ICCJ. Decizia nr. 423/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 423/2013
Dosar nr. 2/753/2013
Şedinţa publică din 18 aprilie 2013
I. La data de 29 octombrie 2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Militar Timişoara, sub nr. 22/751/2012, cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul D.I. născut la 23 ianuarie 1971 în loc. Mehadia, jud. Caraş Severin, domiciliat în mun. Drobeta Turnu Severin, str. M., nr. 2, bl.IM2, sc. 2, ap. 2, jud. Mehedinţi, pentru condamnarea la pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani şi 6 luni închisoare cu executarea pedepsei în condiţiile art. 64-71 C. pen., dispusă prin Sentinţa penală nr. 80 din 4 iunie 1996 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în Dosarul nr. 137/1996, definitivă prin Decizia penală nr. 34 din 23 iunie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia militară.
Prin Sentinţa penală nr. 33 din 13 noiembrie 2012, Tribunalul Militar Timişoara, în baza art. 42 C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de reabilitare judecătorească formulată de petent, în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
În considerentele hotărârii s-a arătat că Tribunalul Militar Timişoara nu este instanţă competentă material să soluţioneze cererea de reabilitare, competenţa revenind, alternativ Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti - ca instanţă care a judecat în primă instanţă condamnarea pentru care se cere reabilitarea - sau Tribunalul Mehedinţi - ca instanţă corespunzătoare în grad, în circumscripţia căreia domiciliază condamnatul.
De asemenea, instanţa militară a hotărât faptul că Tribunalul Mehedinţi este instanţa competentă să soluţioneze cererea apreciind că petentul nu va fi nevoit să se deplaseze într-o altă localitate decât cea de domiciliu, soluţionarea cauzei putându-se face cu celeritate.
II. Urmare a pronunţării acestei soluţii, la data de 21 noiembrie 2012 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, Dosarul nr. 10718/101/2012, având ca obiect cererea de reabilitare formulată de petentul D.I.
Tribunalul Mehedinţi, prin Sentinţa penală nr. 242 din 21 decembrie 2012, în temeiul art. 39 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Mehedinţi şi în temeiul art. 42 raportat la art. 494 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea de reabilitare judecătorească formulată de petent, în favoarea Tribunalului Militar Teritorial.
În considerentele hotărârii s-a arătat că Tribunalul Mehedinţi nu este instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere de reabilitare judecătorească, făcând referire la dispoziţiile art. 494 C. proc. pen. şi la Decizia nr. 83/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, publicată în M.Of. nr. 780 din 21 noiembrie 2008, s-a statuat că în caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în prima instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii de reabilitare.
A mai arătat că petentul D.I. a fost condamnat de Tribunalul Militar Teritorial, pentru infracţiunile comise în calitate de militar şi în legătură cu serviciul.
III. Urmare a pronunţării acestei soluţii, la data de 10 ianuarie 2013 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, cauza cu nr. 2/753/2013 având ca obiect cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul D.I.
În cererea formulată, petentul condamnat a solicitat instanţei să dispună reabilitarea sa faţă de pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani şi 6 luni închisoare cu executarea pedepsei în condiţiile art. 64 - 71 C. pen., dispusă prin Sentinţa penală nr. 80 din 4 iunie 1996 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în Dosarul nr. 137/1996, definitivă prin Decizia penală nr. 34 din 23 iunie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia militară, pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., călcare de consemn prev. de art. 333 alin. (1) C. pen. şi complicitate la infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 56/1992, cu aplicarea art. 33-34 C. pen. şi art. 35 C. pen.
În motivarea cererii sale, petentul condamnat a precizat că a executat pedeapsa aplicată în perioada 9 februarie 1996 - 29 ianuarie 1999, iar de la data executării şi până în prezent nu a mai suferit alte condamnări, a avut o bună conduită în societate şi în familie, a avut asigurată existenţa prin muncă onestă şi a achitat în totalitate despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat.
În susţinerea cererii formulate, petentul condamnat D.I. a depus la dosarul cauzei cazierul judiciar, copiile unor chitanţe privind plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare ce rezultă din hotărârea de condamnare, o copie a cărţii sale de identitate, o caracterizare de la locul unităţii de muncă unde lucrează în prezent, precum şi o copie a unui bilet de liberare cu nr. 1133/1999 din data de 29 ianuarie 1999 (filele 2-11 - Dosar nr. 33/751/2012 al Tribunalului Militar Timişoara).
La termenul din 23 ianuarie 2012, procurorul militar a invocat excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei a instanţei cu declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, susţinând faptul că excepţia de necompetenţă a instanţei este întemeiată pe disp. art. 39 C. proc. pen., art. 494 alin. (1), teza I C. proc. pen. cu referire la Decizia nr. 83 din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, raportat la art. 35 alin. (1) şi 2 C. proc. pen.
IV. Reţinând că instanţa corespunzătoare celei care a judecat în primă instanţă nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanţă infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat, prin Sentinţa nr. 1 din 23 ianuarie 2013. Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în temeiul disp. art. 39 alin. (1) şi 3 C. proc. pen., a admis excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, în temeiul art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 494 C. proc. pen., cu aplicarea Deciziei nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul D.I. fiul lui P. şi I., născut la 23 ianuarie 1971 în loc. Mehadia, jud. Caraş Severin, domiciliat în mun. Drobeta Turnu Severin, str. M., nr. 2, bl. lM2, sc. 2, apt. 2, jud. Mehedinţi, pentru condamnarea la pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare cu executarea pedepsei în condiţiile art. 64 - 71 C. pen., dispusă prin Sentinţa penală nr. 80 din 4 iunie 1996 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în Dosarul nr. 137/1996, definitivă prin Decizia penală nr. 34 din 23 iunie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia militară, în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
În temeiul art. 43 alin. (2) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, astfel că a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, căreia i s-a trimis dosarul pentru soluţionarea acestui conflict.
Analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin Sentinţa penală nr. 80 din 4 iunie 1996 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în Dosarul nr. 137/1996, inculpatul sg. maj. (r) D.I. (născut la 23 ianuarie 1971 în loc. Mehadia, jud. Caraş Severin, domiciliat în mun. Drobeta Turnu Severin, str. M., nr. 2, sc. 2, apt. 2, jud. Mehedinţi) a fost condamnat la:
- 6 (şase) ani închisoare, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani în condiţiile art. 66 C. pen. şi degradarea militară pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 C. pen.;
- 7 (şapte) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de călcare de consemn, prev. de art. 333 alin. (1) C. pen.;
- 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 56/1992.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 (şase) luni, astfel că execută 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani în condiţiile art. 66 C. pen. şi degradarea militară. Pe perioada indicată de art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) S-a menţinut arestarea inculpatului D.I. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată pentru acesta, durata arestării preventive de la 9 februarie 1996 la zi. În baza art. 254 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul D.I. la 50 (cincizeci) D.M. sau echivalentul în lei la cursul oficial al Băncii Naţionale a României - de la data executării plăţii, cu titlul de confiscare specială. A fost obligat inculpatul D.I. la 100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul sg. maj. D.I. a fost încadrat la U.M. 0589 Orşova, desfăşurându-şi activitatea la data faptelor care fac obiectul cauzei, la Postul de Grăniceri Dubova, jud. Mehedinţi. La acea dată, inculpatul avea calitatea de militar şi îndeplinea funcţia de ofiţer de serviciu pe unitate, când a permis unor persoane civile, contra unor sume de bani, să treacă fraudulos frontiera de stat a României de-a latul fluviului Dunărea, cu o barcă, în Iugoslavia.
Prin Decizia penală nr. 67 din 8 octombrie 1996 pronunţată de Curtea Militară de Apel, în Dosarul nr. 49/1996, s-a respins apelul inculpatului sg. maj. (r) D.I.
S-a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat, durata detenţiei de la 9 februarie 1996 la zi.
Prin Decizia penală nr. 34 din 23 iunie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia militară (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), în Dosarul nr. 12/1997, s-a respins recursul declarat de inculpatul sg. maj. D.I. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei de la 9 februarie 1996 la zi.
Potrivit art. 494 C. proc. pen., „competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în prima instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul”.
În aceeaşi ordine de idei, se mai reţine că prin Decizia nr. LXXX111(83) din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite - Dosar nr. 57/2007 - Publicat în M. Of., Partea I nr. 780 din 21 noiembrie 2008, a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 494 fraza I C. proc. pen., referitoare la instanţa competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti în situaţia în care, prin schimbarea normelor legale de competenţă, instanţa care a judecat cauza în prima instanţă nu mai are această competenţă în momentul introducerii cererii şi a stabilit că: „În caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii”.
Mai este de observat şi faptul că petentul a fost condamnat pentru infracţiuni care au avut legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în cadrul Postului de Grăniceri Dubova al Poliţiei de Frontieră Orşova, judeţul Mehedinţi, care la data săvârşirii faptelor inculpatul avea calitatea de militar, dar prin emiterea Ordonanţei de Urgenţă nr. 104 din 27 iunie 2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 81/2002 şi alte legi ulterioare, Poliţia de Frontieră Română face parte din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi este instituţia specializată a statului care exercită atribuţiile ce îi revin cu privire la supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat, iar poliţistul de frontieră este funcţionarul public cu statut special, înarmat, care poartă, de regulă, uniforma şi exercită atribuţiile stabilite prin lege în sarcina Poliţiei de Frontieră Română.
Mai mult, prin legea de funcţionare şi organizare a Poliţiei de Frontieră Române, poliţiştilor de frontieră le sunt aplicabile prevederile Legii privind statutul poliţistului, care prevede că în cazul efectuării supravegherii urmăririi penale şi judecării în fond a infracţiunilor săvârşite de poliţişti, competenţa revine parchetelor de pe lângă tribunale şi tribunalelor.
Aşa fiind, instanţa corespunzătoare celei care a judecat în primă instanţă nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanţă infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.
Pe cale de consecinţă, prin coroborarea textelor de lege anterior menţionate, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul D.I., în favoarea Tribunalului Mehedinţi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a petentului condamnat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul D.I. în favoarea Tribunalului Mehedinţi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petiţionarul condamnat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 422/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 50/2013. Penal → |
|---|
