualizarea pedepsei era prevăzută în cazul de casare prevăzut de pct. 14 teza I, al art. 385⁹ C. proc. pen., însă acest caz de casare, a fost abrogat, prin Legea nr. 2/2013.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 385¹⁵ pct 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 196/A din 18 iulie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.C., durata reţinerii şi arestării preventive de Ia 6 mai 2012 la 11 decembrie 2013.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 196/A din 18 iulie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.C., durata reţinerii şi arestării preventive de Ia 6 mai 2012 la 11 decembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publicăf azi 11 decembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3970/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3972/2013. Penal. Lovirile sau vătămările... →

ICCJ. Decizia nr. 3971/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3971/2013. Penal