ICCJ. Decizia nr. 717/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 717/2013

Dosar nr. 11344/86/2011

Şedinţa publică din 27 februarie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 69 din 28 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, au fost condamnaţi inculpaţii J.C. şi C.T.A., pentru săvârşirea de către fiecare a infracţiunilor de:

- evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani de zile, după executarea pedepsei principale;

- participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., în urma contopirii pedepselor, s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani de zile, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplic. art. 71 alin. (1) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pentru fiecare inculpat.

În baza art. 861 alin. (2) C. proc. pen., s-a suspendat sub supraveghere, pentru fiecare inculpat, executarea pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare pe durata termenului de încercare de 6 ani prev. de art. 862 alin. (1) C. pen.

Pe durata termenului de încercare, fiecare inculpat a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prev. de art. 863 C. pen.:

- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor din cadrul Tribunalului Suceava;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia fiecărui inculpat asupra consecinţelor prevăzute de: art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni şi art. 84 C. pen., cu referire la neexecutarea obligaţiilor civile; art. 864 alin. (2) C. pen., în sensul că, dacă nu îndeplineşte, cu rea credinţă, măsurile de supraveghere stabilite, prevăzute de lege, se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunându-se executarea în întregime a acesteia.

În temeiul art. 71 al. 5 C. pen., pentru fiecare inculpat, pe dura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii J.C. şi C.T.A., iar aceştia în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.G. SRL Suceava, prin lichidator A.I.I.P.U.R.L. Suceava să plătească părţii civile Statul Român - A.N.A.F. - prin mandatar D.G.F.P Suceava, suma de 473.387 lei reprezentând TVA, accesorii TVA, impozit pe profit şi accesorii impozit pe profit, la care se vor adăuga şi accesoriile fiscale aferente acestei sume globale, până la data achitării integrale a debitului.

S-a revocat sechestrul asupra bunurilor imobile ale inculpatului C.T.A. până la concurenţa valorii prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunilor, instituit prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava de luare a măsurii asigurătorii nr. 685/P/2010 din 9 februarie 2011 şi consemnate în procesul verbal de aplicare a sechestrului penal din 10 februarie 2011 încheiat de către I.P.J. Suceava - Serviciul de investigare a fraudelor, privind: suprafaţa de 500 m.p. situată în corn. Şcheia, jud. Suceava, înscrisă în C.F. (provenită din conversia C.F. a corn. Cadastrale Şcheia), reprezentând 1/2 din suprafaţa de 1.000 m.p. şi suprafaţa de 500 m.p. situată în corn. Şcheia, jud. Suceava înscrisă în C.F. (provenită din conversia C.F. a corn. Cadastrale Şcheia), reprezentând 1/2 din suprafaţa de 1.000 m.p., dobândite de către C.T.A. şi soţia acestuia C.E. în baza contractului de vânzare-cumpărare din 15 iunie 2007, dreptul de proprietate fiind intabulat la data de 18 iunie 2007.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, o copie de pe dispozitivul acesteia.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Suceava a reţinut că, în anul 2008, cei doi inculpaţi au înfiinţat firma SC C.G. SRL cu sediul iniţial la domiciliul inculpatului C.T.A. din sat Mihoveni, comuna Şcheia, jud. Suceava, concomitent, celălalt inculpat - J.C., fiind şi administrator al SC C.C. SRL, calitate pe care a deţinut-o din anul 2006 până la data de 09 iulie 2009, când a înstrăinat această firmă către B.I. (filele 75-76). SC C.G. SRL are printre alte obiecte de activitate şi cea de lucrări construcţii, la început, cei doi în calitate de administratori, stabilind de comun acord ca inculpatul C. să contribuie financiar la demararea activităţii şi să coordoneze viitoarele lucrări de construcţie, inculpatului J. revenindu-i sarcina de a încheia contracte cu beneficiarii, întocmirea evidenţei contabile, în acest ultim sens propunând ca evidenţa contabilă generală să fie ţinută de M.L. - administrator la o societate de prestări servicii contabile care avea contract cu cealaltă firmă a numitului J. - SC C. SRL cu sediul la domiciliul său mun. Suceava. Societatea nou înfiinţată nu a fost însă înregistrată la ITM aşa cum rezultă din adresa din 20 decembrie 2010 - fila 201.

În aceeaşi perioadă, în mun. Suceava au demarat lucrările de construcţie a spaţiilor comerciale din incinta SC S.C. SRL Suceava, inculpaţii făcând oferte de preţ pentru lucrări construcţii pe care J.C. Ie-a înaintat către SC D.C.Î. SRL Bucureşti şi SC S.C. SRL Suceava. Pentru executarea lucrărilor, J.C. s-a ocupat cu găsirea lucrătorilor specializaţi în construcţii iar inculpatul C. a achiziţionat materialele de construcţii din bani personali, pe care urma a-i recupera din încasările societăţii SC C.G. SRL, achiziţiile de materiale făcându-se pe bază de facturi fiscale pe care C. Ie-a înmânat inculpatului J. pentru evidenţierea lor în contabilitate.

Odată cu începerea activităţii firmei SC C.G. SRL, aceasta a avut cont deschis la CEC Suceava, ambii administratori având drept de semnătură pentru operaţiuni bancare, fiecare dintre ei deţinând câte o ştampilă, inculpatul J. posedând ştampila inscripţionată cu cifra 2 (filele 202-217). Totodată, firma a deschis o linie de credit la aceeaşi instituţie bancară pentru suma de 60.000 lei în vederea achiziţionării de materiale, iar C.T.A. - în calitate de persoană fizică, a deţinut în perioada ianuarie - decembrie 2008 un cont curent personal deschis la data de 06 iunie  2007 şi un cont privilegiu deschis la data de 28 septembrie   2007, în acesta din urmă, toate operaţiunile de restituire în numerar fiind efectuate de către titular sau împuternicit în persoana soţiei sale C.E. - conform adresei din 13 decembrie 2010 a C.E.C.B. - sucursala Suceava (filele 217-225).

SC C.G. SRL Mihoveni a încheiat contracte de prestări servicii cu SC S.C. SRL Suceava şi SC D.C.Î. SRL Bucureşti, executând lucrări de construcţii pentru care a emis facturi fiscale şi a încasat contravaloarea acestora.

Din actul de sesizare întocmit de Garda Financiară Suceava, rezultă următoarele:în perioada martie - octombrie 2008, SC C.G. SRL a emis un nr. de 5 facturi fiscale către SC D.C.Î. SRL Bucureşti, ce reprezintă prestări servicii de amenajare spaţiu comercial în sumă totală de 156.548 lei incluzând TVA;în perioada februarie - aprilie 2008, SC C.G. SRL a emis un nr. de 18 facturi fiscale către SC S.C. SRL Suceava, reprezentând servicii de amenajare spaţiu comercial în sumă totală de 773.527 lei, incluzând TVA, din care societatea prestatoare a încasat prin cont bancar suma de 597.414,94 lei, diferenţa de 176.111,98 lei nefiind încasată. Din comunicarea din 13 octombrie 2010 a SC S.C. SRL Suceava, rezultă că relaţiile comerciale cu SC C.G. SRL s-au derulat prin intermediul SC I.B.T.R.C. SRL,care a supervizat lucrările efectuate de prestator şi întrucât pe parcursul derulării contractului, reprezentanţii SC S.C. SRL Suceava au constatat că SC C.G. SRL au dublat unele facturi fiscale cu consecinţa încasării unor sume nejustificate, s-a formulat plângere penală sub aspectul săvârşirii de către inculpatul J.C. a infracţiunii de înşelăciune, această faptă făcând obiectul Dosarului penal nr. 3674/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.

Conform calculelor A.N.A.F. – D.G.F.P. Suceava, SC C.G. SRL, în perioada 01 februarie 2008 - 31 decembrie 2008, nu a înregistrat în contabilitate venituri din prestările de servicii efectuate în condiţiile de mai sus în valoare totală de 930.075 lei, din care venituri 781.576 lei şi TVA de 148.499 lei, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 473.387 lei reprezentând:impozit pe profit 125.052 lei;majorări întârzieri impozit pe profit 90.994 lei;TVA 148.499 lei;majorări de întârziere TVA 108.842 lei (filele 88-95).

Din documentaţia anexă (extrasele de cont) la adresa din 13 decembrie 2010 a C.E.C.B. Suceava, se constată că SC C.G. SRL a dispus în perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008 de linia de credit de 60.000 lei. Rulajul contului aferent demonstrează că sumele încasate de la SC S.C. SRL şi SC D.C.Î. SRL Bucureşti au fost în cea mai mare parte retrase de către inculpaţi (fără ca aceştia să justifice cu documente destinaţia sumelor în cauză), s-au virat în contul celeilalte societăţi SC C.C. SRL administrată de către inculpatul J. - după care, retrase treptat de către acesta - şi în contul personal al lui C.T.A. (semnificaţia operaţiunii fiind „aport personal în societate”,fără însă ca inculpatul respectiv să prezinte documente justificative ale aportului său de capital în cadru SC C.G. SRL) (filele 202-225).

Situaţia facturilor emise de către SC C.G. SRL Suceava către SC S.C. SRL Suceava şi SC D.C.Î. SRL Bucureşti, neînregistrate în evidenţa contabilă în perioada februarie 2008 - octombrie 2008, se regăseşte în anexa 7 la procesul-verbal încheiat la data de 02 februarie 2010 sub nr. x din 04 februarie 2010 a A.N.A.F. - Garda Financiară - secţia Judeţeană Suceava - fila 18 şi următoarele dosar.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 10 ianuarie 2011 al I.P.J. Suceava - serviciul Criminalistic - filele 172 -189, cele 23 de facturi fiscale neînregistrate în contabilitatea SC C.G. SRL au fost completate de inculpatul J.C., fiind ştampilate cu ştampila nr. 2.

Cu privire la neînregistrarea acestor facturi în contabilitatea SC C.G. SRL, martora M.L. - administrator la o societate de prestări servicii contabile cu care cealaltă firmă a inculpatului J. - SC C.C. SRL - avea încheiat contractul de prestări servicii, a arătat că în luna iulie 2008, la sediul societăţii sale s-au prezentat cei doi inculpaţi în calitate de administratori ai SC C.G. SRL, solicitând încheierea unui contract de prestări servicii şi pentru firma respectivă, cu obligaţia de a pune la dispoziţia sa, în vederea înregistrării, documentele contabile ale acestei din urmă unităţi. Nici unul din cei doi inculpaţi nu şi-a respectat obligaţia, astfel încât în primăvara anului 2009, M.L. a solicitat inculpatului J.C. să ridice documentele depuse anterior întrucât nu erau complete, astfel încât acesta a intrat în posesia înscrisurilor.

Întrucât inculpatul C.T. intenţiona să se retragă din calitatea de asociat şi administrator al SC C.G. SRL, i-a solicitat celuilalt inculpat să depună la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Suceava actele în acest sens, ambii cunoscând că societatea avea obligaţii către bugetul de stat. În atare situaţie, inculpatul C.T. a fost de acord cu propunerea celuilalt inculpat de a face cesiunea părţilor sociale către alte persoane în schimbul unei sume de bani.

Conform datelor transmise de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Suceava cu adresa din 20 ianuarie 2010, la data de 08 august 2009 cel care a preluat SC C.G. SRL a fost numitul M.C. - noul sediu al societăţii fiind declarat în mun. Suceava.

Conform declaraţiei numitului M.C. (filele 295-304), în cursul lunii noiembrie 2008, aflând că J.C. construia o casă în apropierea domiciliului său de pe strada Molidului, a mers la acesta pentru a vedea dacă nu-i poate oferi ceva de muncă. J.C. căuta piatră pentru construcţii şi astfel M.C. a mers şi a scos piatră din Pădurea Adâncată pe care a transportat-o cu căruţa la inculpat, fiind plătit pentru munca prestată.

În contextul respectiv, M.C. i-a spus inculpatului J., că dorea să-şi găsească un loc de muncă, acesta din urmă promiţându-i că-l va angaja la firma lui.

La începutul lunii ianuarie 2009,inculpatul J. s-a deplasat la domiciliul lui M.C., i-a cerut actul de identitate şi să-l însoţească pentru a-i întocmi documentele în vederea angajării la firma sa. împreună,s-au deplasat cu autoturismul inculpatului în zona O.R.C. Suceava, pe drum acesta spunându-i că-l va face „patron” la firma sa. Inculpatul J. împreună cu inculpatul C., în incinta O.R.C. Suceava, i-au dat lui M.C. o seria de documente pe care le-au semnat, înscrisurile fiind preluate de cei doi inculpaţi de la funcţionarele din cadrul oficiului. în aceleaşi împrejurări, M.C. a primit de la J.C. suma de 450 lei, după care cei doi inculpaţi l-au însoţit la domiciliul său, ulterior nemaiîntâlnindu-i.

În realitate, cei doi inculpaţi sub promisiunea unui contract de muncă, l-au indus în eroare pe M.C. care, este o persoană fără cunoştinţe în materie comercială, ce îşi asigură traiul din munci ocazionale, are mai multe condamnări la pedeapsa cu închisoarea (fila 292), în cursul lunii septembrie 2008 eliberându-se din Penitenciarul Bistriţa.

Cei doi inculpaţi împreună cu martorul M.C. s-au deplasat la sediul O.R.C. Suceava, unde primii i-au dat spre semnare celui din urmă cererea şi declaraţia din 09 ianuarie 2009 (filele 112-113) şi noul act constitutiv al SC C.G. SRL, după ce anterior, la data de 08 ianuarie 2009, aceiaşi inculpaţi au întocmit Hotărârea Asociaţilor prin care au cedat părţile sociale lui M.C. (fila 114), astfel încât ei s-au retras din funcţia de administratori, societatea fiind administrată cu puteri depline de M.C. Cele mai sus arătate rezultă fără dubiu şi din adresa nr. 175913 din 31 octombrie 2010 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Suceava (filele 104-107) precum şi din Încheierea nr. 111 din 31 august 2010 a Tribunalului Suceava (fila 108).

În scopul realizării celor de mai sus, în primele zile ale anului 2009, inculpatul J. l-a contactat pe martorul B.G., proprietar al unui depozit situat în mun. Suceava, care dorea să închirieze acest spaţiu, sens în care a şi dat anunţ publicitar.

La data de 08 ianuarie 2009, martorul B. a încheiat cu M.C. contractul de împrumut de folosinţă comodat prin care primul împreună cu soţia sa a împrumutat pentru folosinţă SC C.G. SRL pentru o durată de o lună de zile începând cu acea zi, spaţiul respectiv (filele 115, 116), astfel încât prin Încheierea nr. 111 din data de 09 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava (fila 108) a avut loc atât schimbarea sediului SC C.G. SRL din satul Mihoveni Comuna Şcheia în mun. Suceava, str. Ghe. Doja, cât şi retragerea din calitatea de asociaţi şi administratori ai firmei a inculpaţilor C. şi J., precum şi numirea în calitate de administrator al firmei a numitului M.C.

Din întreaga situaţie de fapt mai sus arătată,a rezultat fără dubiu intenţia celor doi inculpaţi de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale pentru bugetul statului şi prin declararea fictivă cu privire la sediul firmei (a se vedea închirierea spaţiului de pe str. Gh. Doja doar în scopul schimbării sediului firmei, în mod fictiv, precum şi declaraţiile martorului B. - filele 279-283 care arată că M.C. a fost însoţit de J.C. la încheierea contractului de comodat, martorul discutând detaliile contractului cu inculpatul J. şi nu cu M.C. care a semnat acel contract, precum şi faptul că nici J.C. şi nici M.C. nu i-au solicitat niciodată proprietarului cheia spaţiului respectiv,nemanifestându-şi intenţia a de a-l folosi). UIterior, în cadrul controlului efectuat de D.G.F.P. Suceava, M.C. a fost invitat în calitate de administrator al SC C.G. SRL Suceava să se prezinte la data de 11 august 2010 la sediul instituţiei respective în vederea efectuării inspecţiei fiscale cu documentaţia înscrisă în adresa de înştiinţare. M.C. nu a dat curs acestei invitaţii întrucât nu deţinea nici un fel de documente contabile ale societăţii,cu atât mai mult cu cât nici nu a cunoscut faptul că devenise acţionar unic şi administrator la SC C.G. SRL, credinţa sa fiind că în luna ianuarie 2009 a încheiat cu cei doi inculpaţi un contract de muncă.

Mai reţine prima instanţă, că intenţia celor doi inculpaţi de a se sustrage în totalitate de la plata obligaţiilor fiscale rezultă şi din situaţia bunurilor personale care au creat-o după comiterea faptelor.

Astfel: soţii C.T.A. şi E. au divorţat prin sentinţa civilă nr. 3851 pronunţată la data de 23 septembrie 2008 în Dosarul nr. 5385/314/2008 al Judecătoriei Suceava, după care la data de 25 noiembrie 2008, în Dosarul nr. 5938/314/2008 al aceleiaşi instanţe s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 5188 din 25 noiembrie 2008 în baza tranzacţiei încheiate între cei doi soţi şi prin care soţia inculpatului primeşte toate bunurile imobile dobândite în timpul căsătoriei în valoare totală de 135.000 lei, iar acesta primeşte în compensare suma de 67.500 lei cu titlu de sultă (filele 230-237); În ceea ce-l priveşte pe inculpatul J.C., aşa cum rezultă din certificatul O.C.P.I. Suceava nr. 1468 din 19 ianuarie 2011, inculpatul nu mai figurează cu înregistrări referitoare la imobile (fila 248). Acesta a divorţat de asemenea de soţia sa, iar bunurile imobile care i-au revenit au fost înstrăinate (filele 249-252, 259, 260).

În atare situaţie, nici A.N.A.F. - Garda Financiară Secţia Judeţeană Suceava şi nici organele de urmărire penală nu au avut posibilitatea luării măsurilor asigurătorii în vederea reparării pagubei aşa cum prevede art. 11 din Legea nr. 241/2005.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, prima instanţă a reţinut că, cu adresa nr. 33.346 din 28 septembrie 2011, D.G.F.P. Suceava în calitate de mandatar al A.N.A.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 473.387 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului,cu obligarea inculpaţilor la plata accesoriilor până la data realizării efective a plăţii, motiv pentru care reprezentanta Parchetului în şedinţa publică din 14 decembrie 2011 a cerut schimbarea încadrării juridice, referitor la infracţiunea de evaziune fiscală, din art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), solicitare cu care tribunalul a fost de acord.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpaţii J.C. şi C.T.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele prezentate atât oral şi cuprinse în încheierea de şedinţă din 01 octombrie 2012 de amânarea pronunţării, cât şi cele formulate în scris şi depuse la dosar.

Procedând la soluţionarea apelurilor declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate şi în baza actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371 şi 378 C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

- examinând actele şi lucrările dosarului, respectiv:- plângerea A.N.A.F. şi procesul verbal, ambele din 14 august 2010 (filele 15, 16, 88-103);

- procesul verbal A.N.A.F. - Garda Financiară nr. 701043 din 04 iulie 2010 şi anexele aferente;

- adresa din 13 octombrie 2010 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Suceava şi înscrisurile aferente (filele 104-113);

- hotărârea asociaţilor SC C.G. SRL din data de 08 ianuarie 2009 (fila 114);

- contract de împrumut de folosinţă comodat şi documentaţia aferentă (filele 115-119);declaraţia numitului M.C. pentru dobândirea calităţii de administrator (fila 120);

- act constitutiv actualizat şi certificatul constatator ale SC C.G. SRL (filele 122-125);

- adresa din 13 octombrie 2010 a SC S.C. SRL şi înscrisurile aferente (filele 126-129);

- extras cont SC A.B.R. SA - sucursala B.B.D. privind plăţile efectuate către SC C.G. SRL de către SC P.I.R.E.D. SRL Bucureşti (filele 41-148);

- adresa din 09 noiembrie 2010 a SC D.C.Î.R. SRL şi înscrisurile aferente (filele 149-166);

- raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 10 ianuarie 2011 al I.P.J. Suceava (filele 172-193) precum şi dovezile de restituire a înscrisurilor (filele 194-200);

- adresa din 20 decembrie 2010 a ITM Suceava(fila 201);

- adresa din 13 decembrie 2010 a SC C.E.C.B. SA Suceava şi extrasele de cont (filele 202-225);

- documentaţia privind bunurile personale ale celor doi învinuiţi (filele 230-277);

- factura din 13 iulie 2008 privind Avans întocmire acte contabile martie - iunie 2008 (fila 311);

- declaraţiile martorilor B.G. (filele 278-283), J.G. (filele 286-288), M.C. (filele 295-304), M.L.I. (filele 307-310), coroborate cu declaraţiile inculpaţilor J.C. (fila 316) şi C.T.A. (filele 333-346), care la prima instanţă au solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen.

Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt conformă realităţii,în sensul că cei doi inculpaţi au comis faptele în împrejurările descrise mai sus,respectiv,că aceştia,în calitate de administratori şi asociaţi ai SC C.G. SRL Mihoveni, în perioada februarie - octombrie 2008, au executat lucrări de construcţii către SC D.C.Î. SRL Bucureşti şi SC S.C. SRL, pentru care au emis 5 facturi fiscale şi respectiv 18 facturi fiscale, pe care nu le-au evidenţiat în actele contabile ale societăţii, precum şi veniturile realizate, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit în sumă de 125.052 lei, plus accesorii impozit pe profit de 90.994 lei şi a TVA în sumă de 148.499 lei, la care se adaugă majorări de întârziere de 108.842 lei la data de 14 septembrie 2010 (în total 473.387 lei); cu intenţie, în luna ianuarie 2009, l-au determinat pe numitul M.C. la sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă a sediului SC C.G. SRL, concomitent cu înstrăinarea către acesta a societăţii fără ca persoana respectivă să se afle în cunoştinţă de cauză, având convingerea că înscrisurile pe care Ie-a semnat reprezentau contractul său de muncă.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor comise de cei doi inculpaţi, curtea a constatat că prima instanţă a făcut o aplicare greşită a legii în ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, în sensul că în mod greşit s-a reţinut în cauză forma agravantă a acestei infracţiuni, prevăzută la alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Astfel, în cauză, cei doi inculpaţi i-au cauzat părţii civile un prejudiciu constând din suma de 148.499 lei, reprezentând T.V.A., la care se adaugă suma de 108.842 lei reprezentând accesorii T.V.A.;suma de 125.052 lei, reprezentând impozit pe profit, la care se adaugă suma de 90.994 lei, reprezentând accesorii impozit pe profit, accesoriile fiind calculate de la data comiterii faptelor până la data de 04 octombrie 2011, când partea civilă şi-a precizat suma cu care se constituie parte civilă.

Ori, la stabilirea încadrării juridice a infracţiunii de evaziune fiscală, ca de altfel şi în cazul altor infracţiuni a căror încadrare juridică depinde şi de cuantumul prejudiciului cauzat, trebuie luat în calcul prejudiciul existent la data comiterii faptei şi nu cel rezultat prin adăugarea dobânzilor şi a penalităţilor ce curg în continuare. A proceda în sensul în care a procedat prima instanţă, ar însemna ca o încadrare juridică să depindă, printre altele, şi de durata procesului respectiv, ceea ce legiuitorul nu a urmărit.

Prin urmare, sub acest aspect, apelurile ambilor inculpaţi s-a apreciat că sunt întemeiate, încât se impune a fi admise, în sensul reţinerii încadrării juridice corecte stabilită prin actul de sesizare al instanţei, respectiv, aceea prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Dată fiind această încadrare juridică, care prevede limite mai mici de pedeapsă, curtea a apreciat că se impune o nouă condamnare a celor doi inculpaţi, la câte o pedeapsă mai redusă, ţinând cont, pe lângă limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, şi de gradul de pericol social al infracţiunii,modalitatea în care a fost comisă, consecinţele produse, respectiv valoarea ridicată cauzată bugetului de stat, care nu a fost recuperată, de faptul că au avut o poziţie procesuală corectă pe parcursul cercetării judecătoreşti şi că nu au antecedente penale.

Faţă de aceste elemente, curtea a apreciat că pedeapsa de câte 2 ani închisoare la care au fost condamnaţi fiecare dintre inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. la art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, exprimă gradul concret de pericol social al infracţiunii şi periculozitatea inculpaţilor.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor, aspect criticat şi de parchet, curtea a apreciat nu numai că nu se impune ca acestea să fie executate în regim de penitenciar, aşa cum a solicitat parchetul, ci dimpotrivă, că modalitatea stabilită de prima instanţă, respectiv, aceea a suspendării sub supraveghere, nu este oportună în cauza de faţă, dată fiind în primul rând încadrarea juridică a faptei reţinută de instanţa de apel, încadrare care, aşa cum s-a arătat mai sus, atrage limite de pedeapsă mai reduse, dar şi faptul că sunt îndeplinite, cumulativ, cerinţele prevăzute la art. 81 C. pen., pentru a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut la art. 82 C. pen. şi cu consecinţele prevăzute la art. 83, 84 C. pen. Instanţa a considerat că această modalitate de executare a pedepselor este în măsură să asigure scopul acestora, şi anume, de reeducare a inculpaţilor şi de prevenţie generală în comiterea de noi infracţiuni, chiar dacă inculpaţii nu le vor executa efectiv, fiind însă supuşi riscului de revocare a acestui beneficiu, în condiţiile arătate la art. 83 C. pen.

Aşa fiind, instanţa, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpaţi şi a desfiinţat parţial sentinţa apelată, în sensul arătat mai sus, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei de faţă.

Totodată, pentru motivele expuse mai sus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de parchet, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul C.T.A.

Prin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei şi susţinute şi oral de apărătorul ales al inculpatului, recurentul critică modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, apreciind că A.N.A.F. - ul nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel că în mod greşit a fost obligat la plata sumelor către aceasta.

Analizând decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Examinând ansamblul probator administrat în cauza, Înalta Curte constată că, prin declaraţia dată de inculpatul C.T.A. în faţa instanţei de fond, înscris aflat la fila 45 dosar fond, acesta a declarat la data de 14 decembrie 2011 că.”Cunosc constituirea de parte civilă a Statului Român prin A.N.A.F. şi sunt de acord să recuperez prejudiciul.” Din acest înscris rezultă principiul disponibilităţii inculpatului de a achita prejudicial produs, a cărui întindere prin fapta comisă de către inculpat,prin fapta care a antrenat angajarea răspunderii penale faţă de acesta, a fost corect determinat de către prima instanţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului organul de urmărire penală şi instanţa de judecată au îndatorirea să lămurească, pe bază de probe cauza sub toate aspectele.

Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond a ţinut cont la stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin fapta inculpatului, de suma indicată în adresa din 28 septembrie 2011, a D.G.F.P. Suceava în calitate de mandatar al A.N.A.F. prin care s-a constituit parte civilă cu suma de 473.387 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului,cu obligarea inculpaţilor la plata accesoriilor până la data realizării efective a plăţii.

Astfel că, în mod justificat au fost obligaţi în solidar, inculpaţii J.C. şi C.T.A., iar aceştia în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.G. SRL Suceava, prin lichidator A.I.I.P.U.R.L. Suceava să plătească părţii civile Statul Român - A.N.A.F. - prin mandatar D.G.F.P Suceava, suma de 473.387 lei reprezentând TVA, accesorii TVA, impozit pe profit şi accesorii impozit pe profit, la care se vor adăuga şi accesoriile fiscale aferente acestei sume globale, până la data achitării integrale a debitului.

Având în vedere că întinderea prejudiciului cauzat prin infracţiunea comisă de către inculpat a fost corect determinată în considerarea unor probe judicios administrate şi evaluate de către instanţele anterioare, Înalta Curte, constatând că decizia recurată este legală şi temeinică, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.T.A. împotriva deciziei penale nr. 97 din 15 octombrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.T.A. împotriva deciziei penale nr. 97 din 15 octombrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2013.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 717/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs