ICCJ. Încheierea nr. 514/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 514/2013
Dosar nr. 3/334/2013
Şedinţa publică din 10 mai 2013
Asupra cauzei penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 24 din 29 ianuarie 2013, Judecătoria Vatra Dornei, în baza art. 39 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 302/2004 a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Vatra Dornei invocată din oficiu de instanţă.
A declinat cauza penală având ca obiect, recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea nr. 302/2004), privind pe petentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei şi pe intimatul D.O.I., domiciliat în mun. V.D., jud. Suceava, spre competentă soluţionare Curţii de Apel Suceava.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 18 decembrie 2012 la Curtea de Apel Suceava a fost primită solicitarea Tribunalului Judicial Albufeira de a recunoaşte sentinţa din 26 februarie 2009 prin care inculpatul D.O.I. a fost condamnat la o amendă de 400 euro pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără autorizaţie legală.
Solicitarea Tribunalului Judicial Albufeira a fost înaintată administrativ Judecătoriei Vatra Dornei, care a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 3 ianuarie 2013 sub nr. 3/334/2013.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa a reţinut următoarele:
Intimatul D.O.I. a avut domiciliul în mun. V.D., jud. Suceava, dosar, iar de mai mulţi ani este plecat în Portugalia, dosar.
Prin sentinţa din 26 februarie 2009, definitivă, Tribunalului Judicial Albufeira, Portugalia, l-a condamnat pe intimat la o amendă de 400 euro pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără autorizaţie legală, dosar.
Prin sentinţa din 26 februarie 2009 s-a reţinut că în ziua de 4 octombrie 2007, la ora 2.40, inculpatul a condus un autovehicul, la cercul Rotunda das Minhocas, în Albufeira, fără a fi titular al niciunui permis de conducere, care ar permite să conducă autovehicule. Inculpatul ştia foarte bune că pentru a conduce un autovehicul este necesar a deţine un permis de conducere şi acesta a condus autovehiculul în mod voluntar, a acţionat liber, în mod deliberat şi conştient, ştiind foarte bine că, comportamentul său este interzis şi pedepsit de către lege.
Autoritatea care a solicitat recunoaşterea sentinţei penale este Tribunalul Judicial din Albufeira.
Instanţa a reţinut că potrivit art. 132 din Legea nr. 302/2004 „(1) Cererea de recunoaştere a unei hotărâri penale străine, formulată de autoritatea competentă a statului străin solicitant, este transmisă de Ministerul Justiţiei procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în circumscripţia căreia domiciliază sau îşi are reşedinţa condamnatul.
(2) Condamnatul se citează, iar odată cu citaţia i se comunică hotărârea străină împreună cu actele ce o însoţesc, într-o limbă pe care o înţelege.
(3) Condamnatul are dreptul la un avocat ales sau desemnat din oficiu şi, după caz, la interpret.
(4) Instanţa, ascultând concluziile procurorului şi declaraţiile condamnatului, dacă constată că sunt întrunite condiţiile legale, recunoaşte hotărârea penală străină sau actele judiciare străine, iar în cazul în care pedeapsa pronunţată prin acea hotărâre nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsă neexecutat o pedeapsă corespunzătoare potrivit legii penale române.
(6) Curtea de apel decide prin hotărâre pronunţată în camera de consiliu, care poate fi atacată cu recurs. Hotărârea se comunică parchetului şi Ministerului Justiţiei”.
Totodată, instanţa a reţinut că potrivit art. 2 lit. d) din Legea nr. 302/2004, prin autoritate judiciară se înţelege „instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea, stabilite potrivit legii române, precum şi autorităţile care au această calitate în statul solicitant, conform declaraţiilor acestuia din urmă la instrumentele internaţionale aplicabile”.
Întrucât cererea de recunoaştere a hotărârii penale străine a fost formulată de către autoritatea competentă a statului străin, iar Judecătoria Vatra Dornei nu a fost sesizată în acest scop de condamnat sau de către procuror, potrivit art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, instanţa a apreciat că Judecătoria Vatra Dornei este necompetentă material să soluţioneze această cerere, competenţa de soluţionare revenind Curţii de Apel Suceava.
Pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a format Dosarul nr. 3/334/2013.
Prin sentinţa penală nr. 14 din 22 februarie 2013, pronunţată de această instanţă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Suceava.
În baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 234 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 a declinat cauza având ca obiect recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea nr. 302/2004) privind pe numitul D.O.I. (domiciliat în mun. V.D., jud. Suceava) în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei, jud. Suceava.
În baza art. 43 C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Vatra Dornei şi Curtea de Apel Suceava şi s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală s-a format prezentul dosar, cauza fiind înregistrată la data de 8 martie 2013.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Suceava şi Judecătoria Vatra Dornei, în conformitate cu prevederile art. 43 C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Vatra Dornei pentru următoarele considerente.
Prin cererea formulată de Tribunalul Judicial Albufeira din Portugalia s-a solicitat Curţii de Apel Suceava recunoaşterea sentinţei din 26 februarie 2009 a acestei instanţe prin care s-a aplicat sancţiunea amenzii în cuantum de 400 de euro cetăţeanului român D.O.I., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permisiune (incriminată de legea portugheză în art. 3, nr. 1 şi 2 din Decretul Lege nr. 2/98 din 3/01).
Înalta Curte, rămânând consecventă opiniei exprimate în alte cauze similare, reţine că în Secţiunea a 4-a din Legea nr. 302/2004, republicată sunt reglementate condiţiile şi procedura de recunoaştere reciprocă a sancţiunilor pecuniare.
În conformitate cu prevederile art. 234 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autorităţile române competente să emită şi să execute o hotărâre astfel cum este definită de art. 233 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, sunt instanţele judecătoreşti.
Din coroborarea textelor de lege enunţate cu cele ale art. 240 alin. (1) din legea specială rezultă că, autorităţile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalităţi şi sunt obligate să ia toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepţia cazului în care se constată că este incident unul dintre motivele de nerecunoaştere sau neexecutare prevăzute la art. 241 .
Astfel, dacă în cazul procedurii de recunoaştere a unei hotărâri penale străine, legiuitorul a prevăzut în mod expres competenţa curţii de apel, conform dispoziţiilor art. 132 şi urm. din Legea nr. 302/2004, în cazul procedurii recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare, se face referire doar la competenţa instanţelor judecătoreşti de a emite o hotărâre.
În atare situaţie, întrucât în Secţiunea a 4-a din lege ce reglementează cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce sancţiunilor pecuniare, nu sunt prevăzute norme derogatorii de competenţă, sunt aplicabile regulile generale în materie, cele cuprinse în dispoziţiile art. 25 şi art. 30 alin. (1) C. proc. pen.
Cum în cauză autorităţile judiciare portugheze (Tribunalul Judicial Albufeira) i-au aplicat cetăţeanului român D.O.I. o sancţiune pecuniară de 400 de euro pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permisiune, competenţa aparţine judecătoriei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe condamnatul D.O.I. în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Totodată onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul D.O.I. în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 mai 2013.
| ← ICCJ. Încheierea nr. 522/2013. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Încheierea nr.436/2013. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
