ICCJ. Decizia nr. 606/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 606/2013
Dosar nr. 45320/3/2011
Şedinţa publică din 19 februarie 2013
Asupra recursului penal de faţă ;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 147 din 1 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen.-art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata C.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71- art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 15 octombrie 2008 la 22 octombrie 2008.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 86 C. pen.
În baza art. 86 C. pen., s-a pus în vedere inculpatei să se prezinte, în prima săptămână a primei luni din fiecare trimestru, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, precum şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; şi să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.
În baza art. 86 C. pen., s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
S-a luat act că partea vătămată T.G. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă B.A. şi a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.398 RON daune materiale, reprezentând cheltuieli efectuate în timpul spitalizării cu medicamente, tratamente şi alimente.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpata C.C. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul din data de 25 mai 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în stare de libertate, pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că în seara de 29 februarie 2008, organele de urmărire penală au fost sesizate de către numitul C.D. cu privire la faptul că soţia sa, inculpata C.C. zis „P.”, a înjunghiat o tânără cu care acesta venise în zona de domiciliu.
În baza sesizării organelor de urmărire penală, s-au deplasat pe raza localităţii 1 Decembrie din judeţul Ilfov, unde pe DN 5, şoseaua Giurgiului, în dreptul imobilului cu nr. XX, s-a constatat că pe nisip, în faţa porţii, există mai multe urme de substanţă brun-roşcat, ce păreau a fi sânge.
Urmele de substanţă brun-roşcat se continuau prin curtea imobilului cu nr. XX, până în zona locuinţei lui D.C. zis „F.”.
De asemenea, cu ocazia cercetării locului faptei, în curtea imobilului a fost găsit un autoturism de culoare neagră, care prezenta la nivelul portierelor din partea dreaptă a parbrizului şi pragului dreapta, multiple urme de culoare brun-roşcat.
Autoturismul a fost găsit cu uşile închise, din declaraţia verbală a numitului C.D. rezultând că, cheile autoturismului au fost sustrase de către soţia sa, inculpata C.C.
La examinarea din exterior a autoturismului, s-au observat în habitaclu, la nivelul schimbătorului de viteză şi a preşului din faţa scaunului dreapta, multiple urme de substanţă brun-roşcat.
Constatarea tehnico-ştiinţifică criminalistică dispusă şi efectuată în cauză prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de Institutul de Criminalistică, a concluzionat că urmele ridicate cu ocazia cercetării locului faptei, sunt urme de sânge uman care aparţin grupei B III sau AB IV.
Din verificările efectuate a rezultat că în seara de 29 februarie 2008, cunoscând faptul că soţia sa inculpata C.C. zis „P.”, nu se află la domiciliu, fiind plecată la Ploieşti, numitul C.D., împreună cu partea vătămată T.G., cu care avea o relaţie extraconjugală, s-a deplasat la domiciliul său de pe raza localităţii 1 Decembrie-Judeţul Ilfov, parcând autoturismul marca de culoare neagră în afara carosabilului pe DN 5 Bucureşti-Giurgiu.
Numitul C.D. a coborât din autoturism şi a mers la locuinţa sa, timp în care partea vătămată T.G. a rămas în autoturism, pe scaunul din dreapta faţă.
La un moment dat, în zonă a apărut inculpata C.C. zis „P.” care a început să îi aplice părţii vătămate, lovituri cu un cuţit.
În acest timp, partea vătămată T.G. a încercat să se apere cu mâinile şi picioarele, reuşind după un timp să coboare din autoturism, iar lângă autoturism, inculpata C.C. a continuat să o lovească cu cuţitul până când partea vătămată a reuşit să fugă în curtea imobilului strigând după ajutor.
Partea vătămată T.G., a fost găsită de numitul C.D., care a anunţat telefonic lucrătorii de poliţie de la Postul de Poliţie 1 Decembrie, respectiv martorii I.I. şi G.M., cu privire la faptul că soţia „P.” a înjunghiat o tânără cu care el venise la domiciliu.
După sesizarea organelor de poliţie, C.D. a transportat-o cu acelaşi autoturism pe partea vătămată T.G. la Spitalul de Urgenţă B.A. Bucureşti, unde partea vătămată a fost supusă unei intervenţii chirurgicale de urgenţă.
Expertiza medico-legală dispusă şi efectuată în cauză prin raportul de expertiză medico-legală, întocmit de Serviciul de Medicină Legală al Judeţului Ilfov a concluzionat: „aşa cum rezultă strict din actele medicale puse la dispoziţie, numita T.G. a prezentat la data de 29 februarie 2008, leziuni traumatice pare putut fi produse prin loviri repetate cu corp tăietor-înţepător, posibil cuţit sau similar, pentru a căror vindecare necesită circa 14 zile de îngrijiri medicale. Din datele consemnate în F.O. pusă la dispoziţie rezultă că leziunile au pus în "primejdie viaţa victimei”.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpatei C.C., astfel cum au fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive şi trăsăturile caracteristice ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. constând în aceea că, în seara de 29 februarie 2008, pe fondul geloziei, a înjunghiat în nod repetat, cu un cuţit pe partea vătămată T.G., provocându-i leziuni traumatice care i-au pus viaţa în primejdie.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei C.C., instanţa de fond a avut în vedere, pe de o parte, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social al faptei săvârşite, circumstanţele atenuante sau agravante ale faptei, împrejurările care atenuează răspunderea penală, raportul dintre gradul de pericol social al faptei şi persoana făptuitorului şi împrejurările care atenuează răspunderea penala pe de altă parte.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata C.C.
