ICCJ. Decizia nr. 712/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 712/2013
Dosar nr. 1583/93/2012
Şedinţa publică din 27 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 25 din 31 august 2012 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia penală, în temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.G., la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor. în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului. în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 18 iunie 2012 la zi. în temeiul art. 71 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. în temeiul art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. în temeiul art. 7 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare. S-a luat act că partea vătămată A.M., nu s-a constituit parte civilă. În temeiul art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 modificată, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „S.I.” împotriva inculpatului M.G. A fost obligat inculpatul M.G. la plata, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „S.I.”, a sumei de 2923,99 lei, la care se adaugă dobânda legală de la data de 22 iunie 2012 până la achitarea integrală a debitului. S-a dispus avansarea şi plata, din fondul special al Ministerului Justiţiei către Baroul Ilfov - Oficii a sumei de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului, dna av. C.M. în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.G. la plata sumei de 1600 de lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 1569/P/2012 din data de 13 iulie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, verificat, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen., de prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, s-au dispus următoarele:- trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M.G., pentru infracţiunea prevăzută de 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.,- neînceperea urmăririi penale faţă de numitul M.G. sub aspectul săvârşirii infracţiuni prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia penală sub nr. 1583/93/2012 din data de 13 iulie 2012. S-a reţinut că în seara zilei de 17 iunie 2012, în jurul orelor 17:30, inculpatul M.G. a pătruns în curtea părţii vătămate A.M. din com. Glina, sat Glina, jud. Ilfov unde, pe fondul unor discuţii contradictorii şi al stării de ebrietate a inculpatului-0,83%o alcool în aerul expirat (alcooltest Drager nr. ARZXC - 0004, testat la ora 03:32 în data de 18 iunie 2012), l-a înjunghiat pe partea vătămată A.M. cu un cuţit, provocându-i două plăgi - plagă înjunghiată fosă iliacă stângă (zonă anatomică vitală) şi plagă înjunghiată umăr stâng - după care a plecat de la locul faptei. S-a mai arătat că partea vătămată A.M. a fost internat la Spitalul de Urgenţă „S.I.” cu diagnosticul la prezentare „plagă înjunghiată regiune inghinală stângă şi plagă înjunghiată regiune umăr stâng (faţă posterioară)”; postoperator i s-a stabilit diagnosticul „plagă înjunghiată fosă iliacă stângă, plagă înjunghiată umăr stâng, intervenţie chirurgicală explorarea plăgilor, hemostază”.S-a precizat că, potrivit concluziilor provizorii emise de S.M.L. Ilfov, numitul A.M. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor - înţepător (posibil cuţit sau similar), leziunile putând data din 17 iunie 2012 şi necesitând circa 8 zile de îngrijiri medicale”. Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică; concluzii provizorii emise de S.M.L. Ilfov; testarea cu aparatul alcooltest Drager nr. ARZXC - 0004; diagnostic înainte de prezentare şi postoperator al părţii vătămate A.M.; declaraţii martori N.C., D.M., M.N., M.G.C.; declaraţii parte vătămată A.M.; declaraţii inculpat M.G.; Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a arătat că partea vătămată A.M., în declaraţia dată în faţa procurorului data de 11 iulie 2012, a arătat că nu are pretenţii de natură civilă faţă de inculpat. De asemenea, s-a precizat că în cursul urmăririi penale Spitalul Clinic de Urgenţă „S.I.” a adresat organelor judiciare cu privire la constituirea de parte civilă în cauză
La termenul din 31 august 2012, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., iar inculpatul M.G. a arătat că solicită judecarea pe baza probelor administrate in timpul urmăririi penale.
