ICCJ. Decizia nr. 598/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 598/2013
Dosar nr. 627/1/2013
Şedinţa publică din 30 mai 2013
Asupra plângerii de faţă;
Prin Rezoluţia nr. 88/P/2012 din 12 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia parchetelor militare s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de procurorii militari - general maior magistrat I.A. şi locotenent colonel magistrat P.P.N., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen.
S-a reţinut că la data de 19 iulie 2012, petentul R.I. a formulat plângere împotriva mai multor magistraţi şi cadre SRI în legătură cu modul de efectuare a unor acte de urmărire penală în cauzele penale în care avea calitatea de parte.
Petentul a formulat plângere penală împotriva cadrelor S.R.I. care au efectuat interceptarea şi înregistrarea de convorbiri telefonice în Dosarul nr. 39/P/2012, urmărind prin aceasta să înlăture folosirea înregistrărilor ca mijloace de probă în cauza în care era inculpat, susţinând că ar fi fost efectuate nelegal, fără autorizaţie emisă de judecător.
În cuprinsul plângerii, petentul a solicitat efectuarea de cercetări şi faţă de procurorii militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie care au avut spre soluţionare plângerile sale formulate anterior, împotriva unor cadre S.R.I., precum şi împotriva procurorului din cadrul Parchetului pe lângă Tribunalul Argeş, pentru modul în care acesta a efectuat actele de urmărire penală în Dosarul nr. 39/P/2012.
În urma verificării actelor efectuate de către procurorii militari reclamaţi şi a soluţiilor dispuse de către aceştia în cauzele invocate de către R.I., s-a constatat însă că aceste cauze nu au ca punct de plecare activitatea organelor judiciare desfăşurată în Dosarul nr. 39/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, ci privesc alte plângeri formulate de sus-numit, referitoare la interceptarea ilegală de către angajaţii S.R.I. Argeş a unor convorbiri telefonice purtate de acesta în perioada iunie - august 2011. Aceste aspecte au format obiectul Dosarelor nr. 17/P/2012 şi nr. 43/P/2012 ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ce au fost soluţionate de către procurorul militar lt. col. mag. P.P.N., iar soluţiile au fost comunicate petiţionarului de către procurorul militar şef, general maior magistrat I.A.
Prin Ordonanţa nr. 17/P/2012 din data de 02 iulie 2012 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, dată de procurorul militar lt. col. mag. P.P.N., s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, faţă de col. D.M.L., şeful U.M. x S.R.I. Piteşti, întrucât din cercetările efectuate a rezultat că faptele sesizate nu există.
Prin Rezoluţia nr. 43/P/2012 din data de 03 iulie 2012, dată de procurorul militar lt. col. mag. P.P.N. din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul militar mr. mag. S.V. din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, întrucât în urma cercetărilor efectuate, aspectele sesizate de R.I. nu s-au confirmat, magistratul militar reclamat efectuând toate actele necesare în vederea unei juste soluţionării a cauzei.
Concluzionând procurorul a constatat că aspectele sesizate de petentul R.I. privind comiterea de către procurorii militari I.A. şi P.P.N. din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu ocazia soluţionării cauzelor penale nr. 17/P/2012 şi 43/P/2012, a unor acte de favorizare a vreunei persoane care să fi comis fapte de natură penală, nu s-au confirmat, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii reclamaţi, sub aspectul infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246 şi art. 264 C. pen.
Ca urmare, soluţia de neurmărire penală a fost adoptată pe temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul R.I. şi prin Rezoluţia nr. 9/11/2/2013 din 18 ianuarie 2013 a procurorului militar şef Secţia parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus respingere ca neîntemeiată a plângerii, constatându-se că soluţia dispusă este legală şi temeinică.
Nemulţumit de soluţiile adoptate petentul a formulat plângere la instanţă, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 627/1/2013 cu termen de judecată la 30 mai 2013.
La termenul de dezbateri din 30 mai 2013, petentul a solicitat admiterea plângerii, având în vedere motivele scrise aflate la dosarul cauzei.
Analizând plângerea formulată, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează:
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată în cauză faţă de intimaţii procurorii militari general maior magistrat I.A. şi locotenent colonel magistrat P.P.N., s-a întemeiat pe constatarea că aceştia nu au săvârşit niciuna dintre faptele de care erau acuzaţi.
Din actele existente la dosar şi care constituie acte premergătoare începerii urmăririi penale, nu rezultă existenţa unor acte sau fapte săvârşite de către intimaţi, cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a elementului material al infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau favorizarea infractorului, reclamate de petent, întrucât intimaţii, în calitate de magistraţi, şi-au îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, fără a cauza o vătămare intereselor legale ale unei persoane şi fără a da ajutor unui infractor.
Pentru a săvârşi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, este necesar ca funcţionarul public să fi omis să îndeplinească un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu ori să-l îndeplinească în mod defectuos.
De asemenea, este necesar ca inacţiunea sau acţiunea ce constituie elementul material al faptei şi care a produs vătămări intereselor ale unei persoane să fie săvârşite cu vinovăţie, ceea ce înseamnă că făptuitorul cu voinţă a efectuat acţiunea ori a rămas în pasivitate, şi-a dat seama că acţiunea sau inacţiunea cauzează o vătămare, rezultat pe care l-a urmărit sau a acceptat producerea lui.
Pe de altă parte constituie infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzută de dispoziţiile art. 264 C. pen. ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.
Raportând conţinutul infracţiunilor anterior prezentate la activitatea desfăşurată de magistraţii I.A. şi P.P.N. se reţine că aceştia au efectuat actele procedurale şi a luat măsuri procesuale care se impuneau în rezolvarea cauzelor cu care au fost investiţi, pe temeiul funcţiei pe care o îndeplineau, cu respectarea principiilor de stabilitate şi autonomie, potrivit convingerii şi probelor administrate.
De altfel, activitatea desfăşurată de magistraţii I.A. şi P.P.N., cu ocazia soluţionării cauzelor penale nr. 17/P/2012 şi 43/P/2012, nu constituie indicii în sensul săvârşirii vreuneia dintre infracţiunile reclamate de petent, activitatea magistraţilor, atribuţiilor acestora de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt învestiţi, respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanţial şi ale celui procesual.
Se constată că în cauză, nu există niciun indiciu în sensul că magistraţii reclamaţi de petent, şi-au încălcat cu rea-credinţă atribuţiile de serviciu, pentru a cauza o vătămare intereselor legale ale petentului, astfel, rezultă că fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu există.
De asemenea, nu se poate reţine în sarcina magistraţilor sus-menţionaţi nici săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 264 C. pen., în condiţiile inexistenţei vreunui ajutor dat unui infractor, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.
Înalta Curte constată că în considerentele rezoluţiei dispuse în cauză au fost analizate, în mod detaliat, aspectele invocate de petent cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaţilor, reţinându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale petentului şi nu există infracţiunile reclamate.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată de procuror este temeinică şi legală, neimpunându-se desfiinţarea ei.
Pentru considerentele anterior prezentate, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.I. împotriva ordonanţei din 12 decembrie 2012 dată în Dosarul nr. 88/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare şi va menţine rezoluţia atacată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va dispune obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.I. împotriva ordonanţei din 12 decembrie 2012 dată în Dosarul nr. 88/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare.
Menţine rezoluţia atacată ca legală şi temeinică.
Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 393/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 645/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
