ICCJ. Decizia nr. 757/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 757/2013
Dosar nr. 11998/121/2011
Şedinţa publică din 1 martie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 400 din 22 august 2012 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosar nr. 11998/121/2011, s-a dispus condamnarea inculpatului L.A. la o pedeapsă principală de 4 ani şi 4 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului L.A. şi conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principala durata executată de la 24 octombrie 2011 la zi si respectiv 22 august 2012.
S-a constatat că SC T. SRL – Tălpigi, jud. Galaţi este radiată din Registrul Comerţului.
În baza art. 14 C. pen., în referire la art. 998 C. civ. (anterior), s-a dispus obligarea inculpatului L.A. la plata sumei de 509.582 lei RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă D.G.F.P. Galaţi – Galaţi.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei hotărâri la registrul comerţului Galaţi.
S-a respins suplimentul de onorariu solicitat de expertul contabil din cauză ca nefondat.
În baza art. 189 şi 191 C. pen., s-a dispus obligarea inculpatului L.A. la plata sumei de 450 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a avut în vedere că prin Rechizitoriul cu nr. 846/ P din 11 noiembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost trimis în judecata, in stare de arest preventiv, inculpatul L.A. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscala prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen.
Prin actul de sesizare al instanţei s-au reţinut următoarele:
Inculpatul L.A. este cunoscut cu antecedente penale, locuieşte în comuna Ghidigeni, judeţul Galaţi şi în perioada 2008 – 2010 a fost asociat unic si administrator al SC T. SRL – Tălpici, jud. Galaţi, societatea având ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul prin „chioşcuri si pieţe”.
În perioada de activitate a societăţii sale inculpatul L.A. achiziţiona animale (bovine) de la diferite persoane fizice pe care le-a vândut la diferite societăţi comerciale din judeţul Botoşani, după abatorizare inculpatul fiind obligat legal să întocmească borderouri de achiziţii după cumpărarea animalelor de la persoane fizice.
Pentru a marca achiziţiile de animale inculpatul efectua „intrări” în contabilitate cu facturi fiscale de la diferite societăţi comerciale cu plata de TVA si cu indicarea unui preţ mult mai mare. După vânzarea animalelor sacrificate în judeţul Botoşani, inculpatul colecta TVA – ul după ce vindea cu această taxă deşi în mod legal trebuia să o vireze la bugetul de stat.
Inculpatul L.A. nu a respectat procedura legală de vânzare – cumpărare invocând faptul că plata TVA-ului s-a efectuat la momentul achiziţiei de la societăţi comerciale, dar în fapt astfel de achiziţii erau inexistente, societăţile comerciale invocate ori erau radiate sau pur si simplu nu au fost relaţii comerciale cu acestea.
Verificările financiare efectuate după luna martie 2010 au constatat grave nelegalităţi şi abuzuri în activitatea comercială a inculpatului L.A.
Astfel, verificările efectuate de Garda Financiara Galaţi în cooperare cu Gărzile Financiare din Buzău, Bucureşti, Vaslui, Vrancea au constatat că inculpatul nu a derulat activităţi comerciale cu societăţile din aceste judeţe deşi în evidenţele inculpatului apăreau activităţi comerciale şi facturi fiscale cu diferite societăţi.
Verificările efectuate de Garda Financiară Iaşi au constatat că inculpatul L.A. nu a derulat activităţi comerciale cu SC F. SRL Iaşi, această societate din Iaşi, nu a desfăşurat nicio activitate comerciala de alt fel cu societăţi din judeţul Galaţi iar din luna noiembrie 2009 şi-a încetat practic activitatea.
Societatea inculpatului SC „T.” SRL Galaţi a înregistrat ca documente justificative pentru livrarea de carne efectuată în cursul anului 2009, facturi fiscale, ce figurează a fi emise ca vânzător de societăţile SC „R.” SRL Bucureşti, SC „G.C.” SRL Adjud, SC „A.” SRL Vaslui, SC „E.” SRL Bucureşti, SC „M.” SRL Buzău, dar verificările efectuate au scos la iveală faptul că aceste societăţi nu au avut relaţii comerciale cu inculpatul L.A. sau cu societatea sa.
S-a mai reţinut că în perioada octombrie-decembrie 2009, societatea administrată de inculpat SC „T.” SRL Galaţi a achiziţionat 50.660 kg carne de bovină de la societăţile comerciale indicate mai sus, carne care a fost vândută la SC „A.C.G.” SRL Botoşani, în baza a 34 facturi fiscale, cu preţul de 599.304,80 lei.
Verificările efectuate la societăţile de care s-a folosit inculpatul, ca fiind societăţi de la care ar fi achiziţionat carne şi produse din carne, au relevat faptul că acestea nu aveau ca obiect de activitate vânzarea de produse alimentare ci cu totul alte obiecte de activitate, nu au derulat activităţi comerciale în judeţul Galaţi sau erau radiate ori îşi încetaseră activitatea.
Verificările efectuate au relevat faptul că SC „R.” SRL Bucureşti avea ca obiect de activitate comerţul cu produse tipografice iar SC „E.” SRL Bucureşti, SC „M.” SRL Buzău, SC „F.” SRL Iaşi şi SC „A.” SRL Tutova nu au derulat activităţi comerciale în perioada 2008-2010.
S-a mai constatat că activitatea contabilă a societăţii inculpatului L.A. a fost condusă în mod defectuos şi prin întreaga activitate infracţională din perioada 2009-2010, inculpatul L.A. a cauzat bugetului de stat un prejudiciu total de circa 510.000 lei RON.
Pe rolul Tribunalului Galaţi, cauza a fost înregistrată la nr. 11998/121/2011, din 11 noiembrie 2011.
Partea vătămată M.F.P. – D.G.F.P. Galaţi s-a constituit parte civilă atât la urmărirea penală cât şi în faţa instanţei de judecată cu suma totală de 509.582 lei, reprezentând prejudiciu cauzat de inculpatul L.A., prin activitatea sa infracţională.
Prin adresa comunicată la dosar s-a constatat că societatea inculpatului SC „T.” SRL Tălpigi este radiată din Registrul Comerţului din vara anului 2011.
La termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2012, inculpatul a precizat că nu doreşte să dea declaraţii în faţa instanţei de judecată şi nu înţelege să uziteze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.
Martora T.R., audiată în faţa instanţei a declarat că inculpatul a livrat animale vii în judeţul Botoşani, acestea erau sacrificate la un abator din comuna Răchiţi, judeţul Botoşani, după care carnea în carcasă era vândută.
Aceeaşi martoră a mai arătat că bovinele erau aduse la Botoşani din judeţul Galaţi dar că nu ştie de la ce persoană le achiziţiona inculpatul L.A.
Din declaraţia dată de martora C.S.I. s-a constatat că rezultă că SC R. SRL Bucureşti nu a derulat nicio activitate comercială cu inculpatul sau societatea acestuia din com. Ghidigeni şi nu ştie cum, ca unele facturi fiscale ale inculpatului să fie „emise” în numele societăţii din Bucureşti.
Martorii T.Şt. şi L.L., cu domiciliile în judeţul Botoşani, au arătat, printre altele, că inculpatul a dus animale vii (bovine) în judeţul Botoşani, unde erau sacrificate şi vândute, la un transport fiind duse chiar 10-12 bovine dar nu ştiu de unde erau procurate aceste animale.
Aceiaşi martori au mai arătat că la societăţile lor se primea carnea de bovină în carcasă, iar inculpatul primea preţul pentru carnea vândută.
În cauză, s-a solicitat şi s-a efectuat o expertiză financiar-contabilă la solicitarea apărătorului inculpatului, expertiză care a relevat existenţa aceluiaşi prejudiciu indicat de partea vătămată şi de probele din dosar, iar expertiza efectuată nu a fost contestată de inculpatul L.A.
Din declaraţia martorului Ş.I.G., audiat în faţa instanţei la termenul din 16 august 2012, rezultă că societatea sa, SC „G.” SRL Adjud, nu a avut relaţii comerciale cu inculpatul sau societatea sa şi nu îşi explică cum de s-au folosit numele şi antetul societăţii sale în unele chitanţe fiscale.
În faza de urmărire penală, reprezentanţi ai societăţilor comerciale pentru care inculpatul utiliza antetul, formulare şi chitanţe fiscale au arătat că nu au derulat activităţi comerciale cu inculpatul, nu au vândut acestuia carne sau produse din carne, şi mai mult decât atât, unele societăţi comerciale din Vaslui, Buzău, Bucureşti, Iaşi, Vrancea nici nu mai desfăşurau activităţi comerciale în perioada 2008-2010, încetându-şi activitatea.
Analizând şi coroborând probele existente în dosarul de urmărire penală cu cele administrate în faza de judecată, instanţa de fond a constatat că vinovăţia inculpatului L.A. este pe deplin dovedită.
Potrivit încadrării juridice a faptei, inculpatul a comis în esenţă infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada 2009-2010, în derularea activităţii comerciale prin societatea sa, a evidenţiat în actele contabile sau în alte documente legale, cheltuieli şi operaţiuni care nu au la bază operaţiuni comerciale reale ori evidenţa altor operaţiuni fictive.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului L.A. care, în perioada indicată mai sus, în calitate de administrator şi reprezentant unic al SC „T.” SRL Tălpigi, jud. Galaţi a înregistrat în contabilitatea societăţii operaţiuni fictive, nereale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 509.582 lei RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen.
La dozarea şi individualizarea pedepsei, au fost luate în considerare criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen., privind pericolul social al faptei, valoarea ridicată a prejudiciului, modul şi scopul comiterii infracţiunii dar şi persoana inculpatului L.A.
În faza dezbaterilor judiciare, inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei fără reţinerea alin. (2) din textul de lege întrucât prejudiciul cauzat bugetului de stat ar fi mai mic de 100.000 euro.
S-a mai solicitat achitarea inculpatului conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât acesta nu ar fi acţionat cu intenţie, fapta nu îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii iar inculpatul nu s-a folosit de chitanţe fiscale fictive sau de societăţi comerciale cu care nu ar fi derulat operaţiuni comerciale.
În ultimul cuvânt, inculpatul a precizat că regretă fapta comisă.
Prima instanţă a apreciat că cererile şi apărările inculpatului sunt nefondate din următoarele considerente:
Recapitulând sintetic situaţia de fapt, modul de acţiune infracţională a inculpatului L.A. a fost următorul:
În dorinţa de a obţine venituri băneşti consistente, inculpatul, în perioada 2009-1010, s-a ocupat cu achiziţionarea de bovine de la diferite persoane fizice de pe raza judeţului Galaţi, bovine care erau transportate în judeţul Botoşani unde erau sacrificate la abatoare şi apoi carnea era vândută.
În mod fictiv, inculpatul a emis şi a înregistrat în registrele comerciale ale societăţii sale (în prezent radiată), facturi fiscale care indicau operaţiuni comerciale între societatea sa şi aceste societăţi care aveau calitatea fictivă de vânzători ai bovinelor sau a cărnii de bovină în carcasă.
Facturile fiscale aflate la dosar dovedesc faptul că preţul de achiziţie a cărnii de bovină era foarte ridicat, de excepţie pe piaţa agroalimentară, inculpatul vroind printre aceste activităţi fictive doar să încaseze TVA-ul, precizând că plata TVA-ului a fost făcută de societăţile comerciale fictive la momentul în care i-ar fi vândut marfa şi că taxa pe valoare adăugată i se cuvine.
Deşi taxa pe valoare adăugată trebuia avansată la bugetul de stat, inculpatul a încasat-o precizând în apărare în mod nereal că această taxă a fost virată de societăţile comerciale vânzătoare în momentul în care i-a livrat carnea de bovină pe baza facturilor şi chitanţelor fiscale.
Aşa cum s-a descris în situaţia de fapt indicată mai sus, inculpatul nu a derulat în fapt nicio activitate comercială cu cele 7-8 societăţi comerciale în numele cărora s-a folosit de chitanţe şi facturi fiscale fictive, scopul său fiind doar acela de a percepe taxa TVA şi de a nu o vira la bugetul de stat.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, Tribunalul Galaţi a constatat că aceasta este corect reţinută prin rechizitoriu, este determinată de valoarea reală a prejudiciului cauzat bugetului de stat, care este de 509.582 lei RON, deci peste valoarea de 10.000 euro prevăzută la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
Prejudiciul de 509.582 lei nu a fost contestat de inculpat nici după efectuarea expertizei contabile, este un prejudiciu real, este dovedit cu încasările aflate la dosar şi se compune din impozit pe profit, prejudiciu real, TVA şi majorări.
Prima instanţă a apreciat că nu se impune nici achitarea inculpatului L.A. conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât fapta comisă de acesta întruneşte toate elementele constitutive prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, acesta acţionând cu intenţie directă şi urmărind să cauzeze un prejudiciu bugetului de stat şi corelativ încasarea pe nedrept a unor sume de bani.
Aşa cum s-a arătat mai sus, inculpatul L.A. a înregistrat şi s-a folosit de facturi fiscale cu numele unor societăţi comerciale cu care nu a derulat nicio activitate comercială de achiziţionare de bovine sau carne în carcasă de bovine.
În faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut în parte fapta comisă precizând că din anul 2009 s-a ocupat cu achiziţionarea de animale după care acestea erau duse în judeţul Botoşani unde erau sacrificate iar carnea în carcasă obţinută era vândută.
Inculpatul L.A. este cunoscut cu antecedente penale, este recidivist ceea ce dovedeşte o stăruinţă a acestuia în comiterea de fapte antisociale (penale).
Având în vedere totuşi că inculpatul este foarte tânăr, este căsătorit, nu a contestat expertiza contabilă efectuată şi are un grad de pregătire şcolară şi profesională redus, prima instanţă a orientat pedeapsa aplicată către limita minimă prevăzută de lege cu reţinerea legală şi a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale.
S-a dispus ca pedeapsa redusă să fie executată de inculpatul L.A. în regim de detenţie, având în vedere gravitatea faptei comise dar şi împrejurarea că acesta este recidivist.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. şi conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală durata executată de la 24 octombrie 2011 la zi.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului L.A. conform art. 350 C. proc. pen., întrucât se menţin condiţiile şi motivele care au stat la baza măsurii preventive iniţiale.
Deoarece societatea SC „T.” SRL, în numele căruia a acţionat inculpatul este radiată, urmează ca doar inculpatul L.A., singular, să fie obligat la plata prejudiciului către partea civilă, acesta prejudiciu fiind dovedit şi corect calculat aşa cum, de altfel, a stabilit şi expertiza contabilă efectuată în cauză, în faza de judecată.
S-a dispus a se comunica o copie a hotărârii la Registrul Comerţului Galaţi iar suplimentul de onorariu solicitat de expert nu a fost admis, întrucât încă de la dispunerea expertizei în cauză, s-a stabilit un onorariu destul de „echitabil” în raport de complexitatea şi importanţa expertizei efectuate.
Împotriva sentinţei penale nr. 400 din 22 august 2012 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 11998/121/2011, a formulat apel inculpatul L.A. criticând soluţia instanţei de fond pentru netemeinicie, arătând că în mod greşit aceasta nu a reţinut circumstanţe atenuante judiciare în sarcina inculpatului care să aibă ca efect coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
A mai arătat inculpatul, prin apărător ales, că de la judecata în fond şi până în prezent a depus stăruinţă în achitarea prejudiciului, achitând suma de 6000 lei conform chitanţei seria TS8 nr. 4543717 eliberată de A.F.P. Tecuci, judeţul Galaţi.
Prin decizia penală nr. 268/ A din 4 decembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul L.A. împotriva sentinţei penale nr. 400 din 22 august 2012, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 11998/121/2011.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 400/2012 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:
A redus de la 4 ani şi 4 luni închisoare la 4 (patru) ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.
A constatat că inculpatul L.A. a achitat părţii civile suma de 6000 lei, rămânând un rest neachitat în sumă de 493.582 lei către partea civilă D.G.F.P. Galaţi (chitanţa seria TS8 nr. 4543717)
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive cu începere de la 24 octombrie 2011 la zi.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu s-a stabilit să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că în cauză nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului, însă a redus pedeapsa aplicată având în vedere stăruinţa depusă pentru a achita o parte din prejudiciu.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., a declarat recurs inculpatul L.A., criticile sale vizând, în esenţă, greşita încadrare juridică a faptei, apreciind că aceasta trebuie încadrată în dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 întrucât prejudiciul cauzat este mai mic de 10.000 euro şi netemeinicia pedepsei aplicate pe care o apreciază ca fiind prea mare, în mod greşit nefiind reţinute circumstanţe atenuante în favoarea sa, deşi a depus stăruinţă în acoperirea prejudiciului.
În susţinerea recursului, inculpatul invocă cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanţa de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., cât şi din perspectiva art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respinse, ca atare, pentru considerentele ce urmează:
Reţine Înalta Curte că situaţia de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanţa de fond care a realizat o analiză amplă şi obiectivă a întregului ansamblul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptei este justă şi corespunde situaţiei de fapt, în mod corect apreciind instanţa de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că fapta inculpatului L.A. care, în perioada 2009-2010, în calitate de administrator şi reprezentant unic al SC „T.” SRL Tălpigi, jud. Galaţi, a înregistrat în contabilitatea societăţii operaţiuni fictive, nereale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 509.582 lei RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen.
În mod corect a fost respinsă cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu înlăturarea alin. (2), întrucât încadrarea juridică a faptei este determinată de valoarea reală a prejudiciului cauzat bugetului de stat, respectiv 509.582 lei RON, adică peste valoarea de 10.000 euro, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
Referitor la prejudiciul stabilit în cauză, este de observat că inculpatul nu l-a contestat nici după ce a fost efectuată expertiza contabilă, acesta fiind dovedit cu dovada încasărilor şi este format din impozit pe profit, prejudiciu real TVA şi majorări.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepsei, în raport de criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, modalitatea concretă de comitere a faptei, urmările acesteia, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, cât şi circumstanţele personale (este recidivist, dovedind perseverenţă infracţională, tânăr, căsătorit, grad redus de pregătire profesională şi şcolară, a recunoscut în parte infracţiunea), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care prin cuantum şi ca modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen., care prevăd că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Reţine Înalta Curte că întemeiat nu s-au reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului în raport de faptul că aspectele personale pozitive invocate de inculpat au fost valorificate prin reducerea pedepsei la minimul special prevăzut de lege.
Pe de altă parte, nu este de neglijat faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, având alte două condamnări definitive, iar activitatea sa infracţională s-a derulat pe un timp lung (circa 2 ani), în formă continuată, cauzând un prejudiciu cu o valoare ridicată.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia au fost corect individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite, pe viitor, săvârşirea de fapte penale, şi prin urmare, solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei este neîntemeiată.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă timpul prevenţiei, la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva deciziei penale nr. 268/ A din 04 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata prevenţiei de la 24 octombrie 2011 la 01 martie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 martie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 755/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 758/2013. Penal. Falsul material în... → |
|---|