Instanţa de fond a dispus, conform art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., audierea inculpatului M.G., care a arătat că este de acord sa dea o declaraţie în cauza, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar. Conform art. 3201 alin. (3) C. proc. pen. instanţa a încuviinţat cererea formulată de inculpatul M.G., de judecare a cauzei pe baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale. Analizând întregul material probator administrat în cauză în timpul urmăririi penale, conform art. 63 alin. (2) şi art. 3201 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt. Din coroborarea declaraţiilor date de inculpat cu declaraţiile date de martorii M.G.C., N.C. rezultă că pe data de 17 iunie 2012, în jurul orelor 17:30, inculpatul M.G. zis „I.” a trecut prin faţa curţii celor doi martori, curte situată în com. Glina, jud. Ilfov, şi fiind întrebat de martorul N.C. unde se duce, inculpatul a spus că se duce la partea vătămată A.M., neindicând şi motivul. Din declaraţiile celor doi martori a rezultat că, în timp ce vorbea cu aceştia, inculpatul şi-a ridicat tricoul de culoare albă şi Ie-a arătat la şold un cuţit pe care îl avea băgat jumătate în pantaloni.
Din declaraţia dată de martorul M.G.C. rezultă că inculpatul avea în mână o sticlă de vin marca „J.” şi o bere marca „B.”, părea sub influenţa băuturilor alcoolice şi, deşi martorul i-a spus inculpatului să meargă acasă întrucât a băut, acesta şi-a continuat drumul. Din coroborarea declaraţiilor date de partea vătămată A.M., martorul M.N. (concubina părţii vătămate A.M.) şi, în parte, declaraţiile date de inculpat în timpul urmăririi penale rezultă că inculpatul M.G., după ce s-a despărţit de martorii N.C. şi M.G.C., având în continuare asupra sa o sticlă de bere şi una de vin, a pătruns în curtea locuinţei părţii vătămate A.M.- locuinţă situată în com. Glina, jud. Ilfov, unde se aflau partea vătămată şi concubina acestuia, a început să facă scandal, a început să-i reproşeze părţii vătămate că din cauza lui nu mai este primit la muncă. Din coroborarea aceloraşi mijloace de probă a rezultat că partea vătămată a trimis-o pe martoră la o vecină pe nume G. pentru a-l calma pe inculpat şi a-i spune că nu are nici o vină că nu mai este primit la muncă. Din coroborarea declaraţiilor date de partea vătămată cu declaraţia martorului ocular D.M., raportul de expertiză medico-legală nr. A1/J/231/2012 întocmit de S.M.L. Ilfov, procesul verbal de cercetare la faţa locului încheiat de I.P.J. Ilfov la 17 iunie 2012 şi planşele fotografice aferente, declaraţiile inculpatului (în parte) rezultă că în timp ce partea vătămată se uita după concubina sa, ca să vadă dacă a plecat, inculpatul l-a lovit din spate în omoplatul stâng cu un cuţit care era destul de mare şi avea dimensiunea totală de aproximativ 35- 40 cm. Din coroborarea aceloraşi mijloace de probă a rezultat că, atunci când partea vătămată s-a întors şi a reacţionat în sensul că l-a lovit pe inculpat cu un pumn, cei doi au căzut la pământ şi, în timp ce partea vătămată şi inculpatul se aflau jos, inculpatul M.G. l-a atacat din nou pe partea vătămată, înjunghiindu-l încă o dată în abdomen în partea stângă, pe parcursul derulării conflictului în curte intrând martorul D.M.
Din coroborarea declaraţiilor date de partea vătămată cu declaraţiile date de martorii D.M. şi M.N., declaraţiile date de inculpat a rezultat că, imediat după consumarea conflictului, inculpatul a ieşit din curtea părţii vătămate, având în mâna dreaptă cuţitul şi fiind plin de sânge pe mâna dreaptă. Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/J/231/2012 întocmit de S.M.L. Ilfov rezultă că partea vătămată A.M. a prezentat leziuni: plagă înjunghiată fosa iliacă stângă (zonă anatomică vitală) şi umăr stâng, leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp înţepător-tăietor (posibil cuţit sau similar), puteau data din 17 iunie 2012, necesitau circa opt zile de îngrijiri medicale şi nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate. Susţinerile inculpatului, în sensul existenţei unei provocări a părţii vătămate, urmează a fi înlăturate ca nesincere. Astfel, aceste susţineri nu s-au coroborat cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză, conform exigenţelor art. 69 C. proc. pen. ci, dimpotrivă, sunt infirmate prin acestea (declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor audiaţi în cauză).
În drept, prima instanţă a apreciat că fapta inculpatului M.G. care, în seara zilei de 17 iunie 2012, în jurul orelor 17:30, a pătruns în curtea părţii vătămate A.M., cu domiciliul în corn. Glina, sat Glina, jud. Ilfov şi, pe fondul unor discuţii contradictorii şi a stării de ebrietate a inculpatului - 0,83%o alcool în aerul expirat (alcooltest Drager nr. ARZXC - 0004, testat la ora 03:32 în data de 18 iunie 2012)-, l-a înjunghiat pe partea vătămată A.M. cu un cuţit, provocându-i două plăgi - plagă înjunghiată fosă iliacă stângă (zonă anatomică vitală) şi plagă înjunghiată umăr stâng - după care a plecat de la faptei, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv (intenţie indirectă), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.
În opinia instanţei, fapta prezintă un pericol social concret sporit in sensul art. 18 C. pen.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a avut vedere modalitatea de săvârşire a faptei, inculpatul lovindu-l de două ori pe partea vătămată în zone anatomice vitale (omoplat stâng, fosa iliacă stângă), chiar dacă partea vătămată se afla căzut la pământ. S-a avut în vedere şi atitudinea procesuală a inculpatului care, pe de o parte, a încercat în permanenţă să îşi minimizeze vinovăţia, să îl inculpe pe partea vătămată (susţineri infirmate prin restul mijloacelor de probă administrate în cauză) şi, pe de altă parte, în faza iniţială a anchetei, a dat dovadă de o conduită necooperantă, chiar recalcitrantă (eg: procesul verbal încheiat de I.P.J. Ilfov – S.I.C. la 18 iunie 2012).De asemenea, s-au mai avut în vedere de instanţa de fond şi circumstanţele personale ale inculpatului care, deşi nu se află în stare de recidivă faţă de exigenţele art. 38 alin. (2) C. pen., a fost condamnat anterior pentru mai multe infracţiuni, inclusiv infracţiuni comise cu violenţă (ultraj, tâlhărie). A fost avut în vedere şi faptul că acţiunea inculpatului a îmbrăcat forma unui act de „justiţie privată”, prin acţiunea sa inculpatul încercând să se răzbune pentru diverse dificultăţi întâmpinate în activitatea profesională, dificultăţi pentru care îl considera responsabil pe partea vătămată.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., au fost avute în vedere şi criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., întrucât inculpatul se afla în stare de beţie, stare ce, deşi nu întruneşte exigenţele art. 49 alin. (1) C. pen. pentru a înlătura vinovăţia, nefiind o stare voluntară preordinată, este de natură, în opinia instanţei, să atenueze răspunderea inculpatului. Instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpatului incidenţa circumstanţelor agravante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen., având în vedere modul de săvârşire a faptei, astfel cum a fost reţinut, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.
În raport cu acestea, văzând dispoziţiile art. 80 alin. (2) C. pen., instanţa de fond a dispus coborârea pedepsei spre minimul permis prin dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., urmând să aplice inculpatului pedeapsa închisorii de 4 ani, pedeapsa apreciată de instanţa ca fiind corespunzătoare gradului concret de pericol social concret al infracţiunii şi al inculpatului. În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen. , i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., drepturi apreciate de instanţa ca incompatibile cu fapta reţinută în sarcina acestuia.
Astfel, în privinţa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., instanţa de fond a apreciat că exercitarea dreptului de a alege şi a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, precum şi exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie ce implica exerciţiul autorităţii de stat nu sunt posibile, având în vedere antecedentul penal creat. De asemenea, pentru a decide astfel cu privire la drepturile care au fost interzise pe durata executării pedepsei principale, instanţa de fond a avut în vedere faptul ca dreptul de a alege constituie un drept politic fundamental pentru un cetăţean roman, interzicerea sa fiind condiţionată de comiterea unor fapte grave - ipoteza incidenţa în cauza de faţă. In privinţa dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a constatat că nu se impune interzicerea acestuia de vreme ce infracţiunea nu a fost săvârşită de inculpat în timpul sau în legătura cu exercitarea ocupaţiei sale.
Au fost avute în vedere Decizia CEDO în cauza S. şi P. contra României şi Decizia 74/2007 data de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-un recurs în interesul legii. În temeiul art. 65 alin. (1) şi 2 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a ll-a si lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale a închisorii, termen apreciat corespunzător de instanţă.
În raport cu modul de săvârşire a faptei, astfel cum a fost reţinut, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului (antecedentele sale penale ce relevă o predispoziţie a inculpatului la comiterea unor acte de o violenţă crescândă),atitudinea procesuală a inculpatului (acesta neasumându-şi, pe parcursul urmăririi penale, în mod sincer şi real răspunderea pentru fapta comisă), dar şi atitudinea subiectivă a inculpatului faţa de valorile sociale - acesta ignorând în mod constant valorile sociale, apelând la o formă de „justiţie privată” pentru a se răzbuna pentru dificultăţile pe care Ie-a întâmpinat în activitatea profesională - instanţa de fond a reţinut că scopul pedepsei - orientate, de altfel, spre minimul special, astfel cum este acesta reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins fără executarea acesteia in regim de detenţie.
Instanţa de fond a apreciat că o altă soluţie ar fi de natură să creeze inculpatului un sentiment de impunitate, generând posibilitatea reluării activităţii infracţionale. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen.,apreciind ca temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat nu au încetat şi nu s-au modificat, apreciind că starea de arest preventiv este, in continuare, singura măsură preventivă de natură să răspundă scopului general al masurilor preventive astfel cum este acesta reglementat prin dispoziţiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen.,a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus, din pedeapsa aplicata, reţinerea şi arestarea preventivă, de la 18 iunie 2012 la zi, în temeiul art. 7 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare. S-a luat act că partea vătămată A.M. nu s-a constituit parte civilă. Totodată, s-a apreciat că fapta inculpatului M.G. care, pe data de 17 iunie 2012, l-a agresat fizic pe partea vătămată A.M., provocându-i acestuia leziuni ce au necesitat acordarea de îngrijiri medicale, îngrijiri medicale acordate de Spitalul Clinic de Urgenţă „S.I. ”,producându-i acestei unităţi sanitare un prejudiciu material reprezentat de contravaloarea cheltuielilor cu îngrijirile medicale acordate părţii vătămate A.M. în perioada 17- 22 iunie 2012 întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, condiţiile răspunderii civile delictuale. În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului, s-a constatat că acesta este dovedit prin actele depuse la dosar de Spitalul Clinic de Urgenţă „S.I.” (decont). în consecinţă, în temeiul art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 modificată a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „S.I.” împotriva inculpatului M.G. A fost obligat inculpatul M.G. la plata, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „S.I.”, a sumei de 2923,99 lei, la care se adaugă dobânda legală de la data de 22 iunie 2012 până la achitarea integrală a debitului. S-a dispus avansarea şi plata, din fondul special al Ministerului Justiţiei către Baroul Ilfov - Oficii a sumei de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.G., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate către minimul special prevăzut de legea penală, iar ca modalitate de executarea, a cerut să se aplice dispoziţiile art. 861 C. pen.
În motivarea orală a apelului, inculpatul a arătat că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este prea mare în raport cu fapta săvârşită, după aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., instanţa de fond putând da o mai mare eficienţă prevederilor art. 76 C. pen.
Apelantul a mai solicitat a se avea în vedere că are o vârstă matură, respectiv 54 de ani şi suferă de anumite afecţiuni cronice cardiace.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate cât şi din oficiu, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen. , a apreciat apelul ca fiind nefondat, pentru considerentele următoarele:
În mod temeinic, instanţa de fond a constatat că din probele administrate a rezultat că fapta inculpatului care în seara zilei de 17 iunie 2012, în jurul orelor 17:30, a pătruns în curtea părţii vătămate A.M., cu domiciliul în com. Glina, sat Glina, jud. Ilfov şi, pe fondul unor discuţii contradictorii şi a stării de ebrietate a inculpatului - 0,83%o alcool în aerul expirat (alcooltest Drager nr. ARZXC - 0004, testat la ora 03:32 în data de 18 iunie 2012)-, a înjunghiat-o pe partea vătămată A.M. cu un cuţit, provocându-i două plăgi - plagă înjunghiată fosă iliacă stângă (zonă anatomică vitală) şi plagă înjunghiată umăr stâng, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv (intenţie indirectă), elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. Săvârşirea faptei rezultă din declaraţia de recunoaştere a inculpatului dată în faţa primei instanţe, coroborată cu proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică; raportul de expertiză medico-legală; testarea cu aparatul alcooltest Drager nr. ARZXC - 0004; diagnostic înainte de prezentare şi postoperator al părţii vătămate A.M.; declaraţii martori N.C., D.M., M.N., M.G.C.; declaraţii parte vătămată A.M.
Art. 72 C. pen. stabileşte criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii şi cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispoziţiile art. 52 C. pen.: funcţia represivă şi cea de prevenţie generală şi specială, astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său social şi să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală. În cauza de faţă,instanţa de fond a indicat criteriile generale, şi, raportându-le la circumstanţele speţei, a stabilit o pedeapsă de 4 ani, puţin peste minimul special de 3 ani şi 4 luni închisoare prevăzut de lege pentru infracţiunea aceasta, ca urmare a reducerii limitelor cu o treime în baza art. 3201 C. proc. pen., reţinându-se atât circumstanţe atenuante, cât şi agravante.
Curtea, a apreciat că în raport de circumstanţele faptei: în curtea părţii vătămate, pe fondul unor discuţii contradictorii, ca urmare a unei stări conflictuale preexistente între inculpat şi victimă, pe fondul consumului de băuturi alcoolice a inculpatului, aspect de natură a diminua posibilităţile de autocontrol şi de corectă evaluare a atitudinii victimei şi a consecinţelor lovirii acesteia, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care a înţeles să îşi rezolve nemulţumirile personale printr-o acţiune agresivă faţă de persoana pe care o învinovăţea pentru nereuşitele sale profesionale, nu are ocupaţie, are antecedente penale săvârşite cu violenţă, deşi în faţa primei instanţe a recunoscut săvârşirea faptei, a avut o atitudine oscilantă, încercând să transfere o parte din vinovăţie asupra victimei, nu se impune coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a avut în vedere că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este un mijloc de individualizare a executării pedepsei, o măsură de politică penală bazată pe încrederea în posibilitatea îndreptării inculpatului şi pe supunerea lui la încercare în acest scop, fiind destinată să ducă la realizarea scopului pedepsei fără executarea efectivă a acesteia, evitându-se, astfel, neajunsurile pe care le poate atrage contactul cu mediul din penitenciar.
În vederea aplicării acestei instituţii, instanţa trebuie să cerceteze şi să cunoască cât mai amănunţit personalitatea infractorului şi numai dacă în urma acestei analize şi-a format convingerea că delincventul este apt a se îndrepta fără executarea pedepsei, că pronunţarea pedepsei constituie un avertisment suficient de serios pentru a descuraja ulterior eventuale comportări infracţionale, va putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Elementul esenţial pentru aplicarea acestor dispoziţii este aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija, de a se elibera de mentalităţile şi deprinderile antisociale care l-au condus pe calea ilicitului penal, prin eforturi făcute în scopul propriei reeducări. Instanţa de judecată trebuie să constate posibilitatea reală de îndreptare, constatare ce trebuie să rezulte din date obiective, referitoare la comportarea anterioară, dar şi la comportarea după săvârşirea faptei, la atitudinea faţă de muncă, faţă de regulile de convieţuire în generai.
