ICCJ. Decizia nr. 611/2013. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Încheierea nr. 611/2013

Dosar nr. 935/1/2013

Şedinţa publică din 19 februarie 2013

Asupra recursului penal de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 8 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 1031/2/2013 (465/2013), cauză ce formează obiectul Dosarului nr. 935/1/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis în parte propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaţilor M.A., N.M.A., S.A., P.C.M., C.V. şi T.S., formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală.

S-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaţilor M.A., N.M.A., S.A., P.C.M., C.V. şi T.S. pe o perioadă de 30 de zile, de la 12 februarie 2013 la 13 martie 2013 inclusiv.

S-a respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaţilor G.D.M., R.I. şi D.B.F., formulată de parchet.

Conform art. 139 alin. (1) cu referire la art. 145 C. proc. pen., s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaţilor G.D.M. R.I. şi D.B.F., cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 de zile de la data punerii în libertate, şi s-a dispus punerea în libertate a inculpaţilor, dacă nu sunt reţinuţi sau arestaţi în altă cauză.

Conform art. 1451 raportat la art. 145 alin. (11) şi alin. (12) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpaţii trebuie să respecte următoarele obligaţii:

- să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori sunt chemaţi;

- să se prezinte la organul de poliţie în a cărui rază teritorială locuiesc, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie, sau ori de câte ori sunt chemaţi;

- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu se apropie de ceilalţi inculpaţi, de învinuiţii, experţii sau martorii din cauză şi să nu comunice direct sau indirect cu aceştia, cu excepţia soţilor şi a rudelor până la gradul II.

Instanţa de fond a atras atenţia fiecărui inculpat că, în cazul încălcării cu rea-credinţă a acestor obligaţii, se va lua măsura arestării preventive.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit referatului din 07 februarie 2013 întocmit în Dosarul nr. 102/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile a inculpaţilor:

1. M.A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

2. N.M.A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

3. S.A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

4. P.C.M., cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

5. C.V., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

6. S.D., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

7. G.D.M. cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

8. T.S., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

9. R.I., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

10. D.B.F., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, republicată.

În motivarea referatului se reţin următoarele:

La data de 04 mai 2012, prin ordonanţa procurorului, s-a dispus disjungerea cauzei din Dosarul nr. 171/D/P/2011 în care s-au efectuat cercetări cu privire la M.L., B.G., ş.a.m.d. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere/constituire, aderare sprijinire a unui grup infracţional organizat, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 290 C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., dispunându-se totodată continuarea cercetărilor faţă de făptuitorii C.V., T.S., S.A., R.C. şi M.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de grup infracţional organizat, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, ca urmare a verificării aspectelor semnalate prin denunţul formulat de către N.V., aspecte care s-au confirmat. Potrivit denunţătorului, în perioada 2008 - 01 februarie 2011, mai multe societăţi comerciale ar fi obţinut ilegal credite de la diferite sucursale ale B.R.D.-U. şi B.R.D.-D., credite care, în marea lor majoritate au fost utilizate pentru alt scop decât cel declarat cu prilejul solicitării lor şi care nu au fost rambursate.

Începând cu anul 2008, inculpaţii C.V. şi T.S., cunoscuţi ca oameni de afaceri ce activau în diferite domenii comerciale, împreună cu funcţionarii bancari, inculpatul M.A. - director general la B.R.D.-U. şi inculpatul N.M.A. - director comercial la B.R.D.-D., au iniţiat/constituit o grupare infracţională care a avut drept unic scop, obţinerea de importante beneficii financiare, prin fraudarea instituţiei bancare B.R.D. SA - România, sub forma obţinerii de credite bancare în condiţii ilegale.

În fapt, membrii grupului infracţional organizat au acţionat în mod concertat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar desfăşurând activităţi specifice pregătirii şi profesiei fiecăruia dintre aceştia, în vederea implementării unui sistem de fraudare cu desfăşurare pe termen lung, ocazie cu care au racolat şi controlat activitatea mai multor persoane din mediul comercial şi funcţionari din cadrul instituţiei bancare, care au acţionat în cunoştinţă de cauză, pe paliere diferite, la dispoziţia iniţiatorilor grupului organizat, în vederea îndeplinirii sarcinilor trasate.

Pentru transpunerea în practică a rezoluţiei infracţionale, sub coordonarea inculpatului C.V., membrii grupului au gestionat activitatea unor societăţi comerciale a căror activitate o controlau prin persoane interpuse în calitate de asociaţi/administratori/mandatari, sau au preluat controlul altor societăţi comerciale, parte dintre ele cu activitate reală, urmare a cesionării acestora de către asociaţii iniţiali, către persoane aflate pe palierul inferior de execuţie în cadrul grupului, firme cărora le-au indus un comportament evazionist, în scopul îmbunătăţirii parametrilor financiari contabili, pentru a crea aparenţă legală că acestea au dobândit vocaţia de a face obiectul unor creditări.

La această grupare au aderat şi alte persoane, structura grupului fiind una piramidală, pe paliere de execuţie, fiecare membru având un rol executional bine stabilit fie de către liderii grupării, fie de către ceilalţi membrii.

La acest grup infracţional organizat au fost racolate deopotrivă, atât persoane din mediul instituţiilor bancare, care au ajutat la realizarea scopului infracţional datorită atribuţiilor de serviciu pe care le aveau de îndeplinit, cât şi persoane cu atribuţii conexe activităţilor de creditare bancară, cum ar fi evaluatorii atestaţi ANEVAR sau anumiţi oameni de afaceri.

De asemenea, datorită mediului din care făceau parte liderii grupării, a fost posibilă racolarea şi aderarea la gruparea infracţională şi a unor notari, membri ai grupării infracţionale necesari pentru desfăşurarea activităţii infracţionale, deoarece dată fiind valoarea foarte mare a creditelor bancare ce trebuiau obţinute nelegal, acestea trebuiau garantate cu anumite bunuri imobile, iar pentru instituirea ipotecii reale imobiliare se impunea încheierea unor contracte în formă autentică.

La grupul structurat, iniţiat de cei menţionaţi, au aderat mai multe persoane care aveau rolul de a ceda sau prelua părţile sociale ale societăţilor comerciale care acţionau ca paravan pentru activitatea ilicită desfăşurată, de a ţine evidenţa contabilă, de a întocmi documentele contabile fictive justificative pentru operaţiuni comerciale inexistente (facturi, avize de expediţie şi de însoţire a mărfurilor, note de intrare recepţie etc).

Gruparea a fost susţinută şi sprijinită în diferite faze de mai multe persoane, care au acţionat în mod coordonat într-o perioadă bine determinată, având o structură clară şi roluri prestabilite pentru membri săi în cadrul grupului.

Scopul constituirii grupului infracţional organizat a fost acela de a obţine importante beneficii financiare ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni economice, cu consecinţe deosebit de grave în dauna instituţiilor bancare şi ale statului, reprezentat de F.N.G.C.I.M.M..

Fraudarea instituţiei bancare a fost posibilă şi s-a realizat datorită puterii decizionale pe care o aveau doi dintre liderii grupării infracţionale în cadrul celor două grupuri din subordinea B.R.D. SA, respectiv inculpatul M.A., în calitate de director general al B.R.D.-U. şi inculpatul N.M.A. în calitate de director comercial al B.R.D.-D., calitate în care cei doi au coordonat întreaga activitate infracţională din interiorul instituţiei pe care o conduceau. La această activitate de fraudare s-a alăturat şi un alt reprezentant la instituţiei bancare, ce făcea parte din comitetul de aprobare a creditului din centrala B.R.D. SA - România, care a permis ca prin activitatea sa de „sfătuitor" al preşedintelui B.R.D. SA, acesta din urmă să fie informat doar parţial cu privire la un credit nelegal ce urma sa fie acordat.

În acest fel, în perioada ianuarie 2008 - decembrie 2011, un număr de 34 societăţi comerciale din categoria celor prezentate mai sus, au făcut obiectul unor creditări ilegale, inculpatul M.A. şi inculpatul N.M.A., în calităţile deţinute, au coordonat strict procedurile de selecţie a firmelor ce urmau să realizeze activitatea infracţională, procedurile de avizare pentru risc, de aprobare a creditelor la nivelul comitetului din cadrul grupului sau de însuşire a situaţiei acestora în condiţiile asumării responsabilităţii pentru corectitudinea şi autenticitatea datelor prezentate şi propunerea aprobării lor la nivelul comitetului de aprobare din Centrala B.R.D., potrivit competenţelor privind aprobarea angajamentelor.

Cei doi au implementat la nivelul instituţiilor bancare a căror activitate o coordonau de pe poziţiile manageriale deţinute, un mod de lucru prin care au determinat mai mulţi funcţionari subordonaţi ierarhic să încalce în mod repetat prevederile legale şi normele bancare în vigoare cu privire la activitatea de acordare a şi prelungire a unor credite.

Sistemul implementat şi întreţinut de aceştia - menit a frauda banca şi a le permite să-şi însuşească nelegal sumele de bani astfel obţinute, în participaţie cu ceilalţi membrii ai grupului, pentru impunerea căruia şi-au folosit întreaga expertiză în domeniu, dar mai ales puterea de decizie conferită de poziţia pe care erau încadraţi - consta în creditarea succesivă a unor societăţi, mare parte neeligibile, în condiţiile în care erau constituite garanţii supraevaluate reprezentând proprietăţi imobiliare, îndeosebi terenuri şi garantarea F.N.G.C.I.M.M., care, pe principiul consacrat drept suveică, utilizau o parte din banii obţinuţi pentru a plăti dobânzi exigibile şi în unele situaţii chiar pentru a rambursa parte din creditele scadente obţinute anterior de alte firme controlate de grupul infracţional, evitând trecerea simultană la categoria neperformante a tuturor creditelor, şi în acest fel generarea de suspiciuni privind existenta fraudei bancare.

Existenţa pe termen lung şi în sistem piramidal a modului de fraudare (potrivit căruia paguba se localiza la F.N.G.C.I.M.M., iar în măsura în care nu exista garantarea Fondului, la bancă şi la garanţii ipotecari), a permis inculpatului M.A. şi inculpatului N.M.A. să obţină beneficii pe două paliere principale:

- pe de o parte, au obţinut sume substanţiale pentru sine, reprezentând propria „parte" din rezultatul infracţional, pe care o primeau de la membrii grupului specializaţi în retragerea în numerar a banilor din conturile unor societăţi, după transferarea lor succesivă pentru a li se pierde urma;

- pe de altă parte, au creat impresia unei activităţi legale prodigioase, ca urmare a menţinerii creditării la un nivel ridicat, fapt care a fost bonificat corespunzător potrivit normelor băncii.

Pentru realizarea scopul infracţional în condiţii de păstrare a confidenţialităţii, inculpatul M.A. a racolat ca membru al grupării infracţionale pe consilierul de clientelă, inculpata P.C.M., persoană care se afla în cercul foarte apropiat de relaţii al inculpatului C.V. şi care executa întocmai dispoziţiile date de către cei doi.

Prin intermediul inculpatei P.C.M. se promovau în vederea creditării la B.R.D.-U., societăţile pe care inculpatul C.V. le controla prin persoane interpuse, firme care nu erau eligibile a obţine credite bancare şi pentru care nu se efectuau verificările în condiţii de rigurozitate cerute de normele interne ale băncii, sens în care inculpata P.C.M. şi inculpatul M.A. au cunoscut în permanenţă că aceste societăţi fac parte dintr-un grup de firme şi ar fi trebuit tratate ca atare, date fiind normele de supraveghere prudenţială ale Băncii Naţionale a României cu privire la activitatea de „customer due diligence" pe care banca trebuia să le implementeze şi să le respecte.

Totodată, inculpata P.C.M. se asigura că documentele primite de la membrii grupului nu îşi urmau circuitul firesc în bancă, în sensul că cererile de înregistrare nu erau datate, semnate corespunzător, pentru a nu se putea verifica ordinea întocmirii şi cronologia primirii documentelor.

Pentru a putea gestiona corespunzător activitatea zecilor de societăţi care erau prezentate la bancă în vederea creditării sau care erau folosite pentru crearea de circuite financiare şi comerciale reale sau fictive cu aparenţă de legalitate, în scopul realizării transferului banilor obţinuţi din credite şi al retragerii lor în numerar ori al creditării conturilor unor societăţi din ţară sau din Bulgaria în vederea stratificării lor, inculpatul C.V. beneficia de serviciile inculpatului T.S., persoană responsabilă îndeosebi cu partea de întocmire a documentaţiilor, în special aşa-numitele planuri de afaceri şi evaluarea garanţiilor în condiţii de supraevaluare, precum şi ale inculpatului R.C., persoană care coordona diferiţi interpuşi ce acţionau pentru identificarea de bunuri ce urmau a fi aduse în garanţie şi persoane care să fie interpuşi drept reprezentanţi legali, respectiv inculpatul S.A., care era responsabil cu retragerea în numerar a banilor la dispoziţia coordonatorilor.

Datorită perpetuării modului de lucru impus de inculpaţii M.A. şi N.M.A., în cadrul celor două grupuri ale B.R.D.-U. şi B.R.D.-D. - s-a ajuns în situaţia în care mare parte dintre cei care aprobau sau propuneau spre aprobare creditele să aibă cunoştinţă despre faptul că societăţile cărora le sunt aprobate creditele sunt coordonate de aceleaşi persoane, deşi acestea nu apăreau ca deţinătoare ale unor calităţi oficiale în aceste societăţi.

Totodată, cei doi inculpaţi, mai sus menţionaţi, profitând de poziţiile de decizie deţinute în cele două sucursale B.R.D., au impus cu privire la aceste credite acordate nelegal, ca garanţiile imobiliare aduse de ceilalţi membrii ai grupării să fie supraevaluate, deşi era de notorietate faptul că piaţa imobiliară se afla în declin datorită crizei economice care a afectat toate domeniile de activitate, în mod special cel imobiliar.

Cu toate acestea, inculpaţii P.C.M., D.C. şi alţi consilieri de clientelă au semnat contracte de ipotecă în calitate de reprezentanţi al B.R.D.-U. şi ai B.R.D.-D. şi au luat la cunoştinţă faptul că aceste garanţii sunt constituite nu prin adevăratul proprietar al bunului imobil, ci prin mandatari ai acestora, în multe situaţii fiind vorba de persoane care apar în situaţii frecvente în relaţie cu banca în calitate de asociat/administrator/garant ipotecar/mandatar al garanţilor ipotecari, precum: M.C.I., S.D., R.T., R.M. şi alţii, în marea lor majoritate persoane cu o situaţie materială precară şi lipsite de instruire.

Terenurile aduse în garanţie erau identificate de către executanţi ai inculpatului R.C. în special, printre aceştia cel mai activ dovedindu-se a fi P.A., care identifica proprietarii, îi îndruma pentru încheierea actelor notariale la notarii învinuiţi P.D.C., R.J. şi L.A., unde, în loc să se încheie contracte de vânzare cumpărare conform interesului vânzătorilor, îi determina să încheie antecontracte de vânzare, dar cu plata integrală a bunului, şi două procuri, una prin care promitentul cumpărător era împuternicit să reprezinte proprietarul în vederea vânzării ulterioare şi alta prin care era împuternicit să ipotecheze terenul la bancă în vederea obţinerii unor credite.

Procedura respectivă a fost aleasă ca mod de lucru de membrii grupului infracţional pentru a se putea realiza evaluarea terenurilor aduse în garanţie la preţuri mult supraevaluate, întrucât preţurile de vânzare la data încheierii antecontractelor erau cele reale şi se situau mult sub nivelul la care ele erau evaluate prin rapoartele de evaluare, iar prin această modalitate antecontractele cu preţul real mult mai mic nu mai ajungeau la dosarul de creditare şi în marea majoritate a cazurilor nici adevăraţii proprietari nu semnau contractul de credit ca garanţi ipotecari în nume propriu intrând în contact direct cu banca, ci prin mandatari, membrii ai grupului infracţional, evitând în acest fel o eventuală suspiciune de deconspirare a situaţiei reale.

Notarii P.D.C., R.J. şi L.A. au încheiat şi autentificat contracte de vânzare-cumpărare ce aveau ca obiect terenuri arabile cu un anumit preţ şi în aceeaşi zi respectiv la un interval de câteva zile au încheiat contracte de ipotecă în favoarea B.R.D.-ului ce priveau aceleaşi terenuri, dar la valori cu mult mai mari decât cele pentru care încheiase contractele de vânzare cumpărare, situaţie în care cumpărătorul şi garantul ipotecar au fost aceeaşi persoană.

Totodată, gestionarea dosarelor în vederea creditării evidenţia faptul că în marea lor majoritate, societăţile erau firme care nu aveau istoric în relaţie cu B.R.D. şi care aveau reprezentanţi legali care dobândiseră calitatea de asociat/administrator cu puţin timp înainte de obţinerea creditării şi care, în mare parte, apăreau cu diferite calităţi în mai multe situaţii de creditare.

Societăţile la care s-au schimbat acţionarii/administratorii/mandanţii la B.R.D.-D. şi B.R.D.-U. sunt: SC S.B. SRL, SC P.C. SRL, SC A.M.B. SRL, SC S.B.G. SRL, SC A.I.E. SRL, SC P.M. SRL, SC X.I. SRL, SC T.T. SRL, SC F. SRL, SC A.A. SRL, SC S.F. SRL, SC P.I. SRL şi SC B.T. SRL.

Au existat situaţii când societăţile care au beneficiat de credite în mod ilegal nu aveau sediul social sau un alt punct de lucru pe raza judeţului în care activează unitatea bancară teritorială, în ciuda faptului că este una dintre condiţiile pe care un grup trebuie să le respecte pentru a putea acorda credite unui client: SC A.B.P. SRL, SC A.M.B. SRL, SC I.O. SRL, SC M.G. SRL.

Din societăţile mai sus enumerate şi-au schimbat acţionariatul/administratorul înainte de prelungirea creditului: SC A.M.B. SRL, SC A.I.E. SRL şi SC T.T. SRL.

A existat o situaţie când acţionarul majoritar, inculpatul C.V., în considerarea căruia a fost acordat creditul de investiţii de 6,4 milioane euro, a cesionat părţile sociale în aceeaşi zi în care administratorul societăţii a semnat contractul de creditare, fiind vorba de SC P.I.S. SRL.

Inculpatul M.A. şi ceilalţi membrii ai grupului infracţional au racolat şi persoanele care în calitate de evaluatori autorizaţi ANEVAR, pentru a îndeplini dispoziţiile date de coordonatorii grupului şi atingerea scopului infracţional, întocmeau rapoarte de evaluare la valori mult peste preţul de circulaţie al terenului la data respectivă, pentru terenurile ipotecate în favoarea băncii, la data creditării.

Mai mult, evaluatorii au fost în mare măsură colaboratori apropiaţi ai B.R.D.-ului sau foşti angajaţi, ale căror servicii au fost în timp externalizate şi care primeau în cele mai multe cazuri dispoziţia de a realiza în mod nelegal evaluarea direct de la funcţionarii bancari membrii ai reţelei infracţionale (N.M.A., director comercial B.R.D.-D. cu expertul evaluator G.I.O.).

În acest context, s-a ajuns la situaţii anacronice potrivit cărora, în plină criză economică în luna februarie 2009, un teren intravilan cu destinaţie agricolă - arabil care a fost achiziţionat cu 150.000 euro potrivit contractului de vânzare cumpărare, să fie evaluat de expertul evaluator G.I.O. la suma de 5.300.000 euro şi depus drept garanţie la creditul de 2.900.000 euro, acordat SC G.F.R. SRL. Această vădită discrepanţă putea fi sesizată cu uşurinţă de către funcţionarii bancari, dar aceştia au preferat să păstreze o situaţie de nelegalitate cunoscută şi acceptată de toată lumea, deoarece tocmai asta era modalitatea de a duce la îndeplinire scopul infracţional.

Evaluatorii racolaţi de către inculpatul M.A. au fost G.I.O., G.D.M. şi G.B..

Faptul că evaluatorii menţionaţi au întocmit numeroase rapoarte de evaluare, din care rezultă în mod vădit supradimensionarea preţului terenurilor raportat la valoarea reală de piaţă a acestora şi care cuprind chiar menţiuni contrazise de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă fără dubii din declaraţiile vânzătorilor şi antecontractele încheiate cu aceştia.

Mai mult, a rezultat că evaluatorii G.I.O., G.B. şi ceilalţi nu au efectuat verificări în teren aşa cum era firesc întocmind rapoartele de evaluare din birou.

Pentru acoperirea fraudelor bancare, inculpatul M.A., în calitate de director executiv la B.R.D.-U., împreună cu G.(B.)M.B. - director comercial şi B.E., au aprobat acordarea, reînnoirea/reeşalonarea unor credite, în condiţiile în care depăşea mandatul pe care îl aveau, către SC T.T. SRL, respectiv au acordat credite unnătoarelor societăţi comerciale, care prezentau suspiciuni majore cu privire la bonitate şi buna credinţă în derularea raporturilor comerciale cu banca, în sensul că într-o perioadă mai mică de 4 luni şi înaintea acordării creditului aceste societăţi şi-au schimbat acţionarii/administratorii, iar pe parcursul derulării/suplimentării contractului de creditare şi-au schimbat acţionarii/administratorii: SC S.B.G. SRL, SC A.I.E. SRL, SC P.M. SRL, SC T.T. SRL, SC S.F. SRL, SC P.I. SRL, SC A.A. SRL, SC A.M.B. SRL. Unele societăţi comerciale erau clienţi noi, în sensul că la data acordării creditului au formulat cereri de deschidere de cont: SC P.C. SRL, SC S.B.G. SRL, SC A.I.E. SRL, SC P.M. SRL, SC T.T. SRL, SC S.F. SRL, SC P.I. SRL.

Inculpata B.E., în calitate de director comercial adjunct la B.R.D.-U. a încălcat în mod repetat Normele băncii şi nu a efectuat controalele necesare de aprobare a creditelor clienţilor persoane juridice, menţinând în eroare persoanele implicate în procesul de acordare a creditelor, contribuind prin această activitate la crearea unei expuneri importante a băncii.

Societăţile comerciale care au beneficiat de credite bancare de la B.R.D.-U. nu aveau sediul social sau un alt punct de lucru pe raza judeţului în care activează unitatea bancară teritorială, aceasta fiind una dintre condiţiile pe care B.R.D.-U. le-a impus după 2010 funcţionarilor bancari şi care trebuiau să le respecte pentru a putea acorda credite (SC A.B.P. SRL, SC A.M.B. SRL).

Comitetul de credite împreună cu consilierii de clientelă au ignorat faptul că acţionarii, respectiv administratorii s-au schimbat înainte de prelungirea, respectiv suplimentarea creditelor acordate acelor societăţi comerciale.

În luna martie 2011, inculpata B.E. a semnat o cerere de garanţie adresată F.N.G.C.I.M.M., în care se menţionează faptul că SC A.M.B. SRL nu avea restanţe de plată, deşi aceasta în realitate figura cu restanţe mai mari de 60 de zile la plata creditului.

Inculpaţii M.A., G.(B.)M.B. şi inculpata B.E. au aprobat credite unor societăţi comerciale cu situaţie financiară şi economică vulnerabilă, pentru care a existat o prezentare nefavorabilă acestora în analizele realizate de funcţionarii bancari din back-office, (SC T.T. SRL, SC A.B.P. SRL, SC F. SRL, SC S.B. SRL, SC P.I.S. SRL), însă acest aspect nu a contat în momentul în care inculpaţii mai sus menţionaţi au admis nelegal acordarea creditelor. D.B., director executiv la B.R.D.-D., inculpatul N.M.A., director comercial la B.R.D.-D. şi A.A., director comercial adjunct la B.R.D.-D. au acordat credite următoarelor societăţi comerciale, care aveau slăbiciuni majore, în sensul că într-o perioadă mai mică de 4 luni, înaintea acordării creditului aceste societăţi şi-au schimbat acţionarii/administratorii pe parcursul derulării/suplimentării contractului de creditare şi-au schimbat acţionarii/administratorii: SC M.G. SRL, SC F.C. SRL, SC G.F.R. SRL, SC A.J.C. SRL, SC I.O. SRL, SC G.A.P. SRL, SC G.T. SRL, SC B.T. SRL, SC D. SRL şi SC D.E. SRL. Aceste societăţi erau clienţi noi, societăţi de apartament şi odată cu cererea de acordare a creditului au formulat cereri de deschidere de cont.

Consilierii de credit T.M.G., A.B. şi M.M., împreună cu membrii Comitetului de credite (D.B., N.M.A. şi A.A.) nu au urmărit retragerile de numerar din liniile de credit acordate societăţilor comerciale de tip evazionist, retrageri care au fost efectuate sub forma unor transferuri bancare efectuate către alte societăţi decât cele prezentate în planul de afaceri şi menţionate în contractele comerciale depuse la dosarul de credit.

Pentru a acoperi o parte din frauda bancară, inculpata P.C.M. - consilier de credit la B.R.D.-U., condiţiona transferul bancar din creditul acordat către anumite societăţi comerciale ce figurau cu credite restante.

Astfel, având în vedere aspectele de nelegalitate menţionate anterior, pentru a se putea îndeplini scopul infracţional în vederea obţinerii resurselor financiare nelegale, inculpatul C.V. l-a racolat pe inculpatul S.N., despre care ştia că are nevoie urgentă de importante sume de bani pentru a continua activitatea comercială la una din societăţile sale.

Totodată, cunoştea despre acesta că îşi desfăşoară activitatea comercială şi controlează prin persoane interpuse mai multe societăţi comerciale. Aceste societăţi comerciale aveau legătură între ele, efectuând numeroase transferuri bancare, astfel putând fi pregătite pentru creditare.

Mai mult, persoanele care erau asociaţi şi administratori figurau ca salariaţi la una din societăţile la care inculpatul S.N. era administrator, ceea ce îi conferea acestuia posibilitate de a avea un control permanent asupra acestor societăţi.

Pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale, la rândul său, inculpatul S.N. i-a determinat pe I.M., G.M. şi D.T.V. să semneze contractele de creditare şi facturile pe baza cărora au fost retraşi nelegal banii din creditele acordate, iar la scurt timp de la retragere, au fost cesionate părţile sociale unor persoane ce fuseseră racolate de ceilalţi membrii ai grupării infracţionale.

Datorită faptului că inculpatul S.N. nu a obţinut suma de bani despre care inculpaţii M.A. şi C.V. promiseseră că va fi creditată, acesta nu a mai plătit creditele pentru cele 8 societăţi coordonate de el.

În acest context, inculpatul C.V. şi-a continuat activitatea infracţională prin intermediul inculpatului S.A., persoană de încredere în cadrul grupului infracţional şi care figurează ca acţionar la SC P.C. SRL şi SC B.T. SRL, mandatar la SC A.I.E. SRL şi SC B.T. SRL, director general la SC A.J.C. SRL, persoană de contact la SC G.F.R. SRL, mandatar ipotecar la SC S.B.G. SRL, SC T.T. SRL, SC P.C. SRL şi SC A.I.E. SRL, proprietar al garanţiilor ipotecate în favoarea băncii la: SC P.C. SRL, SC B.T. SRL şi SC A.B.C. SRL.

Pentru a nu fi descoperită activitatea infracţională, sumele de bani provenite din obţinerea în mod fraudulos a creditelor erau transferate din conturile societăţii beneficiare, având ca justificare facturi fictive, ulterior retragerile efectuându-se succesiv în numerar pe baza unor borderouri de achiziţii fictive.

Una din condiţiile impuse de liderii grupării infracţionale, inculpaţii C.V., M.A. şi N.M.A., a fost ca solicitarea iniţială de creditare să fie efectuată într-un anume cuantum, tocmai pentru a nu putea fi descoperită frauda bancară.

Pe parcursul derulării activităţii infracţionale au fost acordate credite cu un plafon maxim de 3.000.000 euro şi din acesta s-au plătit o parte din creditele acordate unor societăţi comerciale controlate de membrii grupării infracţionale, pentru a nu se descoperi frauda bancară şi pentru ca acestea credite să nu fie trecute la categoria creditelor neperformante, pentru care trebuiau să fie constituite provizioane. Garanţiile instituite în favoarea băncii, ipoteci de grad I şi II erau schimbate într-un timp relativ scurt cu altele, a căror valoare era supraevaluată.

Datorită faptului că transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor implica cheltuieli suplimentare efectuate de către membrii grupării, creditele nu erau plătite la timp şi pentru a nu putea fi descoperită frauda bancară şi pentru a se optimiza profiturile bancare, s-a apelat la o altă formă de garantare, prin liderii grupării au urmărit care de această dată fraudarea bugetului de stat prin păgubirea F.N.G.C.I.M.M..

Mecanismul infracţional a fost unul complex şi vast şi s-a extins şi la Banca A., de unde membrii grupării infracţionale au beneficiat de credite în numele societăţilor comerciale.

Sumele de bani obţinute au fost între 1.000.000 euro şi 3.500.000 euro, iar societăţile comerciale în numele cărora au fost obţinute în mod ilegal creditele în prezent nu mai desfăşoară activitate economică: fie sunt în insolvenţă, fie au fost radiate, respectiv au fost cesionate părţile sociale unor persoane fără venituri şi cu un grad de instruire redus tocmai pentru a se pierde urmele infracţiunilor.

Contractele comerciale din care rezultă bonitatea societăţilor s-au dovedit a fi false, aşa cum rezultă din procesele-verbale întocmite de către organele judiciare respectiv declaraţiile reprezentanţilor acestor societăţi care afirmă că nu au existat relaţii comerciale cu societăţile menţionate în contract.

În plus, din adresele emise de Inspectoratele Teritoriale de Muncă rezultă că societăţile în cauză nu au avut salariaţi, respectiv au avut un număr mult mai mic de salariaţi în raport cu numărul prezentat în planul de afaceri.

Din declaraţiile proprietarilor de terenuri rezultă preţul de vânzare al terenurilor, ceea ce pune în evidenţă că valoarea acestora a fost supraevaluată de către evaluatorii care au sprijinit gruparea infracţională.

Au fost identificate un număr de 35 societăţi comerciale care au obţinut în mod nelegal credite de la B.R.D. SA - România, respectiv B.R.D.-U. şi B.R.D.-D. şi Banca A., cauzându-se un prejudiciu în valoare totală de 82.016.727 euro, respectiv 7.408.717 RON.

De la B.R.D.-U. au obţinut credite în valoare totală 41.263.595 euro, respectiv 3.562.460 RON un număr de 20 societăţi comerciale după cum urmează:

SC F. SRL, SC X.I. SRL, SC P.I. SRL, SC T.T. SRL, SC A.I.E. SRL, SC L.D.S.T. SRL, SC S.F. SRL, SC S.B. SRL, SC A.B.P. SRL, SC P.C. SRL, SC C.I.C. SRL, SC P.M. SRL, SC M.G.S. SRL, SC P.I.S. SRL, SC D.L. SRL, SC A.A. SRL, SC N.E. SRL, SC S.B.G. SRL, SC M.T. SRL şi SC A.M.B. SRL.

De la B.R.D.-D. au obţinut credite în valoare totală de 31.048.063 EURO, respectiv 1.660.000 RON, un număr de 14 societăţi comerciale după cum urmează:

SC G.F.R. SRL, SC G.A.P. SRL, SC I.O. SRL, SC A.J.C. SRL, SC B.T. SRL, SC M.G. SRL, SC F.C. SRL, SC G.T. SRL, SC A.B.C. SRL, SC D. SRL, SC D.E. SRL, SC K. SRL, SC P.B. SRL şi SC E. SRL.

De la Banca A. au obţinut credite în valoare totală de 9.705.069 euro, respectiv 7.408.712 RON, un număr de 3 societăţi comerciale după cum urmează:

SC B.T. SRL, SC S.B. SRL şi SC E.A. SRL.

De la F.N.G.C.I.M.M. au obţinut garanţii în valoare totală de circa 23.000.000 RON (5.400.000 euro) în legătură cu un număr de 9 societăţi comerciale, după cum urmează: SC B.T. SRL (1.343.760,00 RON), SC A.M.B. SRL (2.043.929,42 RON), SC C.I.C. SRL (2.498.073,16 RON), SC D.E. SRL (579.968,08 euro), SC E. SRL(580.000 RON), SC L.D.S.T. SRL (5.101.630,24 RON), SC M.G.S. SRL (7.142.352,00 RON), SC G.T. SRL (2.147.744,69 RON) şi SC A.A. SRL (440.000 euro).

S-a mai arătat în referatul procurorului că urmărirea penală nu este completă din motive obiective, că se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi că prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaţilor este necesară, pentru toţi fiind incidente dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen..

Curtea a apreciat propunerea formulată de parchet ca fiind, în parte, întemeiată, pentru următoarele considerente.

S-a reţinut că, potrivit art. 155 alin. (1) C. proc. pen., arestarea inculpatului dispusă de instanţă poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".

În speţă, nefiind invocate temeiuri noi care să justifice menţinerea arestării preventive, instanţa a considerat necesar să verifice dacă temeiurile ce au determinat arestarea subzistă şi dacă aceste temeiuri mai fac necesară prelungirea arestării preventive.

Arestarea preventivă a inculpaţilor s-a dispus, după cum urmează:

S.D., G.D.M., T.S., R.I. şi D.B.F. au fost arestaţi prin încheierea de şedinţă din 14 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 9385/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., inculpaţii M.A. şi N.M.A., prin încheierea pronunţată în Dosarul nr. 9384/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. b) şi f) C. proc. pen.,

S.A. şi P.C.M., prin încheierea de şedinţă din 16 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 9384/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., inculpatul C.V. a fost arestat prin încheierea de şedinţă din 17 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 9387/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen..

Ulterior, prin încheierea de şedinţă din 09 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 132/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost prelungită măsura arestării preventive a tuturor inculpaţilor până la data de 11 februarie 2013.

Cu referire la situaţia recurentului inculpat S.D., arestat împreună cu inculpaţii G.D.M., T.S., R.I. şi D.B.F. în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea de şedinţă din 14 decembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 9385/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 155 cu referire la art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Din perspectiva condiţiei prevăzute de art. 143 C. proc. pen., cu referire la art. 681 C. proc. pen., s-a constatat că probele administrate după arestarea acestui inculpat susţin şi fundamentează, de o manieră convingătoare, acuzaţiile ce i se aduc.

În sarcina inculpatului S.D. se reţine că, în perioada ianuarie 2008-decembrie 2011, a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat ai cărui lideri erau M.A. - director executiv B.R.D.-U., N.M.A. - director comercial al B.R.D.-D. şi C.V., prin intermediul lui S.A., care l-a racolat în scopul comiterii acestor infracţiuni şi a ajutat la obţinerea unor importante sume de bani în mod ilicit prin inducerea şi menţinerea în eroare a B.R.D.-U. şi B.R.D.-D., semnând contracte de credit în calitate de împuternicit al unor adevăraţi proprietari de imobile, cunoscând că aceste imobile sunt supraevaluate, sau în calitate de fidejusor, garant ipotecar sau administrator al unor societăţi comerciale, şi, de asemenea, prin semnarea de contracte comerciale fictive ce au fost depuse la bancă, pentru a evidenţia relaţiile comerciale a societăţilor comerciale ce urmau să obţină credite în mod nelegal.

Inculpatul a mijlocit obţinerea unor credite în numele următoarele societăţi comerciale de la două instituţii bancare: B.R.D. SA România (B.R.D.-U. şi B.R.D.-D.) şi Banca A.: SC G.F.R. SRL, SC B.T. SRL, SC T.T. SRL, SC I.O. SRL, SC A.M.B. SRL, SC P.M. SRL, SC M.T. SRL, SC A.B.P. SRL, SC G.A.P. SRL şi SC A.J.C. SRL, cauzând un prejudiciu total de 18.300.000 euro în dauna B.R.D.-U. şi B.R.D.-D. şi Banca A..

S-a reţinut că atitudinea de recunoaştere a faptelor de către inculpatul S.D. are o valoare declarativă, atât timp cât acesta a susţinut că a comis faptele fără să aibă cunoştinţă de caracterul infracţional al acestora.

Pe de altă parte, instanţa a constatat că inculpatul a avut o contribuţie importantă la activitatea infracţională, în sarcina sa reţinându-se comiterea mai multor acte materiale: în legătură cu faptele descrise în referatul parchetului la pct. 1, referitor la creditele acordate de B.R.D.-U. - pct. 2, 9, 12 şi 19, la pct. II, referitor la creditele acordate de B.R.D.-D. - pct. 2, 6, 7 şi 12, dar şi la pct. III, referitor la creditele acordate Banca A. - pct. 1.

Implicarea inculpatului în activitatea infracţională a fost confirmată atât prin declaraţiile numiţilor B.L., T.M.G., G.A., R.M., D.S., E.S.M., A.M.C. şi G.N. - audiaţi înainte de arestarea inculpatului S.D., cât şi prin probele administrate după arestarea acestuia, respectiv prin declaraţiile martorului G.I. şi declaraţiile învinuiţilor V.E., D.(M.)M. şi V.A..

Curtea a constatat că, privindu-l pe inculpatul S.D., se menţin şi temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen..

Astfel, prima instanţă a observat că, potrivit jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg, necesitatea prelungirii arestării preventive nu se poate examina numai în funcţie de gravitatea pedepsei iar prezervarea ordinii publice este apreciată ca un element pertinent şi suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publică, deci dacă ordinea publică este efectiv ameninţată (cauza Letellier contra Franţei).

Pe de altă parte, neexistând o definiţie legală a noţiunii de pericol pentru ordinea publică, pentru evaluarea unui asemenea pericol, instanţa a utilizat criteriile enumerate de art. 136 alin. ultim C. proc. pen., aşa încât nu se poate susţine că acest pericol trebuie raportat exclusiv la persoana inculpatului, fără să fie avute în vedere natura şi gravitatea faptei şi împrejurările concrete de comitere a acesteia, aşa cum se conturează în raport de probele administrate până la acest moment.

Instanţa de fond a reţinut că infracţiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt sancţionate prin limite mari de pedeapsă, ceea ce evidenţiază un pericol social generic ridicat, dar acesta nu este singurul argument care justifică privarea în continuare de libertate a inculpaţilor, ci, având în vedere modalitatea în care au fost comise faptele, aspectele concrete ale speţei pun în evidenţă, în egală măsură, o periculozitate ridicată ce impune, cel puţin pentru acest stadiu procesual, menţinerea stării de arest preventiv.

În raport de circumstanţele reale reţinute, având în vedere amploarea activităţii infracţionale, numărul şi poziţia persoanelor implicate dar şi gravitatea urmărilor, s-a apreciat că circumstanţele personale favorabile nu diminuează într-o asemenea măsură pericolul pentru ordinea publică pentru a putea determina punerea în libertate a inculpatului, chiar şi prin luarea unei alte măsuri preventive, restrictive de libertate (obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara). Astfel, în ce-l priveşte pe inculpatul S.D., s-a reţinut că lipsa antecedentelor penale nu dobândeşte o pondere importantă în evaluarea criteriilor prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc. pen., după cum nici datele privind situaţia familială deosebită a acestui inculpat, referitoare la faptul că este tutorele surorii sale diagnosticată cu schizofrenie, are doi copii minori în îngrijire, iar soţia este însărcinată, astfel cum rezultă din actele în circumstanţiere depuse la dosarul de fond, nu dobândesc o valoare covârşitoare în ansamblul criteriilor mai sus menţionate, dată fiind poziţia ocupată de inculpat în cadrul grupului infracţional şi contribuţia sa la producerea prejudiciului.

Prima instanţă a constatat că, în cea ce-l priveşte pe inculpatul S.D., nu poate fi reţinută o atitudine procesuală de deplină sinceritate, în plus, a arătat că acesta a comis numeroase acte materiale într-un interval mare de timp.

Luând în considerare toate aspectele mai susmenţionate, având în vedere şi ritmul de desfăşurare al anchetei penale, s-a apreciat că, în ce-l priveşte pe acest inculpat nu s-a depăşit o durată rezonabilă a privării de libertate, cu atât mai mult cu cât, în motivarea propunerii parchetului s-a arătat că, pentru soluţionarea cauzei, urmează a fi efectuate numeroase acte de urmărire penală:

- extinderea cercetărilor faţă de alţi membrii ai grupului infracţional organizat, existând probe şi indicii temeinice că au participat şi alte persoane la săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost începută urmărirea penală,

- audierea tuturor martorilor care au cunoştinţă de aprobarea de creditelor de la cele două grupuri bancare ce aparţin B.R.D.,

- confruntări între martori - învinuiţi - inculpaţi,

- recunoaşteri din grup a membrilor,

- reaudierea inculpaţilor,

- efectuarea percheziţiilor informatice asupra sistemelor informatice şi mediilor de stocare a datelor informatice aparţinând B.R.D.-U. şi B.R.D.-D., ale inculpaţilor M.A., N.M.A., P.C.M., C.V., ş.a., pentru care au fost obţinute autorizaţiile de percheziţii informatice dar nu au fost efectuate până la această dată,

- continuarea inventarierii documentelor ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare la inculpaţii R.C., M.C.I., T.Ş., B.V.J., P.C.M.,

- efectuarea percheziţiilor informatice asupra sistemelor informatice şi mediilor de stocare a datelor informatice aparţinând inc. P.C.M., N.M.A., S.A., C.I., T.S., B.D., ş.a., pentru care au fost obţinute autorizaţiile de percheziţii informatice la data de 05 februarie 2013, dar nu au fost efectuate până la această dată,

- continuarea cercetării documentelor identificate cu ocazia percheziţiilor informatice pe mediile de stocare a membrilor grupării infracţionale,

- audierea martorilor din centrala B.R.D. SA care au cunoştinţă de activitatea infracţională efectuată în prezenta cauză de unii membrii ai grupării infracţionale,

- dispunerea unor rapoarte de constatare financiar contabile cu privire la circuitul financiar al banilor ce fac obiectul infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor/ învinuiţilor.

Totodată, Curtea, faţă de numărul important de probe necesare pentru soluţionarea cauzei, în ansamblul său, a constatat că organul de urmărire penală respectă obligaţia de a depune diligente speciale în cauzele cu arestaţi preventiv, în scopul evitării încetinirii ritmului instrucţiei şi prelungirii nejustificate a măsurii preventive (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Toth contra Austriei).

Împotriva încheierii din data de 8 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 1031/2/2013 (465/2013), a declarat recurs inculpatul S.D.

Recursul nu a fost motivat în scris. Concluziile orale ale apărătorului ales al recurentului inculpat, avocat B.A., formulate în susţinerea recursului declarat de incupat, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este fondat.

Prin încheierea de şedinţă din 14 februarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 9385/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.D.. Ulterior, prin încheierea de şedinţă din 09 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul 132/2/2013, aceeaşi instanţă a prelungit măsura arestării inculpatului până la 11 februarie 2013, iar prin încheierea atacată, soluţionând propunerea parchetului de prelungire a duratei acestei măsuri, în temeiul art. 155, art. 156 şi art. 159 C. proc. pen., Curtea a dispus o nouă prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului S.D., pe o perioadă de 30 de zile, până la 13 martie 2013, inclusiv.

Potrivit art. 159 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a dispus asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat, în termen de 24 ore de la pronunţare pentru cei prezenţi sau de la comunicare pentru cei lipsă.

Înalta Curte constată că, în cauză, arestarea inculpatului S.D. s-a dispus şi prelungit reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., prima instanţă considerând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 155 cu referire la art. 143 C. proc. pen., iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Raportat la împrejurarea că, prin propunerea parchetului, nu s-au invocat temeiuri noi, în înţelesul dat acestei noţiuni de art. 155 alin. (1) C. proc. pen., care să justifice prelungirea măsurii arestării preventive, ceea ce rămânea de stabilit de către instanţa de fond era împrejurarea dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţiala impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, raportat la perioada scursă de la momentul privării sale de libertate.

Înalta Curte apreciază ca indubitabil faptul că, la momentul luării măsurii arestării preventive, pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului exista şi era dovedit de natura infracţiunilor presus a fi săvârşite dar şi de necesitatea unei reacţii prompte şi eficiente a organelor judiciare.

Pe de altă parte, privarea de libertate a inculpatului, deşi legală şi temeinică iniţial, se impunea însă, numai pentru un anumit timp.

În legătură cu acest aspect, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a evidenţiat că potrivit jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg, necesitatea prelungirii arestării preventive nu se poate examina numai în funcţie de gravitatea pedepsei iar prezervarea ordinii publice este apreciată ca un element pertinent şi suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publică, deci dacă ordinea publică este efectiv ameninţată (cauza Letellier contra Franţei). Cu toate acestea, instanţa de fond, a apreciat greşit incidenţa în cauză a unei tulburări sociale determinată de reacţia publicului sau a existenţei unor circumstanţe excepţionale care să justifice prelungirea detenţiei.

Plecând de la jurisprudenţa CEDO, instanţele interne au definit de-a lungul timpului criterii şi elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenţei „pericolului pentru ordinea publică", printre care reacţia publică declanşată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranţă ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum şi profilul personal al acestuia.

Totodată, instanţele naţionale au mai stabilit că pericolul pentru ordinea publică la care se face referire nu este prezumat, ci trebuie dovedit, în special dacă este vorba de riscul ca inculpatul să comită o nouă infracţiune sau de reacţia publică declanşată de faptele comise. Rezonanţa în opinia publică, o anumită stare de nesiguranţă, generată de faptele comise, sau aspectele referitoare la persoana acuzatului au fost evidenţiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea publică, noţiune care nu trebuie confundată cu cea de „pericol social al faptelor" comise.

Înalta Curte observă că, în mod corect a stabilit instanţa de fond aceea că, neexistând o definiţie legală a noţiunii de pericol pentru ordinea publică, pentru evaluarea unui asemenea pericol, la nivel teoretic, rezultă că se utilizează criteriile enumerate de art. 136 alin. ultim C. proc. pen., pericolul urmând a fi raportat la persoana inculpatului dar şi la natura şi gravitatea faptei şi la împrejurările concrete de comitere a acesteia, aşa cum se conturează în raport de probele administrate până la acest moment.

Pe de altă parte, la nivel practic, prima instanţa a greşit, motivând existenţa unui pericol concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului exclusiv prin aplicarea criteriului referitor la natura şi gravitatea faptei.

Gravitatea infracţiunii - existenţa unei bănuieli puternice de participare la săvârşirea unor infracţiuni grave - deşi constituie un factor pertinent, nu legitimează, singură, o lungă detenţie provizorie (cauza Naus c.Poloniei din 16 septembrie 2008).

Instanţa de recurs apreciază că, în acord cu jurisprudenţa CEDO, la acest moment al desfăşurării procesului penal, o atare motivare nu mai este suficientă, iar alte probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică nu au fost indicate de către parchet, astfel încât, ne aflăm la un moment în care detenţia poate fi evitată.

