ICCJ. Decizia nr. 715/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Uzul de fals (art. 291 C.p.), infracţiuni la legea cecului (Legea nr. 59/1934). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 715/2013
Dosar nr. 14111/62/2011
Şedinţa publică din 27 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 118/S din 15 mai 2012, Tribunalul Braşov, a hotărât: temeiul art. 334 C. proc. pen., respingerea cererii formulate de inculpatul C.G., prin avocat, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa, din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (13 acte materiale), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., inculpatul C.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a ll-a, lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În temeiul art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale) art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune în convenţii.
În temeiul art. 291 teza a ll-a C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 300 de lei amendă penală pentru infracţiunea de uz de fals.
În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele stabilite au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (12 acte materiale) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnarea inculpatului B.S. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune în convenţii.
În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., inculpaţii C.G. şi B.S. au fost obligaţi, în solidar, la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile 45358,99 lei către SC I.D. SRL, 63025,38 lei către SC P. SRL, 18590,38 lei către SC S.R.I. SRL, 47178 lei către SC A.S. SRL, 10848,04 lei către SC C.T. SRL, 34954 lei către SC P.S.C. SRL, 29500 lei către , 28592,37 lei către SC H. SRL, 28014,44 lei către SC L. SRL, 41795 lei către SC G.C.D. SRL, 72329,35 lei către SC A.M. SA, 4075,29 lei către SC I.C. SRL, 18869,63 lei către SC C.P. SRL.
În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., inculpatul C.G. a fost obligat la plata sumei de 38364,35 lei către SC I.C. SRL, cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea biletului la ordin fals emis la data de 27 februarie 2007, pe numele SC I.T. SA (fila 372 din volumul III al dosarului de urmărire penală).
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că inculpaţii B.S. şi C.G. s-au deplasat în mun. Braşov în luna februarie 2007, unde ultimul a cesionat părţile sociale ale SC S.A. SRL, devenind asociat unic şi administrator al acesteia. în scopul realizării acestor activităţi a fost însoţit şi îndrumat de inculpatul B.S. După preluarea acestei societăţi, inculpaţii căutau furnizori, iar cu ajutorul învinuitei B.M., secretara societăţii, trimiteau pe adresele de email sau pe fax, cereri de oferte sau comenzi. După negocieri cu reprezentanţii părţilor vătămate şi semnarea unor contracte, mărfurile erau livrate la punctul de lucru al societăţii, fiind preluate de inculpatul B.S., care semna în numele SC S.A. SRL, de primire. Pentru o scurtă perioadă de timp acestea erau depozitate într-un spaţiu închiriat, iar ulterior erau revândute. Pentru achitarea contravalorii produselor, inculpatul C.G. emitea instrumente de plată, deşi cunoştea că nu deţine disponibilul necesar în cont.
În felul acesta cei doi inculpaţi au prejudiciat un număr de 13 societăţi comerciale, cu care au avut relaţii comerciale şi care au formulat plângeri penale în cauză.
În drept, s-a apreciat că:- fapta inculpatului C.G. care, în perioada martie-aprilie 2007, după cesionarea SC S.A. SRL, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în executarea unor relaţii comerciale, a indus în eroare reprezentanţii a 11 de societăţi comerciale, ( SC I.D. SRL - 1 filă cec, SC P. SRL - 1 filă cec, SC S.R. SRL- 1 filă cec, SC C.T. SRL - 2 file cec, SC P.S. SRL -1 filă cec, SC M. SRL -1 filă cec, SC H. SRL - 1 filă, SC L. SRL -1 filă, SC G.C.D. SRL - 1 filă, SC I.C. SRL - 2 file, SC C.T. SRL -1 filă,) cu ocazia achiziţionării de mărfuri în valoare totală de 393.788 lei, iar pentru acoperirea sumelor menţionate în facturile fiscale a emis 13 de file cec refuzate la plată pentru motivul lipsă totală disponibil, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (13 de acte materiale),- Tribunalul Braşov, nu a primit cererea inculpatului C.G., formulată prin apărător, prin care acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (13 acte materiale) în infracţiunea art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deoarece din probele administrate în cauză rezultă că reprezentanţii părţilor vătămate nu au avut cunoştinţă de faptul că SC S.A. SRL nu avea disponibil în cont la momentul emiterii cecurilor de către reprezentantul acesteia. Toţi aceştia au declarat că nu au avut cunoştinţă de faptul că societatea emitentă nu ar fi avut disponibil în cont. Doar în acest caz s-ar fi pus problema existenţei infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. întrucât inculpaţii au dat asigurări reprezentanţilor părţilor vătămate că societatea pe care o reprezintă are disponibil în cont, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prin emitere de cecuri, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. - fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada martie-aprilie 2007, în calitate de administrator al SC S.A. SRL, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în executarea unor relaţii comerciale, a indus în eroare reprezentanţii SC A.S. SRL (1 B.O.), SC A. SA (5 B.O.) în beneficiul cărora a emis 6 bilete la ordin care au fost refuzate la plată pentru motivul lipsă totală disponibil, cauzând un prejudiciu de 119.507 lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale). Nu a fost primită cererea aceluiaşi inculpat, formulată prin apărător, prin care acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale) în infracţiunea art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deoarece această din urmă infracţiune se referă la emiterea cecurilor şi nu a biletelor la ordin. - fapta inculpatului C.G. care în calitate de administrator al SC S.A. SRL în relaţia comercială cu SC A.M. SRL s-a folosit în activitatea de inducere în eroare a reprezentanţilor părţii vătămate de un bilet la ordin care avea inserată în fals ştampila SC I.T. SRL şi semnătura reprezentantului acestei societăţi comerciale, în scopul producerii de consecinţe juridice întruneşte elementele constitutive al infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 teza a ll-a C. pen.
Întrucât cele 3 infracţiuni au fost săvârşite înainte să intervină o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracţiuni.
Având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului C.G., după săvârşirea faptei, prezentarea acestuia în faţa organelor judiciare, ajutorul dat de acesta pentru tragerea la răspundere penală a coinculpatului B.S., precum şi lipsa antecedentelor penale ale inculpatului până la această vârstă, Tribunalul a apreciat că se impune reţinerea faţă de acest inculpat a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. în plus, inculpatul C.G. a fost manipulat de celelalte persoane, printre care şi coinculpatul B.S., care au coordonat de fapt activitatea SC S.A. SRL şi care au profitat de starea materială precară a acestuia şi l-au determinat să semneze cecurile şi biletele la ordin, în schimbul unor avantaje materiale minore. Nu el este cel care a gândit activitatea infracţională şi care a coordonat-o, el fiind doar o persoană de care s-au folosit ceilalţi făptuitori, pentru a-şi ascunde identitatea şi a împiedica depistarea lor de către organele judiciare. împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticile formulate prin apărătorul desemnat din oficiu vizând aspecte de netemeinicie relativ la individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente şi modalităţii de executare a pedepsei principale aplicate.
Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea, a respins ca nefondat apelul declarat în cauză,pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea, a reţinut că inculpatul nu a adus critici asupra stării de fapt, aceasta fiind în mod corect stabilită de prima instanţă, inculpatul solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. ce reglementează procedura judecaţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor stabilite, au fost corect aplicate dispoziţiile prevăzute de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. care prevăd reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege,au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, cuantumul prejudiciului creat ca urmare a activităţii infracţionale ce depăşeşte echivalentul a 100.000 de Euro şi faptul că acesta nu a fost acoperit, în privinţa bunei conduite anterioare a inculpatului şi regretului manifestat de inculpat, aceste aspecte au fost reţinute de prima instanţă în procesul de individualizare a pedepselor aplicate pentru infracţiunile concurente. Pe de altă parte, Curtea, a apreciat că, lipsa antecedentelor penale trebuie, să constituie regula, normalitatea în societate, iar nu un motiv de recompensare a celui aflat la prima confruntare cu rigorile legii penale, astfel că, nu s-a impus o reindividualizare a pedepselor stabilite, pentru a se ajunge la un minim al acestora care să poată conduce la aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei,prin orientarea pedepselor la aproape de jumătatea dintre minimul şi maximul pedepselor (ale căror limite au fost reduse iniţial cu o treime, iar apoi ca urmare a efectelor circumstanţelor atenuante), acestea vor fi apte să asigure scopul general prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că sunt nefondate criticile de inculpat sub acest aspect.
În aceste condiţii, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 118/S din 15 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a menţinut-o.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticile formulate prin apărătorul desemnat din oficiu vizând aspecte de netemeinicie relativ la individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente şi modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate.
Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză,pentru următoarele considerente:
În urma aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. privind reducerea limitelor de pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită cu 1/3, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite de inculpat, modalitatea concretă de săvârşire a faptelor.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului C.G., Înalta Curte, apreciază că au fost analizate riguros criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte, adaugă analizei instanţei de apel, pe aspectul individualizării judiciare a pedepsei, faptul că din perspectiva gradului de pericol social al faptei şi al făptuitorului acesta trebuie apreciat ca fiind unul ridicat, având în vedere modul de operare, descris anterior, cuantumul prejudiciului creat ca urmare a activităţii infracţionale ce depăşeşte echivalentul a 100.000 de Euro, pluralitatea de infracţiuni, respectiv (13 acte materiale - referitor la art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)), şi (6 acte materiale - referitor la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)) şi art. 291 teza a ll-a C. pen., dar şi numărul însemnat al părţilor civile prejudiciate, precum şi faptul că prejudiciul nu a fost acoperit, şi nu în ultimul rând, conduita inculpatului care a uzat de dispoziţiile art. 3201 cooperând cu organele judiciare.
Aceste criterii conduc la concluzia că pedeapsa principală, cât şi pedeapsa accesorie, sunt corespunzătoare şi pot asigura atingerea scopurilor preventive şi educative ale sancţiunii. Înalta Curte, nu a identificat alte circumstanţe reale sau personale care să fie apte să conducă la reducerea cuantumului pedepsei ori la schimbarea modalităţii de executare a acesteia.
De altfel, prin jurisprudenţa secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că, recunoaşterea unor date şi împrejurări ale realităţii, ca circumstanţe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute in vedere de instanţă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşita în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei, cea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 99/A din 28 septembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru Cauze cu Minori.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 99/A din 28 septembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru Cauze cu Minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 712/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 716/2013. Penal. Purtarea abuzivă (art. 250... → |
|---|
