ICCJ. Decizia nr. 417/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
RO M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 417/2013
Dosar nr. 8132/1/2012
Şedinţa publică din 17 aprilie 2013
La 7 iunie 2012, sub nr. 228/P/2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi, plângerea penală formulată de numitul B.Ş. împotriva procurorului B.M., plângere prin care se solicita cercetarea acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.
Întrucât magistratul B.M. avea calitatea de procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi începând cu data de 15 iulie 2012, în cauză, la 7 august 2012, a fost întocmit un referat prin care s-a propus sesizarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a decide:
- fie preluarea cauzei spre soluţionare de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 209 alin. (41) C. proc. pen.;
- fie trimiterea cauzei la un alt parchet egal în grad, conform art. 2171 C. proc. pen.
Prin rezoluţia nr. 693/C2/2012 din 4 noiembrie 2012, Prim Adjunctul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus preluarea Dosarului nr. 228/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 922/P/2012, avându-se în vedere calitatea făptuitorului (aceea de procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi).
S-a reţinut că obiectul cauzei îl constituie plângerea formulată de B.Ş., împotriva magistratului procuror B.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi favorizare a infractorului, fapte comise de intimat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, mai exact, cu ocazia soluţionării Dosarului nr. 2019/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria laşi unde, susţine petentul că procurorul „a afirmat ironic în fals" în rezoluţia nr. 2019/P din 26 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria laşi că împotriva sa a fost formulată o plângere penală, plângere semnată de B.A.
Prin rezoluţia nr. 922/P/2012 din 3 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus,în temeiul art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de B.M. - procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi art. 264 C. pen.
Pentru a adopta această soluţie, procurorul de caz a reţinut că B.Ş. a fost angajat la S.C. M. S.A. ca pompier civil, iar în ziua de 1 septembrie 2004 acesta a fost surprins în timp ce secţiona un cablu electric, care nu era sub tensiune, dar care urma să alimenteze o secţie din cadrul societăţii, motiv pentru care conducerea societăţii a hotărât sesizarea organelor ele cercetare penală (Dosar nr. 6184/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria laşi).
În temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) C. muncii .societatea a suspendat contractul de muncă al angajatului B.Ş. până la soluţionarea plângerii penale.
Întrucât B.Ş. a acţionat în justiţie S.C. M. S.A. (cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 599 din 3 septembrie 2009 şi reintegrarea sa în funcţie), societatea a formulat întâmpinare în care a menţionat motivul emiterii deciziei de suspendare a contractului de muncă (Dosar nr. 7546/2004 al Tribunalului laşi), respectiv, plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria laşi (nr. 6184/P/2004).
B.Ş. a apreciat conţinutul întâmpinării ca fiind fals şi a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria laşi cu plângere prin care a solicitat efectuarea urmăririi penale împotriva directorului societăţii- B.A.- pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin rezoluţia nr. 2019/P/2007 a procurorului B.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria laşi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitor (art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen.).
În temeiul art. 278 şi următoarele C. proc. pen., persoana vătămată B.Ş. a formulat plângeri care au fost respinse de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria laşi şi de instanţa de judecată.
După trecerea unui interval de 5 ani şi 3 luni, B.Ş. a solicitat efectuarea urmăririi penale împotriva procurorului B.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi favorizare a infractorului, motivat de faptul că soluţia de netrimitere în judecată a directorului S.C. M. S.A. laşi reprezintă un ajutor dat infractorului iar consemnările procurorul B.M. cuprinse în rezoluţia nr. 2019/P/2007 (menţiuni în care magistratul identifică dosarul penal în care B.Ş. a fost cercetat pentru tentativă de furt) sunt false.
În adoptarea soluţiei procurorul a reţinut că precizarea menţionată în rezoluţia nr. 2019/P/2007, referitoare la existenţa dosarului nr. 6184/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria laşi, privind plângerea formulată împotriva lui B.Ş. este reală iar împrejurarea că organele de parchet, în speţă, procurorul B.M., au dispus faţă de B.A. o altă soluţie decât cea aşteptată de persoana care a făcut sesizarea - B.Ş. - nu poate fi apreciată ca fiind infracţiunea prev. de art. 264 C. pen.
Aşadar, tragerea la răspundere penală a unei persoane pentru săvârşirea unei infracţiuni are loc numai dacă din mijloacele de probă administrate rezultă probe certe privind existenţa faptei şi, respectiv, săvârşirea ei de făptuitorul reclamat sau de altă persoană.
Rezoluţia nr. 922/P/2012 din 3 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a fost comunicată petentului B.Ş. la 12 decembrie 2012 (fila 23 dosar parchet).
La 17 decembrie 2012 (data poştei), petentul B.Ş. a formulat plângere împotriva Rezoluţiei nr. 922/P/2012 din 3 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost îndreptată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie secţia penală, unde a fost înregistrată sub nr. 8132/1/2012.
Într-adevăr, prin dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut că după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Prin art. 278 alin. (1) C. proc. pen. legiuitorul a prevăzut o procedură prealabilă, esenţial obligatorie, în lipsa căreia nu se poate face plângere la instanţă şi anume „plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror se rezolvă de prim procurorul parchetului sau după caz de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că petentul B.Ş. a omis procedura prealabilă prevăzută de art. 278 C. proc. pen. - plângere la procurorul ierarhic superior - şi s-a adresat cu plângere direct instanţei de judecată .
Aşadar, în temeiul art. 2781 alin (13) C. proc. pen., Înalta Curte va trimite plângerea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, spre competentă soluţionare, procurorului "ierarhic superior" (în înţelesul alin. (1) al art. 278 C. proc. pen.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite plângerea formulată de petentul B.Ş. împotriva rezoluţiei nr. 922/P/2012 din 3 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea respectării dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 415/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 418/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