Parchetul a criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât tribunalul a dispus condamnarea inculpatei pentru o altă infracţiune decât cea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 862 C. pen., referitoare la stabilirea termenului de încercare şi pentru greşita reţinere a circumstanţelor atenuante, solicitând înlăturarea acestora şi aplicarea unei pedepse în regim de detenţie.
Inculpata a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a comis fapta.
Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, instanţa de apel a apreciat că motivele invocate sunt întemeiate, în parte.
În ceea ce priveşte primul motiv de apel, a constatat că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, în forma tentativei, iar instanţa de fond, prin minută şi dispozitiv, a dispus condamnarea inculpatei pentru infracţiunea de tentativă la omor, fără a dispune schimbarea încadrării juridice.
Din lecturarea considerentelor sentinţei, Curtea a constatat că nici nu s-a pus vreodată problema unei schimbări de încadrare juridică, tribunalul menţionând expres că infracţiunea cu care a fost sesizat este cea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 -175 lit. i) C. pen., la încadrarea în drept a faptei inculpatei reţinându-se infracţiunea de tentativă la omor calificat. Astfel, Curtea a reţinut că motivul invocat de parchet este întemeiat şi l-ar fi admis, prin condamnarea inculpatei pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat.
Şi criticile privind greşita stabilire a termenului de încercare au fost găsite ca fiind fondate, în condiţiile în care potrivit art. 86 C. pen., în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval între 2 şi 5 ani. Or, în condiţiile în care instanţa de fond a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare, termenul minim de încercare era de 5 ani şi nu 4 ani, cum a stabilit tribunalul.
Referitor la circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., reţinute în favoarea inculpatei de către instanţa de fond, instanţa de apel a apreciat că motivul invocat de parchet este întemeiat, în condiţiile în care tribunalul nu a motivat în niciun fel reţinerea acestora, astfel încât a înlăturat aplicarea prevederilor legale menţionate. Având în vedere circumstanţele concrete ce au precedat comiterea faptei de către inculpată, relaţia extraconjugală a soţului inculpatei, faptul că partea vătămată şi martorul C.D., soţul inculpatei s-au deplasat la domiciliul conjugal, crezând că soţia lipseşte de la domiciliu, dar şi împrejurarea că inculpata are în îngrijire 5 copii minori, Curtea a apreciat că cele menţionate pot constitui circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei încadrabile în art. 74 alin. (2) C. pen., de natură a conduce la aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Faţă de cele arătate şi având în vedere natura faptei săvârşite, urmările produse asupra părţii vătămate, leziunile suferite punând viaţa acesteia în primejdie, Curtea a majorat pedeapsa aplicată inculpatei la un cuantum de 4 ani închisoare, cu menţinerea modalităţii de executare, stabilind un termen de încercare în cuantum de 8 ani.
Curtea nu a admis apelul parchetului pe motivul ce viza schimbarea modalităţii de executare într-un regim privativ de libertate.
Referitor la apelul declarat de inculpata C.C., instanţa de apel a apreciat că motivul invocat de aceasta este neîntemeiat, din coroborarea probelor administrate în cauză (procesul-verbal de cercetare a locului faptei, declaraţiile martorilor, declaraţiile părţii vătămate) rezultând în mod cert că cea care a înjunghiat-o pe partea vătămată este inculpata C.C., zisă „P.”, autoarea infracţiunii.
Curtea a dispus, însă, admiterea apelului inculpatei, pe motivul reţinerii în favoarea acesteia a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.
În consecinţă, prin decizia penala 271/A din 1 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, instanţa de apel a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata C.C., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 147 din 01 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi rejudecând, în fond:
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata C.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit conform art. 86 C. pen., pe durata căruia inculpata C.C. trebuie să respecte toate obligaţiile stabilite prin sentinţa penală, conform art. 86 C. pen.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata C.C.
Recursul nu a fost motivat.
La termenul de judecată din 19 februarie 2013, prezentă personal în faţa Înaltei Curţi, după consultarea cu apărătorul desemnat din oficiu, avocat D.S.O., recurenta inculpată C.C. a învederat instanţei că îşi retrage recursul formulat, solicitând să se ia act de manifestarea sa de voinţă.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat în condiţiile arătate în textul de lege menţionat, constatând îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voinţa recurentei inculpate, valabil exprimată, de retragere a recursului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată C.C. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpata C.C. împotriva deciziei penale nr. 271/A din 1 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 609/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 342/2013. Penal → |
|---|
