ICCJ. Decizia nr. 64/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 64/2013
Dosar nr. 6977/1/2012
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 2 noiembrie 2012, petiţionara SC C. SA a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 4294/291/2012 al Judecătoriei Roman, susţinând că imparţialitatea magistraţilor din cadrul acestei instanţe ar putea fi ştirbită, datorită modalităţii în care a fost desfăşurată cercetarea penală.
A invocat în dovedirea cererii de strămutare subiectivismul martorului A.G., care a deţinut diferite funcţii în cadrul SC C. SA şi căruia i-a fost desfăcut contractul individual de muncă la data de 16 iulie 2009, precizând că acest martor are legături cu părţile vătămate şi cu apărătorii acestora.
A mai precizat că, în ciuda faptului că părţile civile şi părţile vătămate nu au formulat plângere penală pentru infracţiunea de vătămare corporală împotriva petiţionarei, organul de cercetare penală a procedat la disjungerea dosarului cu privire la această infracţiune, fără a exista vreun document din care să reiasă extinderea urmării penale sau vreun temei legal pentru aceasta şi fără să se finalizeze expertiza medico-legală pentru care petiţionarei SC C. SA îi fuseseră admise obiecţiuni la raportul de expertiză.
A învederat că anumite persoane au fost citate de organele de urmărire penală ca martori, însă li s-a pus la dispoziţie formular tipizat pentru declaraţie de parte vătămată.
Totodată, a susţinut că judecarea procesului la instanţa locală ar putea duce la creşterea numărului de plângeri împotriva petiţionarei din cauza presiunii mediatice dar şi a atitudinii angajaţilor care induc ideea că toate cazurile de îmbolnăviri din oraş se datorează exclusiv evenimentului din anul 2008.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Judecătoriei Roman a fost înregistrat Dosarul nr. 4294/291/2012, având ca obiect infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (1), (2) din Legea nr. 319/2006 a securităţii în muncă.
În informaţiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. şi comunicate de către Tribunalul Neamţ, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că susţinerile petiţionarei vizează modalitatea în care a fost efectuată urmărirea penală în Dosarul nr. 50/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman şi care urmează a fi verificată de instanţă, în cursul cercetării judecătoreşti.
În final, s-a arătat că împrejurările cauzei şi calitatea părţilor nu sunt de natură să ştirbească imparţialitatea judecătorului învestit aleatoriu cu soluţionarea cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 55 C. proc. pen.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, nici una dintre cerinţele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În speţă, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiţionară fie se referă la aspecte ce privesc faza de urmărire penală a cauzei, fie cele referitoare la desfăşurarea judecăţii nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 şi, în consecinţă, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiţionara SC C. SA pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 4294/291/2012 al Judecătoriei Roman.
Obligă petiţionara la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 658/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 63/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
