ICCJ. Decizia nr. 412/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
RO M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 412/2013
Dosar nr. 11286/300/2012
Şedinţa publică din 17 aprilie 2013
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
La 26 martie 2012 Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, prin judecătorul delegat, invocând existenţa unor neconcordanţe între Sentinţa penală nr. 382 din 27 martie 2007, a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi MEPI nr. 1160/2007, emis în baza aceleiaşi sentinţe, a formulat, din oficiu, contestaţie la executare cu privire la pedeapsa de 21 ani, 4 luni şi 10 zile, aplicată condamnatului C.V..
În motivarea în fapt a cererii, în esenţă, s-a arătat că, prin Sentinţa penală nr. 382 din 27 martie 2007, pronunţată în Dosarul penal nr. 17964/200/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 26 aprilie 2007, C.V. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 21 ani, 4 luni şi 10 zile (pedeapsă rezultată în urma contopirii), iar la 26 aprilie 2007 a fost emis MEPI nr. 1160/2007 al acestei instanţei, din care s-au dedus perioadele de la 20 aprilie 1996 la 25 aprilie 1996, de la 20 mai 1998 la 22 octombrie 1998 (data evadării) şi de la 30 iunie 2004 la zi.
S-a mai arătat că, prin Adresa nr. L79875/PCAG din 13 martie 2012 a A.N.P., directorul Penitenciarului Colibaşi a solicitat instanţei de executare să precizeze care este perioada de timp ce s-a dedus din pedeapsa de 21 ani, 4 luni şi 10 zile aplicată condamnatului prin Sentinţa penală nr. 382 din 27 martie 2007 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, faţă de împrejurarea că în cuprinsul acesteia nu s-ar face nicio menţiune, iar în MEPI nr. 1160/2007 se deduc perioadele arătate.
În drept au fost invocate prev. art. 419 raportat la art. 361 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Contestaţiei la executare i-au fost anexate Adresa nr. L79875/PCAG din 13 martie 2012 a ANP, MEPI nr. 1160/2007, emis de Judecătoria Sectorului 2, Sentinţa penală nr. 382 din 27 martie 2007 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, cu referat corespunzător privind modalitatea şi data rămânerii definitive şi situaţia executării pedepsei, şi dosarul de fond nr. 17964/200/2006 al acestei instanţe.
Ca urmare a dispoziţiei instanţei, la dosar au fost comunicate fişa de cazier judiciar a condamnatului C.V. şi Sentinţele penale nr. 1386 din 11 aprilie 2005 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, nr. 1249 din 12 septembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, nr. 681 din 17 decembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, nr. 467 din 23 septembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi nr. 397 din 23 mai 2011 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia penală.
La termenul de judecată din 31 iulie 2012, instanţa, din oficiu, a recalificat cererea dedusă judecăţii, ca fiind, de fapt, o cerere de contopire a pedepselor aplicate pentru infracţiuni concurente, întrucât infracţiunile pentru comiterea cărora condamnatul C.V. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 397 din 23 mai 2011 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, secţia penală, în baza căreia a fost emis MEPI nr. 826/2011, sunt concurente cu infracţiunile pentru comiterea cărora acesta a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 382 din 27 martie 2007 a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti (sentinţă prin care au fost contopite pedepsele aplicate prin Sentinţele penale nr. 1386 din 11 aprilie 2005 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, nr. 1249 din 12 septembrie 2005 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, nr. 681 din 17 decembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, nr. 467 din 23 septembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală) în temeiul art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În raport cu calificarea dată cererii, din oficiu, în temeiul art. 42, raportat la art. 449 alin. (2), teza a II-a C. proc. pen., instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Astfel, prin Sentinţa penală nr. 660 din 31 iulie 2012, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia penală, în temeiul art. 42, raportat la art. 449 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii, având ca obiect contopire a pedepselor, privind pe petentul - condamnat C.V. (cetăţean român, studii medii, fără ocupaţie, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, recidivist postcondamnatoriu), în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia penală.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului, iar în temeiul art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca, onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu să fie plătit din fondurile Ministerului Justiţie.
S-a reţinut că, în prezent, ca urmare a celor două condamnări pentru infracţiuni concurente, ce impun contopirea pedepselor şi emiterea unui singur MEPI, condamnatul C.V. este deţinut în Penitenciarul Colibaşi, pe raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Piteşti şi că, potrivit art. 449 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., "Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care cel condamnat se află în stare de deţinere ori în executarea unei pedepse la locul de muncă, instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere".
Judecătoria Piteşti, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 4156 din 23 noiembrie 2012, în baza art. 42, art. 460 - 461 lit. c) C. proc. pen., şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul C.V. în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.
Totodată, constatând, în baza art. 43 C. proc. pen., că s-a ivit conflictul negativ de competenţă a sesizat şi trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
S-a dispus ca, în baza art. 192 C. proc. pen., cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu să fi plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că petentul se află în executarea unei pedepse rezultante de 21 ani 4 luni şi 10 zile închisoare, pentru care Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a emis MEPI nr. 1160/2007 şi din care s-au dedus perioadele 20 aprilie 1996 - 25 aprilie 1996, 25 august 1998 - 22 octombrie 1998 (data evadării) şi de la data de 30 iunie 2004 la zi.
Directorul PNT Colibaşi a solicitat instanţei de executare, adică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, să precizeze în concret ce perioadă trebuie să i se deducă, condamnatului, din pedeapsa aplicată, deoarece prin sentinţa mai sus amintită nu sunt menţionate datele de deducere ce sunt prevăzute în MEPI.
La termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2012, instanţa a luat act de faptul că obiectul cererii este contestaţie la executare şi nu contopire a executării pedepselor, apreciind că, în mod greşit, Judecătoria Sector 2 Bucureşti a modificat obiectul cererii.
Astfel, s-a apreciat că există situaţia în care competenţa teritorială a instanţei care soluţionează cererea petentei este absolută şi se referă la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
S-a reţinut că dispoziţiile art. 461 alin. (2) teza ultimă C. proc. pen. prevăd că pentru motivul reglementat de art. 460 lit. c) C. proc. pen. instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută este competentă a soluţiona cererea şi că lămurirea perioadelor de timp ce trebuie deduse din pedeapsa pe care o execută petentul nu poate fi făcută decât de instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
S-a reţinut că nicio altă instanţă nu poate să modifice, pe calea contestaţiei, aceste perioade de timp, întrucât legiuitorul a prevăzut în mod expres că această instanţă este competentă atunci când s-a ivit o nelămurire cu privire la hotărârea sa sau există vreo împiedicare la executare.
În această situaţie, Judecătoria Piteşti a constatat că după criteriul teritorial, competenţa aparţine Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, sens în care, potrivit art. 42 C. proc. pen., şi-a declinat competenţa în favoarea acestei din urmă instanţe, pentru ca cererea petentului să fie soluţionată în condiţiile legii.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Piteşti în conformitate cu prevederile art. 43 C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.
Din actele dosarului rezultă că prezenta cauză are ca obiect cererea de contestaţie la executare formulată de judecătorul delegat la Compartimentul Executări penale din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, conform art. 27 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti şi al art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu privire la Sentinţa penală nr. 382 din 27 martie 2007 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti, privind pe condamnatul C.V., cerere prin care, în esenţă, se solicită să fie lămurite perioadele de timp care se deduc din pedeapsă având în vedere mandatul de executare a pedepsei închisorii.
Potrivit art. 461 lit. c) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face, printre altele, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, iar în conformitate cu art. 461 alin. (2) C. proc. pen., în acest caz contestaţia este de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Cum, în cauză, Sentinţa penală nr. 382 din 27 martie 2007, cu privire la care există o nelămurire, a fost pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare privind pe condamnatul C.V. aparţine acestei instanţe.
Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare privind pe condamnatul C.V. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare privind pe condamnatul C.V. în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Încheierea nr.436/2013. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 398/2013. Penal. Prelungirea duratei... → |
|---|