Se constată că în speţă, faţă de recunoaşterea completă a activităţii infracţionale de către inculpat, riscul ca acesta să împiedice desfăşurarea procesului penal este inexistent. Cu referire la acest aspect, Înalta Curte apreciază ca eronată concluzia instanţei de fond care, deşi reţine atitudinea de recunoaştere a faptelor de către inculpatul S.D., atribuie acestei atitudini de sinceritate o valoare declarativă, în baza lipsei reprezentării caracterului infracţional al faptelor în conştiinţa inculpatului. Această judecată de valoare este nejustificată, sarcina stabilirii caracterul infracţional al faptelor revenind doar instanţelor de judecată care vor statua asupra fondului cauzei, cu atât mai mult cu cât însăşi instanţa de fond vorbeşte despre instruirea precară a inculpatului, împrejurare care, fără a atrage lipsa vinovăţiei, poate fi de natură a-l împiedica pe acesta să înţeleagă semnificaţia reală şi completă a faptelor sale.

De asemenea, nu s-a probat nici existenţa riscului ca inculpatul să comită alte infracţiuni, în situaţia în care ar fi pus în libertate, în dosar neexistând date în acest sens.

Contrar susţinerilor instanţei de fond, Înalta Curte consideră importantă lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, şi în plus, apreciază datele privind situaţia familială deosebită a acestui inculpat, referitoare la faptul că este tutorele surorii sale diagnosticată cu schizofrenie, are doi copii minori în îngrijire, iar soţia este însărcinată, astfel cum rezultă din actele în circumstanţiere depuse la dosarul de fond, ca fiind un factor favorabil punerii sale în libertate, alături de celelalte argumente menţionate.

Cu privire la criteriul reţinut de instanţa de fond referitor la faptul că nu s-ar fi depăşit încă o durată rezonabilă a privării de libertate a inculpatului, raportat la ritmul de desfăşurare al anchetei penale şi la numeroasele acte de urmărire penală ce trebuie administrate în cauză, Înalta Curte observă că, în jurisprudenţa CEDO, acest criteriu al duratei rezonabile este considerat ca fiind limita maximă posibilă, dar nu şi obligatorie, a unei detenţii legale, cu atât mai mult cu cât, faţă de atitudinea de recunoaştere a inculpatului, acestuia nu i se poate reţine vreo culpă legată de complexitatea anchetei şi de timpul îndelungat necesar administrării probelor, în condiţiile date fiind inacceptabil ca inculpatul să fie privat de libertate în toată perioada desfăşurării anchetei.

Prin urmare, dacă iniţial, gravitatea acuzaţiilor au putut justifica arestarea preventivă, menţinerea inculpatului în stare de detenţie nu se mai poate întemeia, în acest moment, pe acest motiv, în acelaşi sens pronunţându-se în mod constant CEDO (cauzele Goral contra Poloniei şi Al Akidi contra Bulgariei).

În lipsa unor temeiuri noi sau a unor probe care să indice concret pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Înalta Curte apreciază ca, raportat la persoana inculpatului, nu se poate afirma în mod rezonabil că, aflându-se în libertate, acesta ar constitui un pericol real şi actual pentru ordinea de drept şi pentru societate în general.

În sfârşit, CEDO, în cauza Witold Litwa contra Poloniei, a statuat că autorităţile naţionale trebuie să analizeze posibilitatea de a lua alte măsuri mai puţin intruzive, iar în cazul în care se optează pentru măsuri privative de libertate, motivele privării de libertate să poată fi considerate, în circumstanţele cauzei, ca fiind convingătoare şi pertinente.

În momentul de fata, Înalta Curte apreciază că, în circumstanţele propunerii de prelungire formulată de către procuror, menţinerea în stare de arest a inculpatului nu este întemeiată pe motive convingătoare şi pertinente.

În raport de dispoziţiile art. 136 C. proc. pen., se constată că, în cauză, scopul măsurilor preventive poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, respectiv prin aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 145 raportat la art. 145 alin. (1) şi alin. (1) C. proc. pen. şi art. 143 alin. (1) C. proc. pen., existând probe şi indicii temeinice privind comiterea de către inculpat a infracţiunilor pentru care este cercetat.

Se apreciază că restricţiile pe care inculpatul va fi obligat să le respecte sunt apte a asigura normala desfăşurare a procesului penal, încălcarea acestora cu rea credinţă dând posibilitatea luării măsurii arestării preventive.

Faţă de aceste considerente, va admite recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva încheierii din camera de consiliu din 08 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 1031/2/2013 (465/2013).

Va casa în parte încheierea penală atacată numai cu privire la inculpatul S.D. şi rejudecând:

În baza art. 139 alin. (1) cu referire la art. 1451 C. proc. pen. va înlocui măsura arestării preventive a inculpatului S.D. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 de zile de la 19 februarie 2013 la 20 martie 2013.

Va dispune punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare emis la 14 decembrie 2012 de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 9385/2/2012, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

Conform art. 145 rap. la art. 145 alin. (1) şi alin. (1) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpatul va trebui să respecte următoarele obligaţii:

f)să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;

g)să se prezinte la organul de poliţie în a cărui rază teritorială locuieşte, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie, sau ori de câte ori este chemat;

h) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

i) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

j) să nu se apropie de ceilalţi inculpaţi, de învinuiţii, experţii sau martorii din cauză şi să nu comunice direct sau indirect cu aceştia, cu excepţia soţilor şi a rudelor până la gradul II.

Va atrage atenţia inculpatului S.D. că, în cazul încălcării cu rea-credinţă a acestor obligaţii, se va lua măsura arestării preventive.

Copie de pe prezenta va fi comunicată inculpatului, secţiei de poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte, jandarmeriei, poliţiei comunitare, organelor competente să elibereze paşaportul şi organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligaţiilor mai sus menţionate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva încheierii din camera de consiliu din 08 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală în Dosarul nr. 1031/2/2013(465/2013).

Casează în parte încheierea penală atacată numai cu privire la inculpatul S.D. şi rejudecând:

În baza art. 139 alin. (1) cu referire la art. 145 C. proc. pen. înlocuieşte măsura arestării preventive a inculpatului S.D., cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 de zile de la 19 februarie 2013 la 20 martie 2013.

Dispune punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare emis la 14 decembrie 2012 de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 9385/2/2012, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

Conform art. 145 rap. la art. 145 alin. (1) şi alin. (1) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

k) să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;

l) să se prezinte la organul de poliţie în a cărui rază teritorială locuieşte, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie, sau ori de câte ori este chemat;

m) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

n) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

o) să nu se apropie de ceilalţi inculpaţi, de învinuiţii, experţii sau martorii din cauză şi să nu comunice direct sau indirect cu aceştia, cu excepţia soţilor şi a rudelor până la gradul II.

Atrage atenţia inculpatului S.D. că, în cazul încălcării cu rea-credinţă a acestor obligaţii, se va lua măsura arestării preventive.

Copie de pe prezenta va fi comunicată inculpatului, secţiei de poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte, jandarmeriei, poliţiei comunitare, organelor competente să elibereze paşaportul şi organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligaţiilor mai sus menţionate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în suma de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 81/2013. Penal. Prelungirea duratei arestării...  ICCJ. Decizia nr. 609/2013. Penal. Conflict de competenţă... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 611/2013. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs