ICCJ. Încheierea nr. 522/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiere nr. 522/2013
Dosar nr. 79/33/2013
Şedinţa publică din 13 mai 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 1243 din data de 08 noiembrie 2012, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 136 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Judecătoria Cluj-Napoca a declinat în favoarea Curţii de Apel Cluj competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de recunoaştere a hotărârii penale pronunţate de autorităţile olandeze - Centrale Verwerking O.M. Utrecht, faţă de C.A.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că, la data de 11 octombrie 2012, a fost înregistrată pe acestei rolul acestei instanţe cererea de recunoaştere a hotărârii penale pronunţate de autorităţile olandeze - Centrale Verwerking O.M. Utrecht, faţă de numitul C.A.
Au fost avute în vedere de către instanţă prevederile art. 132 alin. (6) din Legea 302/2004, potrivit cărora competenţa materială de soluţionare a cererilor de recunoaştere a hotărârilor penale pronunţate în străinătate revine curţii de apel în raza căreia locuieşte persoana condamnată, motiv pentru care a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 14 din 6 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. 79/33/2013, în baza art. 42 C. proc. pen. rap. la art. 234 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect recunoaşterea reciprocă a sancţiunilor pecuniare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
În baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Examinând actele dosarului, Curtea de Apel Cluj a reţinut că prin cererea formulată de Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare judiciară internaţională în materie penală, înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca la data 11 octombrie 2012, s-a solicitat prin prisma dispoziţiilor art. 233 - 247 din Legea nr. 302/2004 republicată, să se dispună punerea în executare a sancţiunii pecuniare de 61 de euro aplicată de autorităţile olandeze cetăţeanului român C.A. pentru încălcarea Legii administraţiei juridice pentru respectarea regulilor de circulaţie, art. 2.
A fost avut în vedere că Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, prevede în Secţiunea a 4-a dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale U.E. în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare.
Astfel, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 233 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, "prin hotărâre (în sensul prezentei secţiuni) se înţelege o hotărâre definitivă prin care s-a aplicat o pedeapsă pecuniară ce trebuie executată faţă de o persoană fizică sau juridică, dacă hotărârea a fost luată de o autoritate a statului emitent, alta decât o instanţă, în ceea ce priveşte faptele care se pedepsesc conform dreptului naţional al statului emitent ca fiind încălcări ale normelor legale", iar potrivit art. 234 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, autorităţile române competente să execute o hotărâre sunt instanţele judecătoreşti.
S-a reţinut, de asemenea, că aceste dispoziţii se corelează cu prevederile art. 240 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora autorităţile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalităţi şi iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepţia cazului în care se constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaştere sau neexecutare prevăzute la art. 241.
S-a remarcat că, spre deosebire de condiţiile şi procedura de recunoaştere a unei hotărâri penale străine la cererea unui stat străin, unde legiuitorul a prevăzut în mod expres competenţa curţii de apel - art. 132 şi urm. din Legea nr. 302/2004 -, în cazul recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare, se face doar referire generală la competenţa instanţelor judecătoreşti de a emite o hotărâre.
Ca atare, deoarece legea specială în Secţiunea a 4-a, care cuprinde dispoziţiile privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce sancţiunilor pecuniare, nu cuprinde norme derogatorii de competenţă, s-a constatat că devin aplicabile regulile generale în materie de competenţă, şi anume dispoziţiile art. 25 şi art. 30 alin. (1) C. proc. pen.
Având în vedere că, în cauză, autorităţile judiciare olandeze i-au aplicat cetăţeanului român o sancţiune pecuniară de 61 de euro pentru încălcarea Legii administraţiei juridice pentru respectarea regulilor de circulaţie, art. 2, s-a apreciat că competenţa de soluţionare a cererii privind punerea în executare a sancţiunii pecuniare revine judecătoriei, în speţă Judecătoriei Cluj-Napoca.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând conflictul negativ de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., constată următoarele:
Prin cererea formulată de Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare judiciară Internaţională în materie penală, înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca la data 11 octombrie 2012, s-a solicitat să se dispună punerea în executare a sancţiunii pecuniare aplicate de autorităţile olandeze cetăţeanului român C.A.
Cererea a fost emisă de autorităţile judiciare olandeze pentru executarea unei amenzi de 61 de euro aplicată pentru încălcarea Legii administraţiei juridice pentru respectarea regulilor de circulaţie, art. 2.
În acest sens, Înalta Curte reţine că, în Secţiunea a 4-a din Legea nr. 302/2004 republicată, sunt reglementate condiţiile şi procedura de recunoaştere reciprocă a sancţiunilor pecuniare.
Potrivit art. 234 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, autorităţile române competente să emită şi să execute o hotărâre, astfel cum este definită de art. 233 alin. (1) lit. c) din Legea anterior menţionată, sunt instanţele judecătoreşti.
Din coroborarea textelor de lege enunţate cu cele ale art. 240 alin. (1) din legea specială, rezultă că autorităţile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalităţi şi sunt obligate să ia toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepţia cazului în care se constată că este incident unul dintre motivele de nerecunoaştere sau neexecutare prevăzute la art. 241.
Prin urmare, dacă în cazul procedurii de recunoaştere a unei hotărâri penale străine, legiuitorul a prevăzut în mod expres competenţa curţii de apel, conform dispoziţiilor art. 132 şi urm. din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul procedurii recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare, se face referire doar la competenţa instanţelor judecătoreşti de a emite o hotărâre.
Astfel, faţă de împrejurarea că în Secţiunea a 4-a din Legea nr. 302/2004 republicată, ce reglementează cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare, nu sunt prevăzute norme derogatorii de competenţă, rezultă că sunt aplicabile regulile generale în materie, prevăzute de dispoziţiile art. 25 şi art. 30 alin. (1) C. proc. pen.
În prezenta cauză, se constată că autorităţile judiciare olandeze i-au aplicat cetăţeanului român C.A. o sancţiune pecuniară de 61 de euro, pentru încălcarea Legii administraţiei juridice pentru respectarea regulilor de circulaţie, art. 2, astfel încât competenţa de a executa hotărârea aparţine judecătoriei.
Pe cale de consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 43 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 234 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind recunoaşterea hotărârii penale pronunţate de autorităţile judiciare olandeze - Centrale Verwerking O.M. Utrecht, faţă de C.A., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petiţionarul C.A. în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2013.
| ← ICCJ. Încheierea nr. 549/2013. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Încheierea nr. 514/2013. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
