ICCJ. Decizia nr. 980/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 980/2013
Dosar nr. 12153/86/2012
Şedinţa publică din 20 martie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 191 din 14 noiembrie 2012 a Tribunalului Suceava, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de partea civilă N.D., de schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracţiunile de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) C. pen. şi profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
A fost condamnat inculpatul N.I., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 1 septembrie 2012 până la zi şi s-a reţinut starea de arest preventiv a acestuia.
S-au restituit inculpatului obiectele vestimentare.
În baza art. 347 raportat la art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns acţiunea civilă promovată de părţile civile N.D., N.V.M. şi N.L.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 406/P/2012 din 17 octombrie 2012, a fost trimis în judecată inculpatul N.I., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În actul de sesizare a instanţei se reţine că inculpatul N.I. este văr cu N.M., cel dintâi locuind într-o casă situată pe raza comunei Iliseşti, la distanţă de circa 480 m de locuinţa victimei.
În decursul timpului, între cei doi veri nu au existat niciodată diferende sau neînţelegeri, relaţiile dintre aceştia fiind normale. De mai multe ori inculpatul a muncit în gospodăria victimei, de fiecare dată fiind remunerat.
La data de 31 august 2012, în jurul orelor 12:00 victima s-a deplasat la locuinţa inculpatului solicitând acestuia să vină la casa sa spre a-l ajuta să scuture nişte covoare, după care au început să consume băuturi alcoolice din gospodăria victimei.
Întrucât rămăsese fără ţigări, victima l-a rugat pe inculpat să meargă să-i cumpere, dându-i pentru acestea 5 RON. Ulterior, inculpatul a plecat la magazinul aparţinând AF P.V. de unde intenţiona să cumpere ţigări. În timpul acestei deplasări, inculpatul l-a observat pe drum, în dreptul casei numitului C.T., pe martorul C.M. Întrucât martorul avea asupra sa o sticlă cu bere şi l-a invitat pe inculpat să o consume împreună, acesta a dat banii finului său, respectiv numitului N.T.I., solicitându-i să cumpere ţigările, iar el a rămas să consume berea împreună cu C.M.
După ce sus-numiţii, au consumat băutura, martorul C.M. a plecat la locuinţa sa iar inculpatul spre casa lui, a luat ţigările cumpărate de fiul său şi, apoi, a plecat din nou spre locuinţa victimei.
Referitor la victimă, din probe rezultă că se bănuieşte că după plecarea inculpatului de la locuinţa sa, la rândul său N.M. a părăsit gospodăria, deplasându-se spre casa în construcţie a fratelui său, probabil pentru a-i hrănii câinii. Martora N.A. a declarat că a observat victima venind spre casă, acest lucru petrecându-se între orele 17:00 - 18:00. În acelaşi sens este şi declaraţia martorei C.D.L.
Este posibili ca, în momentul în care victima a intrat în casa sa şi l-a găsit acolo pe inculpat, între cei doi să fi avut loc un incident spontan. În acest context, întrucât inculpatul era în stare avansată de ebrietate, nu a putut preciza cu ocazia audierilor, toate momentele respectivului incident.
Din analiză însă, coroborată a tuturor probelor administrate, s-a desprins concluzia că inculpatul a exercitat multiple acte de violenţă asupra victimei, inclusiv cu un cuţit, leziunile cauzate acesteia, ducând la deces, aproximativ în jurul orelor 17:40 - 18:00. După ce a constatat că vărul său a murit, inculpatul a părăsit gospodăria victimei prin grădină, deplasându-se apoi spre casa fostei concubine, martora F.N.G. Din depoziţia acesteia precum şi a fiicei sale, a reieşit că inculpatul prezenta sânge pe mâini, pe pantaloni şi pe pantofi, însă nu le-a oferit vreo explicaţie cu privire la situaţia în care se afla.
După ce au reuşit să-l spele pe inculpat, cele două femei l-au chemat la casa lor pe fiul acestuia, martorul N.T.I., pentru a-şi duce tatăl acasă. Şi din depoziţia acestui martor a reieşit că inculpatul prezenta urme de sânge pe mâini şi pe haine, iar la întrebările fiului său, inculpatul a răspuns „am făcut ceva, dar nu ştiu ce anume”.
În dimineaţa zilei de 1 septembrie 2012, orele 14:00 martorul M.V. a trecut pe la casa victimei, descoperind cadavrul acesteia, astfel că, ulterior, au fost sesizate şi organele judiciare competente.
Conform concluziilor medicului legist din cadrul SML Suceava, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute consecutivă hemotoraxului stâng produs printr-o plagă înţepată costo-pleuro-pulmonară în cadrul unui politraumatism cranio-facial şi toraco-abdominal.
În momentul decesului, victima prezenta o alcoolemie de 3,30 gr ‰ şi o alcoolurie de 2,90 gr ‰ .
Pe parcursul urmăririi penale membrii familiei victimei au încercat să acrediteze ideea că la faptă, pe lângă inculpat, ar fi participat şi C.M., fapt neconfirmat de probe.
La primul termen cu procedură completă, din data de 7 noiembrie 2012, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum a fost prezentată în rechizitoriu şi a solicitat soluţionarea dosarului prin procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care şi le-a însuşit, precizând că regretă cele întâmplate.
Examinând actele şi probele dosarului, prima instanţă a reţinut aceeaşi situaţie de fapt şi juridică, descrise în rechizitoriu.
În drept, tribunalul a constatat că fapta inculpatului N.I. de a exercita la data de 31 august 2012, în locuinţa vărului său, N.M., multiple violenţe asupra acestuia, cu corpuri contondente dure, precum şi înţepător-tăietor, producându-i astfel leziuni ce au condus la decesul victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Instanţa de fond a considerat că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului în sensul reţinerii şi a infracţiunii de profanare de morminte, nefăcându-se dovada laturilor obiective şi subiective ale acestei infracţiuni. S-a arătat că nu s-a făcut dovada incendierii cadavrului imediat după comiterea infracţiunii de omor calificat. De altfel, nici nu s-a putut stabili dacă incendierea a fost accidentală sau provocată de către inculpat, sub acest din urmă aspect existând un mare dubiu.
La individualizarea pedepsei pe care instanţa a aplicat-o inculpatului, s-a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunii, modalitatea în care a fost săvârşită, consecinţele produse, respectiv suprimarea vieţii unui seamăn, chiar văr al inculpatului, faptul că inculpatul nu are antecedente penale şi faptul că a manifestat o poziţie procesuală corectă chiar de la primul termen, înţelegând să ceară să se urmeze procedura simplificată.
În raport de aceste elemente, prin reţinerea disp. art. 3201 C. proc. pen. s-a apreciat că pedeapsa de 12 ani închisoare este de natură să asigure reeducarea sa şi prevenirea săvârşirii unor noi infracţiuni, scop prevăzut în art. 52 C. pen. Totodată, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa principală, arestarea preventivă de la 1 septembrie 2012 până la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, alături de N.D., soţia inculpatului, au emis pretenţii băneşti şi fii victimei, respectiv N.V.M. şi N.L.A.. Întrucât inculpatul a precizat că nu este de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate deoarece sunt sume foarte mari şi nu are posibilitatea să le plătească, instanţa, în baza art. 347 raportat la art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., a disjuns acţiunea civilă promovată de părţile civile.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri părţile civile N.D., N.L.A., N.M.V. şi inculpatul N.I.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia nr. 127 din 14 decembrie 2012 a respins apelurile declarate de părţile civile şi de inculpat împotriva Sentinţei penale nr. 191 din 14 noiembrie 2912 a Tribunalului Suceava.
A dedus, în continuare, arestarea preventivă şi a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
A obligat apelanţii la cheltuieli judiciare către stat.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu disp. art. 371 şi 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpatul apelant a comis fapta aşa cum de altfel a şi recunoscut, în împrejurările constate şi expuse în considerentele sentinţei penale atacate.
Astfel, la data de 31 august 2012, aflat în locuinţa vărului său N.M., acesta a exercitat asupra celui dintâi multiple acte de violenţă cu corpuri contondente dure, precum şi cu corpuri înţepător-tăietoare, leziunile cauzate conducând la decesul victimei.
Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Curtea a apreciat că a fost just şi proporţional individualizată în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.
Este real că inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri, cauzându-i numeroase plăgi tăiate şi înţepate, însă modul de desfăşurare a incidentului, incluzând aici şi cauza care l-a determinat pe acesta să se manifeste violent şi nici debutul actelor agresive nu a putut fi pe deplin elucidat în condiţiile în care la locul faptei au fost prezenţi doar cei doi, ambii fiind într-o avansată stare de ebrietate. Nu s-a făcut dovada că incendierea cadavrului a avut loc imediat după comiterea infracţiunii de omor, dacă a fost accidentală sau cauzată voit de inculpat, existând astfel, dubiu din perspectiva acestei împrejurări.
În faza de urmărire penală inculpatul nu a prezentat detalii asupra modului de acţiune, dar nici nu a negat că ar fi agresat victima, aspect pe deplin justificat datorită stării de ebrietate în care se afla. Aceasta nu echivalează cu lipsa sa de sinceritate ori cu neasumarea consecinţelor faptei sale. În plus, înaintea instanţei a recunoscut total şi necondiţionat situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu, regretând fapta comisă.
Inculpatul a solicitat, avându-se în vedere atitudinea procesuală sinceră şi comportamentul social anterior adecvat, reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante şi, în consecinţă, reducerea pedepsei aplicate.
Or, faţă de modul şi mijloacele de comitere a faptei dar şi de urmarea produsă, cum pe larg au fost deja arătate, aceasta nu se justifică în cauză, cum nu se impune nici majorarea ei, astfel cum au solicitat părţile civile.
Executarea pedepsei în regim privativ de libertate, în cuantumul stabilit de către prima instanţă, este singura de natură a determina atingerea scopului ei educativ şi preventiv şi de a produce schimbarea comportamentului inculpatului, începând cu atitudinea sa faţă de valorile sociale şi morale pe care le negase prin săvârşirea infracţiunii.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Curtea de apel, constatând neîntemeiate apelurile declarate de către părţile civile şi de către inculpat, în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. le-a respins ca atare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursuri partea civilă N.D. şi inculpatul N.I.
Partea civilă N.D., soţia victimei, a criticat hotărârea pentru menţinerea unei pedepse greşit individualizate, prea mică, în raport cu gravitatea infracţiunii comise, pentru greşita aplicare a disp. art. 3201 C. proc. pen., în raport de faptul că în faţa instanţei de apel, cu ocazia ultimului cuvânt a afirmat că „în cauză nu s-a ţinut cont de faptul că victima l-a ameninţat şi agresat, rupându-i mâna şi că a fost obligată la cheltuieli judiciare prea mari către stat, în raport de desfăşurarea procesului.
Inculpatul N.I., în recursul său, a criticat tot cuantumul pedepsei aplicate de prima instanţă şi menţinută în apel, susţinând însă că este prea aspră în raport de împrejurările în care s-au petrecut faptele.
Examinând ambele recursuri, în raport de actele şi probele dosarului, Curtea constată că ambele sunt neîntemeiate, instanţele făcând, în speţă, o corectă şi judicioasă individualizare a pedepsei, pe baza criteriilor prev. de art. 72 C. pen., încât nu se impune modificarea ei nici în sensul majorării şi nici în sensul reducerii acesteia. La fel, neîntemeiate sunt şi susţinerile părţii civile referitoare la greşita aplicare, în speţă, a prevederilor art. 3201 C. proc. pen. sau la cuantumul cheltuielilor judiciare, la care recurenta parte civilă a fost obligată către stat.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este temeinică şi legală va respinge recursurile declarate de partea civilă N.D. şi inculpatul N.I. împotriva Deciziei penale nr. 127 din 14 decembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca nefondate, menţinând astfel hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive, în continuare.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat precum şi a plăţii onorariilor pentru apărările făcute din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă N.D. şi de inculpatul N.I. împotriva Deciziei penale nr. 127 din 14 decembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 septembrie 2012, la 20 martie 2013.
Obligă recurenta parte civilă N.D. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat N.I. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 98/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1015/2013. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
