ICCJ. Decizia nr. 807/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 807/2013
Dosar nr. 9713/95/2012
Şedinţa publică din 6 martie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 208 din 19 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 9713/95/2012, inculpatul S.C.I. a fost condamnat la:
-6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen..
În baza art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. urmând ca interzicerea efectivă a exerciţiului acestor drepturi să înceapă la împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv, de la 13 iananuarie 2012, la zi.
A fost confiscat cuţitul folosit de inculapt la comiterea faptei, ridicat de la domiciliul victimei în baza procesului verbal încheiat la 2 iananuarie 2012 de către organele de cercetare penală.
Inculpatul a fost obligate, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C.I., la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare, şi la plata sumei de 100.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă G.V..
Inculpatul a mai fost obligate, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C.I., la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 6 iulie 2012, a fost trimis în judecată, în stare de arrest, inculpatul S.C.I., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen..
În fapt, s-a reţinut că, în seara zilei de 1 ianuarie 2012, în jurul orelor 1900, inculpatul S.C.I. a mers la locuinţa numitei F.E. cu intenţia de a-i solicita o sumă de bani pe care considera că aceasta i-o datorează. După ce gazda - F.E. - l-a servit cu vin şi produse alimentare, între aceasta şi inculpat izbucnit un conflict, împrejurare în care inculpatul a luat cuţitul pe care îl folosise pentru tăierea produselor alimentare şi i-a aplicat acesteia, cu acel cuţit mai multe lovituri în zona toraco-abdominală, după care a părăsit locul faptei , abandonând acolo cuţitul folosit la comiterea infracţiunii.
Victima F.E. a reuşit să închidă uşa principală de acces în locuinţă, după care s-a prăbuşit în pat şi a decedat ca urmare a hemoragiei externe masive.
Potrivit raportului de constatare medico-legală (autopsie) din 05 aprilie 2012 al S.M.L. Gorj, moartea numitei F.E., de 77 ani, a fost violentă şi s-a datorat unei hemoragii externe, urmare a secţionării organelor interne (ficat, intestin, pancreas), prin plăgi înjunghiate toraco-abdominale, produse în cadrul unei hetero-agresiuni (omucidere).
Leziunile constatate în urma necropsiei s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înţepător cu lamă ascuţită (posibil armă albă - cuţit) şi au legătură directă de cauzalitate cu decesul sus-numitei, iar cele de la nivelul mâinilor sunt posibile leziuni de apărare, moartea putând data din 01 ianuarie 2012.
Întrucât au existat suspiciuni cu privire la participarea şi a învinuitului S.C.I. la săvârşirea infracţiunii, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale - examen ADN.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală - examen ADN - din 11 aprilie 2012 al I.N.M.L. „M.M." Bucureşti, analiza prin teste de identificare rapidă a microurmelor biologice a pus în evidenţă prezenţa sângelui uman pe lama cuţitului ridicat din casa victimei. Analiza genetică a urmelor de sânge de pa lama cuţitului, a depozitelor subunghiale şi a firelor de păr prelevate de la nivelul mâinilor victimei F.E. a pus în evidenţă un profil genetic unic aparţinând unei persoane de sex feminin, iar între caracterele genetice din profilul ADN de referinţă al victimei F.E. şi cele evidenţiate în probele sus-menţionate a existat o corespondenţă perfectă.
Din analiza statistică şi de probabilitate, a reieşit că ipoteza potrivit cu care "urmele de sânge de pe lama cuţitului, depozitele subunghiale şi firele de păr prelevate de pe mâinile victimei F.E. conţin ADN care provine de la victima F.E.", este de 6,2x1020 ori mai probabilă decât ipoteza ,, urmele de sânge de pe lama cuţitului, depozitele subunghiale şi firele de păr prelevate de pe mâinile victimei F.E., conţin ADN care provine de la o persoană necunoscută de sex feminin".
Analiza genetică a urmelor de contact de pe mânerul cuţitului ridicat din casa victimei a evidenţiat un profil genetic mixt, provenind din amestecul de material biologic de la minim trei persoane, din care cel puţin una este de sex masculin. Caracterele genetice ale victimei F.E. se regăsesc integral în amestec alături de caractere genetice din profilele de referinţă aparţinând celor doi suspecţi S.C.I. şi S.C.I..
De menţionat că, pe mânerul cuţitului, caracterele genetice aparţinând celor doi suspecţi s-au evidenţiat incomplet, deoarece cantitatea de ADN cu care aceştia au contribuit în amestec este considerabil mai mică, comparativ cu a victimei.
Pentru stabilirea cu certitudine a participării învinuitului S.C.I. la săvârşirea infracţiunii, s-a dispus, la data de 18 aprilie 2012, efectuarea unui supliment de expertiză ADN, tot de I.N.M.L. ,,M.M." Bucureşti, supliment care, până la data pronunţării sentinţei, nu a fost finalizat, motiv pentru care s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală faţă de învinuitul S.C.I., pentru a se putea continua cercetările în vederea stabilirii cu certitudine a participării acestuia la săvârşirea infracţiunii.
Situaţia de fapt expusă mai sus, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului; declaraţiile martorilor coroborate cu declaraţiile inculpatului; proces-verbal de reconstituire şi expertiză ADN.
S-a reţinut în drept că fapta inculpatului S.C.I., care a aplicat victimei F.E. mai multe lovituri de cuţit ce au produs decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1), cu aplicarea art. 99 şi următoarele din C. pen..
În cauză s-a făcut aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., inculpatul fiind minor la data comiterii faptei, precum şi a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în sensul reducerii minimului şi maximului pedepsei cu 1/3 întrucât acesta, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, a recunoscut fapta, arătând că este de acord ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le recunoaşte şi le însuşeşte.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dându-se prioritate criteriului principal, de ordin obiectiv ,care vizează natura şi gravitatea faptei ce s-a soldat cu suprimarea vieţii victimei, viaţa constituind bunul cel mai de preţ al persoanei umane.
Astfel fiind, s-a apreciat că o justă individualizare a pedepsei se poate realiza prin aplicarea unei pedepse de 6 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă care s-a apreciat a fi aptă să corecteze comportamentul infracţional al inculpatului.
Întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
Referitor la latura civilă, a cauzei s-a constatat că pretenţiile părţii civile G.V. sunt întemeiate numai în parte.
Din declaraţiile martorilor Ş.I.F., B.E. şi P.F. a rezultat că înmormântarea victimei a fost suportată de partea civilă şi de soţul acesteia. în baza acestor declaraţii de martori s-a apreciat că pentru înmormântarea victimei s-a cheltuit suma de 5.000 RON, sumă care pe lângă cheltuielile obişnuite legate de o înmormântare a inclus celelalte datini religioase, respectiv pomeni după înmormântare şi la 6 săptămâni, la care au participat de fiecare dată circa 60-70 persoane.
Evaluarea daunelor morale s-a făcut tinându-se seama de suferinţele psihice la care a fost supusă partea civilă, suferinţe determinate de cauzarea morţii unei persoane iubite, victima fiind mama sa, apreciindu-se că suma de 100.000 RON acordată cu titlu de daune morale este de natură să compenseze prejudiciul moral cauzat părţii civile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea civilă G.V., criticând-o pentru cuantumul redus al pedepsei aplicate, apreciat ca insuficient faţă de pericolul social concret al faptei comise şi de urmările acesteia, dar şi pentru întinderea despăgubirilor materiale şi morale stabilite, considerate modice, faţă de probatoriul administrat, care a arătat cheltuielile certe efectuate cu înmormântarea victimei, potrivit obiceiurilor din localitate, dar şi rin raportare la suferinţa psihică produsă familiei victimei.
Prin decizia penală nr. 368 din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul părţii civile G.V. împotriva sentinţei penale nr. 208 din 19 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 9713/95/2012, privind pe inculpatul S.C.I..
Recurenta parte civilă a fost obligată la plata sumei de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului S.C.I. şi a fost dedusă prevenţia la zi.
S-a dispus ca onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu intimatului inculpat să fie plătită din fondurile Ministerul Justiţiei.
Curtea de Apel Craiova a apreciat că în cauză s-a reţinut o corectă situaţie de fapt, pe baza căreia fapta comisă a fost corespunzător încadrată în drept, în infracţiunea de omor, că probele au fost bine administrate iar probatoriul completat în apel, cu suplimentul de expertiză - examen ADN.
S-a mai apreciat şi că pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine individualizată cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport cu împrejurarea că inculpatul este minor şi că a recunoscut fapta comisă, prevalându-se, totodată, de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen..
Cu privire la despăgubirile acordate, s-a apreciat că acestea reprezintă o justă şi integrală reparaţie, în concordanţă cu cerinţele art. 14 C. proc. pen. şi ale art. 998 C. civ., suma stabilită ca despăgubiri materiale - 5000 RON- fiind correct apreciată faţă de declaraţiile martorilor audiaţi pe latură civilă, care au precizat cunatumul cheltuielilor cu înmormântarea victimei şi cu pomenirile ulterioare potrivit obiceiurilor locale.
În acelaşi sens, suferinţa psihică produsă, prin pierderea mamei, în vârstă de 11 ani, a determinat şi obligarea la 100.000 RON ca daune morale, sumă aprecită de instanţa de control judiciar ca fiind substanţială, cu efect compensatoriu pentru prejudiciul moral produs, încât nu s-ar justifica majorarea acesteia, cu motivarea că, altfel, s-ar ajunge, în condiţiile speţei, la o îmbogăţire fără justă cauză.
Împotriva acestei decizii, partea civilă G.V., a formulat, în termen legal prezentul recursul care, contrar prevederilor art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., nici nu a fost motivat în scris şi nici nu a fost susţinut oral în faţa instanţei, recurenta parte civilă - deşi legal citată neprezentându-se la termenul de faţă.
În aceste circumstanţe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 38510 alin. (21) C. proc. pen. şi examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma acelora dintre cazurile de casare care potrivit prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. urmează a fi luate întotdeauna în discuţie din oficiu, constată că recursul formulat de partea civilă G.V. este nefondat.
Astfel, pe baza probelor administrate, inclusiv declaraţiile inculpatului de recunoaştere a săvârşirii infracţiunii, în cauză a fost reţinută corect situaţia de fapt, care a fost încadrată legal şi în drept, rezultând, fără dubiu, vinovăţia inculpatului.
De asemenea, pedepsa aplicată inculpatului a fost judicios individualizată în raport cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) , pedepsa aplicată în cuantum de 6 ani şi 6 luni fiind aptă pentru realizarea funcţiilor prevăzute la art. 52 C. pen..
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, se constată că şi aceasta a fost corect soluţionată de instanţa de fond, sumele acordate părţii civile G.V. - 5.000 RON daune materiale şi 100.000 RON daune morale - fiind corect evaluate şi în măsură să acopere cheltuilile ocazionate cu nefericitul eveniment şi să compenseze prejudicial moral cauzat prin pierderea mamei sale F.E..
Faţă de considerentele ce precedă, urmează ca recursul declarat de partea civilă G.V. să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen..
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă G.V. împotriva deciziei penale nr. 368 din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul S.C.I..
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 ianuarie 2012 la 6 martie 2013.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 808/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 806/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
