ICCJ. Decizia nr. 603/2013. Penal. Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.). Furtul (art.208 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Încheiere nr. 603/2013

Dosar nr. 2636/331/2011

Şedinţa publică din 19 februarie 2013

Asupra calificării cererilor formulate de petenta G.C., în calitate de soţie a condamnatului G.E.C. şi petenta M.(F.)L.A., în calitate de soţie a condamnatului M.I., împotriva deciziei nr. 1430 din 26 octombrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată in Dosarul 2636/331/2011.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin decizia nr. 1430 din 26 octombrie 2012, pronunţată in Dosarul 2636/331/2011, definitivă, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte şi partea civilă B.I., împotriva sentinţei penale nr. 154 din 12 iunie 2012 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte, pe care a casat-o, în parte, în latură penală şi civilă, după cum urmează:

I. A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului G.E.C., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, în componentele sale de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. şi 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), şi i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (trei acte materiale).

În temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (trei acte materiale) în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), şi i) şi alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (patru acte materiale, părţi vătămate B.I., C.V., M.E. şi T.N.F.) şi reţinând în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.E.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

A reţinut la încadrarea juridică a infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. şi a redus pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus şi a dispus ca inculpatul G.E.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

II . A majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.I., pentru infracţiunea prevăzută de art .26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 4 ani închisoare la 6 (şase) ani închisoare.

III. A obligat inculpatul G.E.C., în solidar cu inculpaţii M.I., A.D.F. şi G.G., la despăgubiri către partea civilă B.I. în cuantumul stabilit de instanţa de fond, respectiv 500 RON şi echivalentul în RON la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii al sumelor de 75.000 euro şi 35.900 dolari SUA.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.

A respins, ca tardiv, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, împotriva aceleiaşi sentinţe vizând pe inculpaţii G.G., F.M., V.C., M.I., M.L.C., A.(D.)A.A., C.F.C. şi G.I..

IV. A respins, ca neîntemeiate, cererile de repunere în termenul de recurs formulate de părţile civile G.A. şi P.G..

A respins, ca tardive, recursurile declarate de părţile civile G.A., şi P.G..

V. A respins, ca nefondat, recursul declarat de petenta M.(F.)L.A., împotriva încheierii de şedinţă din 28 mai 2012 a Judecătoriei Vălenii de Munte.

VI. A respins, ca ne fondat, recursul declarat de partea civilă C.M., împotriva aceleiaşi sentinţe.

VII. A respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.E.C., A.D.F., F.M., G.G., V.C., toţi deţinuţi în Penitenciarul Mărgineni, G.I., M.I., M.L.C..

A dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor A.D.F., G.E.C., G.G., V.C. şi F.M. durata reţinerii şi arestării preventive, de la 20 iulie 2011, la zi.

A obligat recurentele părţi civile G.A. şi P.G. la câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A obligat recurenta petentă M.(F.)L.A. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A obligat recurenta parte civilă C.M. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A obligat pe recurenţii inculpaţi G.E.C., G.I., M.I. şi M.L.C. la plata sumei de câte 1.000 RON, cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpaţii G.G. şi V.C. la plata sumei de câte 1.200 RON, cu acelaşi titlu, din care câte 200 RON onorariu parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

A obligat pe recurenţii inculpaţi A.D.F. şi F.M. la câte 1.400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400 RON onorariu parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

A dispus plata sumei de 400 RON onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu intimatului inculpat C.F.C. din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

Împotriva acestei decizii definitive au declarat recurs petentele G.C. şi M.(F.)L.A., soţiile condamnaţilor G.E.C. şi M.I., criticând-o pentru o serie de motive, ce au fost dezvoltate şi precizate ulterior de către condamnatul G.E.C., în scris, fiind depuse la dosarul cauzei la 13 februarie 2013.

La termenul din 19 decembrie 2012, condamnatul G.E.C. a fost întrebat de Înalta Curte cu privire la calificarea căii de atac declarate, ocazie cu care acesta a precizat că cererea este o contestaţie în anulare.

Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate formula calea de atac a contestaţiei în anulare, iar din interpretarea art. 385 C. proc. pen., rezultă că hotărârile penale definitive nu pot face obiectul căii de atac a recursului.

Întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 389 alin. (1) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Ploieşti, Înalta Curte, în raport de precizările condamnatului G.E.C., în sensul că cererea analizată este o contestaţie în anulare, faţă de împrejurarea că această cerere este îndreptată împotriva unei decizii penale definitive şi nesusceptibilă a fi atacată cu recurs şi văzând dispoziţiile legale menţionate, va califica drept contestaţie în anulare calea de atac ce face obiectul prezentului dosar.

În consecinţă, Înalta Curte va scoate cauza de pe rol şi va trimite contestaţia în anulare formulată de condamnaţii G.E.C. şi M.I. împotriva deciziei penale nr. 1430 din 26 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la Curtea de Apel Ploieşti.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U NE

Scoate cauza de pe rol şi trimite cererile de contestaţie în anulare formulate de condamnaţii G.E.C. şi M.I. împotriva deciziei penale nr. 1430 din 26 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la Curtea de Apel Ploieşti.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 februarie 2013.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 603/2013. Penal. Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.). Furtul (art.208 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs