ICCJ. Decizia nr. 580/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiere nr. 580/2013
Dosar nr. 7039/256/2012
Şedinţa publică din 27 mai 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3059 din 14 decembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. 7037/256/2012, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii împotriva încheierii judecătorului delegat de pe lângă Penitenciarul Gherla, formulată de Z.F., în favoarea Judecătoriei Gherla.
În baza art. 189, art. 190 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanţa a sumei de 100 lei - onorariu avocat din oficiu pentru avocat G.G.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Medgidia a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data 10 octombrie 2012, sub nr. 7037/256/2012, petiţionarul Z.F. a formulat o contestaţie împotriva unui raport de incident făcut în Poarta Albă, când a fost găsit cu două cartele SIM într-un deodorant, petiţionarul fiind la momentul formulării contestaţiei încarcerat în Penitenciarul Gherla.
La dosar au fost depuse din partea Penitenciarului Gherla următoarele înscrisuri: încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate pentru Penitenciarul Gherla din 27 aprilie 2012, prin care s-a respins plângerea petiţionarului împotriva hotărârii comisiei de disciplină prin care a fost sancţionat pentru deţinerea cartelelor SIM.
Analizând actele din dosar, Judecătoria Medgidia a reţinut că, prin încheierea nr. 254 din 27 aprilie 2012, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate pentru Penitenciarul Gherla a respins plângerea petiţionarului împotriva hotărârii comisiei de disciplină prin care a fost sancţionat pentru deţinerea cartelelor SIM.
S-a reţinut că, potrivit art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006, „împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Contestaţia nu este suspensivă de executare."
A fost avut în vedere că această competenţă nu este alternativă, ci exclusivă, în sensul că revine competenţa de soluţionare a cererii judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Întrucât la data sesizării instanţei petiţionarul era deţinut în Penitenciarul Gherla, s-a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gherla.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 198 din 8 februarie 2013 pronunţată de Judecătoria Gherla în dosarul nr. 7037/256/2012, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe şi, în temeiul art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006, a fost declinată competenţa în favoarea Judecătoriei Medgidia, în vederea soluţionării contestaţiei formulate de contestatorul Z.F., născut la data de 22 aprilie 1986, deţinut în Penitenciarul Gherla.
În vederea soluţionării conflictului de competenţă, a fost trimisă cauza la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, urmând ca suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei domnului avocat C.A.
Examinând actele dosarului, Judecătoria Gherla a reţinut că prin hotărârea comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Gherla (fila 14 din dosarul Judecătoriei Medgidia), s-a aplicat deţinutului Z.F. sancţiunea de suspendare a dreptului de a primi bunuri pe o durată de 2 luni, pentru săvârşirea abaterii prevăzute de art. 63 lit. j) şi m) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, comisia reţinând că deţinutul a săvârşit următoarea abatere: în data de 15 martie 2012, în jurul orei 13,30, într-un deodorant aparţinând persoanei private de libertate menţionate anterior, s-au descoperit două cartele SIM, iar persoana privată de libertate a recunoscut că acestea îi aparţin.
Împotriva acestei hotărâri, condamnatul Z.F. a formulat o plângere la Biroul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate pentru Penitenciarul Gherla, iar prin încheierea nr. 254/2012, judecătorul delegat a respins plângerea condamnatului împotriva hotărârii comisiei de disciplină, cu motivarea că, din probele de la dosar, se confirmă realitatea faptelor pentru care a fost sancţionat condamnatul (fila 13 din dosarul Judecătoriei Medgidia).
S-a apreciat că obiectul cererii este o contestaţie împotriva încheierii judecătorului delegat, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 275/2006.
Totodată, s-a reţinut că, potrivit art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006, împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.
S-a apreciat că legiuitorul, în textul de mai sus, a avut în vedere judecătoria în raza căreia se află penitenciarul în care a fost săvârşită abaterea considerată de contestator a fi sancţionată nelegal, indiferent unde se afla contestatorul în momentul formulării contestaţiei sau în momentul soluţionării contestaţiei (şi indiferent de comisia care a aplicat sancţiunea sau judecătorul care a soluţionat plângerea împotriva hotărârii comisiei). S-a reţinut că această interpretare se impune şi pentru motive de oportunitate, deoarece instanţa de la locul unde a fost săvârşită abaterea ce a determinat sancţiunea are posibilitatea să facă cercetări operative şi complete în legătură cu evenimentele vizate de contestaţie întrucât acolo se află probele necesare soluţionării cauzei (martori, documente, etc.). Totodată, s-a considerat că soluţia se impune şi din motive de simetrie în drept, conform art. 30 C. proc. pen., acest text fiind aplicabil în cauză, potrivit art. 74 alin. (6) din Legea nr. 275/2006 şi art. 460 alin. (5) C. proc. pen.
S-a reţinut că în sensul de mai sus s-a pronunţat şi practica judiciară, precizându-se că instanţa competentă să judece contestaţia împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate este, potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006, judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul unde, în executarea pedepsei, condamnatul a săvârşit abaterea disciplinară întrucât, prin dispoziţiile art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006, legiuitorul a instituit competenţa teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în scopul de a se realiza un control judecătoresc unitar asupra hotărârii comisiei de disciplină, pe calea plângerii adresate judecătorului delegat pentru penitenciarul în cadrul căruia funcţionează comisia de disciplină şi pe calea contestaţiei împotriva încheierii judecătorului delegat, introdusă la judecătoria în a cărei circumscripţie se află acelaşi penitenciar.
În concluzie, având în vedere cele arătate, s-a apreciat că voinţa legiuitorului a fost în sensul ca plângerile împotriva hotărârii judecătorului delegat, în cazul abaterilor disciplinare, să fie soluţionate de judecătoria în raza căreia se află penitenciarul în care s-a săvârşit abaterea disciplinară.
S-a reţinut că, în speţă, la data săvârşirii abaterii disciplinare, contestatorul executa pedeapsa în Penitenciarul Poarta Albă (fila 15 din dosarul Judecătoriei Medgidia). Totodată, s-a reţinut că, potrivit anexei la H.G. României nr. 1.849/2004 (modificată prin H.G. României nr. 362/2007), Penitenciarul Poarta Albă se află în localitatea Poarta Albă, judeţul Constanţa, iar conform Hotărârii Guvernului României nr. 337/1993, oraşul Poarta Albă din judeţul Constanţa se află în raza teritorială a Judecătoriei Medgidia.
Pentru aceste considerente, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Gherla şi s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.
S-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Gherla şi Judecătoria Medgidia şi s-a reţinut că, potrivit art. 43 alin. (1) C. proc. pen., conflictul de competenţă se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară comună.
A fost avut în vedere că, potrivit anexei la Legea nr. 304/2004, Judecătoria Gherla se află în raza teritorială a Curţii de Apel Cluj, iar Judecătoria Medgidia se află în raza teritorială a Curţii de Apel Constanţa, astfel că instanţa superioară comună instanţelor aflate m conflict este înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin urmare, în temeiul art. 43 alin. (3) C. proc. pen., s-a trimis dosarul la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a se pronunţa cu privire la conflictul de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând conflictul negativ de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., constată următoarele:
Prin hotărârea comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Gherla nr. 581/2012, deţinutului Z.F. i-a fost aplicată sancţiunea constând în suspendarea dreptului de a primi bunuri pe o durată de 2 luni, pentru săvârşirea abaterii prevăzute de art. 63 lit. j) şi m) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, reţinându-se în acest sens că, în data de 15 martie 2012, în jurul orei 13,30, într-un deodorant aparţinând persoanei private de libertate menţionate anterior, s-au descoperit două cartele SIM, deţinutul recunoscând că acestea îi aparţin.
Plângerea formulată de condamnatul Z.F. împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin încheierea nr. 254 din 27 aprilie 2012 e judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate pentru Penitenciarul Gherla, în motivare reţinându-se că probele aflate la dosar au confirmat realitatea faptelor pentru care a fost sancţionat condamnatul.
La data 10 octombrie 2012, pe rolul Judecătoriei Medgidia a fost înregistrată, sub nr. 7037/256/2012, contestaţia formulată de petiţionarul Z.F. împotriva încheierii anterior menţionate, petiţionarul fiind încarcerat, la momentul formulării contestaţiei, în Penitenciarul Gherla.
Înalta Curte reţine că, deşi abaterea prevăzută de art. 63 lit. j) şi m) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 a fost săvârşită de condamnatul Z.F. în Penitenciarul Poarta Albă, raportul de incident a fost întocmit în Penitenciarul Gherla, sancţiunea constând în suspendarea dreptului de a primi bunuri pe o durată de 2 luni a fost aplicată de comisia de disciplină din cadrul aceluiaşi penitenciar, iar plângerea formulată împotriva hotărârii comisiei de disciplină a fost soluţionată de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Gherla.
În aceste condiţii, în stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, devin incidente dispoziţiile art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, potrivit cărora împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, aceste dispoziţii neputând fi interpretate decât prin raportare la prevederile care reglementează procedura disciplinară şi plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină, cuprinse în art. 73 şi art. 74 din aceeaşi lege şi care stabilesc în mod expres competenţa în acest sens a organelor abilitate din cadrul penitenciarului şi, respectiv, a judecătorului delegat din cadrul penitenciarului unde este deţinută persoana condamnată (art. 73 alin. (1), art. 74 alin. (1) din Legea nr. 275/2006).
Ca urmare, având în vedere că raţiunea legii este aceea de a da în competenţa penitenciarului în care este deţinut autorul abaterii disciplinare întreaga procedură de aplicare a sancţiunii şi de verificare a legalităţii şi temeiniciei acesteia, înalta Curte apreciază că şi competenţa de soluţionare a plângerii formulate împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul în care se află deţinută persoana condamnată, potrivit art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006.
Aşa fiind, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 43 alin. (7) C. proc. pen., înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind contestaţia formulată de contestatorul Z.F., în favoarea Judecătoriei Gherla, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul Z.F. în favoarea Judecătoriei Gherla, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 603/2013. Penal. Asocierea pentru... | ICCJ. Decizia nr. 497/2013. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
