ICCJ. Decizia nr. 628/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 628/2013
Dosar nr. 2583/2/2012
Şedinţa publică din 20 februarie 2013
Asupra recursului penal de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 267 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a recunoscut sentinţa penală nr. 12 Hv 46/11t-463 din 11 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Landului Leoben, Austria.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate M.I., într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 33 luni închisoare (2 ani şi 9 luni).
S-a dedus perioada deja executată, de la data de 5 februarie 2011 la 19 iunie 2012.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin adresa nr. 108819/MB/2011 înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 19 ianuarie 2012, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a transmis în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004, republicată, cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Austria prin care se solicită transferarea persoanei condamnate M.I. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 33 de luni închisoare aplicată de către instanţele din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile austriece a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copie certificată de pe hotărârea de condamnare, de pe dispoziţiile legale aplicabile, decizia Direcţiei Poliţiei Federale Leoben privind aplicarea interdicţiei de şedere pe o durată de 10 ani pe teritoriul Republicii Austria a condamnatului, document din care rezultă dezacordul la transferare al persoanei condamnate.
Din verificările efectuate la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date şi la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte a rezultat că numitul M.I. este cetăţean român, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004.
Prin adresa din data de 2 februarie 2012 Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a comunicat faptul că în evidenţele deţinute, numitul M.I. este fiul lui I. şi V., născut în mun. Bacău, cu domiciliul în comuna/sat C., jud. Bacău, titular al cărţii de identitate eliberată de către S.P.C.L.E.P. Bacău. De asemenea, acesta este titularul paşaportului emis de către Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple al Judeţului Bacău.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Protocolului adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 18 decembrie 1997, a rezultat că prin sentinţa penală nr. 12.Hv 46/11t-463 din data de 11 iulie 2011 numitul M.I. a fost condamnat de către Tribunalul Landului Leoben la o pedeapsă de 33 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt grav calificat, prin efracţie în formă consumată şi tentativă, în cadrul unei organizaţii criminale prevăzută de art. 127, 128 alin. (2), 129 cif.1 şi 2, art. 130 teza unu, cazul 2 şi teza a doua, cazul 1 şi 2 C. pen. austriac, parţial coroborat cu art. 15 C. pen. austriac.
Această sentinţă este definitivă, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Din datele comunicate de autorităţile austriece a rezultat că numitul M.I. a fost arestat preventiv începând cu data de 5 februarie 2011, ora 18:10 până la data de 11 iulie 2011 ora 18:15, când a început executarea pedepsei, aceasta urmând a se va împlini la data de 5 noiembrie 2013.
În consecinţă, Curtea a constatat că este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
În fapt, prin sentinţa nr. 12.Hv 46/11t-463 din data de 11 iulie 2011 a Tribunalului Landului Leoben s-a reţinut faptul că:
„în perioada august 2010-noiembrie 2010, în calitate de membru al unei organizaţii criminale, M.I. a sustras sau a încercat să sustragă bunuri în valoare totală de 50.000 euro, pătrunzând prin efracţie fie într-o clădire sau într-un depozit, fie prin spargerea unui rezervor, situate în diferite localităţi pe teritoriul Republicii Austria .”
Curtea, examinând materialul cauzei, a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, fapta reţinută în sarcina numitului M.I., având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de furt calificat în formă continuată şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzute de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 323 C. pen., pedepsite cu închisoare de la 3 ani la 15 ani.
Astfel cum rezultă din procesul-verbal din data de 14 octombrie 2011, numitul M.I. şi-a manifestat dezacordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, în prezent aceasta fiind încarcerat în Penitenciarul Hirtenberg.
La data de 5 septembrie 2011, împotriva acestuia s-a luat de către autorităţile judiciare austriece, prin decizia nr. 1-1016840/Fr/11, măsura definitivă şi executorie a interdicţiei de reşedinţă pe o durată limitată de 10 ani pe teritoriul austriac, fiind aplicabile dispoziţiile art. 3 pct. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997.
Împotriva sentinţei penale nr. 267 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în termenul legal a declarat recurs persoana transferabilă M.I., solicitând respingerea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti întrucât urmează a fi liberat condiţionat la data de 5 decembrie 2012.
Recursul este întemeiat.
La dosarul cauzei a fost transmisă o adresă a Ministerului Federal al Justiţiei din Austria prin care se arată că îşi retrage cererea având ca obiect preluarea continuării executării pedepsei aplicate în Austria cetăţeanului român M.I. întrucât Tribunalul Wiener Neustadt a decis la data de 8 noiembrie 2012 liberarea condiţionată a acestuia la data de 5 decembrie 2012, după executarea a 22 luni din durata pedepsei.
Executarea restului de pedeapsă de 11 luni a fost suspendată condiţionat pe durata unui termen de încercare de 3 ani (dosar fond, dosar recurs).
În raport de relaţiile comunicate de autorităţile judiciare austriece, Înalta Curte constată că nu se mai impune transferarea recurentului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani şi 9 luni, acesta fiind liberat condiţionat începând cu data de 5 decembrie 2012.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă M.I., va casa sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
Va respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind recunoaşterea sentinţei penale nr. 12 Hv 46/11t-463 din 11 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Landului Leoben, Austria şi transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 33 luni închisoare.
Văzând şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 302/2004;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă M.I. împotriva sentinţei penale nr. 267 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează sentinţa penală recurată şi, rejudecând:
Respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind recunoaşterea sentinţei penale nr. 12 Hv 46/11t-463 din 11 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Landului Leoben, Austria.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 64/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup... | ICCJ. Decizia nr. 62/2013. Penal → |
|---|
