ICCJ. Decizia nr. 610/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 610/2013
Dosar nr. 7413/99/2012
Şedinţa publică din 19 februarie 2013
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul R.V.C. împotriva deciziei penale nr. 172 din 22 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 348 din 11 septembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 7413/99/2012 al Tribunalului Iaşi, s-a dispus condamnarea inculpatului R.V.C., deţinut preventiv în penitenciarul Iaşi, pentru săvârşirea infracţiunii de „omor simplu" prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (1)-(7) C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de 8 ani şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. proc. pen., pe o durată de 5 ani.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen..
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă durata deţinerii preventive, începând cu 12 iulie 2012 până la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii, corpul delict fiind depus în prezent la arhiva depozit a Tribunalului Iaşi.
S-a constatat că partea vătămată P.C., domiciliată în comuna Holboca (fiica victimei) nu se constituie parte civilă în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 2.000 RON, în care se include şi suma de 400 RON, reprezentând onorarii avocaţi oficiu desemnaţi în cauză (delegaţie din 28 iunie 2012 - avocat oficiu M.B.C. pentru urmărirea penală şi delegaţia din 21 august 2012 - avocat M.I. pentru fond) ce va fi avansată Baroului Iaşi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pe fondul unei dispute ce a avut loc între inculpat, în vârstă de 80 de ani şi victima B.G., concubina sa în vârstă de 78 de ani, legată de proprietatea asupra gospodăriei victimei, pe data de 22 iunie 2012, în jurul orelor 10,30, inculpatul a chemat victima din grădina unde prăşea, invitând-o să intre în casă şi, luând în mână un cuţit i-a aplicat acesteia două lovituri în zona toracică, doborând-o la podea. În timp ce victima căzută la podea ţipa după ajutor, inculpatul, pentru a nu veni „mahalaua" în locuinţă, i-a mai aplicat, cu acelaşi cuţit, încă o lovitură în zona cervicală.
După câteva minute a intervenit decesul victimei, inculpatul deplasându-se apoi la Postul de Poliţie Moşna pentru a se autodenunţa, dar negăsind lucrătorii de poliţie, a mers la Primăria Moşna unde, găsind pe martorul A.I., referent social, i-a relatat că a ucis-o pe concubina sa, solicitându-i, totodată să anunţe organele de poliţie.
Deplasându-se la locul faptei, lucrătorii de poliţie din cadrul Secţiei 5 Poliţie Rurală, în prezenţa inculpatului - care le predase cuţitul cu care a acţionat asupra concubinei - şi a martorului A.I., au găsit cadavrul victimei pe podeaua primei încăperi a imobilului, poziţionat cu faţa în jos, cercetările fiind continuate în aceeaşi zi de procurorul de caz, iar concluziile anchetei fiind consemnate în procesul-verbal din 22 iunie 2012.
Raportul medico-legal de necropsie din 02 august 2012 efectuat de I.M.L. Iaşi a relevat faptul că victima prezenta în momentul examinării „plagă tăiată cervicală anterioară profundă până la planul vertebral ce interesează tegumentul, ţesutul celular subcutanat, traheea, esofagul şi pachetul vasculo nervos latero cervical drept; plagă tăiată latero cervicală dreaptă: plagă înjunghiată hemitorace stâng penetrantă în plămân şi cu interesarea arterei pulmonare; plagă înţepat tăiată hemitorace stâng nepenetrantă; plagă tăiată antebraţ stâng; echimoză, excoriaţie; hemotorax minim bilateral", în final concluzionându-se în sensul că moartea victimei a fost violentă, că s-a datorat insuficienţei cardio circulatorii acute, consecinţa unei plăgi tăiate cervicale cu secţiune de căi aeriene superioare şi interesare de pachet vascular cervical drept şi a unei plăgi înjunghiate toracice stângi, penetrante, cu interesare de parenchim pulmonar, secţiune de arteră pulmonară şi hematorax bilateral minim.
Potrivit aceluiaşi raport, cadavrul mai prezenta o plagă înţepat tăiată latero cervical drept, o alta toracic stânga, nepenetrantă şi o plagă tăiată la nivelul feţei dorsale a antebraţului stâng, arătându-se că topografia şi morfologia leziunilor traumatice prezentate de victimă pledează pentru producerea lor prin loviri active repetate cu obiect tăietor înţepător (posibil cuţit), că în momentul decesului sângele victimei conţinea 1,00 g % alcool etilic (fără modificări la observaţia ordinară) iar decesul victimei poate data din 22 iunie 2012.
Expertiza medico-legală psihiatrică efectuată asupra inculpatului în faza urmăririi penale a stabilit că acesta prezintă diagnosticul „Fără tulburări psihopatologice manifestate în prezent. Deteriorare psiho-cognitivă în limitele vârstei", precum şi că a avut capacitate psihică de apreciere critică asupra faptei de care este acuzat, acţionând cu discernământ.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, în condiţiile reţinute de actul de sesizare, însuşindu-şi probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de procurorul criminalist din 22 iunie 2012, procesul-verbal din 22 iunie 2012 întocmit de lucrătorii din cadrul secţiei a V-a a poliţiei rurale din comuna Răducăneni, judeţul Iaşi referitor la sesizarea telefonică a acestora la orele 10,17 din cursul zilei menţionate făcută de către Postul de Poliţie Moşna în legătură cu faptul că în faţa numitului A.I. funcţionar la Primăria Moşna s-a prezentat inculpatul, declarând că şi-a ucis concubina, B.G. în vârstă de 78 ani; procesul verbal întocmit de lucrătorii de poliţie din care rezultă că la sediul Primăriei comunei Moşna, judeţ Iaşi a fost identificată persoana care s-a autodenunţat, respectiv inculpatul din prezenta cauză, fiind condus apoi la locul faptei; procesul-verbal de cercetare a locului faptei din 22 iunie 2012 întocmit la imobilul din comuna Moşna, judeţul Iaşi, aparţinând victimei, aceasta din urmă fiind găsită decedată, cu multiple leziuni corporale; planşele fotojudiciare întocmite la locul faptei precum şi cele întocmite cu prilejul necropsiei medico-legale, declaraţiile martorilor A.C.E., M.A., A.I., L.C., raportul medico-legal de necropsie efectuată asupra victimei, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 16 iulie 2012 din care rezultă că inculpatul a săvârşit fapta de ucidere a victimei cu discernământ, declaraţia părţii vătămate P.C., fiica victimei, în care declară aspecte legate de situaţia de fapt anterioară datei de 22 iunie 2012, precum şi că nu se constituie parte civilă în cauză. În drept, instanţa, în considerarea datelor şi elementelor de fapt desprinse din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, a constatat că fapta inculpatului R.V.C., care la data de 22 iunie 2012, în timp ce se afla în locuinţa victimei, i-a aplicat cu cuţitul (cu mâner de 10 cm şi lungimea lamei de 18 cm) mai multe lovituri în zona gâtului şi toracelui, provocându-i leziuni corporale de o gravitate deosebită (plăgi tăiate cervicale cu secţiune de căi aeriene superioare şi interesare de pachet vascular cervical drept şi plagă înjunghiată toracică stângă. penetrantă, cu interesare de parenchim pulmonar, secţiune de arteră pulmonară şi hemotorax minim) ce au determinat imediat decesul acesteia, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de „omor simplu" prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen..
Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii în discuţie, instanţa, în raport de datele concrete ale speţei, respectiv înjunghierea victimei, prin aplicarea unei multor lovituri de cuţit, în zone vitale ale corpului - toracică şi cervicală, provocând moartea victimei - rezultat pe care inculpatul, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, a reţinut că acesta din urmă a acţionat cu vinovăţie - sub forma intenţiei indirecte prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen..
Faţă de toate elementele de fapt şi de drept reţinute în cauză, instanţa a dispus condamnarea inculpatului, stabilirea tratamentului sancţionator realizându-se cu luarea în considerare a criteriilor prescrise de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: gradul de pericol social concret al faptei deduse judecăţii, gravitatea urmărilor produse - moartea victimei - împrejurările concrete ale comiterii faptei, circumstanţele personale ale inculpatului - aflat la o vârstă avansată, fără antecedente penale, cu o conduită procesuală cooperantă, de recunoaştere a faptei reţinută în sarcina sa.
În raport de toate aceste criterii, dar şi de aplicarea în cauză a dispoziţiilor din art. 320 alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu 1/3 a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de textul sancţionator, instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii, iar alături de aceasta şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ce urmează a fi executată în condiţiile art. 66 C. pen..
S-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv va fi restricţionat dreptul inculpatului de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, reţinând că natura faptei săvârşite conduce la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menţionat.
Urmare sancţiunilor aplicate, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a menţinut măsura arestării dispusă împotriva inculpatului R.V.C., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată prin sentinţă, perioada deţinerii preventive începând cu data de 12 iulie 2012 până la zi.
Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., instanţa a dispus confiscarea cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii, corpul delict fiind depozitat în prezent la arhiva depozit a Tribunalului Iaşi.
Văzând declaraţia părţii vătămate P.C., fiica victimei, din care rezultă că nu se constituie parte civilă în cauză, instanţa a luat act de manifestarea de voinţă a acesteia.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal a declarat apel inculpatul R.V.C., criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de apel depuse în scris şi susţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, s-a invocat săvârşirea faptei în condiţiile stării de provocare, deoarece disputele legate de dreptul de proprietate asupra imobilului în care locuiau inculpatul şi victima i-a provocat inculpatului o stare de puternică tulburare, sub imperiul căreia a acţionat.
S-a solicitat, în principal, reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei.
Într-o teză subsidiară, s-a solicitat o nouă evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei şi persoanei inculpatului, pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă sub aspectul duratei, gravităţii faptei comise, potenţialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă inculpatul, precum şi aptitudinii sale de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.
Prin decizia penală nr. 172 din 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 348 din 11 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. 7413/99/2012, hotărâre pe care a menţinut-o.
A menţinut, de asemenea, măsura arestării preventive a inculpatului R.V.C. şi a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a acestuia după data de 11 septembrie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat recurentul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus şi onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în cuantum de 200 RON, avansat iniţial din fondurile statului.
Verificând, sentinţa atacată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, prin prisma criticilor invocate precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că instanţa de fond, pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, raportat la poziţia inculpatului care a solicitat ca judecata să se desfăşoare potrivit procedurii simplificate în cazul recunoaşterii vinovăţiei, prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
S-a considerat că au fost examinate efectiv probele esenţiale supuse aprecierii, cu consecinţe în ceea ce priveşte stabilirea vinovăţiei în comiterea infracţiunii de omor, printr-o evaluare a contribuţiilor cauzale ale inculpatului, atât din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv, realizându-se o apreciere a tuturor împrejurărilor anterioare, concomitente şi posterioare ce au ocazionat sau pe fondul cărora s-au comis faptele, analizându-se elementele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat soluţia de condamnare.
Curtea a constatat că în cauză a fost administrat un probatoriu complet, corect interpretat şi coroborat, situaţia expusă fiind însuşită şi de instanţa de apel.
Instanţa de prim control judiciar a apreciat că nu pot fi primite criticile invocate de inculpat privind reţinerea circumstanţei atenuante a provocării.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen. scuza provocării există atunci când infracţiunea a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Or, din probele administrate nu a rezultat că inculpatul a comis fapta într-o stare de tulburare determinată de conduita provocatoare a victimei, în condiţiile în care, inculpatul, aflat la locuinţa victimei - concubina sa, a fost cel care, după un schimb de replici care a avut loc în cursul zilei de 21 iunie 2012 legat de proprietatea asupra imobilului în care locuiau, în dimineaţa zilei de 22 iunie 2012 a luat un cuţit cu care i-a aplicat concubinei sale mai multe lovituri în zona toracică şi cervicală, astfel încât, inculpatul nu se poate prevala de prevederile textului menţionat.
Faţă de situaţia de fapt relevată de probele administrate, Curtea a considerat că evaluarea juridică este legală, fiind stabilită în concordanţă cu conţinutul constitutiv al normelor de încriminare.
Sub aspectul tratamentului sancţionator aplicat inculpatului, instanţa de apel a reţinut că, în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în contextul împrejurărilor concrete în care s-a comis fapta, precum şi în raport de pericolul social al faptei, urmările produse, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator şi de circumstanţele personale ale inculpatului - vârsta, lipsa antecedentelor penale, atitudinea acestuia faţă de fapta comisă, posibilităţile reale de educare şi diminuare a riscului încălcării repetate a relaţiilor sociale ocrotite de lege, s-a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale de individualizare.
Astfel, s-a constatat că, în mod just s-a apreciat de către instanţa de fond că stabilirea unei pedepse privative de libertate în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege - ca efect al reducerii cu 1/3 a limitelor pedepsei închisorii - înfăptuieşte în concret atribuţiile funcţionale ale sancţiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, prima instanţă evaluând corect gradul de pericol social al faptei şi al inculpatului, prin raportare la natura specifică a infracţiunii cercetate, asociată cu capacitatea scăzută de gestionare a furiei şi perceperea deficitară a valorilor morale, factori ce au precipitat comportamentul infracţional al inculpatului, aplicând o pedeapsă dozată corespunzător, fără a se justifica o reducere a cuantumului faţă de limita stabilită de prima instanţă.
În temeiul considerentelor expuse, instanţa de prim control judiciar a considerat criticile formulate de inculpat ca nefiind fondate şi a respins apelul, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., considerând că hotărârea apelată îndeplineşte condiţiile de legalitate şi temeinicie pentru a fi menţinută.
Împotriva deciziei penale nr. 172 din 22 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul R.V.C., invocând cazul de casare prevăzute de art. 385 pct. 14 C. proc. pen..
În concluziile orale formulate de apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat în susţinerea recursului, s-a învederat instanţei aspectul că judecata cauzei s-a desfăşurat în baza prevederilor art. 3201 C. proc. pen. şi s-a invocat împrejurarea că recurentul inculpat are 81 de ani fiind şi foarte bolnav, împrejurare dovedită cu documentele medicale depuse la dosarul cauzei.
S-a solicitat instanţei să dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate recurentului, în raport de circumstanţele personale ale acestuia şi de regretul sincer manifestat faţă de fapta săvârşită.
Analizând decizia penală nr. 172 din 22 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Înalta Curte constată critica recurentului, întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., ca fiind fondată.
Sub aspectul criticii formulate, se constată că procesul de individualizare al pedepsei trebuie să aibă în vedere dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, cu respectarea principiului proporţionalităţii şi potrivit scopului preventiv al aplicării pedepsei.
Potrivit dispoziţiilor art. 174 alin. (1) C. pen., uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., aplicabil în cauză, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Aşa fiind, instanţa de recurs reţine că minimul special prevăzut de lege aplicabil faptei săvârşite de recurentul inculpat este de 6 ani şi 8 luni.
Referitor la criticile formulate recurent, faţă de împrejurarea că circumstanţele atenuante sunt acele stări, situaţii, împrejurări, calităţi, întâmplări sau alte date ale realităţii, anterioare, concomitente sau subsecvente săvârşirii unei infracţiuni, ce au legătură cu fapta infracţională sau cu persoana infractorului şi care relevă un pericol social mai scăzut al faptei sau o periculozitate mai redusă a infractorului, Înalta Curte consideră că instanţele de fond şi apel, în mod eronat, nu au dat eficienţă circumstanţelor personale ale inculpatului legate de conduita bună de care a dat dovadă înainte de săvârşirea infracţiunii şi de atitudinea sa de colaborare cu organele de urmărire penală şi cu instanţele de judecată, după săvârşirea infracţiunii.
Astfel, instanţa de recurs observă că recurentul inculpat nu are antecedente penale, fiind o persoană cu un comportament corect înainte de săvârşirea infracţiunii, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar aflată la dosarul de urmărire penală, împrejurare de natură a atrage reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen..
În cazul recurentului s-a remarcat existenţa unei comportări sincere în cursul procesului, acesta prezentându-se de bună-voie în faţa organelor de urmărire penală, colaborând cu acestea şi manifestându-şi permanent regretul faţă de fapta săvârşită, atitudine ce denotă asumarea responsabilităţii pentru fapta comisă corespunzător cu acceptarea sancţiunii pe care o va suporta, astfel încât în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen., circumstanţă a cărei reţinere nu este exclusă de aplicarea dispoziţiilor privind procedura simplificată a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei, întrucât, pe de o parte, dispoziţiile art. 320 alin. (7) C. proc. pen. sunt obligatorii indiferent dacă inculpatul a avut sau nu o poziţie procesuală sinceră în cursul urmăririi penale (reducerea limitelor de pedeapsă se aplică şi inculpaţilor care nu au avut în cursul urmăririi penale o atitudine sinceră şi cooperantă), iar pe de altă parte, cele două împrejurări atenuante nu sunt identice, având un conţinut, şi o natură juridică diferită.
De asemenea, instanţele anterioare nu au avut în vedere vârsta înaintată a recurentului şi starea sa medicală, eroare care, în raport şi de cele anterior menţionate, este de natură să înfrângă rigorile impuse de art. 52 C. pen., care stabileşte că scopul pedepsei este acela de restabilire a ordinii de drept, pentru constrângerea şi reeducarea infractorului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Ca atare, Înalta Curte constată că, faţă de incidenţa dispoziţiilor prevăzute de art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen., în cauză devin aplicabile şi prevederile alin. (2) al art. 76 C. pen., în conformitate cu care, în cazul infracţiunilor săvârşite cu intenţie care au avut drept urmare moartea unei persoane, dacă se constată că există circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special al pedepsei, anume cel de 6 ani şi 8 luni, stabilit prin aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 320 alin. (7) C. proc. pen..
Se apreciază că, în acest context, pedeapsa principală de 8 ani închisoare, stabilită de instanţa de fond şi menţinută de Curtea de Apel este excesivă.
În consecinţă, în limitele prevăzute de textele legale anterior menţionate, instanţa de recurs va proceda la reindividualizarea pedepsei principale aplicate recurentului inculpat, considerând că o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor este justă şi corespunde atât gravităţii delictului săvârşit cât şi vinovăţiei şi gradului de pericol social concret al recurentului inculpat, satisfăcând concomitent şi finalitatea urmărită potrivit prevederilor art. 52 C. pen..
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, va admite recursul declarat de inculpatul R.V.C. împotriva deciziei penale nr. 172 din 22 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa în totalitate decizia penală atacată şi, în parte sentinţa penală nr. 348 din 11 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi, şi rejudecând:
În baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., va condamna pe inculpatul R.V.C. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
Va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen..
Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 iulie 2012 la 19 februarie 2013.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul R.V.C. împotriva deciziei penale nr. 172 din 22 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în totalitate decizia penală atacată şi, în parte sentinţa penală nr. 348 din 11 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi, şi rejudecând:
În baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul R.V.C. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen..
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 iulie 2012 la 19 februarie 2013.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 62/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 609/2013. Penal → |
|---|
