ICCJ. Decizia nr. 65/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 65/2013
Dosar nr. 7028/1/2012
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 5 noiembrie 2012, petiţionarul C.P. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2147/312/2010 al Tribunalului Ialomiţa, susţinând că atât în faza de urmărire penală cât şi în timpul judecăţii la instanţa de fond, s-au încălcat dispoziţiile C. pen. şi ale C. proc. pen.
A precizat că în cauză, rechizitoriul a fost întocmit fără a i se aduce la cunoştinţă învinuirile şi probele care au stat la baza acestora, că declaraţiile de martori s-au luat fără ca petiţionarul să fie prezent şi că s-au pierdut acte din dosarul cauzei.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Tribunalului Ialomiţa a fost înregistrat Dosarul nr. 2147/312/2010, având ca obiect săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
În informaţiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. şi comunicate de către Curtea de Apel Bucureşti, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că susţinerile petiţionarului vizează, în principal, modalitatea de desfăşurare a urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, fapt ce nu se circumscrie cazurilor prevăzute de art. 55 C. proc. pen. şi nu sunt de natură a justifica aprecierea potrivit căreia petiţionarul nu au avea parte de o judecată imparţială a cauzei pe rolul Tribunalului Ialomiţa.
Totodată, Curtea de Apel Bucureşti a arătat că argumentele invocate de petiţionar în susţinerea cererii sale, nu pot fi supuse analizei în contextul soluţionării unei cereri de strămutare, acestea putând, eventual, constitui motive pentru formularea unei căi de atac, întrucât cauza ce face obiectul dosarului a cărui strămutare se solicită a fost soluţionată.
În concluzie, Curtea de Apel Bucureşti a precizat că lasă la aprecierea Înaltei Curţi soluţia ce se va pronunţa cu privire la legalitatea şi oportunitatea cererii de strămutare.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, nici una dintre cerinţele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenta instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În speţă, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiţionar nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 şi, în consecinţă, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiţionarul C.P. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2147/312/2010 al Tribunalului Ialomiţa.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 654/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 656/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
