ICCJ. Decizia nr. 81/2013. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Încheiere nr. 81/2013

Dosar nr. 6/57/2013

Şedinţa publică din 10 ianuarie 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin referatul cu propunere de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor T.I., C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F., M.R.E. şi Ş.N. pentru o durată de 30 de zile.

În motivarea cererii s-a susţinut că inculpaţii sunt cercetaţi alături de alţi inculpaţi după cum urmează:

1. C.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a) teza 1 şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege,

- înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (5 acte materiale),

- şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (12 acte materiale),

- cămătărie în formă continuată prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

2. D.D.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a) teza 1 şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege,

- şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (12 acte materiale),

- cămătărie în formă continuată prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

3. I.B.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a) teza 1 şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege,

- şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (12 acte materiale),

- spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

4. J.B.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a) teza 1 şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege,

- şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (12 acte materiale).

5. M.R.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- aderare grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a) teza 1 şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege,

- complicitate înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (5 acte materiale),

-„complicitate şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale),

- fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (5) C. pen.

6. T.I. pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.

În esenţă s-a reţinut că în perioada 2008 - mai 2012 pe raza municipiului Sibiu numitul C.C. împreună cu numiţii D.D.D., I.B.D., J.B.F. au constituit o grupare infracţională la care au aderat şi a fost sprijinită printre alţii şi de numiţii M.R.E. şi T.I.. Gruparea s-a constituit în scopul obţinerii de bani şi foloase materiale din comiterea unor infracţiuni de şantaj şi înşelăciune.

Membrii grupării acordau împrumuturi cu camătă şi majorau ulterior în mod nejustificat dobânzile stabilite iniţial, finalitatea acestui fapt fiind deposedarea persoanelor care au împrumutat bani, de bunurile mobile şi imobile aflate în proprietatea acestora sau a unor rude apropiate. în acest scop, membrii grupării acţionau coordonat având legături strânse în comiterea infracţiunilor care au avut continuitate în timp, întinzându-se pe mai mulţi ani.

Activitatea membrilor grupării în ce priveşte cămătăria, era un fapt de notorietate în mun. Sibiu şi zonele limitrofe, astfel că în perioada menţionată zeci de persoane (părţi vătămate) au apelat la aceştia pentru împrumutul unor sume de bani, de regula în valută, pentru care impuneau în mod obligatoriu o dobânda între 10% - 50% săptămânal sau lunar precum şi constituirea unor garanţii imobiliare, ce se realizau în majoritatea cazurilor la Biroul Notarului Public M.R.E.. în schimbul activităţilor prestate prin care sprijinea activitatea infracţională a grupării, acesta beneficia de comisioane consistente din partea membrilor grupării, dar avea grijă ca la prezenţa în faţa sa a părţilor să fie pregătite pentru semnat contractele, să existe extrasele CF şi plata taxelor aferente.

Ca modalitate de acţiune a grupării este de menţionat faptul că ori de câte ori o persoană fizică apela la unul dintre aceştia pentru împrumut aveau grijă să nu acorde decât suma de bani cerută şi apelau sau interpuneau pe unul dintre ceilalţi membrii ai grupării, după care invitau persoana la notarul M.R.E., care încheia actele. Se susţine că inculpaţii nu acordau niciodată suma trecută în contract şi reţineau sume de 5.000-10.000 euro şi chiar mai mari, la împrumuturile mai mari cu titlu de garanţie pentru plata dobânzii iar alte sume de bani erau reţinute pentru plata prestaţiilor la notarul M.R.E., deşi percepeau dobânda pentru întreaga sumă din contract. Prin această modalitate persoanele care luau împrumuturi erau şi înşelate la semnarea contractului iniţial de împrumut.

Dobânzile se majorau regulat de membrii grupării şi erau recuperate prin ameninţări şi acte de violenţă, prin şantaj asupra părţilor vătămate sau membrilor familiilor acestora. Părţile vătămate erau somate periodic prin telefon de membrii grupării, care păstrau o evidenţă strictă cu privire la sumele datorate, la termenele stabilite. Dacă aceştia nu răspundeau la telefon erau contactaţi prin diverse cunoştinţe sau erau trimişi membri ai grupării care-i căutau, fiind ameninţaţi şi bătuţi.

În majoritatea cazurilor părţile vătămate au plătit la timp doar câteva luni dobânzile, după care nu mai puteau plăti la termene astfel că valoarea acestora şi sumele împrumutate ajungeau la cifre uriaşe, fapt ce împiedica plata lor, iar părţile vătămate pierdeau proprietatea bunurilor gajate.

Parchetul a arătat că măsura preventivă luată faţă de inculpaţi a fost prelungită la data de 07 decembrie 2012, dată de la care până la termenul de judecată din data de 3 ianuarie 2013 au fost efectuate următoarele acte de urmărire penală:

1. Au fost administrate următoarele probe au fost reaudiaţi toţi inculpaţii, s-au finalizat percheziţiile informatice cu privire la inc. M.R.E., urmând a fi identificate şi inventariate în continuare toate documentele încheiate de acesta pe numele membrilor grupării infracţionale;

- au fost audiaţi martorii M.V. (cu privire la persoana vătămată C.E.), C.O.I. (fratele persoanei vătămate C.F.T. - care figurează pe antecontractul încheiat de notarul M.R.E., care arată că a fost ameninţat de inc. C.C. în biroul notarului de faţă cu acesta), C.A. (soţia persoanei vătămate C.G.V.), N.R.V., F.C.R. (cu privire la persoana vătămată C.G.V.), N.I. (cu privire la persoana vătămată S.), M.S. (cu privire la persoana vătămată S.), O.D.S.S. (cu privire la persoana vătămată S.), T.C. (cu privire la persoana vătămată S.), C.N. (cu privire la persoana vătămată T.), N.A.N. şi N.C.I. (în legătură cu persoana vătămată N.G.);

- au fost audiate următoarele persoane vătămate: C.E. (şantaj - făptuitori C.M., B.S.), M.F. (şantaj, cămătărie - făptuitor Ş.N....), C.F.T. (cu privire la înv. şi inc. B.N., M.D., D.D.D., C.C. şi M.R.E. - arată modul în care a luat împrumuturile de la cămătari şi cum ulterior a fost şantajat de aceştia), N.G. (şantaj - făptuitor C.M.), M.E.A. (înşelăciune - făptuitor M.R.E. şi alţii), M.S. (cu privire la C.M. şi ceilalţi membrii ai grupării infracţionale), S.D., T.H. (cu privire la inc. C.C., J.B.F., M.R.E.);

2. S-au dispus măsuri procesuale „Prin ordonanţa nr. 1/2013 din 3 ianuarie 2013 s-a dispus:

1. Extinderea urmăririi penale faţă de învinuitul C.C., pentru săvârşirea unui nou act material al infracţiunea de şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faţă de persoana vătămată C.F.T., în continuare acesta urmând a fi urmărit sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (13 acte materiale).

2. Extinderea urmăririi penale faţă de învinuitul D.D.D., pentru săvârşirea unui nou act material al infracţiunii de şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faţă de persoana vătămată C.F.T., în continuare acesta urmând a fi urmărit sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (13 acte materiale).

3_. Extinderea urmăririi penale faţă de învinuitul M.R.E., pentru săvârşirea unui nou act material al infracţiunii de complicitate la şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faţă de persoana vătămată C.F.T., în continuare acesta urmând a fi urmărit sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (7 acte materiale).

4. Extinderea urmăririi penale faţă de învinuitul M.R.E., pentru săvârşirea unui nou act material al infracţiunii de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu privire la antecontractul de vânzare cumpărare dintre C.O.I. şi D.D.D. datat 29 decembrie 2008.

În fapt s-a reţinut că în vara anului 2008 persoana vătămată C.F.T. a luat un împrumut în sumă de 10.000 euro de la inc. D.D.D. şi C.C. cu o dobândă de aproximativ 15% pe lună, după care a plătit lunar dobânzile impuse, în toamna anului 2008 a mai împrumutat suma de 3.000 euro de la inculpatul D.D.D., dobânda rămânând neschimbată, persoana vătămată plătind în continuare dobânzile către cămătari.

Ulterior deoarece au auzit că partea vătămată ar avea probleme financiare, cei doi inculpaţi au început să-l ameninţe pentru a le oferi o garanţie imobiliară, în final persoana vătămată cedând şantajului şi acceptând să încheie cu aceştia un contract promisiune de vânzare cumpărare a unui apartament (mansardă) din mun. Sibiu.

Actul a fost încheiat la notarul public M.R.E., între fratele persoanei vătămate numitul C.O.I., care figura în acte ca şi proprietar al mansardei în cauză (în fapt proprietar era persoana vătămată C.F.T.) şi inc. D.D.D..

În contractul legalizat de notarul public la data de 29 decembrie 2008 se stipula că numitul C.O.I. a primit de la inc. D.D.D. suma de 30.000 euro integral în numerar înainte de semnarea prezentului contract, iar în schimbul acestei sume de bani se obliga să vândă până la data de 30 iulie 2009, un apartament cu două camere, mansardă, ce urma să fie construit pe terasa situată în Sibiu. De asemenea se menţiona ca în cazul în care la finalizarea construcţiei promitentul vânzător va refuza să vândă, acesta să fie obligat să plătească către inculpatul D.D.D. suma de 60.000 euro. Contractul a fost legalizat de către notar în condiţiile în care acesta cunoştea despre împrumutul luat de persoana vătămată de la cămătari şi că de fapt aceste antecontract reprezintă o garanţie de restituire a împrumutului.

Anterior documentaţia pentru construirea mansardei fusese făcută de către notarul public M.R.E..

Din declaraţia martorului C.O.I. reiese că inculpatul D.D.D. nu a fost de faţă la încheierea contractului de către notar, fiind prezent în schimb inculpatul C.C.. După redactarea contractului, în biroul notarial şi în prezenţa notarului public inculpatul C.C. l-a ameninţat pe numitul" C.O.I. şi pe fratele acestuia cu acte de violenţă în cazul în care nu vor restitui împrumutul.

Parchetul a susţinut că în continuare subzistă temeiurile pentru care s-a dispus şj, prelungit măsura preventivă a arestării astfel că pentru buna desfăşurare a cercetării penale se impune ca această măsură să fie prelungită pentru o nouă perioadă de 30 de zile. S-a arătat că în cauză urmărirea penală nu a fost finalizată şi este necesar să fie efectuate următoarele acte de cercetare: identificarea şi audierea altor persoane vătămate despre care există indicii că ar fi victime la grupării infracţionale; audierea în calitate de martor alte persoane ce cunosc despre şantajele şi înşelăciunile la care au fost supuse victimele grupării şi despre activităţile infracţionale ale grupării, finalizarea percheziţiei informatice cu privire la inculpatul J.B.F., efectuarea altor testări tip poligraf, extinderea cercetărilor şi cu privire la alte fapte şi persoane (a se vedea declaraţiile unor noi părţi vătămate existente deja la dosar) precum şi alte acte de urmărire penală necesare în cauză (confruntări, prezentări pentru recunoaştere, etc.)

Prin încheierea nr. l din 3 ianuarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis solicitarea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaţilor T.I., C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F. şi M.R.E..

Curtea de Apel a reţinut în esenţă că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat şi nu au intervenit elemente noi de natură a infirma presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi.

În acest sens s-au avut în vedere declaraţiile martorilor audiaţi ulterior ultimei prelungiri a măsurii arestării preventive precum şi măsurile procesuale de extindere a urmăririi penale în privinţa inculpaţilor C.C., D.D.D. şi M.R.E..

S-a mai reţinut faptul că din probele administrate ulterior primei prelungiri a măsurii preventive a arestării, a rezultat că inculpaţii continuă să ameninţe părţile vătămate ori familiile acestora prin persoane interpuse sau încearcă să le determine să retracteze declaraţiile care îi incriminează.

În ce priveşte oportunitate prelungirii acestei măsuri preventive, Curtea a constatat că subzistă în continuare riscul ca lăsaţi în libertate inculpaţii să reprezinte un pericol pentru ordinea publică, că acuzaţiile aduse acestora sunt deosebit de grave iar probele administrate în cauză relevă lipsa de scrupule a inculpaţilor în relaţiile sociale, indiciile şi probele existente în privinţa modul pretins de săvârşire a infracţiunilor, preocuparea pentru ascunderea caracterului ilicit al activităţii desfăşurate, intimidarea victimelor în formularea unor plângeri ori presiunile exercitate asupra acestora pentru retractarea declaraţiilor justifică temerea că lăsarea lor în libertate reprezintă un factor credibil de risc pentru ordinea publică.

În ceea ce priveşte durata rezonabilă, Curtea a arătat că aceasta nu a fost depăşită, în cele aproximativ 2 luni scurse de la data luării măsurii arestării preventive, organele de urmărire penală au desfăşurat activităţi de continuarea a cercetărilor şi au produs probe relevante cauzei.

În ceea ce priveşte posibilitatea luării unei măsuri alternative neprivative de libertate faţă de inculpaţi, Curtea a apreciat că aceasta nu este oportună în acest moment procesual, nefiind aptă să asigure realizarea scopului prevăzut de art 136 C. proc. pen..

Referitor la solicitările formulate de inculpaţi, prin apărători la termenul de judecată din data de 3 ianuarie 2013, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de reapreciere a probelor şi indiciilor avute în vedere la luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive arătând că evaluarea subzistenţei temeiurilor arestării preventive poate fi făcută numai în raport de noile probe administrate după pronunţarea acestor hotărâri.

În raport de criticile referitoare la nerespectarea dreptului la apărare prin neadministrarea probelor propuse în apărare, imposibilitatea inculpaţilor de a da declaraţii pentru că nu au cunoştinţă de conţinutul dosarului, neacordarea unui timp de studiu suficient avocatului pentru pregătirea apărării clientului, Curtea Ie-a considerat neîntemeiate arătând în esenţă că inculpaţii nu au relevat care ar ff probele propuse în apărare a căror administrare a fost refuzată de către organele de urmărire penală, organele de urmărire penală nu au demonstrat pasivitate în desfăşurarea anchetei şi nu au lezat dreptul inculpaţilor de a face sau nu declaraţii, iar în ceea ce priveşte neacordarea unui timp suficient avocaţilor pentru studierea dosarului, a constatat că apărătorii inculpaţilor nu au invocat necesitatea acordării unui termen în vederea pregătirii apărării ci dimpotrivă au declarat că nu au de formulat nici o cerere.

În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că propunerea de prelungire a arestării preventive a fost realizată în mod global fără referiri concrete la fiecare inculpat în parte, Curtea a considerat-o nefondată, întrucât în cuprinsul propunerii de prelungire a arestării preventive au fost făcute referiri concrete la toţi inculpaţii pentru care s-a efectuat propunerea atât în privinţa acuzaţiilor aduse cât şi a temeiurilor care impun în continuarea prelungirea măsurii preventive a arestării.

În raport de lipsa de oportunitate a prelungirii măsurii arestării preventive invocată de apărarea, în condiţiile în care probatoriile care urmează a fi administrate nu îi privesc pe toţi inculpaţii arestaţi, Curtea a apreciat că, în contextul încadrărilor juridice date faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor şi pericolului social al acestora, este lipsită de relevanţă măsura în care administrarea unor probatorii priveşte pe un inculpat sau altul.

În ceea ce priveşte aspectul invocat de apărarea referitor la existenţa unor coinculpaţi cercetaţi în libertate pentru acelaşi gen de faptă, Curtea a apreciat că acest fapt nu este nu motiv pentru respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive atâta vreme cât această măsură se dispune în condiţiile art. 155 C. proc. pen. după evaluarea situaţiei fiecărui inculpat.

Referitor la faptul că ordonanţa nr. 1 din 03 ianuarie 2013, prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale, nu a fost prezentată inculpaţilor până la momentul soluţionării propunerii de prelungire, Curtea a apreciat că aceasta nu reprezintă un impediment în soluţionarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulate.

De asemenea, faptul că organele de urmărire penală au considerat necesară supunerea la testul poligraf a unei părţi vătămate nu determină aprecierea că organele de urmărire penală nu sunt convinse de justeţea acuzaţiilor, preocuparea pentru stabilire adevărului presupune şi administrarea de probe în favoarea inculpaţilor iar stabilirea cu caracter definitiv şi indubitabil a vinovăţiei inculpaţilor se realizează doar printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

În final, Curtea a apreciat faptul că deşi nu sunt lipsite de relevanţă aspectele legate de problemele de familie ale inculpaţilor, totuşi, acestea nu pot constitui în acest moment procesual un temei suficient pentru luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate, deoarece interesul general este precumpănitor faţă de cel particular al inculpaţilor.

împotriva încheierii nr. l din 3 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. 6/57/2013 în termenul legal, au formulat recurs inculpaţii D.I.D., C.C., I.B.D., J.B.F., M.R.E. şi T.I. solicitând în principal, casarea încheierii atacate iar în rejudecare, să se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive şi în subsidiar, în cazul în care instanţa nu va admite cererea de respingere a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara. Recurenţii inculpaţi au criticat încheierea atacată pentru netemeinicie, având în vedere motivele expuse în scris şi verbal în şedinţă publică.

Astfel, în susţinerea recursului, apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului D.I.D. a invocat motive de ordin personal ale inculpatului, motive care ar justifica lăsarea acestuia în libertate.

Apărătorul ales al inculpatului C.C. a arătat în esenţă că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f), probele existente la dosar nedemonstrând întrunirea elementelor constitutive pentru niciuna dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, iar la dosar nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul, odată lăsat în libertate, ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Apărătorul ales al inculpatului I.B.D. a susţinut faptul că, la dosarul cauzei nu există probe certe din care să rezulte pe de o parte, că inculpatul ar fi săvârşit faptele pentru care este cercetat iar pe de altă parte, că lăsat în libertate, ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, ar putea influenţa cercetările în curs de desfăşurare sau s-ar sustrage de la cercetare.

Apărătorul ales al recurentului inculpat J.B.F., a precizat faptul că, faţă de clientul său, nu s-a administrat nicio probă şi nici nu sunt probe sau indicii noi că ar fi săvârşit alte fapte, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.

Apărătorii aleşi ai recurentului inculpat M.R.E. au susţinut în esenţă că încheierea atacată nu este motivată iar instanţa de fond nu a realizat o verificare efectivă a stării de fapt.

Au mai criticat şi faptul că motivarea reţinerii art. 148 lit. b), e) şi f) C. proc. pen. este generală şi au fost invocate temeiuri care nu îl privesc pe clientul său şi nu au legătură cu acesta.

Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat T.I. a arătat în esenţă că, încheierea atacată nu este motivată, nu au fost dovedite faptele reţinute în sarcina inculpatului şi nu este dovedit pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar constitui inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate.

Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:

Din actele dosarului se reţine că recurenţii inculpaţi C.C., D.D.D., I.B.D. şi J.B.F. au constituit o grupare infracţională organizată la care au aderat şi a fost sprijinită printre alţii şi de recurenţii inculpaţi M.R.E. şi T.I..

Această grupare a avut drept scop obţinerea de bani şi foloase materiale ca urmare a comiterii unor infracţiuni de şantaj şi înşelăciune având la bază acordarea de către membrii grupării a unor împrumuturi cu camătă.

Arestarea preventivă a fost dispusă în temeiul art. 148 lit. b), e) şi f) C. proc. pen., în considerarea existenţei unor indicii serioase în sensul vinovăţiei persoanelor în cauză, a faptului că acestea au exercitata presiuni asupra persoanelor vătămate pentru ca acestea să îşi retragă plângerile formulate împotriva recurenţilor inculpaţi şi a necesităţii protejării ordinii publice de prejudiciile cauzate prin⁷infracţiunile de care sunt acuzaţi recurenţii inculpaţi.

Măsura arestării preventivă a fost ulterior prelungită.

Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive şi având în vedere faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, modalitatea de săvârşire a acestora, urmările produse şi stadiul procesual, Înalta Curte apreciază că acestea se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate, existând indicii temeinice şi suficiente, în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 68¹ C. proc. pen., că inculpaţii au comis faptele pentru care sunt cercetaţi.

Astfel, în aprecierea subzistenţei temeiurilor care au stat la baza arestării preventive, Înalta Curte va avea în vedere situaţia de fapt, gravitatea faptelor, consecinţele acestora, gradul de implicare al fiecărui inculpat în ansamblul activităţilor infracţionale desfăşurate, atitudinea procesuală a fiecărui inculpat precum şi existenţa antecedentelor penale în privinţa unora dintre inculpaţi.

Se constată că, atât din punct de vedere al probatoriului administrat cât şi al faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, fără a afecta prezumţia de nevinovăţie, sunt îndeplinite în continuare condiţiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. e) şi f) C. proc. pen., pentru ca măsura arestării preventive să fie prelungită.

Astfel cum, în mod constant, a statuat C.E.D.O., art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţie, nu presupune ca autorităţile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzaţii încă din momentul privării de libertate, rolul măsurii preventive fiind tocmai acela de a permite clarificarea sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor.

Organul judiciar este obligat să ofere un set minim da fapte şi informaţii care să convingă instanţa cu privire la existenţa acestor indicii temeinice, iar faptele care suscită bănuieli nu prezintă acelaşi nivel de certitudine cu cele care permit inculparea şi, cu atât mai puţin cu cele care permit condamnarea.

Apărarea a susţinut faptul că în speţă nu există probe care să demonstreze săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor şi nici că aceştia, odată puşi în libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Faţă de stadiul procesul, Înalta Curte constată că aprecierea pe fond a acuzaţiilor ce se aduc inculpaţilor, excede prezentul cadru procesual, instanţa în baza art. 155 alin. (1) C. proc. pen. verificând doar dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se menţin sau dacă au intervenit temeiuri noi şi dacă acestea determină presupunerea rezonabilă că inculpaţii ar fi săvârşjt faptele reţinute în sarcina lor.

În speţă, sunt întrunite ambele condiţii alternative prevăzute de art. 155 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se menţin şi au intervenit temeiuri noi care justifică prelungirea acesteia.

Astfel, ulterior termenului din 7 decembrie 2012 când s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, au fost administrate probe care însă nu au fost de natură să infirme faptele reţinute în sarcina acestora ci, au confirmat faptele reţinute în sarcina inculpaţilor relevând de altfel, existenţa unor acte materiale noi în sarcina unora dintre inculpaţi. în acest sens se reţin declaraţiile martorilor A.V.I. (în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii C.C. şi D.D.D.), R.C.L. (în ceea ce îl priveşte pe D.D.D.), S.B. (în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii C.C., J.B.F. şi D.D.D.), T.Z. (în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii J.B.F. şi D.D.D.), S.V.M.(în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.D.D.), S.M. (în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii C.C., J.B.F., T.I. şi M.R.E.).

În baza ordonanţei nr. l din 3 ianuarie 2013 s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de învinuiţii C.C. şi D.D.D. pentru săvârşirea unor noi acte materiale ale infracţiunii de şantaj în formă continuată, faţă de persoana vătămată C.F.T. şi faţă de învinuitul M.R.E. pentru săvârşirea unui nou act material al infracţiunii de complicitate la infracţiunea de şantaj în formă continuată faţă de aceeaşi persoană vătămată şi un nou act material al infracţiunii de fals intelectual în formă continuată cu privire la antecontractul de vânzare cumpărare dintre C.F.T. şi D.D.D..

De asemenea tot în urma cercetărilor efectuate ulterior prelungirii arestării preventive în data de 7 decembrie 2012, au fost identificate alte persoane vătămate, respectiv numiţii P.V.M., C.E. şi I.D.D..

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că în speţă se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii arestării preventive iar susţinerile inculpaţilor cu privire la faptul că nu se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive sunt neîntemeiate.

în ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 148 lit. e) şi f) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acestea sunt deplin aplicabile şi au fost corect reţinute de către instanţa de fond.

Astfel, în raport de dispoziţiile art. 148 lit. e) C. proc. pen., prelungirea, măsurii arestării preventive este justificată pe de o parte de necesitatea protejării părţilor vătămate, iar pe de altă parte, de necesitatea prevenirii obstrucţionării cursului justiţiei penale. Astfel martora S.M. a declarat că inculpatul C.C. a exercitat presiuni prin persoane interpuse ameninţându-l pe concubinul său cu moartea dacă nu îşi retrage plângerea penală formulată în cauză. De asemenea, partea vătămată S.M.V. a declarat că inculpatul M.R.E., prin persoane interpuse i-a solicitat să îşi schimbe declaraţiile făcute în cursul urmăririi penale, în sensul de a nu îl mai incrimina pe acesta.

În raport de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte contrar susţinerilor apărătorilor recurenţilor inculpaţi, reţine că sunt întrunite cele două condiţii cumulative enumerate în această dispoziţie legală.

Astfel, inculpaţii sunt cercetaţi pentru infracţiuni de constituire grup infracţional organizat, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, şantaj în formă continuată, cămătărie în formă continuată, spălare de bani, fiecare dintre aceste infracţiuni fiind sancţionate cu închisoarea mai mare de 4 ani.

În ceea ce priveşte reţinerea pericolului concret pentru ordinea publică, acesta trebuie apreciat nu ca un fapt, ci ca o stare, care trebuie corelată pe de o parte cu datele speţei şi circumstanţele personale ale fiecăruia dintre inculpaţi iar pe de altă parte, cu implicaţiile şi ecoul pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpaţilor faţă de opinia publică.

Astfel, Înalta Curte reţine faptul că inculpaţii T.I., I.B.D., C.C. şi D.D.D. sunt cunoscuţi cu antecedente penale ceea ce demonstrează persistenţa acestora în activitatea infracţională şi faptul că, deşi au suferit condamnări anterioare, nu au demonstrat o atitudine de îndreptare faţă de societate manifestând în continuare un comportament infracţional, violent şi lipsă de respect faţă de valorile protejate de lege.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.R.E., faţă de statutul său şi exigenţele profesionale pe care le presupune profesia de notar public, acesta a încălcat în mod grav cerinţele de deontologie profesională profitând de poziţia sa, în detrimentul clienţilor pe care ar fi trebuit să îi consilieze în mod corect şi nepărtinitor.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul J.B.F., deşi nu are antecedente penale, faptele reţinute în sarcina sa demonstrează un comportament periculos mai ales că acesta a ameninţat parte din persoanele vătămate şi împreună cu ceilalţi inculpaţi Ie-a obligat să îşi cedeze bunurile în contul împrumuturilor contractate, iar faptul că infracţiunile au fost săvârşite în formă continuată demonstrează o constanţă în activitatea infracţională.

În ceea ce priveşte durata rezonabilă, Înalta Curte apreciază că perioada de detenţie scursă până în prezent, nu poate fi judecată ut singuli doar prin prisma duratei în sine, ci trebuie privită în contextul procesual, având în vedere natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatului, modalitatea în care acestea au fost comise, etapa procesuală în care se află, toate acestea justificând temerea că, puşi în libertate, se poate crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate şi de neîncredere în activitatea justiţiei.

În ceea ce priveşte cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puţin restrictivă de libertate, Înalta Curte apreciază că în aceasta fază procesuală nu este oportună şi nici suficientă pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal.

Pentru a dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara sau localitate, trebuie să fi intervenit o modificarea a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanţa trebuie să constate din administrarea probatoriului, evaluarea comportamentului inculpaţilor raportat la starea de fapt şi faptele reţinute în sarcina acestora pentru a determina dacă pericolul pentru ordinea publică mai subzistă, dacă raportat la stadiul procesual există pericolul ca inculpaţii odată lăsaţi în libertate să încerce să influenţeze desfăşurarea procesului penal sau să încerce să se sustragă de la procesul penal sau să săvârşească alte fapte de natură penală. Criteriile menţionate anterior şi care au fost cristalizate în jurisprudenta CEDO nu trebuie să fie întrunite cumulativ iar subzistenţa lor trebuie verificată în raport de prevederile Codului de procedură penală.

Or, astfel cum s-a constatat, în cauză se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi chiar au fost identificate temeiuri noi pe cale de consecinţă o astfel de cerere nu poate fi primită.

Ca atare, detenţia provizorie este licită, fiind respectate atât exigenţele ce decurg din legea internă, cât şi cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, impunându-se prelungirea acesteia.

Aşa fiind, constatând neîntemeiate criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.I.D., C.C., I.B.D., J.B.F., M.R.E. şi T.I. împotriva încheierii nr. l din 3 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi va dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen..

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.I.D., C.C., I.B.D., J.B.F., M.R.E. şi T.I. împotriva încheierii nr. l din 3 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. 6/57/2013.

Obligă pe fiecare dintre recurenţii inculpaţi D.I.D., I.B.D. şi T.I. la câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă pe fiecare dintre recurenţii inculpaţi C.C., J.B.F. şi M.R.E. la câte 125 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 10/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi...		ICCJ. Decizia nr. 611/2013. Penal. Prelungirea duratei... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 81/2013. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs