ICCJ. Decizia nr. 764/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 764/2013
Dosar nr. 35644/3/2012
Şedinţa publică din 1 martie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 804 din 19 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I-a Penală, a fost r espinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul V.C. , ca inadmisibilă.
A fost obligat revizuientul la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că, prin cererea sa, petentul V.C. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 148 din 18 februarie 2011 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 491 din 21 februarie 2012 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost condamnat 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, în baza căreia s-a emis MEPI nr. 286 din 22 februarie 2012.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că: la soluţionarea cauzei nu a fost avut în vedere faptul că din înregistrarea video a conflictului se putea observa că inculpatul nu a lovit partea vătămată; nici unul dintre martorii audiaţi în cauză nu declară că l-au văzut agresând victima; din conţinutul certificatului medico-legal aflat la dosar nu rezultă că viaţa victimei a fost pusă în primejdie; de altfel, la instanţa de fond a reţinut o altă încadrare juridică a faptei - vătămare corporală; este necesară în cauză efectuarea unei noi expertize medico-legale; pedeapsa este greşit individualizată, lui fiindu-i aplicată cea mai aspră sancţiune, deşi a avut o contribuţie mai redusă decât coinculpaţii la comiterea faptei.
Cererea de revizuire a fost înaintată Tribunalului Bucureşti împreună cu referatul întocmit de procuror, prin care s-a solicitat respingerea - ca inadmisibilă - a cererii.
Analizând actele cauzei, Tribunalul a reţinut următoarele:
Cererea de revizuire vizează sentinţa penală nr. 148 din 18 februarie 2011, pronunţată în dosarul nr. 31072/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II- Penală, definitivă prin decizia nr. 491 din 21 februarie 2012 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală, prin care revizuientul a fost condamnat la 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) cu aplic. art. 37 lit. b), art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. pen. şi la 8 luni închisoare pentru infr. prev. de art. 321 alin. (1) cu aplic, art. 75 lit. c), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 3201 C. pen., urmând ca în final să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Însă, toate criticile formulate vizează interpretarea probelor în vederea stabilirii situaţiei de fapt, nefiind vorba de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei, în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., şi, cu atât mai puţin, de vreunul dintre celelalte cazuri de revizuire, prev. de art. 394 alin. (1) lit. b)-d) C. proc. pen.
Ca atare, Tribunalul a apreciat cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă, astfel că a respins-o ca atare.
Împotriva acestei hotărâri, condamnatul V.C. a declarat apel (nemotivat în scris), acesta fiind înaintat de Tribunal şi înregistrat pe rolul acestei Curţi la data de 16 octombrie 2012.
În susţinerile orale, revizuientul (care a beneficiat de asistenţa juridică a unui apărător desemnat de Curte, din oficiu), a apreciat că se impunea admiterea cererii sale, întrucât, s-a procedat la o greşită individualizare judiciară.
Prin decizia penală nr. 313 din 13 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul V.C. împotriva sentinţei penale nr. 804 din 19 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar cererea de revizuire a fost respinsă justificat întrucât motivele invocate nu sunt prevăzute de disp. art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 3853 C. proc. pen., revizuientul V.C., fără a-l motiva în scris.
La termenul fixat pentru soluţionarea recursului, respectiv 1 martie 2013, în şedinţă publică şi în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, recurentul revizuient a declarat că îşi retrage recursul.
Aşa fiind, Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voinţă a recurentului revizuient şi dispoziţiile art. 3854 C. proc. pen. rap. la art. 369 C. proc. pen., va lua act de cererea de retragere a recursului formulat de revizuientul V.C., împotriva deciziei penale nr. 313 din 13 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală.
Va fi obligat recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul V.C. împotriva deciziei penale nr. 313 din 13 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 martie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 762/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 765/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
