ICCJ. Decizia nr. 407/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 407/2013

Dosar nr. 18/118/2009

Şedinţa publică din 5 februarie 2013

Prin Sentinţa penală nr. 369 din 13 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 18/118/2009, în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor privind pe inculpatul P.T., din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen., de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, de art. 290 C. pen. şi de art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracţiuni prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. – părţi vătămate Sc A.R.T. SRL Bucureşti şi S.N.P. SA Bucureşti.

În temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. şi a art. 122 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., în referire la art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului P.T. – fiul lui P. şi M., născut la data de 17 iunie 1952, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (parte vătămată SC A.R.T. SRL Bucureşti prin SC. S.R. SRL prin SC G.T. România SA Bucureşti) şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (parte vătămată S.N.P. SA Bucureşti), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a constatat că inculpatul P.T. a fost arestat preventiv în perioada 15 martie 2000 - 7 iulie 2000.

Acţiunile civile formulate de părţile civile SC A.R.T. SRL Bucureşti prin SC. S.R. SRL prin SC G.T. România Sa Bucureşti şi de S.N.P. SA Bucureşti, au fost respinse ca inadmisibile şi, totodată, s-a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului aplicat asupra bunurilor inculpatului P.T.

Conform prevederilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în cauză.

Prezenta cauză se află în cel de al patrulea ciclu procesual.

Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 33 din 29 ianuarie 2001 pronunţată de Tribunalul Dolj (Dosar nr. 6657/2000) s-a hotărât în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. (parte vătămată S.N.P. – Sucursala Peco Dolj) în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (4) C. pen.

În baza art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. - art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor civile.

În baza art. 215 alin. (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. -art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor civile. În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată de la 15 martie 2000 la 7 iulie 2000. A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.C.M. SRL la plata sumei de 247.249 Dolari S.U.A. în lei la cursul oficial al zilei în care se va face plata către partea civilă SC A.R.T. SRL Bucureşti şi la plata sumei de 105.335.643 lei către partea civilă S.N.P. – Sucursala Peco Dolj.

A fost menţinută măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor menţionate în procesele-verbale din 18 noiembrie 1999 şi 8 martie 2000, cu excepţia bunurilor imobile, întrucât nu a fost luată inscripţia ipotecară. S-a dispus anularea cecurilor false emise de inculpat.

Prin Decizia penală nr. 522/P/2000 din 8 octombrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Craiova (Dosar nr. 748/P/2000) a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat şi au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi de partea civilă SC A.R.T. SRL Bucureşti, a fost desfiinţată Sentinţa penală nr. 33 din 29 ianuarie 2001 a Tribunalului Dolj şi în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. (două fapte), art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (două fapte), art. 290 C. pen. (două fapte) şi art. 291 C. pen. (două fapte), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 215 alin. (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor civile (parte civilă SC A.R.T. SRL Bucureşti).

În baza art. 215 alin. (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul la pedeapsa 3 ani închisoare (partea civilă S.N.P. - Sucursala Peco Dolj).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor civile. În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată de la 15 martie 2000 la 7 iulie 2000. S-a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C. pen. raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), au fost menţinute dispoziţiile privind rezolvarea laturii civile a procesului penal şi măsura sechestrului asigurator.

Prin Decizia penală nr. 3611 din 16 iulie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie (Dosar nr. 5017/2001) a fost admis recursul declarat de inculpatul P.T., a fost casată Decizia penală nr. 522 din 8 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Prin Decizia penală nr. 28 din 4 februarie 2003 a Curţii de Apel Craiova (Dosar nr. 2052/P/2002) a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat şi au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi de partea civilă SC A.R.T. SRL Bucureşti, a fost desfiinţată Sentinţa penală nr. 33 din 29 ianuarie 2001 a Tribunalului Dolj şi în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. (două fapte), art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (două fapte), art. 290 C. pen. (două fapte) şi art. 291 C. pen. (două fapte), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 215 alin. (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor civile (parte civilă SC A.R.T. SRL Bucureşti).

În baza art. 215 alin. (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul la pedeapsa 3 ani închisoare (partea civilă S.N.P. - Sucursala Peco Dolj).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor civile. În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată de la 15 martie 2000 la 7 iulie 2000, s-a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C. pen. raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), au fost menţinute dispoziţiile privind rezolvarea laturii civile a procesului penal, cu precizarea că în drepturile părţii civile SC A.R.T. SRL Bucureşti se subrogă SC. S.R. SRL Bucureşti şi a mai fost menţinută măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului inclusiv bunurile imobile pentru care s-a dispus luarea inscripţiei ipotecare.

Prin Decizia penală nr. 2488 din 27 mai 2003 a Curţii Supreme de Justiţie (Dosar nr. 1021/2003) a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva Deciziei penale nr. 28 din 4 februarie 2003 a Curţii de Apel Craiova.

Prin Decizia penală nr. 2217 din 23 aprilie 2004 a Curţii Supreme de Justiţie (Dosar nr. 4351/2003) pe calea contestaţiei în anulare, a fost admis recursul declarat de inculpatul P.T., a fost casată Decizia penală nr. 28 din 4 februarie 2003 a Curţii de Apel Craiova şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova şi s-a mai dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

Prin Decizia penală nr. 73 din 1 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova (Dosar nr. 1150/P/2004) au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, de inculpatul P.T. şi de partea civilă SC A.R.T. SRL Bucureşti, a fost desfiinţată Sentinţa penală nr. 33 din 29 ianuarie 2001 a Tribunalului Dolj (Dosar nr. 6657/2001) şi în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. (două fapte), art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (două fapte), art. 290 C. pen. (două fapte) şi art. 291 C. pen. (două fapte), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 215 alin. (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor civile (parte civilă SC A.R.T. SRL Bucureşti).

În baza art. 215 alin. (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul la pedeapsa 3 ani închisoare (partea civilă S.N.P. - Sucursala Peco Dolj).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor civile.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată de la 15 martie 2000 la 7 iulie 2000, s-a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C. pen. raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi a mai fost menţinută măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului inclusiv bunurile imobile pentru care s-a dispus luarea inscripţiei ipotecare.

Prin Decizia penală nr. 1367 din 2 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Dosar nr. 2515/2005) au fost admise recursurile declarate de inculpatul P.T. şi de partea responsabilă civilmente SC P.C.M. SRL Craiova, a fost casată Decizia penală nr. 73 din 1 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Prin încheierea nr. 4290 din data de 4 iulie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Dosar nr. 9107/1/2006) a fost admisă cererea formulată de petiţionarul P.T. şi s-a dispus strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 862/2006 al Curţii de Apel Craiova la Curtea de Apel Constanţa.

Prin Decizia penală nr. 130/P din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa (Dosar nr. 4666/36/2006) au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, de inculpatul P.T. şi de partea civilă SC A.R.T. SRL Bucureşti, a fost desfiinţată Sentinţa penală nr. 33 din 29 ianuarie 2001 pronunţată de Tribunalul Dolj şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanţa.

La termenul de judecată din data de 24 martie 2009, instanţa în baza art. 383 alin. (3) C. proc. pen. a stabilit limitele rejudecării în raport de Decizia penală nr. 130/P din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, având în vedere şi principiul neagravării situaţiei inculpatului în urma examinării propriei căi de atac. Au fost menţinute probele administrate până în acel stadiu procesual, cu referire la declaraţiile martorilor audiaţi în mod nemijlocit de către judecător, acestea fiind câştigate cauzei, iar decizia penală de desfiinţare s-a referit strict la procedura de citare a părţilor.

Din examinarea materialului probator administrat în cauză s-a reţinut ca situaţie de fapt:

1) Inculpatul P.T. era administrator al SC P.C.M. SRL şi SC M.E. SRL şi la începutul anului 1999 a intrat în relaţii comerciale cu partea vătămată SC A.R.T. SRL Bucureşti, convenind cu reprezentanţii acesteia ca în schimbul primirii unor ordine de compensare a energiei electrice, să le achite banii.

Începând cu data de 1 martie 1999 inculpatul a încheiat un număr de 8 (opt) contracte de compensare în valoare totală de 6.799.719.289 lei, stabilindu-se ca plata să se facă la un interval de 30 zile (filele nr. 76-91 u.p.).

La data încheierii acestor contracte de compensare, inculpatul P.T. a emis un număr de 4 (patru) file cec pentru Banca Agricolă, în valoare de 6.502.846.391 lei. Diferenţa de 296.972.898 lei reprezentând contravaloarea contractului de compensare din data de 21 mai 1999 nu a mai fost concretizată în emiterea altei file cec.

Întrucât inculpatul P.T. nu avea în contul societăţii sale deschis la Banca Agricolă, disponibilul necesar efectuării plăţilor, a emis totuşi respectivele file cec în favoarea părţii vătămate SC A.R.T. SRL Bucureşti.

Acest aspect a fost dovedit prin procesul-verbal întocmit de către Garda Financiară - Secţia Dolj (fila nr. 65 u.p.) şi din care a reieşit că în perioada 1 aprilie 1999 - 1 iunie 1999 S.C. P.C.M. SRL a avut în cont sume reduse de bani cuprinse între 0,80 lei şi 114.862.140,80 lei, nefiind în stare să suporte contravaloarea contractelor de compensare încheiate.

La solicitarea expresă a inculpatului P.T. adresată reprezentanţilor părţii vătămate SC A.R.T. SRL Bucureşti în sensul că întâmpină greutăţi în recuperarea banilor pentru care la rândul său a livrat-o (şi anume îngrăşăminte chimice), reprezentanţii părţii vătămate nu au introdus la plată filele cec scadente, cu nr. 00116102, 00116104 şi nr. 00116114 (file nr. 32,37 u.p.).

Într-un final, la data de 18 mai 1999 partea vătămată a introdus la plată fila cec cu nr. 00116121 în valoare de 1.019.614.385 lei care a fost onorată la plată parţial, numai pentru suma de 458.198 lei. Restul sumei de 1.019.176.187 lei, a fost refuzată la plată, pe motivul de lipsă de disponibil în contul societăţii inculpatului.

În scopul recuperării prejudiciului creat, reprezentanţii părţii vătămate SC A.R.T. SRL Bucureşti au încheiat cu inculpatul Convenţia din data de 14 iunie 1999 şi o minută din data de 8 august 1999 (file nr. 31 şi 32 u.p.) privind modul de efectuare a plăţilor de către SC P.C.M. SRL.

La data de 14 iunie 1999, filele cec iniţiale cu nr. 00116102, nr. 00116104 şi nr. 00116114 au fost returnate inculpatului, care aflându-se în această situaţie a emis un număr de alte 4 (patru) file cec pentru B.C.R. (file nr. 33-42u.p.), în favoarea părţii vătămate, care nici acestea nu au fost onorate la plată, pe acelaşi motiv de lipsă de disponibil în contul societăţii inculpatului.

Din nota de constatare întocmită de către Garda Financiară Dolj, situaţii privind disponibilul în contul SC P.C.M. SRL Craiova în perioada mai-august 1999 (file nr. 70-u.p.) a rezultat că disponibilul în cont deschis la BCR Dolj a fost cuprins între sumele de 1.460 lei şi 890.773 lei, iar în perioada aprilie-august 1999 disponibilul în cont deschis la B.A. S.A. Dolj a fost cuprins între sumele de 114.862.140 lei şi 0,80 lei (fila nr. 71u.p.).

Partea vătămată SC A.R.T. SRL Bucureşti a formulat plângere penală în contra inculpatului (fila nr. 9 u.p.) şi a reclamant cauzarea unui prejudiciu în sumă de 5.632.340.737 lei (fila nr. 13 dosar nr. 6657/2000 a Tribunalului Dolj) şi cu care s-a constituit la acea dată parte civilă în procesul penal, împotriva inculpatului şi a părţii responsabile civilmente.

În faza de apel, fila nr. 71 dosar nr. 748/P/2000 a Curţii de Apel Craiova, partea vătămată a reclamant producerea unui prejudiciu în sumă de 247.249 Dolari S.U.A., solicitând recuperarea acestuia de la inculpat şi de la partea responsabilă civilmente.

Prin notele scrise depuse la dosar (filele nr. 70-71 dosar nr. 748/P/2000 a Curţii de Apel Craiova) s-a făcut cunoscut că prin contractul de cesiune de creanţă încheiat la data de 28 februarie 2001 între SC A.R.T. SRL Bucureşti şi SC. S.R. SRL, debitorul SC P.C.M. SRL Craiova a fost cedat de către SC A.R.T. SRL către SC. S.R. SRL, cu toate consecinţele juridice ce decurg din acest contract de cesiune.

În reţinerea acestei stări de fapt cât şi a vinovăţiei inculpatului s-au avut în vedere depoziţiile martorilor K.D., reprezentant parte vătămată, (file nr. 14, 17-20 u.p.38 c.j. dos.6657/2000 Tribunalul Dolj); P.G. (file nr. 22 24 u.p.39 c.j. dos. 6657/2000 Tribunalul Dolj şi 149 apel Curtea de Apel Constanţa); raportul de expertiză asupra scrisului; nota de constatare întocmită de către Garda Financiară - Sucursala Dolj (fila nr. 65u.p.) înscrisuri de la filele nr. 20-134 u.p.

2) Deşi SC P.C.M. SRL Craiova nu avea disponibilităţi suficiente în conturile sale, inculpatul P.T. în luna iulie 1999 a înfiinţat o asociaţie familială cu profil agricol şi a luat în arendă o suprafaţă de 2.200 ha teren agricol situată pe raza oraşului Băileşti şi a localităţilor Covei, Afumaţi şi Giubega din judeţul Dolj.

În vederea efectuării lucrărilor agricole, inculpatul având nevoie de carburanţi, deşi cunoştea că se află în interdicţie bancară, neputând onora plăţi, a solicitat S.N.P. -  Sucursala Dolj cantităţi de motorină însumând 333.879.010 lei, pe care le-a ridicat de la PECO Dolj la datele de 26 şi 27 octombrie 1999 şi respectiv la data de 12 noiembrie 1999. Inculpatul P.T. a completat filele cec nr. 00114228 şi nr. 00114230 pentru suma totală de 267.104.313 lei, achitând însă o parte din această sumă.

Partea vătămată SC P. SA-Sucursala Peco Dolj s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 105.335.643 lei, reprezentând suma restantă (fila nr. 100 dos.18/118/2009) depunând în susţinerea acţiunii civile la dosar, o serie de înscrisuri.

În reţinerea acestei stări de fapt cât şi a vinovăţiei inculpatului s-au avut în vedere procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de către organele de poliţie, cererile de înscriere a refuzului bancar şi somaţiile de interdicţie bancară emise de către B.C.R. - Sucursala Dolj, (filele nr. 170-178 u.p.), depoziţiile martorei N.C. (file nr. 179 u.p., 54 c.j. dos.6657/2000 Tribunalul Dolj).

Inculpatul P.T. în declaraţiile pe care le-a dat, s-a considerat nevinovat, susţinând în mod constant că filele CEC au fost emise sub formă de garanţie.

În cauză au fost formulate două cereri de schimbare a încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen. a faptelor pentru care inculpatul P.T. a fost trimis în judecată.

Ministerul Public a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunile reţinute în rechizitoriu şi anume, art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen., art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în două infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în privinţa părţii civile SC A.R.T. SRL Bucureşti şi respectiv prevăzute de 215 alin. (1), (2), (4) C. pen cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în privinţa părţii vătămate S.N.P. SA Bucureşti, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul P.T., prin apărător, a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunile reţinute în rechizitoriu şi anume art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen., art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în două infracţiuni prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea 33 lit. a) C. pen. corespunzător celor două părţi vătămate Sc A.R.T. SRL Bucureşti şi S.N.P. SA Bucureşti.

În raport de materialul probator de la dosar, s-a apreciat că este realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 întrucât inculpatul, în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, pentru plata mărfii a emis file cec fără a avea la tras disponibil bănesc suficient (cec fără acoperire bancară), creându-se o stare de pericol prin emiterea şi plasarea în circuitul juridic economic-financiar-bancar de cecuri emise în contradicţie cu dispoziţiile legale în domeniu.

Nu se conturează în cauză o acţiune de inducere în eroare în mod vădit a reprezentanţilor părţilor vătămate, de către inculpat, ţinând seama şi de natura relaţiilor statornicite între părţi, comerciale, între două societăţi comerciale, de discuţiile purtate în prealabil, dar şi pe parcursul derulării raporturilor de afaceri, între reprezentanţii acestora, încheindu-se şi o convenţie, de împrejurarea că inculpatul a achitat o parte din debitele avute, a avut disponibil în cont dar nu suficient pentru onorarea în întregime a obligaţiilor băneşti.

În acest sens se iau în considerare declaraţiile martorilor R.T. - fila nr. 150 apel dos.4666/36/2006 - care a susţinut că a fost prezent când numitul P.G. a solicitat emiterea unor file cec drept garanţie până la plata contravalorii bunurilor livrate; P.A. - fila nr. 151 dos.4666/36/2006 - care a susţinut că a plătit prin compensare, drept plată a produselor, către firma numitului P.G., recoltatul întârziind puţin şi pe cale de consecinţă şi onorariul debitului; P.G. – fila nr. 149 apel dos.4666/36/2006 care a făcut referire la existenţa unor relaţii comerciale, cât şi la împrejurarea că societatea inculpatului a făcut nişte plăţi şi doar o parte din sumă a rămas descoperită,inculpatul încercând să onoreze plăţile, întârziate datorită altor relaţii comerciale.

Pe cale de consecinţă a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul P.T. din infracţiunile reţinute în rechizitoriu şi anume, art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen., art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în două infracţiuni prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. corespunzător celor două părţi vătămate SC A.R.T. SRL Bucureşti şi S.N.P. SA Bucureşti.

Reţinând această încadrare juridică, împrejurarea că respectivele infracţiuni sunt de pericol şi nu de prejudiciu, nu s-au administrat nici probe, proba cu efectuarea de expertize contabile, martori, pentru dovedirea pretenţiilor civile formulate de către părţile civile. De altfel, părţile civile au dovedit pasivitate şi dezinteres, în acest stadiu procesual, şi deşi au fost legal citate pe parcursul termenelor de judecată, la Tribunalul Constanţa, în prezentul dosar, cu menţiunea să-şi prezinte punctul de vedere pe care-l au în prezent pe latură civilă şi să trimită reprezentant în instanţă, dacă înţeleg să-şi dovedească pretenţiile civile, conform art. 1169 C. civ., nu s-au conformat solicitărilor instanţei.

În raport de data comiterii faptelor, mai-noiembrie 1999, s-a constatat că în cauză a intervenit conform 124 C. pen. prescripţia specială a răspunderii penale a inculpatului P.T. pentru comiterea celor două infracţiuni prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Potrivit art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen. termenul de prescripţie a răspunderii penale în prezenta cauză s-a împlinit în luna mai 2004.

Reţinând existenţa unei cauze de înlăturare a răspunderii penale şi anume prescripţia, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 al.1 lit. g) C. proc. pen. şi art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen. în raportat la art. 124 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - parte vătămată SC A.R.T. SRL Bucureşti prin SC. S.R. SRL prin SC G.T. România SA Bucureşti, ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - parte vătămată S.N.P. SA Bucureşti, ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Instanţa a reţinut că inculpatul P.T. nu a solicitat conform art. 13 C. proc. pen. continuarea procesului penal.

S-a constatat prevenţia inculpatului în perioada 15 martie 2000 - 7 iulie 2000.

În privinţa laturii civile a procesului penal s-au reţinut prevederile Deciziei nr. 43 din 22 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, de admitere a recursului în interesul legii, (ale căror dispoziţii sunt obligatorii pentru instanţe conform art. 4142 al.3 C. proc. pen.) potrivit cărora instanţa penală investită cu judecarea infracţiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările ulterioare, nu a soluţionat acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, pronunţând respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile.

Împotriva Sentinţei penale nr. 369 din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Constanţa, au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, inculpatul P.T. şi partea civilă Societatea Comercială P. S.A Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Criticile din apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa au vizat, în esenţă, greşita schimbare de încadrare juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.T., în două infracţiuni prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi încetarea procesului penal, precum şi respingerea acţiunilor civile ca inadmisibile.

În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului parchetului, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 369 din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Constanţa şi, în rejudecare, să se schimbe încadrarea juridică în două infracţiuni de înşelăciune, în formă continuată, să fie condamnat inculpatul P.T. pentru acestea şi să se rezolve pe fond acţiunile civile formulate în cauză.

Apelantul inculpat P.T., a criticat sentinţa instanţei de fond pentru greşita încetare a procesului penal faţă de el pentru infracţiunile prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale în condiţiile în care se impunea achitarea, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivat de împrejurarea că filele cec au fost emise nu ca instrumente de plată ci, drept garanţie că plata se va face când inculpatul va recupera sumele necesare de la debitorii săi.

Inculpatul apelant P.T. a solicitat admiterea apelului său, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 369/2009 a Tribunalului Constanţa şi, în rejudecare, să se dispună achitarea sa pentru cele două infracţiuni prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale respectivelor infracţiuni.

În subsidiar, apelantul inculpat a solicitat ca, în eventualitatea condamnării sale, urmare admiterii apelului parchetului, să se aibă în vedere ca circumstanţă personală atenuantă starea gravă de boală în care se află, dovedită cu expertiza medico-legală efectuată în cauză.

Apelanta parte civilă SC OMV P. SA Bucureşti fostă SC P. SA Bucureşti, a achiesat la critica din apelul parchetului, privind greşita schimbare a încadrării juridice şi încetarea procesului penal faţă de inculpat, cu consecinţa respingerii ca inadmisibilă a acţiunii sale civile şi a solicitat admiterea apelului său, schimbarea încadrării juridice în infracţiunile de înşelăciune în formă continuată şi condamnarea inculpatului, precum şi rezolvarea pe fond a acţiunii civile în sensul admiterii ei ca fondată.

Prin Decizia penală nr. 127 din 31 octombrie 2011 Curtea de Apel Constanţa a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi partea civilă SC OMV P. SA Bucureşti (fostă S.N.P. SA Bucureşti) împotriva Sentinţei penale nr. 363 din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Constanţa ca fondate.

A desfiinţat Sentinţa penală nr. 369 din 13 octombrie 2011 a Tribunalului Constanţa şi rejudecând, în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului P.T. prin rechizitoriu din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. şi de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 58/1934 în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 215 alin. (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpatul P.T. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi o pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b), c) C. pen. pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 215 alin. (2), (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpatul P.T. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În temeiul prevederilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului P.T. în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b), c) C. pen., după executarea pedepsei principale şi dispune executarea acesteia.

În temeiul prevederilor art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului P.T. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

În temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul P.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi de art. 291 C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.T. perioada arestului preventiv de la 15 martie 2000 la 7 iulie 2000.

În temeiul prevederilor art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ., a admis ca fondate acţiunile civile formulate de părţile civile Sc A.R.T. SRL Bucureşti subrogată în drepturi de SC. S.R. SRL Bucureşti prin SC G.T. România SA Bucureşti şi de S.N.P. SA Bucureşti devenită în prezent SC OMV P. SA Bucureşti.

A obligat pe inculpatul P.T. să plătească SC. S.R. SRL Bucureşti prin SC G.T. România SA Bucureşti despăgubiri civile în sumă totală de 247.249 DOLARI S.U.A. în lei, la cursul oficial al B.N.R din ziua plăţii, iar părţii civile SC OMV P. SA Bucureşti, despăgubiri civile în sumă de 10.534 RON.

A menţinut măsura sechestrului asigurător aplicată prin procesele verbale din 18 noiembrie 1999 şi 8 martie 2000, inclusiv asupra bunurilor imobile ale inculpatului P.T., pentru care s-a dispus luarea inscripţiei ipotecare.

În temeiul prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.T. împotriva Sentinţei penale nr. 369 din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Constanţa.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Constanţa pentru avocat M.S.

În temeiul prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. în referire la art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul P.T. să plătească statului suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezintă cheltuieli judiciare pentru judecata în fond.

Examinând Sentinţa penală nr. 369 din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Constanţa, raportat la criticile din apelurile parchetului, inculpatului P.T. şi părţii civile SC OMV P. SA Bucureşti fostă SC P. SA Bucureşti, la probatoriul administrat, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen., Curtea a reţinut următoarele;

Inculpatul P.T. a îndeplinit funcţia de administrator al SC P.C.M. SRL Craiova şi SC M.E. SRL Drobeta Turnu-Severin judeţ Mehedinţi.

La începutul anului 1999, inculpatul P.T. a intrat în relaţii comerciale cu partea vătămată SC A.R.T. SRL Bucureşti, constând în încheierea unei convenţii în baza căreia societatea administrată de inculpat (SC P.C.M. SRL Craiova) urma să primească nişte ordine de compensare a energiei electrice iar în schimb trebuia să efectueze plata.

Începând cu 01 martie  1999, inculpatul P.T. a încheiat opt contracte de compensare în valoare totală de 6.799.719.289 lei, stabilindu-se ca plata să se facă la un interval de 30 zile de la data preluării bonurilor de compensare de la SC A.R.T. SRL Bucureşti (filele 82-97 dosar urmărire penală).

La data încheierii contractelor de compensare, inculpatul P.T. a emis un număr de patru file cec, pentru Banca A., unde avea deschis contul societăţii SC P.C.M. SRL Craiova, în valoare totală de 6.502.846.391 lei, iar diferenţa de 296.972.898 lei, reprezentând contravaloarea contractului de compensare din 21 mai 1999 nu s-a concretizat într-un instrument de plată.

Din situaţia disponibilului în contul SC P.C.M. SRL Craiova, deschis la Banca A. SA Dolj, în perioada aprilie - august 1999 (fila 71 dosar urmărire penală), rezultă că, în perioada derulării convenţiei cu partea vătămată SC A.R.T. SRL Bucureşti în contul debitoarei s-au derulat sume reduse, cuprinse între 0,80 lei şi 114.862,140,80 lei, cu mult sub valoarea contractelor de compensare.

Rezultă astfel că, inculpatul P.T. a emis filele cec deşi cunoştea că nu posedă disponibilul în cont pentru acoperirea acestora fără a-i aduce la cunoştinţă acest fapt părţii vătămate SC A.R.T. SRL Bucureşti şi în pofida termenului ferm de plată de 30 zile de la preluarea bonurilor de compensare, menţionat în contractele de compensare.

Urmare intervenţiilor inculpatului P.T., către reprezentanţii legali ai SC A.R.T. SRL Bucureşti, cărora le-a făcut cunoscut că întâmpina greutăţi în recuperarea contravalorii îngrăşămintelor chimice livrate unor parteneri comerciali, s-a obţinut amânarea introducerii la plată a filelor cec scadente cu nr. 00116102, 00116104 şi nr. 00116114 (fila 32-37 dosar urmărire penală).

La data de 18 mai 1999 partea vătămată SC A.R.T. SRL Bucureşti a introdus la plată fila cec cu nr. 00116121 în valoare de 1.019.614.385 lei care a fost onorată la plată parţial, pentru suma de 458.198 lei, diferenţa de 1.019,176.187 lei fiind refuzată la plată pentru lipsa de disponibil în contul societăţii administrate de inculpatul P.T. (filele 34-37 dosar urmărire penală).

Întrucât societatea inculpatului P.T. nu proceda la achitarea sumelor datorate părţii vătămate SC A.R.T. SRL Bucureşti, în baza contractelor de compensare, în vederea recuperării prejudiciului astfel creat, partea vătămată a încheiat cu inculpatul mai întâi convenţia din 14 iunie 1999 (fila 31 dosar urmărire penală) şi apoi minuta din data de 8 august 1999 (fila 32 dosar urmărire penală) în care s-a prevăzut modul în care se vor efectua plăţile, conform convenţiei şi minutei amintite filele cec cu numerele H 00200116102, H 00200116104 şi H 00200116114 au fost înlocuite cu filele cec cu numerele G 00000422027, G 00000422028, G 00000422029 şi G 00000422030, având alte termen de scadenţă şi conţinând în contra/valoarea lor şi reactualizarea sumelor datorate conform cursului valutar de la 14 iunie 1999, părţile contractante stabilind că suma totală rămasă de plată la 8 august 1999 este de 5.261.801.098 lei acoperită prin emiterea de file cec de către inculpatul P.T., mai puţin suma de 92.818.657 lei, pentru care s-a stabilit că se va emite Bilet la ordin de către SC P.C.M. SRL până la data de 11 august 1999.

Noile file cec emise de inculpatul P.T. în favoarea părţii vătămate SC A.R.T. SRL Bucureşti, au fost de asemenea refuzate la plată de B.C.R. - Filiala Dolj, pentru lipsa de disponibil în cont (fila 79 dosar urmărire penală) iar din situaţia disponibilului în contul SC P.C.M. SRL Craiova rezultă că, în perioada mai - august 1999 sumele intrate au fost cuprinse între 1.460 lei şi 890.773 lei.

La filele 180, 181, 182 şi 183 dosar urmărire penală se află somaţiile privind interdicţia bancară din 24 iunie 1999, 1 iulie 1999, 9 iulie 1999 şi 9 iulie 1999 prin care inculpatul P.T., sub semnătură proprie şi o a SC P.C.M. SRL Craiova, ia cunoştinţă de faptul că se află în interdicţie bancară, nemaiputând emite file C.E.C timp de 1 an de zile şi obligaţia de a restitui formularele cec neutilizate.

Partea vătămată SC A.R.T. SRL Bucureşti, a formulat plângere penală (fila 9 dosar urmărire penală), reclamând iniţial un prejudiciu de 5.632.340.731 lei (fila 13 dosar 6657/2000 al Tribunalului Dolj), cu care s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului P.T. şi a părţii responsabile civilmente SC P.C.M. SRL Craiova iar ulterior, a reclamat un prejudiciu în sumă de 247.249 DOLARI S.U.A. (fila 71 dosar 748/P/2000 al Curţii de Apel Craiova).

Totodată, partea civilă SC A.R.T. SRL Bucureşti a făcut cunoscut faptul că prin contractul de cesiune de creanţă încheiat la 28 februarie 2001 între SC A.R.T. SRL Bucureşti şi SC. S.R. SRL Bucureşti, debitorul SC P.C.M. SRL Craiova a fost cedat către SC. S.R. SRL Bucureşti, cerând să se ia act de consecinţele juridice ce decurg din respectivul contract de cesiune (filele 70-71 dosar 748/P/2000 al Curţii de Apel Craiova).

Din declaraţiile martorilor K.D. şi P.G., reprezentanţii părţii civile SC A.R.T. SRL Bucureşti, cu care inculpatul P.T. a încheiat contractele de compensare (filele 21 şi respectiv 22-25 dosar urmărire penală) rezultă că, la încheierea tranzacţiilor inculpatul a afirmat că SC P.C.M. SRL Craiova are resurse proprii de achitare a sumelor din procesul verbal de compensare în cazul în care nu reuşeşte să încaseze în timp util de la clienţii săi sumele necesare plăţii debitelor rezultate din compensare, a acceptat termenele ferme de plată stabilite în contractele de compensare şi a emis filele cec exclusiv pentru plată, niciodată acesta nu a adus la cunoştinţă lipsa fondurilor băneşti necesare plăţii debitorilor către partea civilă şi nici nu a convenit o altă modalitate de plată.

Declaraţiile inculpatului P.T. şi ale martorului R.T., conform cărora filele C.E.C emise în favoarea părţii civile SC A.R.T. SRL Bucureşti au fost o garanţie a efectuării plăţii, iar nu un mijloc de plată efectivă la scadenţă, sunt contrazise de declaraţiile de la urmărirea penală ale martorilor K.D. şi P.G., declaraţii care se coroborează cu conţinutul celor opt contracte de compensare, dar şi cu cele ale convenţiei din 14 iunie 1999 şi cu al minutei din 8 august 1999.

Documentele încheiate de părţi în cadrul relaţiei comerciale vizând cele opt contracte de compensare nu conţin nici o prevedere referitoare la garantarea plăţilor cu filele cec emise de inculpat în favoarea părţii civile SC A.R.T. SRL Bucureşti, nu prevăd condiţionarea plăţilor de faptul încasării de către inculpat a sumelor de la debitorii săi, ci dimpotrivă stipulează termenele ferme de plată şi emiterea de file cec pentru achitarea debitelor.

Drept urmare, declaraţiile martorilor R.T., P.A. şi P.G. de la instanţă au fost înlăturate motivat de faptul că sunt contrazise de înscrisurile menţionate anterior, fiind date în mod evident în favoarea inculpatului.

Din conţinutul convenţiei din 14 iunie 1999 şi a minutei din 8 august 1999, rezultă cu evidenţă că înlocuirea primelor cecuri cu altele, având o altă scadenţă, a fost acceptată de partea civilă în ideea amânării temporare a plăţilor, la cererea inculpatului, amânare care a fost sancţionată prin faptul actualizării debitelor la cursul valutar de la data încheierii convenţiei. De asemenea, din aceleaşi documente rezultă clar şi faptul că plata debitului de 5.261.801.098 lei este acoperită prin filele cec nou emise de inculpatul P.T., iar pentru suma de 92.818.657 lei s-a prevăzut să fie plătită prin emiterea unui bilet de ordin până la data de 11 august 1998.

Aşa cum rezultă din somaţiile de interdicţie bancară semnate personal de inculpatul P.T., acesta avea cunoştinţă, la data încheierii minutei din 8 august 1999, că nu mai are dreptul să emită file cec ca instrumente de plată şi totuşi nu a respectat această interdicţie şi nici nu i-a adus la cunoştinţă părţii civile această situaţie pentru a se prevedea eventual o altă modalitate de plată a debitelor.

Raportat la situaţia de fapt reţinută anterior, Curtea a constatat că, fapta inculpatului P.T. de a afirma în mod fals, la momentul încheierii contractelor de compensare cu partea civilă SC A.R.T. SRL Bucureşti, faptul că are disponibilităţile financiare pentru plata obligaţiilor asumate în calitate de administrator al SC P.C.M. SRL Craiova iar, ulterior, pe parcursul derulării contractelor, de a emite file cec fără acoperire şi în perioada de interdicţie bancară, prejudiciind-o astfel pe partea civilă cu suma de 247.249 Dolari S.U.A., întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul este aceea a intenţiei directe prevăzută de art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen., aşa cum rezultă din modalitatea concretă de săvârşire a faptei, aşa cum a fost reţinută pe baza probatoriului menţionat anterior.

Fapta existând, fiind săvârşită de inculpatul P.T. cu forma de vinovăţie cerută de lege şi întrunind pericolul social specific infracţiunii de înşelăciune în convenţii în formă continuată şi cu consecinţe deosebit de grave, urmează a fi antrenată răspunderea penală a inculpatului pentru respectiva infracţiune.

În cursul lunii iulie 1999, inculpatul P.T. a înfiinţat o asociaţie familială cu profil agricol, luând în arendă o suprafaţă de 2.200 hectare teren agricol, situată pe raza oraşului Băileşti şi a localităţilor Covei, Afumaţi şi Giubega din judeţul Dolj, deşi nu avea disponibilităţile financiare necesare nici în conturile personale, nici în acelea ale Sc P.C.M. SRL Craiova, societate pe care o administra.

Întrucât pentru efectuarea lucrărilor agricole inculpatul avea nevoie de carburanţi, a solicitat părţii vătămate S.N.P. -  Sucursala Dolj, cantităţi de motorină însumând 333.879.010 lei, pe care le-a ridicat la datele de 26.10, de 27.10 şi 12 noiembrie      1999.

Pentru plata motorinei comandate şi ridicate de inculpatul P.T., deşi cunoştea că se afla în interdicţie bancară din 24 iunie 1999, timp de un an de zile, a completat filele C.E.C nr. 0011228 şi nr. 00114230 în valoare totală de 267.104.313 (filele 170 şi 172 dosar urmărire penală).

Din suma de 333.879.010 lei, inculpatul a achitat suma de 228.543.643 lei rămânându-i o diferenţă de 105.335.643 lei pentru care S.N.P. SA Bucureşti, s-a constituit parte civilă în cauză.

Ulterior partea civilă S.N.P. SA Bucureşti şi-a schimbat denumirea în S.C. OMV P. S.A Bucureşti.

Emiţând filele cec pentru plata contravalorii motorinei furnizată de partea civilă, în condiţiile în care cunoştea că nu are disponibil în cont pentru acoperirea acestora şi se afla în interdicţie bancară, inculpatul a urmărit prejudicierea părţii civile S.N.P. SA Bucureşti, punându-i acesteia la dispoziţie nişte instrumente de plată ce nu puteau fi valorificate şi ascunzându-i astfel lipsa de disponibil în cont.

Fapta inculpatului P.T. de a comanda şi a ridica de la partea civilă S.N.P. SA Bucureşti, o cantitate de motorină ascunzându-i acesteia că nu are disponibilităţi financiare de plată a carburantului şi prejudiciind-o, prin emiterea unor file cec fără acoperire şi în perioada de interdicţie bancară, cu suma de 10.534 lei, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (2) şi 4 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul este aceea a intenţiei directe (art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen.) şi rezultă din interdicţiile bancare emise de B.C.R. (filele 170-178 dosar urmărire penală) şi depoziţiile martorei N.C. (fila 179 dosar urmărire penală), martora relatând că inculpatul nu a comunicat la ridicarea motorinei că nu are disponibil în cont pentru filele C.E.C.

Apărarea inculpatului P.T. în sensul că şi în acest caz filele cec au fost emise ca şi garanţie a plăţii nu ca instrumente de plată, nu poate fi primită în condiţiile în care cunoştea că nu are dreptul că mai emită file cec din cauza interdicţiei bancare şi nu există nici o probă la dosarul cauzei care să ateste că partea civilă S.N.P. S.A Bucureşti a cunoscut la momentul livrării motorinei şi primirii filelor cec că acestea nu au acoperire.

Fapta existând, fiind săvârşită de inculpatul P.T. cu forma de vinovăţie cerută de lege şi întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii, în formă continuată, urmează a se antrena răspunderea penală a inculpatului şi pentru această faptă.

Raportat la cele reţinute şi având în vedere şi Decizia nr. IX din 23.14.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recursul în interesul legii, Curtea a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.T., din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. şi de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (parte vătămată S.C. A.R.T. SRL Bucureşti) şi de art. 215 alin. (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (parte vătămată S.C. OMV P. S.A Bucureşti - fostă S.N.P. S.A Bucureşti).

Raportând la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) datele speţei, având în vedere cu deosebire perseverenţa infracţională a inculpatului, prejudiciile importante cauzate prin săvârşirea faptelor şi atitudinea de negare a faptelor în pofida probatoriului ce demonstrează vinovăţia acestuia, Curtea a apreciat că pentru reeducarea inculpatului se impune a i se aplica acestuia pedeapsa închisorii cu executare în regim privativ de libertate, în cuantum de 10 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de 3 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În favoarea inculpatului nu s-au putut reţine circumstanţele atenuante, conform prevederilor art. 74 C. pen., în condiţiile în care lipsa antecedentelor penale nu l-a împiedicat pe inculpat să îşi asume conştient o activitate infracţională deosebit de periculoasă, perseverând în materializarea acesteia, nu a recunoscut faptele şi nu a depus diligenţe pentru recuperarea prejudiciilor cauzate părţilor civile.

Starea de boală a inculpatului nu este un criteriu care să conducă la diminuarea răspunderii penale a acestuia, ea putând cel mult să constituie o cauză de amânare a executării pedepsei, situaţie care vizează executarea hotărârii.

Faptele de înşelăciune reţinute în sarcina inculpatului P.T. au fost săvârşite prin emiterea de file cec fără acoperire, faptă încriminată expres de prevederile art. 215 alin. (4) C. pen. Drept urmare, având în vedere prioritatea aplicării normei speciale dar şi împrejurarea că filele cec nu sunt înscrisuri sub semnătură privată şi nici nu conţineau date false în sensul prevederilor art. 288 C. pen., Curtea a constatat că lipseşte latura obiectivă dar şi subiectivă a faptei de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a dispus achitarea inculpatului P.T. în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen.

Aşa cum s-a reţinut în precedent, nefiind vorba, în cauză, de utilizarea unui înscris fals, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului P.T. pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen.

Întrucât inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 15 martie 2000 – 7 iulie 2000 s-a dedus respectiva perioadă din durata pedepsei aplicate în cauză.

Având în vedere că prin faptele de înşelăciune reţinute în sarcina inculpatului P.T. s-au cauzat părţile civile SC A.R.T. SRL Bucureşti subrogată în drepturi de SC. S.R. SRL Bucureşti prin SC G.T. România SA Bucureşti un prejudiciu de 247.249 Dolari S.U.A. plătibil în lei la cursul oficial al B.N.R din ziua plăţii iar părţii civile S.C OMV P. S.A Bucureşti (fostă S.N.P. S.A Bucureşti) un prejudiciu în sumă de 10.534 RON, aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, în temeiul prevederilor art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următorul C. civ., acţiunile civile în pretenţii ale celor două părţi civile au fost admise ca fondate, iar inculpatul P.T. obligat la plata contravalorii prejudiciilor respective.

Întrucât cu adresa nr. 24005 din 7 aprilie 2009 (fila 96 dosar nr. 18/18/2009 al Tribunalului Constanţa) Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dolj a comunicat faptul că SC P.C.M. SRL Craiova a fost radiată, urmare închiderii procedurii falimentului, angajarea răspunderii civile a acesteia, în calitate de parte responsabilă civilmente, nu mai este posibilă, persoana juridică încetându-şi existenţa.

Întrucât pentru recuperarea prejudiciilor cauzate părţilor civile s-a luat măsura sechestrului asigurător prin procesele verbale din 18 noiembrie 1999 şi 8 martie 2000 s-a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului P.T., inclusiv asupra bunurilor imobile, pentru care s-a dispus luarea inscripţiei ipotecare.

Făcând aplicarea prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constatând netemeinicia criticilor din apelul inculpatului P.T., Curtea a respins apelul acestuia ca nefondat.

Împotriva Deciziei penale nr. 127 din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa a declarat recurs inculpatul P.T., invocând în drept cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.

La dosarul cauzei, în recurs, inculpatul P.T. a invocat beneficiul art. 320¹ C. proc. pen. A fost depusă o declaraţie notarială în sensul recunoaşterii faptei conform celor prezentate în actul de sesizare (fila 253 dosar recurs).

În ceea ce priveşte incidenţa art. 320¹ C. proc. pen., instanţa constată că data pronunţării deciziei în apel, 31 octombrie 2011, este anterioară O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011, astfel că din punct de vedere al dispoziţiilor tranzitorii este posibilă aplicarea procedurii recunoaşterii vinovăţiei. Cu privire la aplicarea procedurii ordonanţa de urgenţă prevede că în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Prin O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative a fost modificat art. 320¹ C. proc. pen. în sensul că aliniatul (4) al articolului are de lege lata următorul conţinut: „Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat”, iar aliniatul (8) prevede că „Instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. În acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun”.

Inculpatul este singurul recurent în prezentul dosar, astfel că aplicarea procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei este limitată de principiul prevăzut de art. 385⁸ C. proc. pen., neagravarea situaţiei în propria cale de atac. În consecinţă, procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. nu va produce consecinţe asupra soluţiei de achitare pronunţată de curtea de apel prin decizia recurată cu privire la inculpatul P.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi de art. 291 C. pen.

În ceea ce priveşte faptele împotriva SC A.R.T. SRL şi S.N.P. SA, instanţa de recurs constată că sunt suficiente probe cu privire la existenţa faptelor, caracterul penal, imputabilitatea faţă de inculpat.

Fapta inculpatului P.T. de a afirma în mod fals, la momentul încheierii contractelor de compensare cu partea civilă SC A.R.T. SRL Bucureşti, faptul că are disponibilităţile financiare pentru plata obligaţiilor asumate în calitate de administrator al Sc P.C.M. SRL Craiova iar, ulterior, pe parcursul derulării contractelor, de a emite file C.E.C fără acoperire şi în perioada de interdicţie bancară, prejudiciind-o astfel pe partea civilă cu suma de 247.249 Dolari S.U.A., este infracţiune, în rechizitoriu fiind încadrată ca înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului P.T. de a comanda şi a ridica de la partea civilă S.N.P. SA Bucureşti, o cantitate de motorină ascunzându-i acesteia că nu are disponibilităţi financiare de plată a carburantului şi prejudiciind-o, prin emiterea unor file cec fără acoperire şi în perioada de interdicţie bancară, cu suma de 10.534 lei, este infracţiune, în rechizitoriu fiind încadrată ca înşelăciune în convenţii, în formă continuată, art. 215 alin. (2) şi 4 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Având în vedere cele ce preced instanţa constată că procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. este incidentă în limitele menţionate, cu privire la cele două infracţiuni de înşelăciune în formă continuată.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., când faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică

În dezvoltarea motivului de recurs, inculpatul a arătat că beneficiarii filelor cec au ştiut la momentul emiterii lor că nu avea disponibil în cont la momentul respectiv, relevante în acest sens fiind convenţia încheiată între părţi în anul 1999 care atestă faptul că în contul uneia dintre filele cec, plata urma să se facă direct în contul S.C. A.R.T. S.Rl. Bucureşti, de către două firme beneficiare ale îngrăşămintelor.

Prin Decizia nr. 9/2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, în recurs în interesul legii, s-a stabilit că dacă beneficiarul cecului are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, iar nu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)

Critica este nefondată având în vedere că situaţia de fapt din prezenta cauză este diferită faţă de ipoteza asupra căreia s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 9/2005, în recurs în interesul legii.

În procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul a recunoscut situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu. Având în vedere că în rechizitoriu se menţionează că inculpatul a indus în eroare partenerii de afaceri (fila 3 Rechizitoriu), precum şi faptul că nu există menţinea faptului că aceştia cunoşteau că inculpatul nu are disponibil în cont (în ceea ce priveşte S.N.P. nu a cunoscut în niciun moment lipsa disponibilului, în ceea ce priveşte SC A.R.T., după încheierea convenţiei de compensare, care avea ca scop tocmai evitarea lipsei disponibilului, nu a mai cunoscut situaţia conturilor inculpatului) apărarea inculpatului este nefondată.

Astfel, cu privire la S.N.P., nu există nici o probă la dosarul cauzei care să ateste că partea civilă S.N.P. S.A Bucureşti a cunoscut la momentul livrării motorinei şi primirii filelor cec că acestea nu au acoperire.

În ceea ce priveşte SC A.R.T., situația de fapt recunoscută de inculpat în procedura prevăzută de art. 320/1 C. proc. pen. are în vedere că documentele încheiate de părţi în cadrul relaţiei comerciale vizând cele opt contracte de compensare nu conţin nici o prevedere referitoare la garantarea plăţilor cu filele cec emise de inculpat în favoarea părţii civile SC A.R.T. SRL Bucureşti, nu prevăd condiţionarea plăţilor de faptul încasării de către inculpat a sumelor de la debitorii săi, ci dimpotrivă prevăd termenele ferme de plată şi emiterea de file cec pentru achitarea debitelor.

De asemenea, rechizitoriul menţionează că din conţinutul convenţiei din 14 iunie 1999 şi a minutei din 8 august 1999, rezultă că înlocuirea primelor cecuri cu altele, având o altă scadenţă, a fost acceptată de partea civilă în ideea amânării temporare a plăţilor, la cererea inculpatului, amânare care a fost sancţionată prin faptul actualizării debitelor la cursul valutar de la data încheierii convenţiei. Din aceleaşi documente rezultă şi faptul că plata debitului de 5.261.801.098 lei este acoperită prin filele cec nou emise de inculpatul P.T., iar pentru suma de 92.818.657 lei s-a prevăzut să fie plătită prin emiterea unui bilet de ordin până la data de 11 august 1998.

Totodată somaţiile de interdicţie bancară semnate personal de inculpatul P.T., arată că acesta avea cunoştinţă, la data încheierii minutei din 8 august 1999, că nu mai are dreptul să emită file cec ca instrumente de plată, încălcând interdicţia şi omiţând să aducă la cunoştinţă părţii civile această situaţie pentru a se prevedea eventual o altă modalitate de plată a debitelor.

Faţă de cele ce preced, încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de apel este corectă.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., când s-au aplicat pedepse greşit indivdualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72C. pen.

Recurentul a solicitat reducerea pedepsei întru-un cuantum care să permită aplicarea art. 86¹ C. pen., atât ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., dar şi în raport de elementele privind durata procedurilor judiciare, starea deficitară de sănătate a inculpatului, atitudinea postdelictuală şi statutul socio-profesional deosebit al acestuia.

Critica recurentului este fondată.

Faptele din prezenta cauză se sancţionează cu o pedeapsă de la 10 la 20 de ani în cazul înşelăciunii cu consecinţe deosebit de grave şi de la 3 la 15 ani în cazul la înşelăciunii prin emiterea de cecuri.

Având în vedere aplicarea art. 320/1 C. proc. pen., limitele de pedeapsă de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni în cazul înşelăciunii cu consecinţe deosebit de grave şi de la 2 la 10 ani în cazul la înşelăciunii prin emiterea de cecuri.

Prezenta cauză a trecut prin trei cicluri procesuale, în condiţiile în care probatoriul a constat în principal în înscrisuri (cecuri emise de inculpat, acte provenind de la bănci, acte provenind de la părţile civile).

Cu privire la art. V, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Având în vedere debutul infracţional în preajma vârstei de 47 de ani, vârsta actuală de 61 de ani, durata procesului, instanţa apreciază că în cauză aceste date conduc la aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. pen., ceea ce determină ca limitele de pedeapsă să fie de la 2 ani, 2 luni şi 20 zile până la 6 ani şi 8 luni pentru înşelăciunea cu consecinţe deosebit de grave şi de la 15 zile până la 2 ani în cazul înşelăciunii prin emiterea de cecuri. Valoarea prejudiciului conduce la aplicarea unei pedepse spre mediu, între limitele anterioare.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, instanţa reţine că faptele din prezenta cauză au avut loc în primăvara anului 1999, iar de 14 ani nu au mai fost comise alte infracţiuni de către persoana acuzată. Deşi prejudiciul nu a fost acoperit în acest interval de timp, instanţa de recurs are în vedere şi starea de sănătate, ca un element de natură să contribuie la individualizarea executării pedepsei. Astfel cum rezultă din actele medicale inculpatul suferă de tetraplegie (fila 199 dosar recurs). Instanţa de recurs apreciază că o durată de 14 ani în care nu au mai fost comise alte infracţiuni, precum şi starea de sănătate actuală, justifică aprecierea că scopul educativ al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva Deciziei penale nr. 127/P din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Va casa, în parte, decizia penală atacată, iar în rejudecare:

În baza art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen., va condamna pe inculpatul P.T. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Va face aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 215 alin. (2), (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., va condamna pe inculpatul P.T. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

Va face aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În temeiul prevederilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului P.T. în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Va face aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Va încredinţa supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.

În temeiul art. 86¹ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. şi art. 86⁵ C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se va suspenda executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva Deciziei penale nr. 127/P din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată, iar în rejudecare:

În baza art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul P.T. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 215 alin. (2), 4 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul P.T. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

Face aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În temeiul prevederilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului P.T. în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Încredinţează supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.

În temeiul art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. şi art. 86⁵ C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 februarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 279/2013. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 496/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 496/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 570/2013. Penal