ICCJ. Decizia nr. 780/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 780/2013
Dosar nr. 781/122/2012
Şedinţa publică din 4 martie 2013
Asupra recursului penal de faţă ;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 170 din 25 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, modificată, art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.P.F. la 7 (şapte) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc în locul de detenţie.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi 2, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 modificată, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 29 C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc în locul de detenţie, neurmată de executare.
În baza art. 39 alin. (1), (2) C. pen., a fost contopit restul de pedeapsă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni rămas de executat la data faptei (23 aprilie 2011) din pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 255 din 30 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 159/A din 24 iunie 2010 a Curţi de Apel Bucureşti, cu pedepsele aplicate în speţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare.
În baza art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii acestor drepturi pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. A fost menţinută arestarea inculpatului.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a dedus perioada executată de la 23 aprilie 2011, la zi. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 422/2010 emis de Tribunalul Bucureşti şi s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 7 ani închisoare.
Prin aceeaşi sentinţă penală, în baza art. 2 alin. (1) şi 2, cu aplicarea art. 14 lit. c) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata G.D.A. la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în locul de detenţie.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen..
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei ce a fost aplicată acestei inculpate, pe o durată de 5 ani termen de încercare, atrăgându-se atenţia acesteia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen..
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, a fost confiscată cantitatea totală de 4,39 gr pulbere ce conţine heroină şi cafeina, rămasă după efectuarea analizelor de laborator şi depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din 23 mai 2011.
A fost obligat fiecare inculpat la câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu în cursul urmăririi penale şi 300 RON reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu în cursul judecăţii s-au dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru, a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În perioada aprilie-iunie 2011, inculpatul M.P.F., persoană privată de libertate în cadrul Penitenciarului Giurgiu, a instigat-o pe inculpata G.D.A., în mod repetat, să îi procure şi introducă în locul de detenţie, cu ocazia vizitei, heroină, drog de mare risc.
Astfel, la data de 23 aprilie 2011, inculpata G.D.A. a fost depistată la sectorul vizite al Penitenciarului Giurgiu, în timp ce avea asupra sa şase „bile" având cantitatea totală de 4,77 grame de substanţă pulverulentă ce conţinea heroină şi cofeină, pe care urma să le predea inculpatului M.P.F., persoană privată de libertate.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 02 mai 2011 efectuat de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor a concluzionat faptul că probele înaintate sunt constituite din cantitatea totală de 4,77 grame, substanţă pulverulentă ce conţine Heroină şi Cofeină, drog de mare risc, ce face parte din Tabel Anexa I din Legea nr. 143/2000.
Fiind audiată, inculpata G.D.A. a recunoscut şi regretat săvârşirea infracţiunii, judecătorul fondului apreciind cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, întrucât, în timpul urmăririi penale, aceasta a facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane implicate în traficul de droguri.
În perioada 25 mai 2011-23 iulie 2011, în urma punerii în executare a autorizaţiilor emise în cauză de Tribunalul Giurgiu la solicitarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu, privind efectuarea de interceptări şi înregistrări ale convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpaţi, aspectele relatate de inculpata G.D.A. s-au confirmat, rezultând faptul că aceasta a fost instigată - în mod repetat - de inculpatul M.P.F. să îi procure şi introducă droguri în penitenciar, sumele de bani destinate cumpărării drogurilor, fiind depuse prin poştă de inculpat şi ridicate de inculpată în acest scop.
Aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor M.A. şi O.B., angajaţi cu statut special în cadrul Penitenciarului Giurgiu, consemnate în procesul-verbal de constatare a infracţiunii din data de 23 aprilie 2011, aceştia au observat că, în timpul vizitei pe care inculpata G.D.A. o efectua în penitenciar la inculpatul M.P.F., acesta din urmă a practicat o gaură în plasa despărţitoare a vorbitorului, motiv pentru care au procedat la percheziţionarea inculpatei G.D.A., ocazie cu care au fost descoperite 6 (şase) bile confecţionate din material plastic ascunse în gluga gecii pe care o purta, conţinând o substanţă pulverulentă de culoare bej, ce urmau a fi înmânate inculpatului M.P.F..
Cu ocazia audierii, inculpatul M.P.F. a declarat faptul că, din anul 1995 este consumator de heroină, despre acest lucru ştiind şi prietena sa, inculpata G.D.A., căreia, la începutul lunii aprilie 2011 i-a solicitat să îi procure şi să introducă heroină în Penitenciarul Giurgiu, unde executa o pedeapsă privativă de libertate, cu ocazia vizitei. Aceasta a fost de acord cu acest lucru şi, în acest sens, cei doi au purtat mai multe discuţii telefonice.
Inculpatul M.P.F. a declarat şi faptul că sumele de bani destinate procurării drogurilor erau expediate de el din penitenciar pe numele inculpatei G.D.A., la diferite oficii poştale din Bucureşti.
Inculpatul M.P.F. a recunoscut şi regretat săvârşirea infracţiunii.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept: Faptele săvârşite de inculpatul M.P.F. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc în locul de detenţie (fapta din 23 aprilie 2011) şi infracţiunea de instigare la trafic de droguri de mare risc în locul de detenţie, neurmată de executare săvârşită în formă continuată (faptele comise în perioada aprilie-iunie 2011) şi în stare de recidivă, ambele aflate în concurs real, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din 23 aprilie 2011) şi art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 29 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (faptele din perioada aprilie-iunie 2011) ambele cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege şi art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen..
Fapta săvârşită de inculpata G.D.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în locul de detenţie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege.
Instanţa de fond - analizând materialul probator administrat în cauză - a reţinut că inculpaţii au comis faptele pentru care au fost trimişi în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu.
A constatat că vinovăţia inculpaţilor este pe deplin dovedită, pe baza materialului probator administrat în cursul urmării penale, respectiv procesul verbal de constatare a infracţiunii, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, procesele-verbale ale interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice efectuate în cauză, declaraţiilor de inculpaţi şi declaraţiilor de martori.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, judecătorul fondului a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse corespunzătoare, având în vedere atât pericolul social al faptelor comise, dar şi persoana inculpaţilor, atitudinea sinceră a acestora pe tot parcursul procesului penal, faptul că au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3202 C. proc. pen..
Cu privire la inculpatul M.P.F., judecătorul fondului a avut în vedere că acesta a mai comis fapte de aceeaşi natură pentru care pedepsele aplicate au fost îndestulătoare.
La data comiterii faptelor inculpatul M.P.F. se afla în Penitenciarul Giurgiu în executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 255 din 30 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 159/A din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, pentru care s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 422/2010, astfel cum rezultă din fişa de cazier de la dosarul de urmărire penală.
Cu privire la acest inculpat, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen. şi, în consecinţă, a contopit restul de pedeapsă de 3 ani şi 6 luni rămas de executat din pedeapsa de mai sus la data faptei (23 aprilie 2011), cu pedepsele aplicate în speţă, deducând perioada executată, de la 23 aprilie 2011 la zi.
În ceea ce o priveşte pe inculpata G.D.A., s-a făcut aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere că nu posedă antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, a facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane implicate în traficul de droguri.
Asupra modalităţii de executare a pedepsei s-a apreciat că faţă de persoana inculpatei, scopul pedepsei poate fi atins şi prin lăsarea acesteia în libertate, făcând aplicarea art. 81-82 C. pen..
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel inculpatul M.P.F., fără a arăta în scris motivele de nemulţumire.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul a invocat exclusiv greşita individualizare a pedepsei la care a fost condamnat în primă instanţă, în ceea ce priveşte durata acesteia, solicitând, în principal, reducerea acelei pedepse.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, precum şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, instanţa de apel a constatat că apelul este nefondat.
Din analiza actelor dosarului, Curtea a apreciat că, la judecarea în fond a cauzei au fost respectate prevederile art. 62 C. proc. pen., cauza fiind lămurită sub toate aspectele pe bază de probe în interesul aflării adevărului judiciar, iar în urma unei evaluări judicioase şi obiective a materialului probator administrat în speţă, în conformitate cu prevederile art. 63 C. proc. pen., a stabilit, în mod corect, situaţia de fapt dedusă judecăţii, vinovăţia inculpaţilor şi încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată, astfel că soluţia de condamnare a inculpaţilor, adoptată de către instanţa de fond, este temeinică şi legală.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de apel a arătat că judecătorul fondului s-a raportat la criteriile consacrate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama de limitele de pedeapsă prevăzute în Legea nr. 143/2000 pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite prin normele incriminate şi de împrejurările care agravează răspunderea penală.
Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, a considerat că scopul pedepsei şi funcţiile acesteia pot fi realizate cu maximă eficienţă numai prin executarea efectivă a pedepsei în regim de detenţie, reţinând persistenţa în activitatea infracţională a inculpatului M.P.F..
Pentru aceste argumente, prin decizia penală nr. 317 din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.P.F..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.P.F..
Recursul nu a fost motivat.
La termenul de judecată din 4 martie 2013, fiind prezent personal în faţa Înaltei Curţi, recurentul inculpat M.P.F., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a învederat instanţei că îşi retrage recursul formulat şi a solicitat să se ia act de manifestarea sa de voinţă.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat în condiţiile arătate în textul de lege menţionat, constatând îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voinţa recurentului inculpat, valabil exprimată, de retragere a recursului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat M.P.F. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.P.F. împotriva deciziei penale nr. 317 din 15 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 781/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 78/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