Curtea, a apreciat că în condiţiile în care inculpatul a avut o atitudine procesuală oscilantă, încercând să transfere asupra părţii vătămate o parte din vină, luând în considerare şi modalitatea şi mijloacele de săvârşire a faptelor: prin lovituri repetate aplicate inclusiv când partea vătămată se afla căzută la pământ, fără nici o posibilitate de apărare, precum şi antecedentele săvârşite cu violenţă, nu se poate afirma că simpla pronunţare a condamnării constituie un avertisment suficient pentru inculpat şi că acesta nu va mai săvârşi infracţiuni, chiar şi în lipsa executării pedepsei în regim închis, nefiind suficientă o libertate supravegheată.
În raport de aceste considerente, în lipsa altor elemente pozitive care să caracterizeze persoana inculpatului, Curtea, a apreciat că în cauză nu se impune aplicarea dispoziţiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind necesară executarea în regim închis, astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său social şi să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.
Drept urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.G..în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului. În baza art. 383 alin. (1)1 raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate a acestuia şi că detenţia inculpatului se bazează pe o condamnare, chiar nedefinitivă, între cele două elemente existând legătură de cauzalitate. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prevenţia de la 18 iunie 2012 la zi. Onorariul cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticile formulate prin apărătorul desemnat din oficiu vizând aspecte de netemeinicie relativ la individualizarea judiciară a pedepselor stabilite şi modalităţii de executare a pedepsei principale aplicate.
Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză,pentru următoarele considerente:
În urma aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. privind reducerea limitelor de pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită cu 1/3, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) , gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite de inculpat, modalitatea concretă de săvârşire a faptelor.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M.G., Înalta Curte, apreciază că au fost analizate riguros criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte, adaugă analizei instanţei de apel pe aspectul individualizării judiciare a pedepsei, faptul că din perspectiva gradului de pericol social al faptei şi al făptuitorului, acesta trebuie apreciat ca fiind unul deosebit de ridicat, având în vedere modul de operare, descris anterior, şi rezultă din natura faptei, modul de operare caracterizat printr-o violenţă extremă, inculpatul continuând să aplice lovituri părţii vătămate şi după momentul în care aceasta era căzută la pământ. în plus, se reţine perseverenţa infracţională a inculpatului care a mai fost anterior condamnat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, unele cu violenţă, atitudinea acestuia după incident de a părăsi locul faptei şi a încerca să transfere consecinţele faptei sale asupra victimei, şi nu în ultimul rând conduita oscilantă a inculpatului care a încercat iniţial să transfere parte din vinovăţie asupra părţii vătămate, însă ulterior în faţa primei instanţe a recunoscut şi a uzat de dispoziţiile art. 320/1 cooperând cu organele judiciare.
Aceste criterii conduc la concluzia că pedeapsa principală, cât şi pedeapsa accesorie, sunt corespunzătoare şi pot asigura atingerea scopurilor preventive şi educative ale sancţiunii. Înalta Curte, nu a identificat circumstanţe reale sau personale care să fie apte pentru a conduce la necesitatea reducerii cuantumului pedepsei ori la schimbarea modalităţii de executare a acesteia.
De altfel, prin jurisprudenţa secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că, recunoaşterea unor date şi împrejurări ale realităţii, ca circumstanţe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute in vedere de instanţă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşita în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei, cea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 351/A din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 iunie 2012 la 27 februarie 2013.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, seva avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 351/A din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 iunie 2012 la 27 februarie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 464/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 715/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
