ICCJ. Încheierea nr. 994/2013. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Încheierea nr. 994/2013

Dosar nr. 2032/2/2013

Şedinţa publică din 20 martie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 15 martie 2013, în baza art. 136, art. 143, art. 148 lit. f), art. 149¹ şi urm. C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor D.V., pe o durată de 29 zile de la momentul punerii în executare şi a inculpaţilor C.A., de la 15 martie 2013 până la 12 aprilie 2013.

În baza art. 149¹ alin. (12) raportat la art. 146 alin. (11¹), art. 145 C. proc. pen., a luat faţă de inculpatul C.M., măsura de a nu părăsi localitatea Bucureşti pe o durată de 30 zile.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul a constatat că prin propunerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 14 martie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie - D.N.A. a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpaţilor D.V., C.A.A., C.A., N.L.M., C.M., T.M.V. şi R.I.A., pe o perioadă de 29 zile.

În susţinerea propunerii s-a arătat că prin rezoluţia din 12 martie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie - D.N.A. - Secţia de Combatere a Corupţiei a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpaţii:

-D.V., sub aspectul săvârşirii a trei infracţiuni de trafic de influenţă, în forma continuată (2 acte materiale) şi luare de mita, prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

-C.A.A., pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, sub aspectul infracţiunii de luare de mită şi a infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, şi art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

-V.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare de mită, a complicităţii la infracţiunea de luare de mită şi a complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

-P.D.C., pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, şi art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

-P.D., pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

-R.I.A., sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

-S.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

-C.A., pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată (2 acte materiale] şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, în forma continuată (3 acte materiale), prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 257 C. pen. şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art,257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/200, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

-N.L.M., pentru complicitate la săvârşirea a două infracţiuni de trafic de influenţă, ambele în formă continuată, prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 257 C. pen. şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

-C.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare a influenţei, în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi

-T.M.V., pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

De asemenea, s-a arătat că prin ordonanţa nr. 6 din 14 martie 2013 s-a dispus luarea măsurii preventive a reţinerii faţă de C.A.A., pe o durată de 24 ore, iar prin ordonanţa din 14 martie 2013, a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva aceleaşi învinuite, sub aspectul infracţiunilor pentru care a fost pusă sub acuzare prin actul procesual din 12 martie 2013. Aceleaşi măsuri au fost dispuse prin ordonanţele din 14 martie 2013 faţă de D.V., T.M.V., C.M., C.A., N.L.M. şi R.I.A.

Faţă de învinuiţii V.S., P.D.C. şi P.D., a fost luată măsura obligării de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 zile, de la data de 14 martie 2013.

În fapt, cu privire la D.V., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a reţinut că acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a primit în cursul lunii decembrie 2012, cu ajutorul numitei C.A.A., judecător la aceeaşi secţie penală, suma de 32.500 euro şi, totodată, a acceptat promisiunea remiterii ulterioare a încă 15.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe hotărâri favorabile în trei cauze penale.

În perioada noiembrie 2012-ianuarie 2013, acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice, D.V. a primit, cu complicitatea numiţilor C.A. şi N.L.M., suma de aproximativ 11.500 euro şi, totodată, a acceptat, cu ajutorul aceloraşi complici, promisiunea remiterii sumei de 20.000 euro, pentru obţinerea acestor foloase aceasta lăsând să se creadă că are influenţă asupra colegilor săi, judecători la Tribunalul Bucureşti, precum şi asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe hotărâri favorabile în trei cauze penale.

În cursul lunii ianuarie 2013, în aceeaşi calitate, a primit suma de 45.000 euro cu titlu de mită, în vederea soluţionării favorabile a unui dosar penal privindu-l pe N.(fost S.)D., prin intermediul numiţilor P.D.C. şi P.D., urmând să împartă banii cu ceilalţi membri ai completului de judecată, C.A.A. şi Ş.C.I.

Totodată, D.V. a acceptat de la avocatul R.I.A., prin intermediul judecătorului C.A.A. şi a numitului V.S., promisiunea remiterii sumei de 150.000 euro, în scopul de a pronunţa o hotărâre favorabilă inculpatului N.(fost S.)D., în Dosarul nr. 19797/300/2010/a13, având ca obiect recursul declarat de inculpat, în stare de arest preventiv, împotriva încheierii din 09 ianuarie 2013 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti.

În cursul lunii ianuarie 2013, D.V. a acceptat promisiunea remiterii sumei de 10.000 euro, de la învinuita P.D., pe care ulterior aceasta din urma a obţinut-o cu ajutorul învinuitului P.D.C., iar în dimineaţa zilei de 21 ianuarie 2013, a primit de la aceeaşi învinuita respectivul folos, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorului Ş.C.I., pentru a-l determina pe acest magistrat să pronunţe o soluţie favorabilă inculpatului N.(fost S.)D. în dosarul penal menţionat.

În cursul lunii februarie 2013, D.V. şi C.A.A., prin intermediul numitului V.S., au acceptat promisiunea remiterii sumei de aproximativ 150.000 euro, lăsând să se creadă că au influenţă asupra judecătorilor formând completul C7R al Tribunalului Bucureşti, pentru a-i determina pe aceştia să pronunţe o soluţie favorabilă în Dosarul nr. 19797/200/2010/a14.

Cu privire la inculpata C.A.A., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a reţinut că acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a ajutat pe D.V., judecător la aceeaşi secţie penală, să primească suma de 32.500 euro şi, totodată, a promis susnumitei că îi va remite, în ziua următoare, încă 15.000 euro, în scopul traficării influenţei de către D.V. a influenţei pe care aceasta a susţinut că o are asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să dea hotărâri favorabile în trei cauze penale.

În cursul lunii ianuarie 2013, C.A.A., prin intermediul numitului V.S., a acceptat promisiunea remiterii sumei de 150.000 euro, în scopul pronunţării unei hotărâri favorabile inculpatului N.(fost S.)D. în Dosarul nr. 19797/300/2010/a13.

În cursul lunii februarie 2013, împreună cu inculpata D.V., prin intermediul numitului V.S., C.A.A. a acceptat promisiunea remiterii sumei de aproximativ 150.000 euro, lăsând să se înţeleagă că au influenţă asupra judecătorilor investiţi în compunerea completului de judecată C7R al Tribunalului Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o soluţie favorabilă inculpatului N.(fost S.)D., în Dosarul nr. 19797/200/2010/a14.

Cu privire la R.I.A., s-a reţinut că în luna ianuarie 2013 a remis numitului V.S., grefier arhivar la Tribunalul Bucureşti, suma de 1.500 euro, în schimbul efectuării unui act contrar îndatoririlor de serviciu, în sensul manipulării sistemului informatic de înregistrare a cauzelor penale, astfel încât Dosarul nr. 19797/300/2010/a13 să fie repartizat completului C8R, compus din judecătorii D.V., C.A.A. şi Ş.C.I.

În luna ianuarie 2013, inculpata a promis să dea suma de 150.000 euro, cu referire la folosul solicitat de V.S. în baza unei conivenţe cu judecătoarea C.A.A., vizând pronunţarea unei soluţii favorabile inculpatului N.(fost S.)D. în Dosarul nr. 19979/300/2010/a13.

Cu privire la C.A. s-a reţinut că în perioada noiembrie 2012-ianuarie 2013, acţionând împreuna cu N.L.M., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, au ajutat-o pe D.V. să primească suma de aproximativ 11.500 euro şi, totodată, au promis acesteia că îi vor da suma de 20.000 euro, în scopul traficării influenţei de către aceasta din urmă, asupra colegilor săi de la Tribunalul Bucureşti şi a magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea pronunţării de hotărâri favorabile în trei cauze penale.

În cursul lunii februarie 2013, C.A., acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi cu complicitatea numitului N.L.M., a pretins şi a primit succesiv, prin intermediul denunţătoarei V.C., suma de 11.000 euro, produse alimentare şi de altă natură, apoi suma de 15.000 euro, de la numitul C.M.. Pentru a obţine aceste foloase, C.A. a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o soluţie favorabilă inculpatului A.V., cercetat în Dosarul nr. 3970/303/2013 al Judecătoriei sector 6 Bucureşti.

Cu privire la N.L.M., s-a reţinut că în perioada noiembrie 2012-ianuarie 2013, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, împreună cu C.A., au ajutat-o pe D.V., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să primească aproximativ 11.500 euro şi, totodată, au promis acesteia, că îi vor da suma de 40.000 euro, în scopul traficării de către inculpată a traficării influenţei pe care aceasta a susţinut că o are asupra colegilor săi de la Tribunalul Bucureşti, precum şi pe lângă magistraţii Curţii de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe hotărâri favorabile în trei cauze penale.

În cursul lunii februarie 2013, N.L.M., acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a ajutat-o pe C.A. să pretindă şi să primească succesiv, prin intermediul denunţătoarei V.C., suma de 11.000 euro, produse alimentare şi de altă natură, şi apoi suma de 15.000 euro, de la numitul C.M., lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de Ia Tribunalul Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe hotărâri favorabile inculpatului A.V.

Cu privire la C.M., s-a reţinut că acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a dat succesiv, în cursul lunii februarie 2013, suma de 11.000 euro, produse alimentare şi de altă natură în valoare de 380 RON şi apoi suma de 15.000 euro numitei C.A., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe cu ocazia recursurilor declarate împotriva încheierii din 19 februarie 2013 prin care instanţa de fond a menţinut măsura arestării preventive, precum şi împotriva încheierii din 22 februarie 2013 a aceleaşi instanţe, hotărâri favorabile inculpatului A.V., cercetat în Dosarul penal nr. 3970/303/2013 al judecătoriei sector 6 Bucureşti.

Cu privire la T.M.V., s-a reţinut că în perioada noiembrie 2012-ianuarie 2013, a ajutat persoane neidentificate până în prezent să dea suma de 20.000 euro şi, totodată, a ajutat alte persoane neidentificate până în prezent, suma de aproximativ 40.000 euro inculpaţilor C.A. şi N.L.M., care s-au prevalat de influenţa pe care o au asupra judecătoarei D.V., care la rându-i ar fi avut influenţă asupra colegilor săi de la Tribunalul Bucureşti, precum şi a magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să dea hotărâri favorabile în trei cauze penale.

Procedând la examinarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive, judecătorul a constatat că probele administrate până în prezent relevă indicii temeinice, în sensul art. 143 şi art. 68¹ C. proc. pen., precum şi ale art. 5 par. 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpaţii să fi comis cel puţin o parte din faptele prevăzute de legea penală, reţinute în sarcina acestora.

Cu privire la fapta de corupţie săvârşită de către judecătorii D.V. şi C.A.A. în cursul lunii decembrie 2012, judecătorul cauzei a constatat că din convorbirea purtată în mediul ambiental în 19 decembrie 2012 rezultă elemente de identificare a dosarelor despre care este vorba, însă cu privire la această faptă procurorul nu a produs şi alte probe care să se coroboreze cu aspectele rezultate din convorbirea purtată, din care să se poată interpreta neechivoc că este vorba de bani.

Soluţionarea favorabilă a acestor dosare ar fi fost un indiciu de natură să susţină varianta parchetului, însă în urma verificărilor efectuate în evidenţa informatizată ECRIS nu a rezultat pronunţarea în acest sens.

Cu privire la faptele de corupţie săvârşite de cei doi judecători, cu participaţia penală a altor persoane, în legătură cu punerea în libertate a inculpatului N.(fost S.)D., se reţin mai multe fapte penale, reprezentând modalităţi prin care s-a încercat soluţionarea favorabilă inculpatului menţionat.

S-a mai reţinut că există indicii referitoare la acceptarea, în luna ianuarie 2013, de către D.V., a promisiunii remiterii sumei de 10.000 euro, de la învinuita P.D., obţinută ulterior cu ajutorul învinuitului P.D.C., iar în dimineaţa zilei de 21 ianuarie 2013 a primit respectivul folos, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorului Ş.C.I., pentru a-l determina să pronunţe o soluţie favorabilă inculpatului N.(fost S.)D. în Dosarul nr. 19797/300/2010/a13.

În cursul lunii februarie 2013, D.V. şi C.A.A., prin intermediul numitului V.S., au acceptat promisiunea remiterii sumei de aproximativ 150.000 euro, pentru obţinerea unei soluţii favorabile inculpatului N.(fost S.)D., pe fondul eşecului demersurilor de eliberare din dosarul anterior menţionat.

Judecătorul a reţinut faptul că în mod real ar fi fost îndeplinite condiţiile legale de punere în libertate a inculpatului N.(fost S.)D., nu exclude săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi de trafic de influenţă, pentru ambele existând posibilitatea a fi săvârşite în scopul determinării funcţionarului de a-şi îndeplini în mod corespunzător atribuţiile de serviciu.

Indicii referitori la comiterea faptelor de corupţie de către judecătorul D.V., cu participaţia penala a învinuiţilor C.A., N.L.M. şi T.M.V. rezultă din convorbirea interceptată, purtată în mediul ambiental în ziua de 16 noiembrie 2012, între T.M.V., C.A. şi N.L.M., fişa ECRIS a Dosarului nr. 28427/300/2012, convorbirea purtată în data de 17 noiembrie 2012 între C.A. şi T.M.V., convorbirea din 18 noiembrie 2012 între C.A. şi N.L.M., precum şi din convorbirile purtate în mediul ambiental în datele de 19 noiembrie 2012, 24 noiembrie 2012 şi 26 noiembrie 2012, procesele-verbale de supraveghere, precum şi în celelalte convorbiri interceptate, a căror stenogramă se afla la dosarul cauzei.

Cu privire la fapta de corupţie săvârşită de învinuiţii C.A., N.L.M. şi C.M., indiciile săvârşirii acesteia rezultă din denunţul formulat de către V.C., declaraţiile acesteia şi convorbirile înregistrate, purtate între aceştia.

Judecătorul a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile stabilite prin art. 148 lit. f) C. proc. pen., atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei prevăzut de normele incriminatoare pentru infracţiunile presupus a fi fost comise de către inculpaţii D.V., C.A.A., C.A., N.L.M., T.M.V. şi R.I.A., precum şi pericolul concret pentru ordinea publică, în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor imputate, modalitatea concretă în care se presupune că faptele au fost comise, calitatea inculpatelor D.V. şi C.A.A. care au ales să se folosească de funcţiile deţinute pentru a pretinde şi primi sume de bani în vederea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, promovând astfel un interes personal pentru a obţine în mod ilicit foloase patrimoniale, afectând imaginea instituţiei în care erau angajate, în raport de care se conturează ideea că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă în mod cert, în contextul dat, un pericol concret pentru ordinea publică.

Cu privire la inculpatul C.M., în raport de contribuţia minoră a acestuia, care a luat legătura cu intermediari, fără a avea legătură directă cu judecătorii, pentru soluţionarea favorabilă a unui singur dosar, coroborat cu lipsa de antecedente penale a acestuia, judecătorul a apreciat că pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal este suficientă o măsură neprivativă de libertate, care să asigure participarea sa la proces şi lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Împotriva acestei încheieri inculpaţii D.V., C.A.A., C.A., N.L.M., T.M.V. şi R.I.A. au declarat recurs, susţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile luării arestării preventive, inculpaţii au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, revocarea stării de arest, iar pe fondul propunerii, respingerea acesteia, însă adoptarea măsurii preventive de a nu părăsi ţara.

Împotriva aceleiaşi încheieri a declarat recurs şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie - D.N.A., privind pe inculpatul C.M.

Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, examinând recursurile în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁴ C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată următoarele.

Potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. pen., arestarea inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite condiţiile cerute de art. 143 din acelaşi cod, respectiv dacă există probe ori indicii temeinice că acesta a săvârşit o fapta prevăzută de legea penală, precum şi că există vreunul din cazurile prevăzute la art. 148 lit. a)-f) C. proc. pen.

Totodată, potrivit art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 23 din Constituţia României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unor noi infracţiuni, aceasta fiind necesară astfel pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi pentru desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Aceste probe nu trebuie administrate în faţa judecătorului care analizează propunerea de arestare preventivă, mtrucât procedura de soluţionare nu permite acest lucru, ci trebuie identificate de judecător din materialul probator strâns pană la acel moment de organul de urmărire penală. Or, examinând sesizarea Parchetului, judecătorul cauzei a constatat că au fost evidenţiate probe şi indicii temeinice că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care sunt cercetaţi şi pentru care s-a solicitat dispunerea măsurii arestării preventive.

Totodată, probele dosarului demonstrează îndeplinirea şi a condiţiei prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., nu doar sub aspectul cuantumului pedepsei, ci şi în ceea ce priveşte existenţa de probe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu privire la această noţiune legea nu oferă o definitei explicită, iar analiza reglementării interne şi a jurisprudenţei instanţei europene conduce la concluzia că existenţa pericolului concret pentru ordinea publică se deduce în fiecare caz în parte, din examinarea circumstanţelor cauzei, prin raportare la natura faptelor pentru care există presupunerea rezonabilă că au fost comise, modul de săvârşire, persoana inculpatului, calitatea şi poziţia sa în societate.

Or, în cauză, judecătorul a făcut această analiză, constatând în mod judicios că faptele inculpaţilor, precum şi atitudinea acestora, creează un potenţial pericol cu privire la buna funcţionare a autorităţilor statului, ce deţin competenţe în soluţionarea cauzelor deduse judecăţii acestora sau altor magistraţi cu privire la care lăsa să se creadă că au influenţă. Totodată, cu referire la judecătorii implicaţi în cauză, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă şi din gravitatea faptelor despre care există indicii că le-au comis în această calitate cu totul specială de persoane investite cu apărarea ordinii de drept şi, în esenţă, a legii, existând posibilitatea producerii unui efect negativ asupra încrederii populaţiei în capacitatea de reacţie a autorităţilor faţă de astfel de fapte.

Rezultă aşadar că lipsirea de libertate, prin dispunerea măsurii arestării preventive se impunea, luându-se în considerare interesul public ce trebuie protejat cu prioritate şi fără încălcarea prezumţiei de nevinovăţie a inculpaţilor, faţă de regula respectării libertăţii individuale, acest interes general al menţinerii ordinii sociale şi de drept trecând înaintea dreptului persoanei de a fi cercetată în stare de libertate şi justificând privarea de libertate.

Acţiunile descrise, despre care există bănuiala plauzibilă că au fost comise de către inculpaţi şi indiciile grave de vinovăţie constituie factori pertinenţi sub aspectul temeiniciei privării de libertate, cu atât mai mult cu cât acţiunile inculpaţilor au creat un prejudiciu grav de imagine instituţiilor statului, determinând o percepţie deformată şi o stare de neîncredere a societăţii.

Aceste considerente justifică dispoziţia instanţei de admitere a propunerii de luare a măsurii arestării preventive, respectiv impun concluzia legalităţii şi temeiniciei încheierii atacate, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţi vor fi respinse, ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

Cu privire la C.M., prin referatul cu propunere de arestare preventivă s-a arătat că, în cursul lunii februarie 2013, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a dat succesiv, prin intermediul denunţătoarei V.C., suma de 11.000 euro, produse alimentare şi de altă natură în valoare de 380 RON şi, apoi, suma de 15.000 euro, numitei C.A., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe, cu ocazia judecării recursurilor declarate împotriva încheierii din 19 februarie 2013 prin care instanţa de fond a menţinut măsura arestării preventive, precum şi împotriva încheierii din 22 martie 2013 a aceleiaşi instanţe de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, hotărâri favorabile, de punere în libertate, a inculpatului A.V., cercetat în Dosarul nr. 3970/303/2013 al judecătoriei sector 6 Bucureşti. În desfăşurarea activităţii infracţionale, întrucât nu a obţinut beneficiul dorit prin cumpărarea influenţei, C.A. a restituit numitului C.M., prin intermediul denunţătoarei V.C. şi cu ajutorul numitului N.L.M., sumele de 11.000 euro şi, respectiv, 15.000 euro.

Din probele administrate în cauză, sub aspectul infracţiunii privindu-l pe acest inculpat, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a desfăşurat activitatea infracţională descrisă în referatul procurorului, prezentând pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive.

În consecinţă, pentru motivele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie - D.N.A. împotriva încheierii din data de 15 martie 2013, pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 2032/2/2013 (853/2013), va casa în parte încheierea recurată şi, rejudecând, va admite propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie - D.N.A. şi cu privire la inculpatul C.M.. în baza art. 136, art. 143, art. 148 lit. f) şi art. 149¹ C. proc. pen., dispune arestarea preventivă a inculpatului C.M., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului, iar în baza art. 151 din acelaşi cod, dispune emiterea mandatului de arestare preventivă faţă de acest inculpat

Celelalte dispoziţii ale încheierii atacate vor fi menţinute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. împotriva încheierii din data de 15 martie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 2032/2/2013 (853/2013).

Casează în parte încheierea recurată şi, rejudecând:

Admite propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi cu privire la inculpatul C.M.

În baza art. 136, art. 143, art. 148 lit. f) şi art. 149¹ C. proc. pen. dispune arestarea preventivă a inculpatului C.M., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului.

În baza art. 151 C. proc. pen. dispune emiterea mandatului de arestare preventivă fată de inculpatul C.M.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.V., C.A.A., C.A., N.L.M., T.M.V. şi R.I.A. împotriva aceleiaşi încheieri.

Obligă recurenţii inculpaţi D.V., C.A.A., C.A., N.L.M., T.M.V. şi R.I.A. Ia plata sumei de câte 325 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru intimatul inculpat C.M., în sumă de 25 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 20 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1038/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 196/2013. Penal. Conflict de competenţă... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Încheierea nr. 522/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond ICCJ. Încheierea nr. 549/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond ICCJ. Încheierea nr. 597/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond ICCJ. Încheierea nr. 651/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond