ICCJ. Decizia nr. 1015/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Încheierea nr. 1015/2013

Dosar nr. 5880/105/2013

Şedinţa publică din 18 noiembrie 2013

Asupra conflictului de competenţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 353 din 8 august 2013 Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi în baza art. 462 C. proc. pen. raportat la art. 39 şi 42 alin. (3) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de condamnata S.A., în favoarea Tribunalului Dolj, spre competentă soluţionare, cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia, iar onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că la data de 19 iunie 2013 contestatoarea condamnată S.A., a formulat contestaţie la executare motivat de faptul că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de abuz de încredere este prea mare.

S-a reţinut că aceasta invocă o cauza de micşorare a pedepsei în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 461 lit. d) C. proc. pen., situaţie în care potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. pen. competenţa de a soluţiona o astfel de contestaţie revine în mod alternativ fie la instanţa de executare potrivit art. 461 alin. (2) raportat la art. 460 alin. (1) C. proc. pen., fie instanţei corespunzătoare în grad în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere potrivit art. 460 alin. (6) C. proc. pen.

S-a constatat că la data formulării cererii contestatoarea se afla la Penitenciarul Craiova, astfel că instanţa corespunzătoare în grad instanţei de executare şi în a cărei rază teritorială se afla condamnata la data formulării contestaţiei este Tribunalul Dolj, instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauza în condiţiile prevăzute de art. 461 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 460 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 461 lit. d) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 477 din 28 octombrie 2013 Tribunalul Dolj, a admis excepţia necompetenţei materiale, iar în baza art. 462 C. proc. pen. raportat la art. 39 şi art. 2 alin. (3) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de condamnata S.A., în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict de competenţă.

S-a constatat că la data formulării contestaţiei la executare contestatoarea se afla încarcerată la Penitenciarul Tîrgşor, fiind transferată ulterior la Penitenciarul Arad, motiv pentru care, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, constatându-se astfel conflict negativ de competenţă.

Fiind investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, conform art. 43 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă ierarhic superioară comună celor două instanţe între care s-a ivit conflictul negativ de competenţă constată că este competentă teritorial să soluţioneze această cauză, Tribunalul Prahova pentru considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. (6) C. proc. pen., competenţa soluţionării contestaţiei la executare revine instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.

Legea procesual penală nu stabileşte o competenţă teritorială alternativă ci una absolută în cazul contestaţiei la executare, această instanţă fiind întotdeauna instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, sau unităţii unde cel condamnat execută pedeapsa cu excepţia cazului prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. când competenţa revine instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Se constată că, prin sentinţa penală nr. 33 din 17 martie 2009 Tribunalul Olt a condamnat-o pe S.A. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, iar prin cererea de contestaţie la executare a contestat cuantumul acestei pedepse invocând cazul de contestaţie la executare reglementat, de dispoziţiile art. 461 alin. 1 lit. d) C. proc. pen.

Rezultă din actele existente la dosar că la data formulării cererii de contestaţie la executare, respectiv 19 iunie 2013 contestatoarea S.A. se afla încarcerată în Penitenciarul Tîrgşor, fiind ulterior transferată la Penitenciarul Arad, respectiv la data de 15 iulie 2013 fapt ce atrage competenţa soluţionării de către Tribunalul Prahova.

Faptul că ulterior introducerii cererii, contestatoarea a fost transferată la un alt penitenciar nu poate determina schimbarea instanţei competente, criteriul determinant în acest caz fiind locul detenţiei la momentul formulării cererii conform dispoziţiilor art. 460 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 461 alin. (2) C. proc. pen.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de contestaţie la executare formulată de condamnata S.A. în favoarea Tribunalului Prahova, instanţă în a cărei circumscripţie se află Penitenciarul Tîrgşor, locul unde era încarcerată condamnata la data formulării contestaţiei la executare.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 100 RON, să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea S.A. în favoarea Tribunalului Prahova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2013.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1015/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond