ICCJ. Decizia nr. 860/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 860/2013
Dosar nr. 6887/200/2013
Şedinţa publică din 8 octombrie 2013
Asupra cauzei penale de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 11 din data de 15 aprilie 2013 pronunţată in dosarul nr. 12/53/2013, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a admis excepţia lipsei de competenţă a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi, în baza dispoziţiilor art. 42 C. proc. pen., cu aplicarea art. 28 alin. (1) pct. 1 lit. a), art. 30, art. 35 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a declinat competenţa de soluţionare a cererii petentului de rejudecare după extrădare a dosarului nr. 137/2003 al Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 127 din 23 iulie 2003 definitivă prin neapelare, în favoarea Judecătoriei Buzău, instanţă competentă material, teritorial şi după calitatea persoanei.
A constatat că petentul condamnat C.A., militar la data săvârşiri faptelor, este deţinut în Penitenciarul Focşani şi transferat în Penitenciarul Rahova în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 164 din 25 septembrie 2003 emis de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, pus în executare ca urmare a extrădării din Spania a petentului-condamnat.
Cauza a fost trimisă spre competenta soluţionare Judecătoriei Buzău, fiind înregistrată sub nr. 6887/200/2013.
Prin sentinţa penală nr. 392 din 7 mai 2013, în baza art. 42 raportat la art. 522 C. proc. pen. Judecătoria Buzău a stabilit competenţa de soluţionare a cererii formulate de către petent pentru rejudecarea după extrădare a dosarului nr. 137/2003 ca aparţinând Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
În baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Buzău şi Tribunalul Bucureşti şi a înaintat dosarul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Examinând cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti la data de 03 aprilie 2013 sub nr. 12/753/2013, petentul condamnat C.A. a solicitat rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 137/2003 al Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 127 din 23 iulie 2003.
În motivarea cererii sale, condamnatul a învederat că prin sentinţa respectivă a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) cu referire la art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 146 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în condiţiile art. 67 C. pen. În aceeaşi cauză a fost judecaţi şi condamnaţi mai multe persoane civile, care nu deţineau deci calitatea specială de militar, printre care şi coinculpata C.V., soţia petentului
A arătat că a fost arestat în Spania, la începutul lunii martie 2013, în baza unui mandat european în vederea extrădării, aducându-i-se la cunoştinţă că are de executat în România o pedeapsă de 10 ani închisoare.
Petentul-condamnat a precizat că judecarea şi condamnarea sa s-a realizat în contumancie, fără a avea posibilitatea de a formula apărări, de a-şi exprima punctul de vedere în legătură cu acuzaţiile aduse şi fără a fi a avut posibilitatea de a exercita căile de atac, întrucât la data de 09 august 2002 a părăsit România prin punctul de trecere al frontierei Nădlac, împreună cu soţia sa, coinculpata C.V.
Se constată că petentul condamnat a fost judecat pe fond şi condamnat prin Sentinţa penală nr. 127/2003 pronunţată în dosarul nr. 137/2003 de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, competent să judece cauza în primă instanţă deoarece, la data săvârşirii faptei, petentul condamnat avea calitatea de militar activ.
În baza dispoziţiilor art. 522 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 65 din Legea nr. 202/2010, in cazul in care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi judecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.
Se consideră că rejudecarea cauzei este absolut necesară pentru a se putea garanta petentului condamnat dreptul la un proces echitabil, asigurând, în acelaşi timp, respectarea tuturor principiilor care guvernează procesul penal, fiind de netăgăduit că judecarea şi condamnarea unei persoane în lipsă este de natură a înfrânge toate aceste principii.
Dreptul la un proces echitabil îşi găseşte consacrarea prin aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi prin aplicarea tuturor celorlalte principii prevăzute în partea introductivă a Codului de Procedură penală.
Deşi potrivit textului art. 522 C. proc. pen. şi al art. 405 C. proc. pen., rejudecarea cauzei ar urma să fie realizată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, respectiv Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, se apreciază că la data judecării în primă instanţă nr. 137/2003 se încălcau dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a drepturilor Omului, prin judecarea unor inculpaţi civili (printre care şi soţia inculpatului C.V.) de către o instanţă militară, instituindu-se astfel un regim discriminatoriu, iar pe de altă parte, potrivit recomandărilor Curţii Constituţionale, în prezent legea naţională nu mai permite ca instanţele militare să soluţioneze cauze de tipul celei în care a fost condamnat petentul.
Aşa cum se menţionează în considerentele Deciziei nr. 610/2007 pronunţată de Curtea Constituţională, potrivit dispoziţiilor, art. 35 alin. (1) C. proc. pen. şi celor ale alin. (2) al aceluiaşi articol - modificat prin art. 1 pct. 17 din Legea nr. 356/2006 - "În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competenţa în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe" şi "dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta militară, competenţa revine instanţei civile". în redactarea anterioară, în aceeaşi situaţie de indivizibilitate sau conexitate, competenţa revenea instanţei militare, ceea ce avea drept consecinţă ca persoane care nu aveau calitatea de militar să fie judecate de instanţe militare.
Opţiunea legiuitorului de a trece în competenţa instanţelor civile cauzele în care sunt inculpate persoane care nu au calitatea de militari şi care au comis infracţiuni împreună cu persoane având calitatea de militari s-a întemeiat pe raţiuni de bună administrare a justiţiei şi pe tendinţa manifestată în celelalte sisteme judiciare democratice de restrângere a competenţei instanţelor militare exclusiv în sfera faptelor penale comise de personalul militar.
De altfel, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu Cauza Maszni împotriva României, se pronunţă în sensul anchetării şi judecării de către parchetele şi instanţele civile a cauzelor în care alături de militari sunt implicaţi şi civili.
Soluţia arătată se impune cu atât mai mult cu cât, la data de 23 august 2002, petentul condamnat şi-a dat demisia din funcţia de subofiţer, astfel încât la data judecării cauzei avea calitatea de civil (militar în rezervă).
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul condamnat C.A. în favoarea Judecătoriei Buzău, instanţă cărei îi va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul condamnat C.A. în favoarea Judecătoriei Buzău, instanţă căreia i se va trimite dosarul. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 08 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 652/2013. Penal. Prelungirea duratei... | ICCJ. Decizia nr. 867/2013. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
