ICCJ. Încheierea nr. 597/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 597/2013
Dosar nr. 1241/303/2013
Şedinţa publică din 30 mai 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin decizia penală nr. 2407 din 13 decembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 461 lit. c) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de petentul R.Ş., vizând decizia penală nr. 1958/R din 16 octombrie 1012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
A disjuns cauza în ceea ce priveşte punctul 2 al contestaţiei la executare (vizând deducerea unei perioade pretins executate) şi în baza art. 42 alin. (2) rap. la art. 461 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentui la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
A reţinut instanţa că din prisma cazului invocat, respectiv art. 461 lit. c) C. proc. pen., în cauză nu sunt nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, întrucât ceea ce este de executat este foarte clar.
Cu privire la motivul care, cel puţin teoretic, ar atrage competenţa Curţii de Apel Bucureşti, vizând menţiunea „cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului" a constatat că situaţia este foarte clară şi acest motiv de contestaţie la executare este unul strict formal.
Referitor la cel de-al doilea motiv de contestaţie la executare, vizând neefectuarea unei deduceri din pedeapsa aplicată a perioadei de timp în care contestatorul a fost reţinut şi arestat în acea speţă, a apreciat că nu este competentă. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 461 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 418 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora „hotărârea rămasă definitivă se pune în executare de către prima instanţă de judecată" şi având în vedere dispoziţiile art. 42 C. proc. pen. - în cauză, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, în vederea soluţionării cererii de contestaţie pe fond.
Prin sentinţa penală nr. 129 din 12 februarie 2013 Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, a admis excepţia invocată din oficiu a necompetenţei cu privire la contestaţia la executare formulată de petentul R.Ş.
În baza art. 42 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 461 alin. (2) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza în vederea soluţionării la Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, secţia penală.
A reţinut instanţa că potrivit art. 461 pct. 2 C. proc. pen., în cazul invocării situaţiei prevăzute de lit. c) alin. (1) a art. 461 C. proc. pen., instanţa competentă a soluţiona cauza este instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, astfel că în baza art. 42 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 461 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Înalta Curte, în examinarea conflictului negativ de competenţă de faţă constată că, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată de contestatorul R.Ş. este Curtea de Apel Bucureşti.
La data de 22 octombrie 2012, petentul contestator condamnat R.Ş. a formulat o contestaţie ia executare împotriva deciziei penală nr. 1958 din 16 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală, cu motivarea că nu a beneficiat de un proces echitabil, întrucât prin decizia contestată s-a dispus casarea, în parte, a sentinţei penale nr. 268 din 24 aprilie 2012, fără a se arăta care anume dispoziţii ale sentinţei penale sunt menţinute şi nu a fost operată deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei de timp în care contestatorul a fost reţinut şi arestat în speţă. A invocat cazul prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc. pen.
Prin sentinţa penală 268 din 24 aprilie 2012, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului R.Ş. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), luându-se act că partea vătămată SC M. SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Prin decizia penală nr. 1958 din 16 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 268 din 24 aprilie 2012, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti în Dosarul nr. 18133/303/2009. A fost casată, în parte, sentinţa penală nr. 268 din 24 aprilie 2012, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti şi rejudecând:
În baza art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.Ş. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplic. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost interzis inculpatului dreptul" de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie sau de a desfăşura o activitate de administrator în societăţi comerciale conform art. 64 lit. c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
S-a constatat că partea vătămată SC M. SA nu s-a constituit parte civilă şi a fost respins recursul declarat de partea vătămată SC M. SA împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Dispoziţiile art. 461 alin. (1) C. proc. pen. prevăd: „Contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Dispoziţiile art. 461 alin. (2) C. proc. pen. stabilesc o competenţă alternativă - între instanţa de executare şi instanţa corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locui de deţinere a condamnatului -, în ceea ce priveşte contestaţia întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. a), b) şi d) din acelaşi cod şi o competenţă exclusivă a instanţei ce a pronunţat hotărârea ce se execută, în cazul contestaţiei la executare fundamentată pe dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Judecătoria sectorului 6 Bucureşti prin sentinţa penală 268 din 24 aprilie 2012, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului R.Ş., iar Curtea de Apel Bucureşti prin decizia penală nr. 1958 din 16 octombrie 2012 a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi în baza art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul R.Ş. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 461 alin. (2) C. proc. pen., în cazul situaţiei prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa competentă a soluţiona cauza este instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, în speţă fiind Curtea de Apel Bucureşti.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că este competentă să soluţioneze cauza privind pe contestatorul R.Ş., Curtea de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul R.Ş. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 100 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2013.
| ← ICCJ. Încheierea nr. 651/2013. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Încheierea nr. 549/2013. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
