ICCJ. Decizia nr. 808/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 808/2013

Dosar nr. 5223/107/2012

Şedinţa publică din 6 martie 2013

Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 272 din 17 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, s-a dispus:

I.În baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor în actul de sesizare, din 3 infracţiuni de trafic de minori , prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 (comise în dauna minorilor V.V.F., V.M.C. şi V.A.M.) într-o infracţiune unică prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 320¹ C. proc. pen. şi condamnarea inculpatului V.G. la:

- 10 ani închisoare şi 8 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. ;

- 7 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 (faţă de partea vătămată V.B.), raportat la art. 320¹ C. proc. pen.;

- 8 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), rap. la alin. (2) lit. b¹) şi alin. (3) teza I C. pen. (faţă de partea vătămată minoră V.M.C.), raportat la art. 320¹ C. proc. pen.;

- 7 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), raportat la alin. (2) lit. b¹) C. pen. (faţă de partea vătămată V.B.), raportat la art. 320¹ C. proc. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de incest, prevăzută de art. 203 C. pen. (faţă de partea vătămată V.M.C.), raportat la art. 320¹ C. proc. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de incest, prevăzută de art. 203 C. pen. (faţă de partea vătămată V.B.), raportat la art. 320¹ C. proc. pen.;

- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de cerşetorie prevăzută de art. 326 C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 306 C. pen., (faţă de partea vătămată V.M.C.), raportat la art. 320¹ C. proc. pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 306 C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (faţă de partea vătămată V.A.M.);

În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplic. art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. şi 8 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen..

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 05 aprilie 2012 şi până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

II. În baza art. 334 C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice dată faptelor în actul de sesizare, din 3 infracţiuni de trafic de minori , prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 (comise în dauna minorilor V.V.F., V.M.C. şi V.A.M.), într-o infracţiune unică de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 320¹ C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei V.M., la:

- 8 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 (faţă de partea vătămată V.B.), rapoartat la art. 320¹ C. proc. pen.;

- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de cerşetorie prevăzută de art. 326 C. pen., rapoartat la art. 320¹ C. proc. pen.;

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de art. 306 C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (faţă de partea vătămată V.M.C.),

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 306 C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (faţă de partea vătămată V.V.F.).

În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. şi 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen..

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 05 aprilie 2012 şi până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 3 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi în condiţiile art. 5 din aceeaşi lege şi li s-a adus la cunoştinţă inculpaţilor scopul acestei măsuri.

III. în baza art. 119 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei de 6.000 RON, reprezentând folosul obţinut de inculpaţi prin săvârşirea infracţiunilor.

În baza art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 998 C. civ. (anterior), s-a admis acţiunea civilă promovată de Preşedintele Consiliului Judeţean Alba în calitate de reprezentant legal al părţilor vătămate minore şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata următoarelor sume cu titlu de daune morale în favoarea fiecărei părţi vătămate minore, respectiv:

- 20.000 RON, în favoarea lui V.M.C.,

- 10.000 RON în favoarea lui V.A.M.,

- 10. 000 RON în favoarea lui V.V.F..

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 3.200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate statului în cursul urmăririi penale şi al judecăţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii V.G. şi V.M. sunt căsătoriţi din 20 octombrie 1984 şi au împreună 10 copii, dintre care trei sunt minori: V.V.F.; V.M.C. şi V.A.M..

Inculpaţii, împreună cu cei trei copii minori şi fiica lor majoră V.B. - încadrată în gradul 2 de handicap, locuiesc la marginea municipiului Blaj, jud. Alba, într-un cartier de romi, având o locuinţă formată dintr-o singură cameră şi condiţii precare. Toţi ceilalţi copii ai familiei, majori, sunt plecaţi de la domiciliu, cu excepţia numitei V.R. născută în anul 1985, care a fost pierdută pe tren de către inculpaţi, în timp ce se afla cu aceştia la cerşit prin trenuri, în urmă cu mai mult de 10 ani şi nu a mai fost găsită, astfel că nu se mai cunoaşte nimic despre ea. Alţi doi copii ai inculpaţilor, respectiv, V.I., şi V.F., sunt în prezent deţinuţi în penitenciarele Aiud şi Bîrcea.

Inculpaţii nu au avut pregătire şcolară şi profesională şi nu au fost încadraţi în câmpul muncii niciodată, singurele surse de venit ale acestora fiind obţinute din cerşit, ajutoarele sociale, alocaţiile de susţinere a familiei şi indemnizaţiile de handicap ale copiilor care locuiesc cu ei, respectiv, V.B. - oligofrenie gr. II cu grad accentuat de handicap; V.V.F. - tulburare de conduită, retard psihic uşor, persoană cu handicap; V.M.C. - tulburare de conduită, retard psihic uşor, persoană cu handicap; şi minorul V.A.M. - elev în clasa a IV -a la Şc. Gen. nr. 2 Blaj.

Banii ce se cuveneau minorilor din alocaţii şi indemnizaţii erau luaţi de cei doi inculpaţi şi folosiţi în totalitate de către aceştia, pentru mâncare, băutură şi ţigări.

Inculpaţii nu au reuşit să acorde o educaţie corespunzătoare copiilor sau să le asigure mijloacele necesare de existenţă, astfel că aceştia au fost plasaţi, în marea lor majoritate, temporar, în grija statului, fiind instituţionalizaţi pe diferite perioade de timp în centre de plasament. Relevant este în acest sens faptul că, în perioada 2007-2008, cei doi inculpaţi au fost plecaţi la cerşit în Spania, timp în care toţii copii au rămas fără ocrotirea părintească şi au stat în centre de plasament.

Având în vedere cele precizate anterior, pentru a-şi asigura mijloacele de existenţă, inculpaţii au cerşit prin mai multe localităţi din ţară şi străinătate, prin trenuri, gări sau pieţe, etc, împreună cu copii lor aflaţi în grijă în acea perioadă, sau îi trimiteau pe aceştia singuri la cerşit, obligându-i să obţină pe zi o anumită sumă de bani prestabilită, în caz contrar aceştia fiind bătuţi şi agresaţi fizic şi verbal de către inculpaţi. Tot astfel, inculpatul V.G., pentru a inspira compasiune şi milă publică, s-a automutilat, în sensul că, în urmă cu mai mulţi ani, şi-a turnat sodă caustică peste un picior, după care nu s-a mai tratat ca să rămână cu sechele (cicatrice extinse).

Grav este faptul că cei doi inculpaţi şi-au trimis şi obligat să cerşească toţi copiii aflaţi în grija lor, profitând de calitatea lor de părinţi, respectiv , de autoritatea pe care o aveau asupra acestora, atât în Blaj cât şi în alte localităţi din ţară, iar banii obţinuţi erau luaţi de către ei. în situaţia care copiii nu reuşeau să obţină sume cuprinse între 20-30 RON pe zi, aceştia erau bătuţi de cei doi inculpaţi cu o bâtă şi o ţeava metalică. Copii erau trimişi la cerşit singuri, indiferent de condiţiile meteo, sau erau trimişi la groapa de gunoi a oraşului Blaj să adune material combustibil, sticle sau deşeuri metalice, pe care ulterior inculpaţii le valorificau.

Aceste aspecte sunt relevate şi prin raportul psihosocial al familiei V., întocmit la Primăria Blaj, din care rezultă că susnumiţii sunt cunoscuţi în comunitate ca o familie de cerşetori. Faptul că cerşetoria era un mod de existenţă al inculpaţilor, în care erau angrenaţi şi copiii familiei, rezultă şi din adresele Poliţiei T.F. Blaj şi Alba lulia, unde, în perioada 2008 - 2011, susnumiţii au fost sancţionaţi în repetate rânduri pentru contravenţii de acest gen, prevăzute"de Legea nr. 61/1991 şi H.G. nr. 203/1994.

În cursul anului 2011, ca urmare a violenţelor repetate exercitate de inculpatul V.G. asupra sa, minorul V.V.F. a fugit de la domiciliu şi a fost identificat o perioadă de timp în zona gării C.F.R. Simeria, jud. Hunedoara, iar ulterior s-a dus şi s-a internat la centrul de plasament Blaj.

De acelaşi comportament violent, din partea ambilor inculpaţi, a avut parte şi partea vătămată V.B., dar şi ceilalţi minori, aceştia fiind bătuţi în repetate rânduri de către inculpaţi, pentru diferite motive, inclusiv pentru că nu obţineau din cerşit sumele de bani minime prestabilite. Din acest motiv, părţile vătămate V.B. şi V.M.C., pentru a obţine sumele de bani impuse de inculpaţi, pe care nu le puteau obţine numai din cerşetorie, au început să se prostitueze, aspect cunoscut şi încurajat de către inculpaţi.

În cursul anului 2009, V.B., în timp ce se afla la cerşit în municipiul Alba lulia, l-a cunoscut pe martorul O.L., pensionat medical, cu care s-a împrietenit, iar ulterior l-a invitat la locuinţa lor din Blaj, unde au întreţinut relaţii sexuale. Prezenţa martorului la domiciliul inculpaţilor a fost acceptată de inculpaţi şi încurajată, cu condiţia ca acesta să le dea aproape integral pensia pe care o avea.

În cursul anului 2010, partea vătămată V.B. a rămas însărcinată şi, în luna mai 2011, a născut prematur o fetiţă, care, după câteva zile a decedat. Şi în perioada cât a fost însărcinată, partea vătămată a fost obligată de inculpaţi să cerşească prin frig, a fost bătută de inculpat cu palmele peste burtă şi cu ţeava metalică despre care s-a făcut vorbire anterior, deoarece nu aducea bani suficienţi acasă, acesta fiind probabil motivul naşterii premature şi a decesului fătului născut. La percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpaţilor, în imobilul din Blaj, exact în locul indicat de victime, a fost găsită şi s-a ridicat o bară metalică (ţeava), despre care părţile vătămate susţin că era folosită de inculpaţi pentru a-i bate.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat la S.M.L. Alba lulia reiese că partea vătămată V.B. suferă de oligofrenie gr. II - retard mintal uşor, cu elemente discomportamentale - discernământul general al acesteia fiind „diminuat".

După ce martorul O.L. a început să vină des în casa inculpaţilor, aceştia au determinat-o şi pe minora V.M.C. - minoră, să-i facă avansuri acestuia şi să-l sune pe telefonul mobil, pentru a-l invita casă la ei, cu scopul de a primi şi folosi banii de pe cârdul pe care încasa pensia. De asemenea, inculpaţii l-au determinat astfel, prin V.B. şi V.M.C., pe martorul O.L. să-şi folosească aproape toţi banii în folosul lor, precum şi să le aducă o parte din bunurile sale mobile personale deţinute la locuinţa sa din Alba lulia. Mai mult, inculpaţii o trimiteau chiar, în ultima perioadă, pe minora V.B. să se culce în pat lângă martor şi să-l provoace, să-l pipăie, să-l sărute, etc. şi i-au promis martorului că la împlinirea vârstei de 18 ani o să o căsătorească pe victimă cu el, tocmai pentru ca să-l determine să rămână cât mai mult în locuinţa lor şi să-i folosească banii.

Minora V.M.C. era trimisă la cerşit de inculpaţi atât singură, cât şi împreună cu fraţii şi sora ei, V.V.F., V.A.M. şi V.B., prin Blaj, Alba lulia, Simeria, Deva etc, timp în care minorii nu au fost supravegheaţi şi s-a dovedit că, pentru a procura sumele de bani impuse de inculpaţi, V.M.C. a cerşit sau a întreţinut relaţii intime cu diverşi bărbaţi.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Serviciul de Medicină Legală Alba lulia rezultă că minora prezintă diagnosticul „retard psihic uşor şi discernământ abolit", precum şi că minora prezintă imposibilitatea sau posibilitate limitată de a-şi exprima voinţa sau de a se împotrivi voinţei părinţilor. Mai mult, din raportul de constatare medico-legală întocmit reiese că, la numai 13 ani minora prezintă deflorare veche cicatrizată a himenului, ceea ce pune în evidenţă întreţinerea de raporturi sexuale.

Din datele de la dosar mai rezultă că inculpatul V.G. consuma frecvent băuturi alcoolice şi avea un comportament violent în familie, mai ales faţă de copii.

În cursul anului 2011, în timp ce inculpata V.M. era plecată de acasă şi inculpatul V.G. se afla la domiciliu doar cu partea vătămată V.B., pe fondul consumului de alcool şi profitând de starea fizică şi psihică a părţii vătămate, aflată în imposibilitatea de a se apăra, inculpatul V.G. a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, fapt constatat de inculpata V.M. când s-a întors acasă şi de martora A.V..

Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, aspect confirmat de declaraţiile inculpatei V.M. cât şi ale minorilor. De asemenea, în declaraţia dată de partea vătămată V.B., aceasta relatează împrejurările în care s-a comis fapta. Relevantă sub acest aspect este şi declaraţia martorului O.L., care menţionează că atunci când inculpata V.M. vroia să o pedepsească pe partea vătămată V.B. o ameninţa spunându-i „lasă că o să vină acasă taicătău şi o să tef(...)".

În împrejurări similare privind consumul de băuturi alcoolice, în cursul anului 2010-2011, inculpatul V.G. a profitat de faptul că minora V.M.C., datorită stării fizice şi psihice în care se afla, având discernământul abolit, este în imposibilitate de a se apăra şi exprima voinţa, şi-a întreţinut relaţii sexuale şi cu aceasta. în declaraţiile date, minora a relatat acest fapt, pe care l-a adus la cunoştinţa minorului V.V.F., martor prezent imediat după consumarea faptei.

Astfel, martorul V.F. - fiul major al inculpaţilor- a declarat că, în data de 11 septembrie 2010, în timp ce se afla în staţia C.F.R. Teiuş, împreună cu inculpaţii şi V.M.C., inculpata V.M. şi cu el l-au surprins în WC-ul din gară pe inculpatul V.G. care întreţinea relaţii sexuale cu minora V.M.C.. Martorul declară că „am auzit-o pe sora mea urlând la baie, însă mi-a fost frică să merg să văd ce se întâmplă".

Inculpatul V.G. nu a recunoscut comiterea acestei fapte, iar inculpata V.M. a declarat că a aflat de la minoră că inculpatul a încercat să întreţină raporturi sexuale cu ea, în staţia C.F.R. Teiuş, dar nu a reuşit fiind în stare de ebrietate.

Din declaraţia minorei V.M.C. rezultă însă că inculpata V.M. cunoştea acest lucru şi că a fost supusă la presiuni de tatăl ei şi bătută atunci când refuza să-i satisfacă poftele.

Datorită împrejurărilor precizate anterior, educaţia părţilor vătămate a fost afectată negativ în mod grav, astfel că, fiind plecaţi aproape tot timpul la cerşit, împreună cu părinţii lor V.G. şi V.M., sau singuri, aceştia nu au fost şcolarizaţi corespunzător, au fost agresaţi şi li s-au impus şi dezvoltat caractere şi atitudini necorespunzătoare, inculpaţii încălcându-şi astfel obligaţiile fireşti, stabilite în sarcina fiecărui părinte prin dispoziţiile normative ale C. fam., astfel:

În art. 1 alin. (5) şi art. 97 din Legea nr. 4/1953 (C. fam.), se prevede că „drepturile părinteşti se exercită numai în interesul copilului";

În art. 101 din Legea nr. 4/1953 (C. fam.), se prevede că „părinţii sunt datori să-i îngrijească pe copii" ,precum şi că „ei sunt obligaţi să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însuşirile lui, spre a-l face folositor colectivităţii".

După sesizarea instanţei, la primul termen de judecată, inculpaţii V.M. şi V.G. au solicitat să fie judecaţi conf. art. 320¹ C. proc. pen., respectiv, în procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei, recunoscând săvârşirea faptelor şi solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale; de asemenea, inculpaţii au solicitat să li se permită depunerea de înscrisuri în circumstanţiere.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului Tribunalul a constatat că este competent şi legal sesizat să judece cauza de faţă în baza procedurii simplificate reglementate de art. 320¹ C. proc. pen., că probele administrate în cursul urmăririi penale au fost legal administrate, iar înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar de inculpaţi în cadrul procedurii simplificate sunt de natură să completeze ansamblul probator, ajutând astfel instanţa la individualizarea pedepselor.

Din probatoriul administrat a rezultat că:

- faptele inculpaţilor V.G. şi V.M., care, în perioada 2008 - ianuarie 2012, prin ameninţare, violenţă, abuz de autoritate, exploatarea dependenţei faţă de ei, imposibilitatea de a se apăra sau a-şi exprima voinţa şi exercitarea unor acte de violenţă, au exploatat pentru practicarea cerşetoriei şi prostituţiei şi au pus în primejdie dezvoltarea fizică şi intelectuală a victimelor minore V.V.F., V.M.C., V.A.M. şi a părţii vătămate V.B. - majoră, obţinând bani şi alte foloase de la aceştia, constituie infracţiunile de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi respectiv, trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, precum şi rele tratamente aplicate minorilor, prev. de art. 306 C. pen. (faţă de V.V.F., V.M.C., V.A.M.);

- faptele inculpatului V.G., care, în cursul anului 2011, prin ameninţare, constrângere şi profitând de imposibilitatea de a se apăra, a întreţinut relaţii sexuale cu fiica sa majoră V.B., constituie infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1), rap. la alin. (2) lit b¹) C. pen., şi incest, prev. de art. 203 C. pen.;

- faptele inculpatului V.G., care, în cursul anului 2011, prin ameninţare, constrângere şi profitând de imposibilitatea de a se apăra, a întreţinut relaţii sexuale cu fiica sa minoră V.M.C. (persoană cu discernământ abolit) constituie infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1), rap. la alin. (2) lit b¹) şi alin. (3) teza I C. pen. , şi incest, prev. de art. 203 C. pen.;

- faptele inculpaţilor V.G. şi V.M., care, în perioada 2008 - ianuarie 2012, deşi aveau capacitatea de a munci, au apelat în mod repetat la mila publicului, cerând sume de bani, constituie infracţiunea de cerşetorie, prev. de art. 326 C. pen..

În consecinţă, reţinând vinovăţia inculpaţilor V.G. şi V.M. în ce priveşte comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată şi procedând la individualizarea pedepselor, în limitele de pedepse reduse conform textului mai sus arătat, instanţa a condamnat pe fiecare inculpat la pedeapsa închisorii , la individualizarea pedepselor fiind avute în vedere criteriile prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP).

În ce priveşte interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., ca pedeapsă accesorie dar şi ca pedeapsă complementară, instanţa a apreciat că, atâta timp cât faptele, deosebit de grave, prin ele însele şi prin pedepsele prevăzute de lege, au fost comise de către cei doi inculpaţi asupra propriilor copii minori, cauzându-le suferinţe psihice şi fizice, aceştia nu sunt demni de a mai exercita drepturile părinteşti ori de a fi tutor ori curator nici în timpul executării pedepsei cu închisoarea (ca pedeapsă accesorie) şi nici pe durata ulterioară executării, adică 8 ani (ca pedeapsă complementară), ei neconştientizând ce înseamnă să fii părinte, să ai în ocrotire minori faţă de care există obligaţii de îngrijire, educare şi supraveghere, toate în scopul interesului superior al copilului, acela de a beneficia de o dezvoltare socială şi psiho-emoţională corespunzătoare.

În ce priveşte latura civilă, sumele care au fost acordate minorilor părţi vătămate prin reprezentantul lor - Preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Tribunalul a apreciat că aceştia au încercat suferinţe psihice şi traume fizice care se impune a fi compensate pecuniar, fără a constitui o îmbogăţire fără just temei.

Împotriva acestei sentinţe penale inculpaţii V.G. şi V.M. au declarat în termen, apel nemotivat în scris, în a cărui susţinere orală au solicitat, prin apărător desemnat din oficiu, reducerea pedepselor aplicate la minimul special şi fără aplicarea vreunui spor la pedeapsa rezultantă, apreciindu-le, fiecare, ca fiind prea mari în raport cu împrejurarea că au recunoscut faptele şi au o condiţie materială şi socială deosebit de gravă.

În apel s-a procedat la ascultarea inculpaţilor, declaraţiile acestora fiind ataşate la dosarul cauzei.

Prin decizia penală nr. 38/A din 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi familie, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpaţii V.G. şi V.M. împotriva sentinţei penale nr. 272 din 17 septembrie 2012 pronunţate de Tribunalul Alba, secţia penală în Dosarul nr. 5223/107/2012.

În baza art. 383 alin. (1¹) rap. la art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor V.G. şi V.M..

În baza art. 383 alin. (2). C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 05 aprilie 2012 până la data de 27 noiembrie 2012.

Fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 400 RON în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma de 300 RON pentru fiecare, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

S-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile vătămate, în cuantum de 150 RON pentru fiecare, se plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a decide astfel , Curtea a constatat că instanţa de fond a stabilit în mod corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor V.G. şi V.M. cu privire la faptele reţinute în sarcina fiecăruia, pe baza probelor administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condiţiile prevăzute de art. 63 alin. (2) C. proc. pen. şi cu aplicarea procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen..

Totodată, s-a constatat că încadrarea juridică dată faptelor comise de fiecare inculpat este temeinică şi legală, inculpaţii fiind just condamnaţi pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, exceptând infracţiunea de trafic de minori, cu privire , în mod la care corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor în actul de sesizare, din 3 infracţiuni de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 (comise în dauna minorilor V.V.F., V.M.C. şi V.A.M.) într-o infracţiune unică de trafic de minori, în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor - singura critică invocată de apelanţii inculpaţi - Curtea a reţinut că instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi prevederile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la stabilirea pedepselor, instanţa de fond având în vedere, pe lângă pericolul social concret al faptelor, determinat de împrejurările comiterii acestora şi de circumstanţele personale ale fiecăruia dintre inculpaţi, atitudinea procesuală corectă manifestată de cei doi inculpaţi pe tot parcursul procesului, apreciind în mod justificat că o pedeapsă 10 ani închisoare şi 8 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de minori în formă continuată (în dauna părţilor vătămate minore V.V.F., V.M.C. şi V.A.M.), 7 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane (faţă de partea vătămată V.B.) , 8 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de viol (faţă de partea vătămată minoră V.M.C.), 7 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de viol (faţă de partea vătămată V.B.), câte 3 ani închisoare pentru comiterea a 2 infracţiunii de incest (faţă de partea vătămată V.M.C. şi V.B.), trei pedepse de câte 5 ani închisoare şi 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pentru comiterea a trei infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului (faţă de partea vătămată V.M.C., V.A.M. şi V.V.F.), 1 an închisoare pentru infracţiunea de cerşetorie, contopite în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 8 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. în ce-l priveşte pe inculpatul V.G., precum şi o pedeapsă 8 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de minori în formă continuată (în dauna părţilor vătămate minore V.V.F., V.M.C. şi V.A.M.), 5 ani închisoare şi 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane (faţă de partea vătămată V.B.), 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de cerşetorie, trei pedepse de câte 4 ani închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului (faţă de partea vătămată V.M.C., V.A.M. şi V.V.F.), contopite în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. în ce-o priveşte pe inculpata V.M., cu executare în regim de detenţie a pedepsei rezultante în urma contopirii" tratament sancţionator" care este în măsură să răspundă scopului coercitiv şi mai ales preventiv al pedepsei, prevăzut de legiuitor, neimpunându- se o diminuare a niciuneia dintre pedepse.

Curtea a apreciat că solicitarea inculpaţilor apelanţi de a se reduce pedepsele aplicate, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, este nejustificată, având în vedere calitatea persoanelor minore şi majore traficate, respectiv copii inculpaţilor, vârsta extrem de fragedă a victimelor minore, urmările grave asupra dezvoltării psihice a minorilor, modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, ce evidenţiază lipsa de umanitate a inculpaţilor, care nu s-au dat în lături să profite de propriii copii, exploatându-i în folosul lor.

Mai mult decât atât, în ce-l priveşte pe inculpatul V.G., a reţinut Curtea, nu se poate face abstracţie de natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite de lege şi puse în pericol prin acţiunea ilicită (libertatea şi inviolabilitatea vieţii sexuale), de caracterul şi gravitatea faptelor comise, relevată de împrejurările şi modalitatea de săvârşire a acestora (inculpatul a abuzat de cele două fiice ale sale, dintre care una minoră şi cu dizabilităti), de caracterul repetat al agresiunilor sexuale, de consecinţele abuzului sexual asupra celor două victime, care au rămas, şi vor rămâne în continuare, cu grave traume psihice, precum şi de împrejurarea că inculpatul nu este la prima tangenţă cu legea penală, fiind condamnat în anul 1993, de Judecătoria Alba Iulia, la 1 an închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, iar în anul 1996, de Judecătoria Blaj, la 3 ani închisoare pentru tâlhărie.

S-a apreciat că pedepsele rezultante aplicate de instanţa de fond răspund principiului proporţionalităţii necesare între gravitatea faptelor şi persoana fiecărui inculpatului, pe de o parte, şi sancţiunea care va fi executată, pe de altă parte, nefiind justificată o reducere a acesteia, iar recunoaşterea faptelor a fost valorificată de instanţă în cadrul procedurii reglementate de art. 320¹ C. proc. pen..

Împotriva acestei decizii inculpaţii V.G. şi V.M. au declarat, în termen legal, recursurile de faţă şi, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au solicitat casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, să se procedeze la o reindividualizare a pedepselor principale, în sensul reducerii acestora, cu aplicarea unei pedepse rezultate într-un cuantum mai mic, apreciindu-se că pedepsele stabilite şi aplicate de instanţa de fond, pedepse menţinute în apel sunt prea aspre.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursurile declarate în raport cu cazul de casare invocat art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. dar şi în raport cu prevederile art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., apreciază că acestea sunt nefondate. în speţă s-a reţinut că inculpaţii V.G. şi V.M. au fost trimişi în judecată şi au solicitat să fie judecaţi conform art. 320¹ C. proc. pen. recunoscând săvârşirea faptelor şi solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, aceştia fiind condamnaţi astfel cum deja s-a arătat detaliat în partea expozitivă a prezentei decizii.

În ce priveşte pedepsele stabilite fiecărui inculpat pentru fiecare dintre infracţiunile (în concurs real) ce le-au fost reţinute în sarcină, în condiţiile aplicării prevederilor reglementate de art. 320¹ C. proc. pen., precum şi pedeapsa rezultantă aplicată fiecărui inculpat în baza art. 34 C. pen., se apreciază a fi fost judicios individualizate de instanţa de fond confirmată, întrutotul, de instanţa de apel, încât cererile inculpaţilor vizând reducerea acestora (pe motiv că ar fi prea aspre) se învederează neîntemeiate.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci, din contra, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Faptele pentru care inculpaţii V.G. şi V.M. au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de instanţa de fond, sunt foarte grave, neputându-se face abstracţie de faptul că inculpatul (cu consinţământul tacit al coinculpatei) a abuzat de cele două fiice ale sale , dintre care una minoră şi cu dizabilităţi, caracterul repetat al agresiunilor sexuale, consecinţele abuzului sexual asupra celor două victime, care au rămas şi vor rămâne în continuare cu grave traume psihice, precum şi împrejurarea că acesta nu este la prima tangenţă cu legea penală, fiind condamnat în anul 1993, de Judecătoria Alba lulia, la 1 an închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, iar în anul 1996, de Judecătoria Blaj, la 3 ani închisoare, pentru tâlhărie.

Tot astfel, cei doi inculpaţi (care aveau obligaţia de a-i proteja, creşte, educa şi a se îngriji de propriii copii), profitând de starea de insuficientă dezvoltare a acestora i-au supus la agresiuni, ameninţări, rele tratamente, cauzându-le acestora suferinţe fizice şi psihice care nu pot fi vindecate uşor.

Or, în acest context, Înalta Curte consideră că doar în această manieră avertismentul dat de instanţă, prin soluţia de condamnare a celor doi la pedepsele mai sus arătate va fi de natură să-i facă pe inculpaţi să conştientizeze pe viitor că legiuitorul ocroteşte valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancţionată aspru şi că ei, ca destinatari al normelor de drept care le sunt accesibile, au obligaţia de a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile care i-ar putea cantona într-o situaţie contrară legii, iar în caz contrar, vor răspunde, ca şi în cazul de faţă.

Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul mediat al pedepsei . Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate, faţă de ceilalţi membri ai societăţii.

Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Înalta Curte apreciază că pedepsele de 10 ani închisoare şi 8 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen.- V.G. - şi, respectiv 8 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. - V.M. au fost corect individualizate şi sunt în măsură să asigure fucţiile prevăzute de art. 52 C. pen., neimpunându-se o reindividualizare a acestora în şesul reducerii.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în C. pen. român, în art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni".

Afirmaţia inculpatei V.M. din ultimul cuvânt în sensul că recunoaşte săvârşirea infracţiunii de cerşetorie şi că celelete fapte nu sunt adevărate dar că Ie-a recunoscut pentru a beneficia de prevederila art. 320¹ C. proc. pen., sunt contrazise de propia-l declaraţie (dosar fond) în care, aceasta a recunoscut săvârşirea faptelor şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală, probe pe care şi Ie-a însuşit. O asemenea abordare, după ce a beneficiat de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., direct în faţa instanţei de recurs, nu poate fi primită.

Faţă de considerentele ce precedă, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atactă în raport cu prevederile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate în cauză să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen..

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat, şi suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.G. şi V.M. împotriva deciziei penale nr. 38/A din 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 aprilie 2012 la 6 martie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat şi suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 809/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor...		ICCJ. Decizia nr. 807/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 808/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 808/2013. Penal